Decizia civilă nr. 87/2013. Acțiune în pretenții comerciale

R O M Â N I A

T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 87/2013

Ședința publică din data de 11 februarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: C. G.

JUDECĂTOR: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta S.C C. A. S.A, în contradictoriu cu intimatul S. C. privind și pe intervenientul în numele altei persoane C. C. împotriva sentinței civile nr. 18557/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na consilier juridic Brătfălean Mioara cu împuternicire depusă la acest termen de judecată, lipsind intimatul și intervenientul în numele altei persoane C. C. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus de către intimată, în data de 6 februarie 2013, întâmpinare iar de către reprezentanta intimatului, d-na Sporiș L. I., la data de 8 februarie 2013, prin fax, o cerere de amânare având anexate acesteia împuternicirea sa avocațială, adeverința medicală și dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul Sâncrăian C. cu reprezentanta recurentei.

Reprezentanta recurentei depune la acest termen de judecată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 575,07 lei și timbru judiciar de 5 lei; pe cale de consecință tribunalul constată legal timbrată prezenta cale de atac.

T. ul pune în discuție cererea de amânare formulată de intimatul Sâncrăian C.

.

Reprezentanta recurentei nu se opune cererii de amânare a soluționării recursului

având în vedere și documentele justificative depuse în acest sens.

T. ul, deliberând asupra cererii de amânare formulată de reprezentanta intimatului Sâncrăian C. având în vedere dispozițiile art.220 din statutul profesiei de avocat, reține că aceasta avea obligația să-și asigure substituirea, obligație care nu a fost îndeplinită motiv pentru care va respinge cererea de amânare formulată.

Reprezentanta recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de către intimat ca netemeincă și nelegală, având în vedere pretențiile exagerate ale acestuia raportat la avariile autoturismului său. Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că se impune acordarea unei despăgubiri mai mari decât cea indicată de către expertul desemnat să stabilească valoarea despăgubirilor. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar conform dovezii depuse în acest sens la acest termen de judecată.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T. UL,

Prin sentința civilă nr.18557/2012 pronunțată la data de 28 septembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Sâncrăian C. împotriva pârâților SC C. A. SA și C.

C. și în consecință a fost obligată pârâta SC C. A. SA să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 16193 lei plus dobânda de 0,1% începând cu data scadenței până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata sumei de 4167,58 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând 1082,58 taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar ,830 lei onorar expert și 2250 lei onorar avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_ în jurul orei 17.40 pe Calea Turzii din municipiul C. -N., pe direcția de mers spre Câmpia Turzii, autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamantul Sâncrăian C. a fost lovit de autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de C. C. . Din interogatoriul reclamantului și cel al pârâtului, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că intervenientul C.

  1. , a trecut de pe banda 1 pe banda doi, fără a se asigura, intrând astfel în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de către reclamant. În interogatoriul luat pârâtului acesta a recunoscut că pe Calea Turzii, la data de_ în jurul orelor 17.50 a virat brusc stânga pentru a intra pe banda a două, fără a se asigura. Urmare a coliziunii autoturismul VW Golf a fot grav avariat în partea dreaptă prin înfundarea portierelor și spintecarea materialelor, avarii produse de armătura bării din față a autoturismului său.. Între avariile produse la autoturismul conduse de reclamant, pârâtul a menționat: aripa față dreapta, ambele uși de pe partea dreaptă, stâlpul de susținere dintre uși și airbag-urile .

    Din declarația martorului Crivac Ilie, reiese că la data incidentului a fost luat la ocazie de către reclamant întrucât dorea să meargă la Feleac la mama sa. În timp ce se deplasa pe Calea Turzii, autoturismul reclamantului a fost lovit din partea dreaptă de un alt autoturism. Ca urmare a coliziunii autoturismul reclamantului a fost avariat sever, prezentând avarii pe partea dreaptă de la aripa din față și până la ușa din spate. Autoturismul reclamantului a fost lovit cu colțul de autoturismul intervenientului. Martorul a recunoscut autovehiculele implicate î incident ca fiind cele din planșele fotografice aflate la dosar.

    Autoturismul intervenientului marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare_ era asigurat RCA la momentul producerii accidentului la SC C. A. SA, fapt pentru care ulterior producerii incidentului părțile s-au adresat acestei societăți. La data de_ s-a întocmit dosarul de daună RA 0281 CJ11, iar urmare a acestuia reprezentanții SC C. A. SA au încheiat procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule. Din cuprinsul acestuia rezultă că inspectorul societății de asigurare, în urma vizionării autoturismului proprietatea reclamantului a constatat că acesta prezintă următoarele daune: aripă dr. față, jantă dr .față, verificat direcție, ușă dr. față, bandou ușă dr. față, cheder ușă dreapta față, ușă dr. spate, bandou ușă dr. spate, cheder ușă dr. spate, prag dr. stâlp dr. central, airbag cortină dr., airbag scaun dr., centură siguranță dr. față, calculator airbag.

    Raportul de investigația privind cauzele și împrejurările producerii accidentului concluzionează că impactul dintre cele două autovehicule nu s-a produs în condițiile în care acest eveniment a fost descris de părți, întrucât nu există complementaritate între avarii. În aceste condiții cererea de despăgubire a fost respinsă și comunicată reclamantului.

    După comunicarea rezultatului propriilor investigații și concluziilor reprezentanților societății de asigurare, reclamantul a convocat societatea de asigurare la conciliere, potrivit dispozițiilor art.720 indice 1 Cod de procedură civilă, dovada comunicării fiind depusă la dosarul cauzei.

    Reclamantul a solicitat unui service specializat un deviz de lucrări, deviz potrivit căruia autoturismul reclamantului necesită reparații în valoare de 17319,69 lei.

    Deoarece pârâta a contestat că avariile ar fi consecința directă a incidentului din data de_, instanța a procedat la administrarea probei cu expertiza tehnică. Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că costul reparațiilor este de 12873,12 lei la data întocmirii raportului, respectiv de 12321,12 lei la data producerii incidentului. Expertul a apreciat că în lucrările cuprinse în devizul prezentat de către reclamant au fost incluse unele lucrări pentru deteriorări care nu provin din accident. Aceste lucrări în plus sunt:D/R bară față în valoare de 33,87 lei; D/R capitonaj plafon în valoare de 19,36 lei; D/R husă spătar scaun față dr. în valoare de 19,36 lei; D/R spătar scaun spate stg.în valoare de 9,.68 lei; înlocuire roată dreapta în valoare de 9,68 lei; reparație jantă dr. în valoare de 96,78 lei;jantă față dr. vopsire în valoare de 14,52 lei; vopsire piesă reparată în valoare de 76,36 lei; înlocuire cadru lateral dr: în valoare de 73lei. Costul total al lucrărilor pentru daunele care au fost considerate ca străine de accident au fost de 1017,61 lei.

    Cu toate că s-au formulat obiecțiuni, expertul nu a reușit să explice nelămuririle părților legate de valoarea la care s-a ajuns, decât în parte.

    În ceea ce privește lucrările din deviz excluse, instanța a apreciat că concluziile expertului nu sunt întrutotul întemeiate. Din fotografiile depuse la fila 42 din dosar reiese că bara față nu a suferit avarii și cadrul lateral nu a fost afectat, astfel că în mod corect costurile legate de aceasta în valoare de 771,87 lei trebuiau excluse, însă pentru restul lucrărilor, necesitatea acestora rezultă din procesul verbal de constatare încheiat de societatea de asigurare. În condițiile în care expertul a opinat că există complementaritate între avariile celor două autoturisme și că avariile autoturismului reclamantului sunt consecința impactului cu autoturismul intervenientului forțat, iar aceste avarii au fost constatate, era necesar ca aceste costuri să fie incluse în cuantumul despăgubirilor.

    Potrivit dispozițiilor art.44 din Ordinul 5/2010 al CSA (1) Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

    În ceea ce privește eventualele criterii de stabilire a acestor prejudicii, în Capitolul III "Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor"; actul normativ prevede la art.50 că despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.

    1. Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulație a vehiculului avariat și valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menționată în documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a putea depăși 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

    2. Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la vehicule.

(7) Prețurile părților componente, ale pieselor înlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor art.44 și 50 din Ordinul CSA nr.5/2010 nu rezultă că la stabilirea despăgubirilor se ține cont de uzura autoturismului, aceste dispoziții fiind incluse în capitolul IV unde sunt prevăzute criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru cuplul tractor-remorcă/semiremorcă. Aceste despăgubiri se stabilesc potrivit dispozițiilor art.50 alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010.

În aceste condiții, cuantumul despăgubirilor este de 15369,18 lei la care se adaugă parte din valoarea lucrărilor excluse de expert. Întrucât din suma de 1017,61 lei instanța a apreciat că se impune scăderea sumei de 771,87 lei, rezultă în final suma de 16193 lei.

În ceea ce privește dobânda, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.37 din Ordinul nr.5/2010 dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere. Prin urmare, penalizarea datorată de asigurator este de 0,1% pe zi de întârziere și nu de 1%, cum nelegal a solicitat reclamantul. Aceste penalități se datorează începând cu data de_, dată la care pârâta a comunicat refuzul de achitare a despăgubirilor..

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, pârâta fiind în culpă procesuală a fost obligată să plătească reclamantului celtuieli parțiale de judecată în cunatum de 4167,58 cheltuieli de judecată parțiale reprezentând 1082,58 taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar (aferente acțiunii admise) ,830 lei onorar expert și 2250 lei onorar avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC C.

A. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurenta a arătat că în urma producerii evenimentului rutier din data de_ a deschis si instrumentat dosarul de dauna RA0281CJ11, analizând dinamica producerii evenimentului descrisa de către parti si avariile suferite de autoturismele implicate. Concluzia investigațiilor efectuate a fost aceea ca amprentele corespunzătoare ale partilor deformate nu se suprapun, de unde rezulta ca impactul dintre cele doua autovehicule nu s-a produs in condițiile in care evenimentul a fost descris de parti, motiv pentru care cererea de despăgubire formulata de reclamant a fost respinsa la plata in baza art. 45 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 5/2010 care stipulează faptul ca cererile de despăgubire se resping atunci când nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse, caz in care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătoreasca.

Pentru lămurirea prezentului litigiu s-a administrat proba cu expertiza tehnica judiciara auto, proba solicitata atât de intimatul reclamant, prin reprezentant, cat si de recurentă. Prin obiectivele incuviintate de instanța de fond, s-a solicitat expertului sa stabilească dinamica producerii evenimentului si existenta sau inexistenta legăturii de cauzalitate intre dinamica si avariile celor doua autovehicule implicate in eveniment, valoarea reala a eventualelor reparații avandu-se in vedere soluțiile tehnologice corecte necesare readucerii autoturismului in starea anterioara producerii evenimentului rutier in cauza, precum si stabilirea eventualelor diferente intre avariile produse in urma accidentului rutier si avariile pe care reclamantul le pretinde spre despăgubire si calculul valoric aferent pieselor care nu provin din evenimentul rutier si a costurilor de manopera aferente acestora. Răspunzând punctual la obiective, expertul a conchis faptul ca evenimentul rutier s-a produs ca urmare a nerespectarii de către asiguratul recurentei, dl.

C. C. M., a regulilor de circulație referitoare la manevra de schimbare a benzii de circulație.

Cu privire la stabilirea eventualelor diferente intre avariile produse in urma accidentului si avariile pe care reclamantul le pretinde spre despăgubire, expertul a arătat in cuprinsul raportului de expertiza lucrările incluse in devizul depus de reclamant care nu provin din accident, precum si calculul valoric al acestora in cuantum total de 1.017,61 lei. Mergând mai departe si calculând, potrivit obiectivului incuviintat de instanța, valoarea necesara reparațiilor autovehiculului reclamantului, expertul stabilește doua valori, in funcție de momentul producerii evenimentului (_ ) si momentul efectuării expertizei (_ ), respectiv 12.446,47 lei si 12.754,15 lei, ambele valori fiind apropiate. Expertul detaliază in cuprinsul raportului de expertiza atât modalitatea de calcul cat si rațiunea care sta la baza acestuia, motiv pentru care susținerile acestuia sunt intru-totul justificate. Astfel, suma pe care recurenta este obligata sa o plătească cu titlu de despăgubiri reclamantului pentru repararea prejudiciului produs de asiguratul acesteia in baza răspunderii civile auto este cea menționata mai sus de expert, iar nu cea stabilita de instanța de fond, respectiv 16.193 lei. Se apreciază ca expertul este cel mai in măsura sa calculeze valoarea reala necesara reparațiilor pentru un autovehicul raportat la specialitatea, studiile, pregătirea si experiența acestuia. De altfel, aceasta fiind si rațiunea pentru care s-a apelat la opinia acestuia. Reclamantul, prin reprezentant, a formulat obiectiuni cu privire la cuantumul despăgubirii stabilit de expert, insa acesta si-a menținut punctul de vedere exprimat in cuprinsul raportului de expertiza, motivând faptul ca, corecțiile estimate si aplicate la valorile de nou ale pieselor concorda cu deprecierea lor fizica, funcționala si economica in perioada de utilizare efectiva, de la data primei inmatriculari,_, pana la data producerii evenimentului rutier. Rațiunea expertului este una obiectiva si fireasca raportat la vechimea in utilizare a autoturismului reclamantului. Astfel, este unanim cunoscut faptul ca unitățile service acorda discount-uri pentru piesele aferente mașinilor având o anumita vechime, prețul acestora fiind cu mult inferior pieselor mașinilor noi. Mai mult decât atât, documentul justificativ in baza căruia reclamantul solicita despăgubirea este un deviz estimativ, care are o valoarea orientativa, iar nu o factura emisa de unitatea service reparatoare, care ar reflecta cu siguranța deprecierea efectiva fizica, funcționala si economica de care expertul face vorbire.

Recurenta a arătat că insusi reclamantul, prin reprezentant, a fost cel care a solicitat proba cu expertiza tehnica auto, teza probatorie pentru susținerea acestei probe fiind aceea ca expertiza tehnica va lamuri cauza sub toate aspectele. Atitudinea acestuia de neacceptare a cuantumului reparațiilor stabilit de expert in cuprinsul raportului si menținut in suplimentul la acesta pentru motivul ca nu este cel scontat de el, este una vădit nesincera.

În ceea ce privește obligarea recurentei la plata penalităților de intarziere si a cheltuielilor de judecată s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat faptul că

S.C. C. A. S.A. s-a aflat în culpă procesuală.

Prin întâmpinare, intimatul S. C. a solicitat respingerea recursului declarat de S.C. C. A. S.A. impotriva sentinței civile nr.18557/_, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._, ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legal și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata. În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motivele de recurs invocate de recurentă fiind nefondate. Astfel, s-a arătat că deși aparent recurenta critica în întregime sentința civilă nr.18557/_, după lecturarea motivelor de recurs se poate observa că nemulțumirea acesteia nu vizează constatările privind dinamica producerii accidentului, ci lucrările apreciate ca fiind necesare pentru repararea autoturismului subsemnatului, incluse în deviz și cuantumul despăgubirilor acordate de instanță. În ceea ce privește lucrările necesare pentru repararea autoturismului marca Volkswagen Golf cu nr._, aflat în proprietatea intimatului, incluse în devizul estimativ ce a stat la baza despăgubirilor solicitate, în mod eronat expertul a apreciat că în deviz s-ar regăsi lucrări privind avarii ce nu provin din accident în valoare de 1017,61 lei. De altfel, în cuprinsul sentinței recurate instanța de fond a reținut în mod corect că concluziile expertului nu sunt întru totul întemeiate. In cuprinsul recursului formulat nu se indică motivele pentru care se apreciază că această concluzie a instanței de fond este eronată. Recurenta se limitează doar să susțină că în speță concluziile expertului s-ar bucura implicit de corectitudine, raportat la specialitatea, studiile, experiența și pregătirea expertului, motiv pentru care în opinia

recurentei ar fi obligatorii pentru instanță.

Intimatul a arătat că expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză nu este o probă absolută și contrar susținerilor recurentei instanța de fond nu este obligată să preia integral concluziile expertului, cu atât mai mult cu cât acestea nu au un temei legal sau nu au în vedere celelalte probe administrate în cauză.

S-a mai arătat că în mod eronat recurenta apreciază că "suma pe care societatea C.

A. S.A. ar datora-o reclamantului-intimat cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs de asiguratul lor în baza răspunderii civile auto este cea de 12446,47 lei iar nu cea de 16193 lei stabilită de instanța de fond, întrucât expertul ar fi cel mai în măsură să calculeze valoarea necesară reparațiilor pentru un autovehicul raportat la specialitatea, studiile, pregătirea și experiența acestuia";. Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, expertul a răspuns obiectivului privind stabilirea valorii reparațiilor necesare pentru aducerea autoturismului subsemnatului în starea în care se afla la momentul producerii accidentului, apreciind că valorii lucrărilor de reparație trebuie să i se aplice o corecție ce se impune în funcție de gradul de depreciere fizică, funcțională și economică estimat la 25% pentru piese și subansamble în perioada de utilizare. Expertul avea obligația de a-și formula concluziile în concordanță cu dispozițiile art.50 din Ordinul

C.S.A. nr.5/2010, incidente în speță. Având în vedere că art.50 nu prevede aplicarea corecției de 25 % la care face trimitere expertul, prin obiecțiunile formulate de intimat și încuviințate de instanță s-a solicitat expertului să indice textul legal ce a stat la baza stabilirii despăgubirilor și aplicării corecției de 25%. Prin suplimentul raportului de expertiza, depus la dosarul cauzei la data de 16 august 2012, expertul nu este în măsură să argumenteze legal necesitatea aplicării corecției de 25%, întrucât o astfel de corecție nu este prevăzută de lege.

Așadar instanța de fond a procedat în mod corect cenzurând acele concluzii ale expertului care în mod evident nu respectă prevederile legale. In acest sens în sentința recurată în mod judicios se reține că "din interpretarea dispozițiilor art.44 și 50 din Ordinul CSA nr.5/2010 nu rezultă că la stabilirea despăgubirilor se ține cont de uzura

autoturismului, aceste dispoziții fiind incluse în capitolul VI unde sunt prevăzute criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru cuplul tractor-remorcă.";

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:

Prin recursul formulat, recurenta SC C. A. SA a criticat sentința civilă nr. 18557/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. ca fiind netemeinică, motiv de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, respectiv sub aspectul aprecierii și coroborării greșite a probelor de către instanța de fond.

În mod corect a reținut instanța de fond că din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că costul reparațiilor este de 12873,12 lei la data întocmirii raportului, respectiv de 12321,12 lei la data producerii incidentului și că expertul a apreciat că în lucrările cuprinse în devizul prezentat de către reclamant au fost incluse unele lucrări pentru deteriorări care nu provin din accident, respectiv D/R bară față în valoare de 33,87 lei; D/R capitonaj plafon în valoare de 19,36 lei; D/R husă spătar scaun față dr. în valoare de 19,36 lei; D/R spătar scaun spate stg.în valoare de 9,.68 lei; înlocuire roată dreapta în valoare de 9,68 lei; reparație jantă dr. în valoare de 96,78 lei;jantă față dr. vopsire în valoare de 14,52 lei; vopsire piesă reparată în valoare de 76,36 lei; înlocuire cadru lateral dr: în valoare de 73lei, costul total al lucrărilor pentru daunele care au fost considerate ca străine de accident au fost de 1017,61 lei.

De asemenea, în mod argumentat și temeinic, instanța de fond a apreciat că concluziile expertului nu sunt întrutotul întemeiate, respectiv din fotografiile depuse la fila 42 din dosarul de fond reieșind că bara față nu a suferit avarii și nici cadrul lateral nu a fost afectat, astfel că în mod corect costurile legate de aceasta în valoare de 771,87 lei au fost excluse, însă pentru restul lucrărilor, necesitatea acestora rezultând din procesul verbal de constatare încheiat de societatea de asigurare recurentă, ori în condițiile în care expertul a opinat că există complementaritate între avariile celor două autoturisme și că avariile autoturismului reclamantului sunt consecința impactului cu autoturismul intervenientului forțat, iar aceste avarii au fost constatate, era necesar ca aceste costuri să fie incluse în cuantumul despăgubirilor.

Din reglementarea generală a probelor se desprinde în mod clar intenția legiuitorului de a nu conferi o anumită putere probatorie individuală unui anumit mijloc de probă, valoarea tuturor acestor mijloace de probă fiind egală, urmând a fi menținute sau înlăturate de către instanța de judecată în măsura coroborării lor cu celelalte mijloace de probă administrate. Ori, în mod corect instanța de fond a înlăturat unele concluzii ale expertului tehnic judiciar care nu se coroborau chiar cu înscrisuri emanând de la recurenta pârâtă, concluzii înlăturate în mod argumentat și legal.

În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.44 din Ordinul 5/2010 al CSA stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit, iar evaluarea prejudiciilor sunt incidente dispozițiile art. 50 din același ordin, iar din interpretarea lor coroborată nu reiese că la stabilirea despăgubirilor se ține cont de uzura autoturismului, aceste dispoziții fiind incluse în capitolul IV unde sunt prevăzute criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru cuplul tractor-remorcă/semiremorcă, despăgubiri care se stabilesc potrivit dispozițiilor art.50 alin.3 din Ordinul CSA nr.5/2010, instanța reținând în mod

corect că în acest context cuantumul despăgubirilor este de 15369,18 lei la care se adaugă parte din valoarea lucrărilor excluse de expert, respectiv suma de 16.193 lei.

Deși recurenta a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, nu a arătat în concret care sunt elementele care au condus-o spre o atare concluzie, respectiv care sunt argumentele netemeinice ale instanței de fond. În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.37 din Ordinul nr.5/2010 dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, ori din probele administrate în cauză a reieșit tocmai conduita culpabilă a recurentei pârâte care nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile de plată ale despăgubirilor datorate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în mod corect, prin raportare la dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, instanța fondului a procedat la obligarea recurentei la plata sumei de 4.167,58 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Având în vedere aceste motive, raportat la dispozițiile art. 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC

C. A. SA în contradictoriu cu intimatul S. C. și intervenientul forțat C. C. împotriva sentinței civile nr. 18557/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în întregime.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta SC C. A. SA fiind în culpă procesuală urmare a căderii în pretenții, va fi obligată să plătească intimatului S.

C. suma de 1.240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs constând din onorariu avocațial (fila 21).

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC C.

A. SA în

contradictoriu cu intimatul S. C. și intervenientul forțat C.

C.

împotriva

sentinței civile nr. 18557/2012 pronunțată la 28 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta SC C. A. SA să plătească intimatului S. C. suma de

1.240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

C. G. V.

L. O.

S.

I.

A. B.

Red.CG/MM 2 ex./_

Judecător fond: Ana SS, Judecătoria Cluj-Napoca.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 87/2013. Acțiune în pretenții comerciale