Decizia civilă nr. 87/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 87/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta G. A. -L. împotriva sentinței civile nr. 4627 din_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații SC D. C.
S. PRIN LICHIDATOR J. SS, M. C. M. CU DP A., având ca obiect constatare nulitate act .
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 Iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4627 din_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei G. A. L., în formularea cererii de chemare în judecată împotriva pârâților SC D. C. S., prin lichidator judiciar S. IPURL, și M.
C. M., și în consecință:
S-a respins, ca lipsită de interes, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. A. L. împotriva pârâților SC D. C. S. și M.
C. M. .
S-a respins, ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâta M. C. M., la data de 15 octombrie 2012.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei.
Analizând excepția lipsei de interes a reclamantei G. A. L. ridicată din oficiu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, pe care a admis-o ca atare, pentru considerentele următoare:
Premisele analizei raporturilor juridice născute între părți pornesc de la starea specială în care se află pârâta de rândul 1 și anume starea de insolvență, reținându-se că raporturile în litigiu au luat naștere anterior deschiderii acestei proceduri, însă analiza acestora se impune a fi efectuată din perspectiva dispozițiilor legii speciale care guvernează aceste raporturi.
Astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta de rândul 1 la data de_ un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în C. -N., str.Lunii nr.9, ap.42, iar ulterior a fost de acord cu schimbarea obiectului antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind de acord ca în schimbul apartamentului nr.42 să primească apartamentul nr.45, sens în care la data de_ s-a semnat un act adițional la antecontractul de vânzare-
cumpărare. La data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare reclamanta a achitat suma de 6.000 euro, iar ulterior, la data de_, a mai achitat suma de 146.988 lei, astfel încât totalul sumelor achitate se ridică la 46.000 euro (f.15- 20 vol.I).
Ulterior, la data de_, pârâta de rândul 1 a încheiat cu pârâta M.
C. M. un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr.45 situat administrativ la aceeași adresă (f.35 vol.I). S-au încheiat două acte adiționale la acest contract la data de_ și respectiv_, prin primul modificându-se prețul total al antecontractului de la suma de 25.500 euro cu TVA inclus la suma de 25.000 euro cu TVA inclus, la data semnării acestui contract pârâta Mărginean C. M. achitând suma de 50.000 lei, cu titlu de rată a II-a, respectiv echivalentul a 11.838 euro, achitând în total până la data încheierii actului adițional suma de 21.838,24 euro (f.36 vol.I). Cel de al doilea act adițional atestă faptul că pârâta M. C. M. a achitat și ultima rată în cuantum de 3.161,76 euro cu TVA inclus, constatându-se astfel că apartamentul a fost achitat integral (f.37 vol.I).
La data de_ s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare între aceeași pârâți, care cuprinde în esență aceleași clauze a celui anterior și a celor două acte adiționale, antecontractul având dată certă, fiind înregistrat sub nr.62/_, de către domnul avocat Gavra Dragoș Răzvan (f.38-39 vol.I).
De asemenea, la data de_ pârâții au încheiat și procesul-verbal de predare-primire prin care pârâtei M. C. M. i s-a predat imobilul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, menționându-se și deficiențele constatate (f.40 vol.I).
Așadar, așa cum s-a subliniat și în cele ce preced, analiza raporturilor juridice dintre părți va avea ca și premisă Legea nr.85/2006, insistându-se cu precădere asupra disp. art.931din acest act normativ, potrivit cărora obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului cumpărător dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător; prețul nu este
inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.
Din perspectiva acestor dispoziții, valorificarea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat anterior deschiderii procedurii insolvenței este posibilă în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile enumerate de textul de lege, respectiv prețul contractului a fost integral achitat sau poate fi achitat, promitentul cumpărător se află în posesia bunului și a formulat cerere de executare a antecontractului, prețul nu este inferior valorii de piață și nu are o importanță deosebită pentru reușita planului de reorganizare.
În acest sens, instanța a reținut că pârâta M. C. M. a formulat cerere de executare a antecontractului, însă lichidatorul judiciar a refuzat executarea acestuia, motivat pe faptul că au fost încheiate două antecontracte de vânzare-cumpărare pentru același apartament, fiind necesară astfel lămurirea situației juridice a acestuia.
Prin decizia civilă nr.2886/2012 pronunțată de C. ea de Apel C. la data de 6 aprilie 2012, chestiunea încheierii celor două antecontracte a fost tranșată, în sensul că instanța de control judiciar a subliniat faptul că clarificarea situației juridice a apartamentului îi revine chiar lichidatorului, prin examinarea îndeplinirii condițiilor cerute de art.931din Legea nr.85/2006, în persoana recurentei din acea cauză, respectiv pârâta M. C. M. .
În plus, instanța de recurs a reținut că împrejurarea că mai există și alt antecontract nu îl împiedică pe lichidator să realizeze verificările ce se impun și în cazul în care pârâta din prezenta cauză nu îndeplinește exigențele cerute de lege să perfecteze actul autentic cu terțul promitent cumpărător în speță cu reclamanta G. A. L. (f.204-209 vol.I).
Așadar, instanța de control judiciar nu a reținut faptul că încheierea celor două antecontracte de vânzare-cumpărare ar face posibilă valorificarea unuia sau altuia dintre aceste contracte, în condițiile reglementate de art.931și nu a reținut nici cel puțin pe cale incidentală că ar fi vorba despre vreo nulitate a uneia sau alteia dintre cele două promisiuni, ci dimpotrivă, a obligat lichidatorul judiciar să perfecteze contract autentic de vânzare-cumpărare cu reclamanta în cazul în care aceasta îndeplinește condițiile sau cu terțul promitent cumpărător.
În considerarea deciziei pronunțate de C. ea de Apel C., lichidatorul judiciar a procedat la analizarea cererii de valorificare a antecontractului de vânzare-cumpărare formulate de M. C. M. pentru apartamentul nr.45 și a concluzionat că sunt întrunite condițiile reglementate de disp. art.931din Legea nr.85/2006, sens în care a arătat că va proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu aceasta, contract care, de altfel, a și fost încheiat, așa cum au susținut atât reclamanta, cât și pârâta M. C. M. (f.212-213 vol.I).
Rațiunea pentru care instanța de control judiciar a procedat la obligarea lichidatorului să analizeze, practic, cele două cereri de executare a antecontractelor rezidă din faptul că, deși au fost încheiate două antecontracte de vânzare-cumpărare, numai unul poate fi executat în condițiile reglementat de lege, întrucât cel puțin una dintre condiții nu poate fi întrunită decât de către un singur promitent cumpărător și anume posesia bunului. În aceste condiții, reținând că și celelalte condiții analizate au fost întrunite, doar pârâta M. C.
M. era în posesia apartamentului, astfel cum s-a arătat și mai sus, astfel încât doar în persoana acesteia erau întrunite toate condițiile pentru valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
De altfel, măsura lichidatorului judiciar de încheiere a antecontractului de vânzare-cumpărare, deși contestată de către reclamanta G. A. L., și-a produs toate efectele, ea fiind executorie în lipsa soluționării favorabile a unei cereri de suspendare a măsurii în condițiile reglementate de disp. art.21 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Astfel, dată fiind starea de fapt conturată pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și analizate în cele ce preced, o eventuală constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale încheiate între pârâți este lipsită de orice finalitate, atâta timp cât a fost luată
măsura executării antecontractului de vânzare-cumpărare, încheindu-se, pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. În aceste condiții, antecontractul de vânzare-cumpărare este lipsit de orice efecte de la momentul la care s-a încheiat contractul în formă autentică și s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului, existența promisiunii de vânzare- cumpărare având practic efecte limitate până la încheierea convenției pe care părțile și-au asumat-o prin intermediul promisiunii în cauză.
Așadar, la acest moment reclamanta nu mai are un interes actual în a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât acesta nu mai poate produce nici un fel de efecte, dat fiind faptul că a fost executat în temeiul disp. art.931din Legea nr.85/2006.
Concluzionând, instanța a reținut, pe de o parte, că antecontractul de vânzare-cumpărare al pârâtei M. C. M. nu mai produce nici un fel de efecte, astfel încât o eventuală constatare a nulității acestuia ar fi, de asemenea,
lipsită de orice efecte practice, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică între pârâți, iar pe de altă parte, instanța reține că, chiar și o eventuală constatare a nulității absolute a acestui contract, nu conduce la îndeplinirea condițiilor reglementate de art.931din Legea nr.85/2006, în persoana promitentei cumpărătoare G. A. L. în ceea ce privește posesia apartamentului nr.45, posesie care trebuie deținută de către promitentul cumpărător la data formulării cererii de valorificare a antecontractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, în temeiul tuturor considerentelor reținute, având în vedere că interesul este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, lipsa acestuia
fiind sancționată cu respingerea cererii de chemare în judecată, în temeiul disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei G.
A. L. în formularea cererii de chemare în judecată împotriva pârâților SC D.
C. S., prin lichidator judiciar S. IPURL și M. C. M. cu consecința respingerii, ca lipsită de interes, a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanta G. A. L. împotriva pârâților SC D. C. S. și M. C. M. .
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea principală, precum și obiectul cererii reconvenționale, respectiv restituirea contravalorii amenajărilor efectuate în apartament, instanța a respins, ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâta M. C. M., la data de 15 octombrie 2012.
Referitor la cheltuielile de judecată pretinse de pârâta M. C. M. ,
instanța a reținut că până la închiderea etapei probatorii în cauză nu au fost depuse dovezile acestor cheltuieli de judecată, astfel încât, în temeiul disp. art.129 alin.1 și art.1169 C.civ., instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G. A. L. solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, respingerea excepției lipsei de interes și, prin evocarea fondului, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel se arată că, prin cererea înregistrată la data de_ a solicitat Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu S.C. D. C. S.R.L. și cu M. C. M., constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ împreună cu cele două acte adiționale din datele de_ și de_ și a actelor subsecvente modificatoare și completatoare constând în anteconttactul de vânzare-cumpărare nr. 62/_ încheiat cu dată certă de avocat Gavra Dragoș-Răzvan, antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ încheiat cu dată certă de avocat Gavra Dragoș-Răzvan, actul adițional nr. 66/_ încheiat cu dată certă de avocat Gavra Dragoș-Răzvan și procesul-verbal de predare a posesiei din data de_, având ca obiect apartamentul nr. 45 situat în C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul
C., încheiate între pârâți, obligarea pârâților la predarea posesiei asupra apartamentului nr. 45 situat în C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C., edificat pe terasa imobilului bloc de locuințe ce este înscrisă în C.F. nr. 2. -C1-U41 C. -N. ca apartament nr. 41 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv pe articolele art. 948, art. 966, art. 1295, art. 1320, art. 1552 pct. 3 și art. 1555 din C.civ., art. 1 alin. (2) din Codul Comercial și art. 701 și art. 72 din Legea nr. 31/1990, deoarece anterior încheierii actelor juridice atacate debitoarea i-a promis același apartament reclamantei prin antecontractul de vânzare cumpărare
încheiat la data de_, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional încheiat la data de_ .
La termenul din data de_ arată că a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul cererii introductive în sensul înlocuirii apartamentului nr. 41 înscris în C.F. nr. 2. -C1-U41 C. -N., număr cadastral 2. -C1-U41 cu apartamentul nr. 45 înscris în C.F. nr. 2. -C1-U46 C. -N. cu număr cadastral 2. -C1-U46, edificat în imobilul situat în C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C., raportat la faptul că ulterior introducerii acțiunii a fost constituită o carte funciară individuală pentru apartamentul nr. 45, edificat în imobilul situat în C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C., iar C.F. nr. 2. -C1-U41 C. -N. a fost sistată.
La momentul formulării acțiunii față de S.C. D. C. S.R.L. era deschisă procedura generală a insolvenței.
La data formulării prezentei acțiuni apelanta avea demarată o acțiune în prestație tabulară ce formează obiectul dosarului civil nr._, suspendat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. și până la soluționarea prezentului dosar nr._ .
Pe parcursul soluționării cauzei a solicitat lichidatorului judiciar executarea antecontractului de vânzare cumpărare al reclamantei în temeiul art. 931 din Legea nr. 85/2006, refuzul acestuia fiind atacat prin contestația înregistrată la Tribunalul Specializat C. sub nr._ /al.
In ciuda tuturor acestor demersuri judiciare, lichidatorul judiciar a luat prin raportul nr. 11/_, întocmit în procedura de faliment a S.C. D. C. S.R.L., măsura încheierii cu M. C. M. a unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 45 edificat în imobilul situat în C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C., considerând că aceasta întrunește condițiile stabilite de Legea nr. 85/2006 pentru încheierea acestui act juridic, iar în data de_ lichidatorul judiciar a încheiat cu M. C. M. contractul autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 45.
Apelanta arată că a contestat această măsură și actul juridic încheiat în baza acestei măsuri, contestația fiind înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj sub nr._ /a2. Această contestație a fost conexată la contestația nr. _
/al.
La termenul din data_ prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepție pe care a admis-o, respingând pe cale de consecință, prin sentința civilă nr. nr. 4627/_, ca lipsită de interes, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâților S.C. D. C. S.R.L. și M. C.
M. .
In esență, pentru a pronunța această soluție, prima instanță a considerat că interesul apelantei nu mai este actual datorită imposibilității reclamantei de a valorifica antecontractul meu de vânzare cumpărare în procedura insolvenței, lipsind una dintre condițiile impuse de art. 931 din Legea nr. 85/2006 - posesia și datorită încetării efectelor juridice ale actelor juridice atacate.
Consideră că soluția primei instanțe în ceea ce privește lipsa interesului apelantei în promovarea prezentei acțiuni este neîntemeiată și nelegală pentru următoarele motive:
Actualitatea interesului reclamantei-apelante în formularea prezentei acțiuni este dată de: posibilitatea valorificării dreptului de a încheia contract autentic de vânzare cumpărare în procedura insolvenței; de calitatea de creditor pe care o are în procedura insolvenței față de S.C. D. C. S.R.L. și de posibilitatea constatării nulității unui act juridic care și-a încetat efectele juridice.
Înainte însă de a critica soluția primei instanțe face următoarele observații cu privire la actualitatea interesului în promovarea prezentei acțiuni.
Atât în doctrină, cât și în practica judiciară s-a arătat că actualitatea interesului se analizează sub aspectul pagubei pe care reclamantul ar suferi-o dacă nu ar introduce și susține acțiunea civilă.
După introducerea prezentei acțiuni între pârâți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. Asociați Gorun Horacius Tony, C.
M. -L., Bejan C., Habdra-Călugăr Diana, B. A. D., Ilcaș L. M. și P. S. Ramona sub nr. 4655 din _
Acest contract a fost încheiat în baza dispozițiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006, în urma verificării îndeplinirii condițiilor legale de către lichidatorul judiciar.
Precizează că a contestat măsura lichidatorului judiciar de verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. sub nr._ /a2, considerând că nu sunt îndeplinite trei condiții dintre cele enumerate de art. 931 din Legea nr. 85/2006: 1) pârâta M. C. M. nu are calitatea de creditor în procedura insolvenței deschisă față de S.C. D. C. S.R.L., nefiind înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor; 2) prețul de vânzare al imobilului convenit anterior deschiderii procedurii este unul inferior prețului de piață al imobilului și
3) actele juridice reprezentate de antecontractul de vânzare-cumpărare și de actele juridice subsecvente întocmite de pârâta M. C. M. cu S.C. D. C.
S.R.L. sunt lovite de nulitate absolută.
Potrivit dispozițiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 una din condițiile pentru încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare cumpărare între debitorul aflat în insolvență, în calitate de promitent-vânzător și terțul promitent cumpărător având ca obiect un bun imobil îl reprezintă existența unui antecontract de vânzare cumpărare valabil încheiat, cu dată certă, anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Constatarea nevalabilitătii antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ și a celorlalte acte frauduloase subsecvente încheiate de pârâtă cu S.C.
D. C. S.R.L. are efecte retroactive, astfel încât se consideră că acestea nu au existat niciodată.
Prin urmare, în ipoteza admiterii prezentei acțiuni, contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică între pârâtă și S.C. D. C. S.R.L. va fi considerat ca fiind încheiat în lipsa uneia dintre condițiile prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, respectiv în lipsa existenței unui antecontract de vânzare- cumpărare valabil.
Arată că lichidatorul judiciar este obligat să încheie contractul de vânzare- cumpărare cu promitentul cumpărător doar dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, verificarea antecontractului de vânzare-cumpărare fiind una formală, sub aspectul datei, identității părților și al conținutului. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare în procedura insolvenței este condiționată de valabilitatea antecontractului de vânzare- cumpărare. In dreptul comun, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nu este condiționată de valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, apelanta nu va putea solicita anularea contractului de vânzare- cumpărare încheiat în baza dispozițiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 fără a cere în prealabil constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare.
Apelanta mai arată faptul că are interes în continuarea judecării prezentei cauze, deoarece actele juridice a cărei nulitate o solicit reprezintă suportul juridic al încheierii contractului de vânzare-cumpărare conform dispozițiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006, astfel încât constatarea nulității acestor acte juridice va
constitui motiv pentru constatarea nulității contractului încheiat între pârâtă și
S.C. D. C. S.R.L. In cazul în care nu voi solicita anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 45 din C. -N.
, str. Lunii, nr. 9 voi pierde dreptul de a încheia personal acest contract cu S.C.
D. C. S.R.L., respectiv va pierde suma de 46.000 EUR plătită cu titlu de preț al vânzării acestui apartament.
Faptul că după introducerea prezentei acțiuni lichidatorul judiciar a constatat că pârâta M. C. M. îndeplinește condițiile art. 931 din Legea nr. 85/2006 și a procedat la încheierea în urma acestei verificări la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect ap. 45 nu poate justifica lipsa de interes a apelantei în continuarea judecării prezentei cauze, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 2 al Decretului nr. 167/1058 privitor la prescripția extinctivă (art. 1.249 alin. (1) din Noul Cod Civil), nulitatea absolută poate fi solicitată oricând, fiind imprescriptibilă.
Consideră că prima instanță nu a fost învestită cu o acțiune întemeiată pe art. 931 din Legea nr. 85/2006, ci pe dreptul comun, astfel încât o analiză a îndeplinirii condițiilor impuse de acest act normativ excede limitelor cu care aceasta a fost învestită și încalcă prevederile art. 129 aliniat ultim din C.proc.civ.
Instanța de judecată nu poate analiza validitatea unui act juridic încheiat anterior intrării în insolvență a debitoarei în baza Legii nr. 85/2006 doar pe simplul motiv că între momentul încheierii actului și momentul executării lui debitoarea obligației neexecutate a intrat în insolvență.
Dispozițiile Legii nr. 85/2006 pot constitui motiv al executării/neexecutării unei convenții, dar nu condiții pentru a analiza validitatea acesteia, atât timp cât convenția a fost încheiată în baza dreptului comun, iar nu în baza unor dispoziții speciale ale Legii nr. 85/2006.
Pentru aceste motive, este suficientă dovedirea încheierii anterioare a unui antecontract de vânzare cumpărare în ființă având un obiect identic cu cel al actului juridic atacat pentru a dovedi interesul în solicitarea constatării nulității acestui din urmă act juridic.
În analiza interesului prima instanță nu a luat în considerare că și validitatea actelor juridice de care s-a prevalat pârâta M. C. M. pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare și care sunt atacate prin prezenta acțiune constituie o condiție pentru executarea unui antecontract de vânzare cumpărare în temeiul art. 931 din Legea nr. 85/2006, validitate care nu a fost cenzurată din punct de vedere judiciar de nicio instanță de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2886/2012 C. ea de Apel C. nu i-a atribuit apartamentul litigios pârâtei și nu a verificat îndeplinirea de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, hotărârea fiind pronunțată sub condiția îndeplinirii de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006. Dispozitivul hotărârii este foarte clar și neechivoc în această privință.
Verificarea antecontractului de vânzare-cumpărare al lui M. C. M. de către lichidatorul judiciar a fost una formală, sub aspectul datei, identității părților și al conținutului, acesta neavând posibilitatea legală să constate nulitatea unui act juridic civil, această posibilitate fiind rezervată exclusiv instanței de judecată.
In situația în care niciunul dintre antecontractele de vânzare cumpărare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006, în doctrină s-a
arătat că acesta poate fi analizat din prisma dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar putând să denunțe sau să mențină orice contract în derulare.
Prin urmare, apelanta arată că poate sa îmi valorific dreptul de a încheia contract autentic de vânzare cumpărare în baza dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel încât interesul reclamantei este unul actual. În plus, într-o astfel de ipoteză, reclamanta va fi preferată de lichidatorul judiciar, potrivit principiului maximizării averii debitorului, deoarece mai are de achitat suma de
9.000 EUR din întregul preț de 55.000 EUR, pe când M. C. M. nu mai are de achitat nicio sumă de bani.
Neîndeplinirea condiției posesiei asupra bunului promis spre vânzare nu poate împiedica transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia atât timp cât neîndeplinirea obligației de predare a bunului se datorează exclusiv culpei debitorului vânzător și cât timp această condiție poate fi complinită oricând pe parcursul procedurii.
Potrivit dispozițiilor art. 931 din Legea nr. 85/2006 "Obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciari lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărâtor; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare".
O interpretare contrară echivalează cu fraudarea intereselor creditorilor care au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil și care au plătit integral prețul de vânzare a bunului și îi apără pe debitorii care nu și-au îndeplinit obligația corelativă de predare a bunului din motive imputabile, justificând îmbogățirea fără just temei a acestora. Așadar, o interpretare contrară ar contraveni scopului Legii nr. 85/2006 reprezentat de acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
In cazul întreprinderilor de construcții deschiderea procedurii insolvenței față de acestea a cauzat de cele mai multe ori nefinalizarea imobilelor ce au constituit obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate de acestea cu terțe persoane. In cele mai multe cazuri, nepredarea posesiei s-a datorat nefinalizării acestor imobile.
Cu toate acestea, în practică, lichidatorii judiciari nu au refuzat transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor imobile, care au fost finalizate ulterior deschiderii procedurii insolvenței, promitentilor cumpărători, chiar dacă aceștia nu au avut posesia asupra lor la momentul deschiderii procedurii.
În speță, debitorul nu finalizase la data deschiderii procedurii insolvenței ap. 45 și, în plus, acesta predase ulterior încheierii promisiunii de vânzare cu reclamanta, posesia asupra acestui apartament în mod fraudulos unei terțe persoane.
Prin urmare, apelanta arată că nu deține posesia asupra imobilului în discuție exclusiv datorită conduitei culpabile a debitoarei, care până la data deschiderii procedurii insolvenței nu finalizase imobilul conform condițiilor contractuale și care predase în mod fraudulos posesia asupra acestuia unei terțe persoane.
În ceea ce privește condiția posesiei, dispozițiile art. 931 din Legea nr. 85/2006 trebuie completate și interpretate cu cele ale Codului civil, conform dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă. Codului civil Codului comercial fi ale Regulamentului (CE)_ referitor
la procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L. 160 din 30 iunie 2000".
Având în vedere că promisiunea de vânzare-cumpărare de care se prevalează, a fost încheiată sub imperiul Vechiului Cod Civil, urmează a se aplica dispozițiile acestui act normativ.
Conform dispozițiilor art. 1295 din Vechiul cod civil "Vinderea este perfecta între părți fi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului si asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat fi prețul încă nu se va fi numărat".
De vreme ce, vânzarea este perfect valabilă chiar dacă bunul nu a fost predat, cu atât mai mult este valabilă promisiunea de vânzare a unui bun, chiar imobil, în condițiile în care acesta nu a fost predat promitentului cumpărător. Prin urmare, simpla lipsă a posesiei asupra bunului imobil nu poate fi invocată de către lichidatorul judiciar drept impediment legal la transmiterea dreptului de proprietate atât timp cât celelalte condiții prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006 sunt îndeplinite.
Potrivit art. 1313 din Vechiul Cod Civil "Vânzătorul are două obligații principale, a preda lucrul fi a răspunde de dânsul", iar potrivit art. 1361 din același act normativ "Principala obligație a cumpărătorului este de a plăți prețul la ziua fi locul determinat prin contract".
Din prevederile Vechiului Cod Civil rezultă că obligația predării posesiei asupra bunului vândut incumbă vânzătorului. Prin urmare, doar dacă această obligație nu a putut fi îndeplinită de către vânzător din culpa exclusivă a cumpărătorului, condiția lipsei posesiei prevăzută de art. 931 din Legea nr. 85/2006 poate fi invocată de către lichidatorul judiciar drept impediment legal la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului.
În speță, apelanta arată că și-a manifestat disponibilitatea primirii bunului, demarând inclusiv acțiuni civile în acest sens.
Potrivit art. 1320 din Vechiul Cod Civil "Dacă vânătorul nu face predarea în timpul determinat de ambele părți, cumpărătorul va avea facultatea de a alege între a cere rezoluțiunea vânzării sau punerea sa în posesie, dacă întârzierea nu provine decât din faptul vânzătorului".
Din aceste dispoziții rezultă că predarea posesiei asupra bunului poate fi realizată oricând pe parcursul procedurii, astfel încât condiția posesiei poate fi îndeplinită și ulterior deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, pe când celelalte condiții nu.
Faptul că măsura lichidatorului este una executorie nu poate conduce la lipsa de interes în constatarea nulității absolute a unui act juridic pe calea dreptului comun. In caz contrar a accepta ideea conform căreia prin procedura insolvenței se poate acoperi nulitatea absolută a unui act juridic, ceea ce contravine ordinii publice și securității raporturilor juridice civile. Cu atât mai periculoasă este o astfel de interpretare cu cât, în speță, nulitatea actelor juridice a fost solicitată pentru cauză imorală și ilicită, scopul procedurii insolvenței neputând fi compatibil cu astfel de scopuri ilicite. Prin urmare, caracterul executoriu al unei măsuri luate de lichidatorul judiciar nu poate prevala în fața ordinii publice și a moralei.
Totodată, până la o eventuală încheiere a unui contract de vânzare- cumpărare cu apelanta având ca obiect ap. 45 prezenta acțiune are și caracterul unei acțiuni de reîntregire a patrimoniului debitoarei aflate în insolvență, interesul apelantei în promovarea prezentei acțiuni rezultând din calitatea de creditor în procedura insolvenței (sunt înscrisă pe tabelul definitiv de creanțe). In doctrină și jurisprudență s-a stabilit că o astfel de acțiune nu este de competența
judecătorului sindic (a se vedea Decizia nr. 1057/2010 a Î.C.C.J. -Secția comercială).
Folosul practic urmărit de reclamanta prin promovarea prezentei acțiuni îl reprezintă și reîntregirea patrimoniului debitoarei S.C. D. C. S.R.L. cu bunul imobil înstrăinat pârâtei M. C. M. .
Prin executarea de către lichidatorul judiciar a unui antecontract de vânzare cumpărare lovit de nulitate absolută prin care s-a înstrăinat un bun imobil toți creditorii debitoarei au suferit o pagubă în patrimoniu reprezentată de cota parte ce li se cuvine din prețul ce ar fi putut fi obținut de lichidatorul judiciar în urma valorificării imobilului în procedura insolvenței.
Prin urmare, în lipsa demarării prezentei acțiuni civile și în ipoteza în care nu va putea să își valorifice dreptul de a încheia contract autentic de vânzare cumpărare cu debitoarea în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006, reclamanta- apelantă va suferi o pagubă constând în diminuarea sumei de bani ce i se cuvin din masa credală ca urmare a sărăcirii patrimoniului debitoarei cu acest bun imobil.
Acțiunea civilă în constatarea nulității absolute a unui act juridic poate avea ca obiect un act juridic care nu mai produce efecte juridice la momentul promovării ei, dar care a produs efecte juridice și care a afectat pe perioada existenței sale drepturile și interesele legitime ale unei persoane, contrar susținerilor primei instanțe.
Faptul că la un anumit moment al procesului civil actul juridic atacat a încetat să mai producă efecte juridice nu prezintă relevanță, nulitatea vizând lipsirea de efecte juridice a unui act juridic de la momentul la care acesta a luat ființă și cuprinzând perioada cât acesta a fost în ființă. Nulitatea afectează însăși existența actului juridic, indiferent pe ce perioadă acesta a produs efecte juridice, verificarea conformității lui cu legea și morala fiind făcută la momentul nașterii sale, iar nu la un moment ulterior, astfel încât nu are importanță faptul că la momentul analizării validității sale acesta nu mai era în ființă.
In același sens s-a pronunțat și înalta C. e de C. și Justiție - Secția de Contencios Administrativ prin deciziile civile nr. 3358/_ și 1333/_ cu privire la posibilitatea verificării legalității unui act administrativ normativ abrogat.
Astfel, prin decizia civilă nr. 3358/_ Î.C.C.J. a arătat că "Faptul că anterior abrogării sale actul administrativ a produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, impune ca cercetarea legalității acestuia să poatăfi cerută oricând pe calea excepției de nelegalitate, așadar inclusiv după abrogarea lui".
Pentru identitate de rațiune, se impune ca cercetarea validității actelor juridice civile atacate să poată fi posibilă și după ce acestea și-au încetat efectele juridice, atât timp cât acestea au produs efecte juridice și cât timp acestea au fost încheiate în fraudarea intereselor reclamantei.
O interpretare contrară ar echivala cu acoperirea nulității absolute a unui act juridic la momentul încetării efectelor sale juridice, ceea ce ar aduce atingere principiului securității circuitului civil și dispozițiilor art. 2 al Decretului nr. 167/1058 privitoare la prescripția extinctivă (art. 1.249 alin. (1) din Noul cod civil), conform cărora nulitatea absolută poate fi solicitată oricând, inclusiv după ce actul juridic și-a încetat efectele juridice, dreptul material la acțiune fiind imprescriptibil.
In plus, în procedura insolvenței validitatea antecontractului de vânzare cumpărare reprezintă o condiție legală de care depinde validitatea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, spre deosebire de dreptul comun unde părțile pot încheia un contract autentic de vânzare cumpărare valabil chiar dacă
antecontractul de vânzare cumpărare încheiat anterior este lovit de nulitate absolută.
Așadar, încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare în procedura insolvenței nu prezumă încetarea în mod valabil a efectelor juridice ale antecontractului de vânzare cumpărare ce a stat la baza încheierii lui și nu poate constitui un impediment la analizarea condițiilor de validitate ale acestui antecontract.
In fața judecătorului sindic pârâta a invocat lipsa interesului subsemnatei în formularea celor două contestații (nr._ /al și nr._ /a2), excepție care a fost respinsă de judecătorul sindic pe motivul că "interesul contestatoarei există din moment ce a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu privire la apartamentul ce face obiectul litigiului".
Cu această ocazie lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. D. C. S.R.L. a arătat că "cel puțin în aparență ar rezulta într-adevăr că, odată neîndeplinită condiția posesiei promitentul cumpărător G. A. L., ea nu ar avea vreun interes în promovarea contestației; în esență apreciară că pot fi aduse două argumente în sensul existenței unui interes, în primul rând, se poate pune în discuție existența unui interes prin prisma interesului concursual procedural al creditorilor din prezenta procedura, de insolvență, prin aducerea unui bun în patrimoniu ca urmare a constatării, unei tranzacții ca fiind nelegale, în al doilea rând contează soarta pe care o are un antecontract care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 931 din Legea nr. 85/2006. Insă în doctrină s-a arătat că un antecontract care nu îndeplinește condițiile art. 931 din Legea nr. 85/2006poate fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 86, al. 1 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar putând să denunțe sau să mențină orice contract în derulare".
Interesul este unul legitim deoarece prin prezenta acțiune urmăresc să îmi protejez dreptul de a încheia în formă autentică un contract de vânzare- cumpărare în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare.
In speță, exercitarea acestui drept este împiedicată de promisiunea ulterioară a vânzătorului a aceluiași bun unei terțe persoane, în frauda subsemnatei și în baza unei înțelegeri frauduloase, cauza acestei promisiuni aducând atingere moralei și ordinii publice.
In doctrină s-a arătat că încălcarea obligației de către vânzător de a se abține de la vânzarea aceluiași bun de două ori, precum și cunoașterea cumpărătorului subsecvent de vânzarea anterioară constituie atât un concert fraudulos, cât și un act contrar moralei celei mai elementare. In conținutul ordinii publice intră ca element principal protejarea drepturilor câștigate,
indiferent de natura acestora, care necesită înlăturarea combinațiilor necinstite din aria actelor juridice. Cumpărătorul care știe de existența unei vânzări anterioare și stăruie pe lângă cumpărătorul inițial să îi transmită un drept ce fusese dobândit de primul cumpărător săvârșește un act ilicit, deoarece îl face cu deplină știință, în scopul de a evinge pe primul cumpărător din drepturile pe care acesta le-a căpătat asupra imobilului și pe care încearcă să le obțină asupra lui și cunoscând că îi produce primului cumpărător o pagubă.
Acțiunea în constatarea nulității actelor juridice atacate reprezintă modalitatea juridică concretă de protejare a dreptului subsemnatei de a încheia în formă autentică un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect ap. 45 din
C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C. în baza unui antecontract de vânzare- cumpărare, interesul în protejarea acestui drept fiind unul legitim.
Interesul este unul personal deoarece prin prezenta acțiune urmăresc să îmi valorific dreptul la încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare- cumpărare având ca obiect ap. 45 din C. -N., str. Lunii, nr. 9, județul C., în
baza unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat anterior celui atacat pentru motive de nulitate absolută. Dreptul la încheierea în formă autentică a unui contract de vânzare-cumpărare este un drept personal și, în speță, subsemnata nu îl pot exercita decât în ipoteza constatării nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior pe același apartament cu pârâta M. C. M. .
In ceea ce privește competența de judecare a prezentei cereri, în doctrina și jurisprudența la nivelul acestei instanțe și la nivelul întregii țări a stabilit că nulitatea unor acte juridice încheiate anterior deschiderii procedurii insolvenței pentru cauze de drept comun care nu se regăsesc enumerate în dispozițiile art.
80 din Legea nr. 85/2006 nu sunt de competența judecătorului sindic, ci de competența instanței de drept comun (a se vedea în acest sens decizia nr. 272/2010 a Curții de Apel Craiova, decizia nr. 709/2008 a Curții de Apel Timișoara, decizia nr 117/R/2008 a Curții de apel Brașov și decizia nr 87/2009 a Curții de apel Bacău).
Ministerul Public în cadrul recursului în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel C. vizavi de interpretarea prevederilor art. 11 alin. (2) a susținut opinia majoritară, conform căreia atribuțiile judecătorului sindic prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006 sunt limitate la controlul judecătoresc al practicianului în insolvență și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Conform acestei opinii, exced competenței judecătorului sindic alte cereri decât cele privind controlul judecătoresc al activității practicianului, precum și procese și cererile de natură judiciară aferente procedurii, plecând de la următoarele argumente: caracterul limitat al atribuțiilor judecătorului sindic, prin riscul antrenării în procedura insolvenței a unor părți care nu au niciun interes să se supună rigorilor Legii 85/2006 (în speță, pârâta M. C. M. nu a ales să participe în calitate de creditor la procedură), riscul încălcării unor norme de competență expresă, precum și prin privarea părților de dublul grad de jurisdicție.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins sesizarea formulată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel C. din rațiuni procedurale, constatând că în practica instanțelor nu s-au ivit soluționări diferite în această materie.
Pârâta-intimată, Mărginean C. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată
.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, C. ea reține următoarele:
Apelanta G. A. L. critică hotărârea instanței de fond prin prisma lipsei interesului acesteia în promovarea cererii introductive, susținând că soluția pronunțată este lipsită de temei legal. Aceasta susține actualitatea interesului său pe care îl consideră legitim și personal.
Criticile aduse de către apelantă sunt nefondate, întrucât interesul judiciar ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune la care se referă dispozițiile art.41 reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile. Deși acesta nu este definit expres prin dispozițiile Codului de procedură civilă, în doctrina și mai cu seamă în practica judiciară s-a statuat că prin "interes"; se înțelege folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica inițierea procedurii judiciare. În această situație, obligația reclamantului este ca atât la declanșarea procedurii judiciare acesta trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acea acțiune, cât și ulterior pe tot parcursul procesului. În egală măsură, pentru a justifica interesul, acesta trebuie să fie legitim, juridic, născut, dar și actual.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în raport de datele concrete ale cauzei, este de analizat în ce măsură apelanta justifică un interes în contextul procesual existent față de precizările acesteia din cadrul motivelor de apel. Astfel, la data de 3 iunie 2013 Tribunalul Specializat C. s-a pronunțat în dosarul nr._ /a1 în sensul respingerii contestațiilor reclamantei apelante ca și neîntemeiate. Contestațiile apelantei vizau hotărârea lichidatorului judiciar de a refuza semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu aceasta, hotărârea lichidatorului judiciar de a perfecta cu intimata M. C. M. contractul autentic de vânzare-cumpărare, precum și anularea măsurii lichidatorului judiciar și anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare perfectat de acesta cu intimata cu consecința obligării lichidatorului juridicar să perfecteze cu apelanta contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Din toate cele arătate, rezultă fără putință de tăgadă că există o cerere de anulare, atât a contractului autentic al intimatei M. C. M., cât și a antecontractului de vânzare-cumpărare, iar această cerere este formulată și în cadrul procedurii speciale a insolvenței, justificând încă un motiv pentru care reclamanta nu are un interes actual și legitim în promovarea și judecarea pe fond a cererii sale într-un dosar separat, respectiv prezentul dosar. Faptul că aceste cereri ale sale au fost respinse, nu justifică așa-zisul interes pe care aceasta încearcă să-l dovedească în apel.
În ceea ce privește actualitatea interesului la care se referă apelanta, C. ea constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că interesul său nu mai este actual, aspect de altfel constatat și de către instanța care a judecat contestațiile la care face referire apelanta, respingându-le ca și neîntemeiate. Actualitatea interesului unei părți nu poate fi analizată trunchiat, doar sub aspectul pagubei, ci ea trebuie analizată în considerarea întregului context juridic în care se regăsește aceasta.
Așadar, după cum a subliniat și prima instanță, analiza raporturilor juridice dintre părți a avut ca și premisă Legea nr.85/2006, insistându-se cu precădere asupra dispozițiilor art.931din acest act normativ, potrivit cărora obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului cumpărător dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.
Pornind de la dispozițiile legale sus arătate, în mod corect instanța a reținut că pârâta-intimată M. C. -M. a formulat cerere de executare a antecontractului de vânzare-cumpărare, însă lichidatorul judiciar a refuzat executarea acestuia, motivat pe faptul că au fost încheiate două antecontracte de vânzare-cumpărare pentru același apartament, fiind necesară astfel lămurirea situației juridice a acestuia.
Prin decizia civilă nr.2886/2012 pronunțată de C. ea de Apel C. la data de_ a fost tranșată situația juridică a celor două antecontracte de vânzare- cumpărare, statuându-se că această clarificare a situației juridice a apartamentului îi revine chiar lichidatorului judiciar prin examinarea îndeplinirii condițiilor cerute de art.931din Legea nr.95/2006 în persoana recurentei din acea cauză, respectiv pârâta-intimată M. C. -M. . În plus, instanța de recurs a reținut că împrejurarea că mai există și alt antecontract nu îl împiedică pe lichidator să efectueze verificările ce se impun și în cazul în care pârâta din prezenta cauză nu îndeplinește exigențele cerute de lege, să perfecteze actul
autentic cu terțul promitent cumpărător în speță, cu reclamanta-apelantă G.
-L. .
Luând în considerare decizia pronunțată, lichidatorul judiciar a procedat la analizarea cererii de valorificare a antecontractului de vânzare-cumpărare formulată de intimata M. C. M. pentru apartamentul nr.45 și a concluzionat că sunt întrunite condițiile reglementate de art.931din Legea insolvenței, sens în care a arătat că va proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu aceasta, așa cum de altfel s-a și realizat ulterior.
Din această perspectivă, dată fiind starea de fapt conturată s-a concluzionat temeinic de către prima instanță că o eventuală constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale încheiate între părți, este lipsită de orice finalitate, câtă vreme a fost luată măsura executării antecontractului de vânzare-cumpărare, încheindu-se contractul în formă autentică. Așa fiind, antecontractul de vânzare-cumpărare este lipsit de orice efecte de la momentul la care s-a încheiat contractul în formă autentică și s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului, existența promisiunii de vânzare-cumpărare având efecte limitate până la încheierea convenției pe care părțile și-au asumat-o prin intermediul promisiunii în cauză.
Față de cele ce preced, în mod întemeiat s-a concluzionat că reclamanta, apelantă în prezenta cauză nu mai are niciun interes actual în a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, câtă vreme acesta nu mai produce niciun fel de efecte, el fiind executat în temeiul dispozițiilor art.931din Legea nr.85/2006. De altfel, nu are nicio rațiune promovarea a două acțiuni paralele, câtă vreme raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de o lege specială, căreia i s-a dat eficiență în procedura specială a insolvenței prin aplicarea dispozițiilor art.931din Legea nr.85/2006.
Așa fiind, soluția primei instanțe pronunțată pe calea excepției lipsei interesului, a fost dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care nu vor fi analizate criticile formulate în apel care vizează fondul cauzei.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ., apelul declarat de reclamanta G. A. L. este neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de G. A. L. împotriva sentinței civile nr. 4627 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
C. | I. | D. | P. | M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.Koșa D.
| ← Sentința civilă nr. 1800/2013. Constatare nulitate act | Decizia civilă nr. 71/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
