Decizia civilă nr. 751/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 751/2013
Ședința publică din 19 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR I. U.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent O. G. împotriva Sentinței civile nr. 2646/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata A. -Ț. A. SA, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 11 decembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul de azi când,
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2646/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-au respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârât.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A. -Ț. A. SA, împotriva pârâtului O. G., și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 53.885,74 lei cu titlu de despăgubiri, și a dobânzii legale aferente, calculate de la data introducerii acțiunii,_, și până la data plății efective a debitului.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2693,71 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța o va respinge pentru următoarele argumente.
Conform prevederilor art. 720 ind. 1 (4), (5) Cod Procedura Civilă, "4) rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți. (5) Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată";, condiții care au fost îndeplinite în cauză, întrucât reclamanta a depus procesul - verbal de conciliere directă și cum pârâtul nu a dat curs acesteia, a depus dovada primirii acestei convocări, respectiv a termenului prescris de textul legal mai sus invocat, adică de 30 de zile.
Relevante sunt, în acest sens, adresele de convocare la consiliere din luna octombrie a anului 2009, în luna septembrie a anului 2010, precum și în luna septembrie a anului 2011, au fost primite de pârât, așa cum rezultă și din dovezile anexate (f. 5-9). Ținând seama de aspectele invocate mai sus, nu poate fi primită apărarea pârâtului de a nu fi fost convocat la conciliere, deoarece acest demers a fost dovedit în cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost respinsă pentru următoarele argumente.
Conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
În acest sens, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut, referitor la cuantumul pagubei, că aceasta a fost cunoscută la data de_, după efectuarea constatării daunelor și a
întocmirii devizelor de reparație de către reclamantă, în baza sistemului internațional AUDATEX și de către Compexit Trading S.R.L - service autorizat Skoda.
În ce privește persoana răspunzătoare de producerea pagubei, Politia Comunala Teaca a comunicat, prin adresa nr. 684/_ că "de producerea accidentului se fac vinovați ambii conducători auto fiind culpa comună", aspect ce rezultă și din procesul - verbal de constatare a contravenției seria AP nr. 0582829/_, emis de IPJ B. -Năsăud - Poliția Teaca, neatacat de pârât.
Relevant, sub aspectul prescripției invocate, este faptul că reclamanta a dobândit calitatea de păgubit, ca efect al subrogării din momentul efectuării plății despăgubirii către asigurat, fapt care a fost tranșat și de I.C.C.J prin Decizia nr. 3341/_ 3, conform căreia în cazul regresului exercitat de o societate de asigurare împotriva unui terț este aplicabil termenul general de prescripție calculat de la data efectuării plății către asigurat, plată care s-a efectuat de reclamantă în_, conform extrasului de cont nr. 82/_ .
Raportat la datele evidențiate mai sus, termenul de prescripție prevăzut de textul legal invocat nu era împlinit la data de_, data înregistrării acțiunii, întrucât, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, paguba cât și pe cel care răspunde de ea a fost_, iar data efectuării plății către asigurat a fost_ .
Pe fondul cauzei, conform procesului - verbal seria AP nr. 0582829/_, emis de IPJ B.
-Nasaud - Poliția Teaca (f. 8), în data de_, în timp ce pârâtul circula cu un tractor pe raza localității Viile Tecii, pe E578, km26+400m, a produs un accident din care a rezultat avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, care era asigurat la S.C. A. -T. A. S.A., conform contractului de asigurare-polița nr. 400231866/_ (f. 38).
În urma acestui eveniment, auto cu nr. de înmatriculare_ a suferit o serie de avarii, astfel cum sunt descrise în procesul - verbal seria AP nr. 0582828/_ (f. 11), iar în baza contractului de asigurare, reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor la autovehiculul asigurat, în cuantum de 24.666.75 Euro (f. 4).
Întrucât - din procesul verbal seria AP nr. 0582829/_ și procesul verbal seria AP nr. 0582828/_ rezultă culpa ambilor conducători auto, ținând cont și de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 rap. la 998-999 din Codul civil, reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului său, sens în care a solicitat jumătate, adică 50% din contravaloarea prejudiciului cauzat prin evenimentul rutier descris mai sus.
Este în afara oricărei discuții faptul că, în cauză, nu s-a contestat culpa, cuantumul prejudiciului, legătura de cauzalitate și nici persoana vinovată de producerea acestuia, instanța, analizând probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și testimonial), și apreciind că sunt întrunite cerințele textului art. 998-999 din Codul civil, respectiv ale legii speciale nr. 136/1995 în ce privește acțiunea în regres, a admis în sensul în care s-a formulat.
Referitor la depozițiile martorilor audiați (f. 173, 174), au fost înlăturate de instanță în raport cu înscrisurile depuse, împrejurarea că procesele verbale de constatare nu au fost contestate de către pârât, iar în ce privește dinamica producerii accidentului, deși s-a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiza de specialitate, pârâtul a renunțat la această probă. Pe de altă parte, martorul Elefteriu Viorel a declarat constant că nu a fost de față în momentul producerii evenimentului rutier care a avut ca efect prejudiciul suportat de reclamantă, astfel încât nu a perceput direct evenimentele descrise, iar în ce o privește pe martora Ianoș Nastasia, nici aceasta nu a fost de față, fiind solicitată a se prezenta la data producerii impactului, după producerea acestuia, în calitate de proprietară a autovehiculului și utilajului condus de pârât.
În consecință, a admis acțiunea pe fond, în baza textelor legale mai sus menționate, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 53.885,74 lei cu titlu de despăgubiri, și a dobânzii legale aferente, calculate de la data introducerii acțiunii,_, și până la data plății efective a debitului, conform prevederilor O.G. 9/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea 356/2002.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, raportat la soluția juridică adoptată, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2693,71 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, pârâtul O. G., care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii
introductive în principal ca fiind prescrisă și în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în instanța de fond și de recurs.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a soluționat în mod nelegal excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece dispozițiile art.8 din Decretul nr. l67/l958 nu se referă la cuantumul pagubei ci la existența unei pagube, iar din moment ce în procesul verbal de constatare a contravenției s-a menționat culpa comună, termenul de prescripție curge de la data producerii evenimentului și nu de la o altă dată ulterioară, deoarece reclamanta atunci a cunoscut existența unei pagube și cine răspunde de ea.
Pe fond, de asemenea s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța a reținut că nu s-ar fi contestat culpa, cuantumul prejudiciului, legătura de cauzalitate și nici persoana vinovată, deși prin întâmpinare s-a contestat culpa, în sensul că aceasta aparține conducătorului autoturismului avariat cât și cuantumului pagubei, care excede avariilor suferite în accident și tocmai în această idee, a solicitat audierea celor trei martori care au arătat că atât culpa cât și implicit avariile la autoturism aparțin exclusiv conducătorului auto al autoturismului.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.9, 304/l și 3l2 C.pr.civ.
In cauză a depus întâmpinare intimata A. - Ț. A. SA (f.8), care a invocat excepția netimbrării recursului (excepție ce nu s-a mai susținut după achitarea taxei judiciare de timbru în recurs - f.11), iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, atât în ce privește soluția asupra prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, cât și în ceea ce privește soluția pe fond, dată pe baza probelor administrate.
Ambele părți au depus și concluzii scrise (f.l2-l6). Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul reține că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul asigurătorului la acțiunea în regres, pentru despăgubiri, contrar celor răspunzători de producerea prejudiciului, derivă din subrogarea în drepturile asiguratului său, în limita indemnizației plătite și este valorificabil pe calea dreptului comun, fiind în afara raporturilor de asigurare, astfel încât se aplică termenul general de prescripție, care începe să curgă de la data efectuării plății din accident și nu de la data producerii accidentului, așa cum greșit susține pârâtul recurent.
De asemenea, tribunalul constată că și pe fond soluția este legală și temeinică, întrucât culpa comună a fost stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției, care nu a fost contestat de către pârât, dimpotrivă, s-a consemnat că acesta recunoaște fapta comisă și a semnat personal actul constatator al contravenției (f.l0-ll).
Pe de altă parte, cuantumul despăgubirii și a avariilor s-a făcut în baza devizelor emise în sistem internațional AUDATEX, de către o societate de service autorizată, pârâtul nu a contestat devizele de reparații emise, iar suma achitată de către asigurător reprezintă 50 % din indemnizația de asigurare plătită asiguratului, fiind de principiu că în cazul unei culpe comune, pe calea acțiunii în regres se recuperează jumătate din valoarea indemnizației de asigurare plătite de către asigurător.
In fine, tribunalul a înlăturat în mod justificat depozițiile martorilor, în raport cu înscrisurile depuse și recunoașterea în producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât martorii nu au fost de față la momentul producerii evenimentului.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O. G., domiciliat în com.Galații Bistriței, str. D. nr.62, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2646 din 0l.04.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 3474/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l7.02.20l4
Jud.fond: V. V.
| ← Decizia civilă nr. 44/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 503/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
