Decizia civilă nr. 41/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.41/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de SC F. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 386 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimata SC M. T. S. (F.
M. H. S. ), având ca obiect pretenții.
În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatei SC M. T. S. .
De asemenea, în data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei SC F. C. SA.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 386 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă excepția prescripției cererii reconvenționale, invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L.
A fost respinsă, ca prescrisă, cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A., în contradictoriu reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională
S.C. M. T. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională
S.C. F. C. S.A..
pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. a fost obligată la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L. a sumei de 326.967,96 lei, reprezentând penalități de întârziere, și la plata sumei de 12.545,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Între reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L., în calitate de vânzătoare, si pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/_, înregistrat de pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. sub nr. 1830/_, însusit de ambele părti prin semnătură necontestată în cauza de fată si prin stampilă.
În baza acestui contract, reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T.
S.R.L. s-a obligat să vândă pârâtei-reclamantă reconvențională S.C. F. C.
S.A. mărfurile prevăzute în anexa la contract si în facturi, pe care să le livreze acesteia în termenul de livrare care, potrivit art. 5.1 din contract, se stabilea de
comun acord prin emiterea unei comenzi scrise de către cumpărătoare si acceptarea acesteia de către vânzătoare. Pârâtei-reclamantă reconvențională S.C.
F. C. S.A. îi revenea obligatia de plată a pretului mărfurilor specificiat în anexa la contract si în facturi, termenul de plată fiind stabilit pentru fiecare comandă în parte, potrivit art. 7.2 din contract.
Prin anexa nr. 1 la contract, purtând semnătura necontestată si stampila ambelor părti, au fost enumerate 31 de tipuri de mărfuri, precum si cantitatea si pretul fără TVA pentru fiecare dintre acestea, prevăzându-se că termenul de livrare este_, iar plata trebuie făcută în termen de 50 de zile, în lei la cursul BNR din ziua facturării, dar nu mai putin de 3,71 lei/euro.
Prin art. 10.1 din contract, părtile au stabilit că pentru întârzierile la plată sau livrare se datorează o penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, la valoarea sumelor neachitate la scadentă, respectiv din valoarea mărfurilor nelivrate la termen, prevăzându-se că totalul penalitătilor pentru întârziere la plată poate depăsi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Prin cererea reconventională formulată, pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L. la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloare daune, cu privire la care a invocat că au fost produse ca urmare a executării de către reclamanta-pârâtă reconvențională cu întârziere, respectiv a neexecutării de către aceasta a obligatiei de livrare a mărfurilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/_ încheiat între părti. Întrucât obligatia de livrare a mărfii ce revenea reclamantei- pârâtă reconventională potrivit anexei nr. 1 la contract era scadentă la_, tribunalul a constatat că la data formulării cererii reconventionale,_, era împlinit termenul general de prescriptie de 3 ani, potrivit art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. În acest sens, tribunalul a avut în vedere faptul că este vorba despre o răspundere pentru neexecutarea în termen a obligatiei de livrare a mărfii derivate din contract.
Pentru aceste considerente, a admis excepția prescripției cererii reconvenționale, invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L., si a respins, ca prescrisă, cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A., în contradictoriu reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L.
În desfăsurarea raporturilor contractuale dintre părti, reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L. a emis pârâtei-reclamantă reconvențională
S.C. F. C. S.A. factura fiscală nr. 4010731/_ in valoare de 13.942,25 lei, scadenta la_, care a fost achitată în data de_, factura fiscală nr. 4010744/_ in valoare de 106.218,08 lei, scadenta la_, care a fost achitată în transe, la_ plătindu-se suma de 3.500,00 lei, la_ plătindu-se suma de 10.000,00 lei, la_ plătindu-se suma de 646,33 lei, la_ plătindu-se suma de 13.492,18 lei, la_ plătindu-se suma de 18.000,00 lei, iar diferența de 60.579,57 lei plătindu-se în data de_, după cum rezultă din fisa de cont emisă de către reclamanta-pârâtă reconventională si din procesul verbal de conciliere directă încheiat între părti la_ .
Astfel, prin procesul verbal de conciliere directă mentionat, pârâta- reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. nu a contestat modul de calcul al penalitătilor de întârziere de către reclamanta-pârâtă reconventională, refuzând achitarea penalitătilor de întârziere în cuantum total de 326.967,96 lei pe motivul că reclamanta-pârâtă reconventională a livrat o parte din marfă cu întârziere, nerespectând termenele contractuale stabilite de părti.
La dosar a fost depusă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, si factura fiscală nr. 4010705/_ în valoare de 58.903,60 lei si
avizul de însotire a mărfii aferent, din aceeasi dată, ambele semnate de primire cu semnătură necontestată, pe avizul de însotire a mărfii nefiind mentiune în sensul primirii mărfii la altă dată decât cea a emiterii acestuia.
În ce priveste facturile fiscale nr. 4010731/_ si nr. 4010744/_, tribunalul a constatat că acestea sunt însotite de avize de însotire a mărfii semnate de primire cu semnături necontestate, ambele din_, iar pe acestea nefiind mentiune în sensul primirii mărfii la altă dată decât cea a emiterii acestora. În consecintă, tribunalul a retinut că fată de termenul de livrare stabilit pentru data de_, prin anexa nr. 1 la contractul de vânzare- cumpărare nr. 68/_, încheiat între părti, întârzierea de livrare raportat la cele două facturi fiscale în cauză este de o zi. Fată de această întârziere, pârâta- reclamantă reconventionată era în drept să solicite plata de către reclamanta- pârâtă reconventională a penalitătilor de întârziere contractuale stabilite potrivit art. 10.1 din contractul încheiat între părti, o asemenea cerere nefiind însă
formulată în cauză, suma de 10.000 euro solicitată de către pârâta-reclamantă reconventională prin cererea reconventională depusă la dosar având altă cauză juridică decât cea constând în clauza penală inserată de către părti în contractul încheiat între ele.
Raportat la invocarea de către pârâta-reclamantă reconventională a exceptiei de neexecutare a contractului, tribunalul a constatat că potrivit facturilor fiscale nr. 4010705/_, nr. 4010731/_ si nr. 4010744/_
, si avizelor de însotire a mărfii aferente, nr. 4009941 din_, nr. 4009965 din_ si nr. 4009964 din_, reclamanta-pârâtă reconventională a livrat pârâtei la_ un număr de 11 pozitii de mărfuri, la_ un număr de 5 pozitii de mărfuri, si respectiv un număr de 19 pozitii de mărfuri. Or, potrivit anexei nr. 1 la contractul încheiat între părti, reclamantei-pârâtă reconventională îi revenea obligatia de livrare a unui număr de 31 de pozitii de mărfuri, obligatie pe care tribunalul, raportat la cele trei facturi fiscale si avizele aferente acestora, mentionate, a apreciat-o ca fiind îndeplinită, cu privire la o parte din marfă fiind înregistrată o singură zi de întârziere. În consecintă, nu poate fi retinută în cauză întrunirea conditiilor exceptiei de neexecutare a contractului pentru a retine ca justificat refuzul pârâtei-reclamante reconventionale de plată a contravalorii facturilor fiscale emise de către reclamanta-pârâtă reconventională la scadenta acestora, astfel cum a fost mentionată în cuprinsul facturilor fiscale, si implicit fată de plata penalitătilor de întârziere aferente întârzierii în plata contravalorii facturilor fiscale, în conditiile în care întârzierea cu o zi în livrarea unei părti din marfă s-a reflectat în stabilirea corespunzătoare si a termenului de plată a facturilor.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 969 coroborat cu art. 1069 Cod civ., raportat la art. 10.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 68/_ încheiat între părti, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A., si a obligat pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L. a sumei de 326.967,96 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta-pârâtă reconventională a avut câștig de cauză, pârâta-reclamantă reconventională fiind în culpă procesuală, tribunalul a obligat pârâta-reclamantă reconvențională S.C. F. C. S.A. la plata către reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. M. T. S.R.L. a sumei de 12.545,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 7380,67 lei reprezentând taxa judiciară de
timbru și 5 lei timbrul judiciar, achitate de reclamanta-pârâtă reconventională în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, iar 3000 lei reprezentând onorariul avocatial (filele 137-138), iar 2160 lei reprezentând cheltuielile de deplasare ale reprezentantului ales al reclamantei-pârâte reconventionale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC F. C. SA
, solicitând admiterea apelului, anularea în totalitate a sentinței și rejudecarea cauzei pe excepții; respingerea excepției dreptului la acțiune invocată de pârât și reținerea cauzei spre rejudecare și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, a arătat că solutia instanței de fond este netemeinica si nelegala si aceasta nu a tinut cont de apărările invocate de apelantă si nu a administrat intreaga probatiune.
Practic cererea in probatiune formulata nu a fost discutata si analizata de catre instanta in contradictoriu cu ambele parti. La ultimul termen de judecata instanta desi a luat in discutie o parte din cererea in probatiune si a respins solicitarea în probatiune, aceasta cerere trebuia discutata in contradictoriu cu apelanta, iar reprezentatul acesteia nu a putut lua parte la dezbateri deoarece a fost prezent la dezbaterea unei alte cauze aflate pe rolul C. ii de Apel C. .
Prin concluziile scrise a solicitat redeschiderea dezbaterilor pentru rediscutarea și administrarea probatiunii în cauză, dar aceasta cerere nici macar nu a fost analizata de instanta, iar prin acest mod de lucru al instantei de fond i s-a încălcat dreptul la apărare și poate fi considerat ca și o antepronunțare pe cererea reconvențională.
In ceea ce priveste excepția neexecutări contractului, apelanta arată că a depus la dosar doar o parte din probatiunea cu acte pe care și-a întemeiat apărarea și doar o parte din problemele legate de actele depuse la dosar de către reclamantă, pentru că in cauză nu s-a discutat pe probatiune ci doar pe chestiuni prealabile. Tot pe exceptia neexecutării contractului dorea sa administreze proba cu expertiza de specialitate, dar aceste aparari i-au fost refuzate de instanta de fond.
Desi a aratat ca la dosar au fost depuse de către reclamantă acte din care, ar rezulta faptul că produsele comandate de apelantă și cuprinse în anexa la contract au fost livrate în trei etape: 17 mai, în valoare de 58.903 lei și două livrări în data de 21 mai, una în valoare de 13.942 lei și a doua în valoare de
lei, aceste chestiuni nu au fost verificate de instanta de fond decat partial. Este adevarat ca la o prima verificare a acestor acte nu se observă nimic anormal dar dacă analizam mai atent unele aspecte se constata ca data receptiei marfurilor este cu totul alta decât cea de la data emiterii actului. La livrarea din 17 mai marfa este recepționată doar în data de 21 mai. La prima livrare din 21 mai este recepționată in aceeași data de 21 mai, iar cea de a doua nici măcar nu se știe când a fost recepționată pentru că există mai multe date pe act și nici măcar data emiterii nu este clară, este luna cincia sau luna șasea, ceea ce schimbă radical susținerile reclamantei care arată că livrarea s-a făcut cu o întârziere de o zi.
A considerat ca susținerile instantei referitoare la faptul ca intimata a livrat intreaga cantitate de marfa comandat de apelantă nu este sustinuta de probatiunea existenta la dosar, pentru ca verificand valoarea totala a marfurilor livrate si cea comandată se constată o diferenta de aproximativ 40% din comanda lipsa, iar constatarea cantitatii efective a marfii livrate se putea face doar printr-o expertiza de specialitate prin care se putea verifica si constata si termenele de livrare a marfurilor, pentru ca executarea unui contract nu
inseamna doar livrarea intregii cantitati de marfa comandata, dar si livrarea marfii la termenele stabilite in contract.
Nici penalitățile de intârziere nu sunt la nivelul negociat in contract. Contractul dintre parti s-a negociat si semnat in conditii destul de incerte pentru apelantă. In momentul desfasurarii litigiului in instanta a efectuat mai multe verificari in arhiva acesteia și a constat ca exista anumite acte despre a caror existenta nu avea cunostinta.
Apelanta a arătat că a mai formulat si cerere reconvențională, prin care a aratat ca paguba sa este apreciată la valoarea de 10.000 EURO, dar a solicitat o expertiză pentru determinarea cuantumului exact al pagubei, iar prin respingerea acestei probe, si admiterea exceptiei prescriptiei drepturilor la acțune impotriva intimatei, instanța practic s-a antepronuntat pe cererea reconvențională, dar a privat-o si de dreptul de a-și proba atat pretentia, cat si faptul ca dreptul acesteia nu s-a prescris.
Intimata a acordat apelantei un termen de garantie asupra produselor livrate, iar eventualele actiuni in pretentie asupra produselor livrate incetează sa curga de la data expirarii termenului de garantie, fapt despre care instanta de fond nu a tinut cont.
Prin întâmpinare, SC M. T. S.
a solicitat respingerea cererii de apel ca fiind netemeinica si nelegala și menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
În motivarea întâmpinării, a arătat următoarele:
La scadenta platilor, SC F. C. S.A nu si-a indeplinit integral obligatia de plata desi a primit si nu a contestat facturile mai sus mentionate, indeplinindu-si aceasta obligatie ulterior scadentei, astfel:
FF4010731 in valoare de 13.942,25 lei scadenta la_ a achitat-o in data de_, cu 90 de zile de intarziere fata de scadenta.
FF4010744 in valoare de 106.218,08 lei, scadenta la_ a achitat-o in transe, astfel:
_ a platit cu OP suma de 3.500,00 RON;
_ a platit cu OP suma de 10.000,00 RON;
_ a platit cu OP suma de 646,33 RON;
_ a platit cu OP suma de 13.492,18 RON;
_ a platit cu OP suma de 18.000,00 RON,
iar diferenta de 60.579,57 Iei in data de_ (cu 716 zile de intarziere fata de scadenta) ca urmare a introducerii de catre apelantă a unei actiuni in instanta (dosar nr._ ) in vederea recuperarii pe cale judecatoreasca a datoriei inregistrata de SC F. C. S.A. in contabilitatea intimatei ei.
Fata de numarul mare de zile de intarziere la plata intimata a procedat la calcularea de penalitati de intarziere la plata pana la data achitarii integrale, conform art. 10.1 din contractul de vanzare-cumparare nr.68/_ .
Reprezentantii S.C. F. CUC SA nu au contestat existenta penalitatilor, modul de calcul sau intinderea lor precizand doar: "nu este de acord cu achitarea penalitatilor de intarziere la plata in cuantum total de 326.967.96 Iei deoarece aceasta considera ca SC M. TUBLES S.R.L. a livrat o parte din marfa cu intarziere, ncrespectand termenele contractuale stabilire de parti."
Potrivit clauzei penale convenite de parti in contractul nr.68/_, la art.
10.1 din contract penalitatile reprezinta daune-interese compensatorii de natură a acoperi creditorului pagubele cauzate prin intarziere, sanctionand in acelasi timp culpa debitorului pentru neindeplinirea obligatiei.
La data de_ SC F. C. SA a depus întampinare prin care a solicitat respingerea cererii apelantei, aratand ca intelege sa invoce exceptia de
neexecutare a contractului de catre SC M. T. SR.L., precum si o cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea la plata sumei de 10.000 euro reprezentand daune.
In data de_ intimata a depus la dosar intampinare la cererea reconventionala prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune; a mai solicitat respingerea exceptiei de neexecutare a contractului ca neintemeiata aratand prin inscri urile depuse la dosarul cauzei ca SC M. T. SR.L. a livrat integral marfa, deci nu poate fi vorba de o neexecutare a contractului.
Astfel, intimata considera ca instanta de fond in mod temeinic si legal, analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei (avizele de insotire marfa semnate de reprezentantii SC F. C. SA.), a constatat ca raportat la data scadenta a obligatiei de livrare a marfii_, la data formularii cererii reconventionale-_ era implinit termenul de prescriptie, precum si faptul ca pretentiile acesteia sunt fondate.
Fata de motivul invocat de SC F. C. SA potrivit caruia acesteia din urma i s-a incalcat dreptul la aparare, arată că pe de o parte SC F. C. SA. a fost legal citata, pe de alta parte la cererea avocatului SC F. C. SA. in data de_ cauza a fost judecata ultima, la sfarsitul sedintei de judecata, mai mult decat atat aceasta instanta de judecata la termenul din_ a amânat pronuntarea pentru data de_ dand posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise.
In ceea ce priveste exceptia de neexecutare a contractului reprezentantilor pârâtei li s-a respins cererea privind efectuarea unei expertize de specialitate în mod temeinic, utilitatea acestei probe nefiind justificată.
În apel, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată în limitele apelului declarat, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, respectiv existența contractului de vânzare - cumpărare nr.68/_, clauzele acestuia, precum și existența unor comenzi de produse, nu a fost contestată nici în primă instanță, și nici în prezentul apel. Ceea ce contestă apelanta este modul în care intimata și-a executat obligația de livrare a produselor în termenul convenit, precum și, cu privire la cererea reconvențională, momentul de la care termenul de prescripție în care putea fi exercitată acțiunea a început să curgă.
Cr itic ile f or mul ate re f eritor l a modul în care ins tanț a de f ond a r ămas în
pronunț are asupr a c auze i
.
Apelanta a susținut faptul că cererea în probațiune pe care a formulat-o nu a fost discutată în contradictoriu cu toate părțile, întrucât reprezentantul său a fost prezent la dezbaterea unei cauze aflate pe rolul unei alte instanțe. C. ea apreciază că modul în care a procedat instanța de fond a fost în conformitate cu prevederile art.152 C.proc.civ., lăsând cauza la a doua strigare, când, luând act că s-a prezentat doar reprezentanta reclamantei, a pus în discuție cererile în probațiune, cu referire la expertiza tehnică, formulată de pârâtă prin notele de ședință depuse la data de_, la interogatoriul reclamantei, precum și la proba cu martori, pe care le-a respins motivat. De asemenea, a dispus amânarea pronunțării, pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise. Nu poate fi reținut argumentul apelantei în sensul că, prin faptul că nu s-a dat curs cererii sale de redeschidere a dezbaterilor, i s-a încălcat dreptul la apărare,
curtea reținând că instanța de fond putea redeschide dezbaterile doar în condițiile art.151 C.proc.civ., dacă aprecia că sunt necesare noi lămuriri ca urmare a concluziilor scrise depuse de părți (inclusiv de pârâta - apelantă).
Cerere a reconvenț ion al ă f or mul ată de p âr âtă
Prima instanță a respins cererea reconvențională, apreciind ca prescris dreptul la acțiune, întrucât obligația de livrare a mărfii ce revenea reclamantei, potrivit anexei 1 la contract, era scadentă la data de_, iar cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata unor daune cauzate prin executarea cu întârziere a acestei obligații a fost introdusă la data de_ .
Apelanta a criticat această soluție prin prisma momentului de la care termenul de prescripție a început să curgă, respectiv a susținut că, întrucât produsele livrate aveau un anumit termen de garanție, termenul curgea de la data expirării acestuia.
C. ea remarcă faptul că acțiunea formulată de pârâtă nu are ca obiect
"pretenții asupra produselor livrate";, astfel cum a susținut apelanta, ci pretenții decurgând din executarea cu întârziere a obligației de livrare a mărfurilor, astfel cum a reținut și prima instanță. Prin urmare, existența unui termen de garanție are relevanță doar cu privire la începutul prescripției în cazul răspunderii pentru vicii și nu cu privire la executarea cu întârziere a obligației de predare.
Prin urmare, această critică formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Cerere a in troduc tiv ă de ins tanț ă, cu ref er ire l a excepț ia de neexecu tare a
contractului
În temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr.68/_ și a Anexei nr.1 la acest contract, reclamanta a livrat pârâtei produse metalurgice în valoare totală de 179.063,93 lei (40.560 euro + TVA), scadența obligației de plată a prețului fiind 50 de zile de la data facturării, iar termenul de livrare fiind_ .
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit facturilor și avizelor de însoțire a mărfii, marfa a fost livrată integral (47 de produse) în trei tranșe, una la data de_ și două la data de_, sub semnătura necontestată a unui angajat al pârâtei. Contrar susținerilor acesteia, data de primire de pe avizul de însoțire a mărfii nr.4009964, prezentat în original în fața instanței de apel, este,
incontestabil,_ și nu_ .
Contravaloarea celor trei facturi a fost achitată cu întârziere raportat la data scadenței acestora, litigiul având ca obiect penalitățile solicitate în temeiul art.10.1 din contract.
C. ea reține că excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare prin care partea căreia i se pretinde executarea obligației invocă faptul că cealaltă parte nu și-a îndeplinit propriile obligații decurgând din același contract. Efectul acestei apărări este unul suspensiv, în sensul că partea obține o suspendare a executării propriilor obligații până când cealaltă parte și le îndeplinește pe ale sale.
Pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului este necesar, printre altele, ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă încât să justifice suspendarea executării obligațiilor ce îi revin părții care se prevalează de ea.
Raportând aceste considerente de ordin teoretic la situația de fapt astfel cum a fost stabilită în speță, curtea apreciază că prima instanță a reținut corect că plata cu întârziere a contravalorii celor trei facturi fiscale nu este justificată,
în condițiile în care o parte din marfă a fost livrată doar cu o zi întârziere, acest fapt ducând la decalarea cu o zi a scadenței facturilor emise în data de_ față de data convenită de părți pentru livrare -_ (practic termenul de plată a devenit, astfel,_, în loc de_ ). Or, această scadență nu a fost respectată de pârâtă, care a invocat, în apărarea sa, mai multe împrejurări.
În primul rând, apelanta a susținut că a făcut o reclamație referitor la marfa livrată, curtea observând, însă, că aceasta nu viza aspecte legate de calitatea produselor recepționate (însăși reclamația fiind o dovadă a faptului că, cel mai târziu la data întocmirii reclamației -_, reclamanta recepționase toate cele trei tranșe de produse comandate), ci omisiunea de a preda certificate de calitate, precum și neconcordanțe în transcrierea/marcarea unor repere, motiv pentru care factura nr.40107312/_ a fost returnată, fiind emisă ulterior factura nr.4010744 (fila 48 volum I apel) - nefăcându-se vreo dovadă în sensul returnării vreunui produs din cele livrate.
Apoi, după cum s-a reținut anterior, fapt confirmat chiar de conținutul reclamației, data livrării ultimei tranșe de produse nu este iunie 2008, astfel cum a încercat a acredita apelanta, ci tot_, cu o zi întârziere față de data convenită.
În al treilea rând, supozițiile formulate de pârâtă cu privire la
imposibilitatea parcurgerii distanței G. - C. - N. într-o anumită perioadă de timp nu pot face dovada împotriva unor înscrisuri semnate de ambele părți și necontestate de pârâtă la acel moment.
Apelanta a mai afirmat faptul că, verificând valoarea totală a mărfurilor livrate prin raportare la valoarea celor comandate, se constată o diferență de aproximativ 40% lipsă din comandă. Dimpotrivă, curtea constată că între cantitățile și valoarea mărfurilor astfel cum rezultă din Anexa nr.1 la contract și cele obținute prin însumarea celor din facturile fiscale în litigiu există o perfectă concordanță - 47 produse, respectiv 40.560 euro + TVA, total 48.266,4 euro (prețul din facturi fiind exprimat în lei, la cursul BNR din datele facturării, dar nu mai puțin de 3,71 lei - făcând conversia prețului total (179.063,93 lei) în euro la acest curs de referință de 3,71 lei, rezultatul este 48.265,21 euro, corespunzător prețului total din anexă, diferența fiind dată de cea de curs valutar efectiv din datele la care s-a făcut facturarea).
În ultimul rând, pârâta a criticat cuantumul penalităților de întârziere, susținând că nu este la nivelul negociat și acestea nici nu puteau depăși valoarea asupra căreia au fost calculate. Nici acest argument nu poate fi reținut, instanța de apel observând că art.10.1 din contract prevede penalități de
întârziere la plată/livrare în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cu posibilitatea depășirii debitului asupra căruia sunt calculate, iar reclamanta a calculat, într- adevăr, penalități de 0,5% pe zi de întârziere, ținând cont atât de acea zi de
întârziere față de data livrării stabilită prin contract, cât și de plățile parțiale efectuate de pârâtă. Cât privește înscrisul de care se prevalează apelanta (fila 40 vol.I apel), curtea constată că acesta conține doar observații făcute de pârâtă cu privire la proiectul de contract ce se preconiza a fi încheiat, înscrisul fiind, astfel, lipsit de valoare juridică.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 C.proc.civ., curtea va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională
SC F. C. SA, care, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., va fi obligată la plata sumei de 5614,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariul cuvenit avocatului care a reprezentat partea, precum și cheltuieli cu deplasarea și cazarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională SC F.
C. SA împotriva sentinței civile nr. 386 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC M. T. S. suma de 5614,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
A. | M. C. | C. | P. | V. D. |
Red. C.P. dact. GC 4 ex/_
Jud. primă instanță: V.L. Oros
| ← Sentința civilă nr. 1544/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 937/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
