Sentința civilă nr. 1800/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1800/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamantul N.
N. M., în contradictoriu cu pârâtele SC C. R. SA și SC C. S. SA, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal se prezintă reclamantul N. N. M., asistat de către d-l avocat C. Bâta, cu împuternicire avocațială depusă la dosar și reprezentanta pârâtelor, d-na avocat Benea Liana M. na, cu delegație existentă la dosarul cauzei.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâta SC C. S.
SA.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la
data de 6 iunie 2013, de către reprezentanta pârâta SC C. S. SA, cerere de eliberare a unei copii de pe sentința nr.183/_, aflată la filele 105- 207, vol. II al dosarului.
Reprezentanta pârâtelor înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a prezentului litigiu, arătând că acțiunea a fost introdusă la data de 15 octombrie 2012, la acel moment, conform Codului de procedură civilă, competența de judecare a litigiului aparținând Judecătoriei C. -N., fiind abrogat pct.1 lit.a al art.2 din Codul de procedură civilă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
Reprezentantul reclamantului consideră că ar trebui discutată cu prioritate excepția netimbrării cererii reconvenționale, urmând ca după lămurirea acestui aspect să se discute asupra necompetenței materiale, considerând că instanța trebuie legal învestită cu cererea reconvențională pentru a se putea pune în discuție excepția necompetenței materiale.
Reprezentanta pârâtelor consideră că instanța trebuie să își verifice competența de judecare a litigiului, în conformitate cu dispozițiile art.158 și 159 Cod.proc.civ., abia apoi urmând a se discuta asupra timbrajului cererii reconvenționale.
Reprezentantul reclamantului arată faptul că excepția netimbrării este o excepție procedurală care primează înainte de soluționarea oricăror alte excepții.
Instanța, după deliberare, prin raportare la prevederile art. 137 al.1 coroborat cu prevederile art.158 și 1591alin.2 Cod.proc.civ., apreciază că primează excepția necompetenței materiale de soluționare a litigiului în fața excepției nelegalei timbrări a cererii, dat fiind faptul că aceasta este o excepție de ordine publică peremptorie absolută și în condițiile în care s-ar impune admiterea acesteia, aspectele privitoare la timbraj sau cele care necesită interpretări de clauze contractuale, se impun a se analiza ulterior, după soluționarea excepției, de către instanța competentă material.
La interpelarea instanței, în ceea ce privește petitul având ca obiect anularea contractului de ipotecă autentificat sub numărul 987 din 9 iulie 2007, de BNP M. a F. Albulescu, reprezentantul reclamantului arată că valoarea este cea indicată în contractul de ipotecă autentificat, respectiv 173.038,57 lei, contractul fiind depus la dosar la fila 15, în dosarul înregistrat la Tribunalul Specializat M. .
Reprezentantul reclamantului arată că la momentul la care a solicitat anularea tuturor actelor subsecvente contractului nr.18122/_, s-a referit la contractul de ipotecă autentificat sub numărul 987/_ .
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompteneței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a prezentului litigiu.
Reprezentantul reclamantului susține că la momentul formulării cererii deduse judecății, dispozițiile art.2 pct.1 lit. a Cod.proc.civ. erau în vigoare, data introducerii acțiunii fiind 15 octombrie 2012 și că pe cale de consecință, apreciază că Tribunalul Specializat C. este competent material să soluționeze prezentul litigiu, dată fiind natura comercială a litigiului și valoarea obiectului litigiului de peste 100.000 lei.
Reprezentanta pârâtelor învederează faptul că Judecătoria Cluj- Napoca este competentă de soluționarea prezentului litigiu, raportat la faptul că la data introducerii acțiunii de către reclamant, respectiv 15 octombrie 2012, era abrogat pct.1 lit. a al articolului 2 din Cod.proc.civ. prin intrarea în vigoare a Legii nr.71/2011.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. .
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2012 la Tribunalul Specializat M., reclamantul N. N. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele SC C. R. SA și SC C.
S. SA, ca prin hotărârea ce va pronunța, ca formă, să dispună admiterea cererii de chemare în judecată iar pe fondul acesteia să dispună constatarea nulității absolute a contractului nr. 0018122 din 22 ianuarie 2007 (cererea de aderare nr. 0018122 din 22 ianuarie 2007, certificatul de aderare nr. 18122/9/22 ianuarie 2007, Regulamentul de funcționare din data de 27 februarie 2007 ) cesionat potrivit convenției de cesiune nr. 159 din 27 februarie 2007 încheiat de reclamant cu SC C. R. SA, în valoare de
170.000 lei, anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 987 din 9 iulie 2007 de BNP M. a F. Albulescu și radierea din Cartea Funciară a înscrierilor privitoare la acest contract precum și anularea tuturor actelor subsecvente contractului nr. 0018122 din 22 ianuarie 2007, repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia și restituirea tuturor sumelor achitate în baza acestui contract, actualizate cu dobânda legală.
Totodată, a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 7 februarie 2013 (fila 3,3, vol. 2 dosar ) a precizat că suma a cărei restituire o solicită calculată de la data plății și până la restituirea efectivă este în cuantum de 152.033,57 lei și că dobânda legală calculată asupra acestui debit principal pe perioada dintre data plății și până la data de 7 ianuarie 2013 este în cuantum de 48.178,41 lei.
In motivarea cererii de chemare în judecată, în esență, a susținut că în fapt, la data de 22 ianuarie 2007 între pârâta SC C. R. SA și SC EPAD
SRL a fost încheiat un contract, potrivit cererii de aderare nr. 0018122 din 22 ianuarie 2007, a Regulamentului de funcționare semnat la data de 22 ianuarie 2007 și a Certificatului de participare nr. 1300110663.
Acest contract a fost cesionat de către cedenta SC EPAD SRL cesionarului N. N. M. conform contractului de cesiune nr. 159 din 27 februarie 2007, contract de cesiune avizat de către pârâta de rând 1 fiind semnat de către cesionar același regulament de funcționare.
Susține că ulterior, a beneficiat de suma de 170.000 restituirea ei fiind garantată potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 987 din 9 februarie 2007. Subliniază faptul că la data încheierii contractului de ipotecă, dată la care i-a fost acordată suma de 170.000 lei achitase deja către pârâta de rând 1, suma de 55.100 lei iar ulterior, a achitat în rate lunare aproximativ 100.000 lei. Susține că prin adresa nr. 1446 din 30 iunie 2010 emisă de pârâta de rând 1 i s-a notificat faptul că începând cu data de 1 iulie 2010, contractul încheiat în condițiile anterior relevate va fi preluat de către pârâta de rând 2 urmând ca toate obligațiile curente să fie achitate către beneficiarul SC C. S. SRL.
Reclamantul a arătat că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, achitând suma totală de 150.000 lei împotriva sa a fost declanșată executarea silită pentru suma de 108.751,74 lei date fiind condițiile excesiv de oneroase în favoarea celor două pârâte, condiții cuprinse în Regulamentul de funcționare. A mai arată că pentru clarificarea unor aspecte referitoare la legalitatea activității desfășurate de cele două pârâte, în temeiul cererii de aderare nr. 0018122 din 22 ianuarie 2007 și a Regulamentului de funcționare semnat la data de 22 ianuarie 2007 a solicitat relații de la BNR, instituție abilitată prin lege să stabilească dacă o anumită activitate desfășurată de o persoană juridică, se încadrează în categoria activităților interzise a fi desfășurate de persoane juridice, care nu sunt instituții de credit prevăzute de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007.
Prin adresa nr. V/4/844 din 22 martie 2013 BNR i-a comunicat faptul că activitățile desfășurate de cele două pârâte în baza Regulamentelor de funcționare se regăsesc în categoria activităților a căror desfășurare este interzisă potrivit art. 5 alin. 1 din OUG nr.99/2006 și că cele două pârâte nu sunt autorizate de BNR ca instituții de credit. Față de aceste aspecte susține că se impune admiterea cererii sale de chemare în judecată, cererea de aderare, regulamentul de funcționare și certificatul de participare semnate fiind lovite de nulitate absolută deoarece nu s-a respectat principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, cauza acestor acte fiind ilicită, prin încheierea acestor acte s-a încălcat ordinea publică și s-a fraudat legea.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 5, art. 948, art.966,art. 968 cod civil în vigoare la data încheierii actelor, pe dispozițiile OUG nr. 99/2006.
Pârâta SC C. R. SA prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 5 februarie 2013 a invocat excepțiile vizând netimbrarea cererii de chemare în judecată, lipsa competenței teritoriale a Tribunalului Specializat M., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC C. S. SA a invocat în apărare, aceleași argumente ca și pârâta SC C. R. SA.
Procedând cu prioritate la soluționarea excepțiilor invocate, ca efect al aplicării dispozițiilor Art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul
Specializat M. s-a pronunțat asupra excepției necompetenței de soluționare a cererii formulată de reclamant în contradictoriu cu cele două pârâte, în sensul constatării necompetenței teritoriale a instanței, procedând pe cale de consecință la declinarea competenței în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Pentru a statua în acest sens, a fost avută în vedere convenția intervenită între părți, prin care acestea au stabilit că litigiile în legătură cu
încheierea și executarea contractului vor fi soluționate de organele competente în raza cărora își are sediul C., prevedere cuprinsă în art. 44 din Regulamentul de funcționare. Drept urmare, s-a reținut că în speță există o competență teritorială convențională stabilită la data semnării contractului, iar instanța este ținută de convenția părților.
Verificând conținutul dispozițiilor art. 44 din Regulamentul de funcționare încheiat la data de 22 ianuarie 2007 și cesionat reclamantului, instanța a constatat că aceste dispoziții contractuale stabilesc voința părților în sensul că litigiile în legătură cu încheierea și executarea contractului vor li soluționate de organele competente în raza cărora își are sediul C. .
Datele furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj referitoare la sediul social al celor două pârâte au fost avute în vedere de instanță care a reținut că acestea își au sediul în municipiul C. -N. . In această situație, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Specializat M. și în baza art. 158 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă combinat cu art. 969 Cod civil (ambele în vigoare la data încheierii convenției) a dispus declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Specializat C. -N.
.
Dosarul a fost înregistrat la registratura Tribunalului Specializat C. la data de 2 aprilie 2013 sub nr._ .
În ședința publică din data de 20 iunie 2013, pârâtele SC C. R. SA și SC C. S. SA prin reprezentanta lor, avocat Benea Liana M. na, au invocat prin raportare la dispozițiile art.2 lit. b C.pr.civ., necompetența materială a instanței specializate de soluționare a litigiului față de natura comercială a acestuia și față de valoarea obiectului cererii dedusă judecății.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii cu care instanța a fost învestită, prin raportare la disp. art.137 alin.1 coroborate cu prev. art.158, 1591alin.2 și prev. art.2 alin.1 pct.1 lit.b C.pr.civ., ținând cont de faptul că în baza disp. art.219 din Legea nr.71/2011 intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2011 au fost abrogate dispozițiile literei a) a art.2 pct.1 C.pr.civ., constată următoarele:
Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a celor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun petitorii sau posesorii, legiuitorul acordând judecătoriei, prin raportare la disp. art.1 pct.1 competența materială de a soluționa în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Aceasta în condițiile în care dispozițiile Legii nr.71/2011, prin intermediul art. 219 pct.1 au statuat asupra faptului că art. 2 pct.1 lit. a se abrogă, anterior abrogării tribunalului revenindu-i, ca primă instanță, competența de a soluționa cererile și procesele în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
De la momentul abrogării literei a) a art.2 pct.1, judecătoria a devenit competentă material să judece în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, distincție care a dispărut în urma intrării în vigoare a Noului Cod Civil care a renunțat la teoria dualistă, îmbrățișând-o pe cea monistă, al căror obiect evaluabil în bani se situează până la limita sumei de
500.000 lei, iar tribunalului, inclusiv instanței specializate, îi revine competența materială de a soluționa, în materia în care a fost înființat, procesele și cererile dintre profesioniști a căror valoare depășește suma de
500.000 lei.
De altfel, judecătoria a devenit competentă începând cu data de 1 octombrie 2012 să soluționeze și acele procese și cereri în materie comercială al căror obiect era neevaluabil în bani.
În cazul în speță, cererea dedusă judecății formulată de reclamantul N.
N. M., cu care a fost învestită instanța, are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr.18122/_, respectiv a celui de aderare, a certificatului de aderare și a regulamentului de funcționare încheiat cu SC C. R. SA, valoarea obiectului cererii fiind de 170.000 lei, astfel după cum a menționat în cuprinsul cererii introductive însăși reclamantul.
Prin cererea dedusă judecății s-a solicitat și anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr.987/_ de BNP M. a F. Albulescu și radierea din CF a tuturor înscrierilor referitoare la acest contract, precum și anularea tuturor actelor subsecvente contractului, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia și restituirea tuturor sumelor achitate în baza convenției, actualizate cu dobânda legală.
Prin nota de ședință înregistrată la data de 4 ianuarie 2010 în fața Tribunalului Specializat M., reclamantul a precizat cuantumul sumelor achitate în baza contractului nr.18122/_ ca fiind 145.029,31 lei, sumă ce s-a solicitat a-i fi restituită cu dobânda legală calculată de la data plății până la zi.
S-a precizat că această sumă reprezintă cererea de repunere a părților în situația anterioară, capăt de cerere accesoriu petitului principal.
La data de 7 februarie 2013 reclamantul a depus la dosar o nouă precizare cu privire la cuantumul sumelor achitate în baza contractului nr.18122/_ și a dobânzii legale solicitate, arătând că solicită restituirea efectivă a sumei de 152.033,57 lei și nu a sumei de 145.029,31 lei cum dintr-o eroare de calcul matematică a solicitat, iar în ceea ce privește dobânda legală aferentă sumei, pe perioada cuprinsă între data plății și până la data de 7 ianuarie 2013, s-a menționat cuantumul acesteia ca fiind de 48.178,41 lei.
În fața Tribunalului Specializat C., în urma solicitării instanței reclamantul a precizat în ceea ce privește petitul având ca obiect anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr.987/9 iulie 2007 la BNP M. a F. Albulescu, faptul că valoarea acestuia este de 173.038,57 lei, contractul fiind depus la dosarul cauzei la fila 15, suma indicată de reclamant fiind, de altfel cea menționată în cuprinsul înscrisului.
În plus, la solicitarea instanței reclamantul a arătat că actele subsecvente contractului nr.18122/_, la care a făcut referire în cuprinsul petitului 2 al cererii introductive, se referă la contractul de ipotecă autentificat sub nr.987/_ .
La data formulării cererii de chemare în judecată, 15 octombrie 2013, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) erau abrogate, abrogarea fiind expresă, dispusă în baza dispozițiilor art. 219 din Legea nr. 71/2011, astfel încât diferențierea
făcută anterior de legiuitor a litigiilor comerciale în evaluabile în bani și neevaluabile în bani nu-și mai găsește aplicabilitatea, rămânând criteriul valoric prin raportare la care se impune a se stabili competența tribunalului și a judecătoriei de soluționare a litigiilor.
Prin raportare la acest criteriu, ținând cont de valoarea obiectului cererii principale dedusă judecății, prin raportare și la cererea accesorie patrimonială formulată de reclamant având ca obiect solicitarea de anulare a contractului de ipotecă, cerere a cărei valoare a fost precizată de reclamant ca fiind cea prevăzută în contractul de ipotecă, 173.500 lei, în condițiile în care pretențiile accesorii având ca obiect repunerea părților în situația anterioară nu se impun a fi avute în vedere din punct de vedere al cuantumului, întrucât sunt derivate din cererea având ca obiect anularea contractului de ipotecă, valoarea obiectului cererii deduse judecății nu depășește suma de 500.000 lei. Având în vedere și data formulării cererii de chemare în judecată, 15 octombrie 2012, dată ulterioară abrogării dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. a C.pr.civ., tribunalul apreciază că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă material, în primă instanță, să soluționeze cererea dedusă judecății formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele SC C. R. SA și SC C. S. SA, motiv pentru care, prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.b coroborate cu prevederile art. 158 și 159 indice 1 alin. 2 C.pr.civ., se va dispune declinarea competenței în favoarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cererii precizate formulate de reclamantul N. N. M., cu domiciliul în Târgu M., str. 1 Decembrie, nr. 255, ap. 10, jud. M. și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat Bâta C. din Târgu M., str.
, nr. 27, jud. M., în contradictoriu cu pârâtele SC C. R. SA și SC C. S. SA, ambele cu sediul în municipiul C. N., str. A. I. nr. 32/A, jud.C. și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Nesusceptibilă de cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. T. B.
aflat în C.O. semnează prim grefierul instanței
Red.CC/MM 2 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 2151/2013. Constatare nulitate act | Decizia civilă nr. 87/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
