Decizia civilă nr. 880/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 880/R
Ședința publică din 27 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. O.
J. ecător V. I.
J. ecător A. S.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC F. I. S.
, cu sediul în R. ,nr. 161, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4927 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimatul S. P. A. U., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei av. H. Ion, intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei invocă excepția netimbrării cererii de recurs formulate în cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T.
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4927 din_ Judecătoria Baia Mare a respins, ca fiind lipsită de interes acțiunea reclamantei S.C. F. I. S.R.L., cu sediul în R., nr. 161, jud. M., formulată în contradictoriu cu pârâtul S. P.
A. U., cu sediul în B. M., str. Aleea S., nr. 2, jud. M. .
În considerentele sentinței s-a reținut că în fapt reclamanta SC F. I.
a executat lucrări de reparații la Stadionul municipal B. M., lucrări achitate de către S. P. A. U. cu O.P. 849/_ .
În urma controlului efectuat la S. P. A. U. de către auditorii publici externi ai Curții de Conturi, aceștia au stabilit că la execuția lucrării executant S.C. F. I. S.R.L., conform comandă nr. 64/_, s-au efectuat unele cheltuieli nejustificate conform "Situației privind elemente de cheltuieli nejustificate incluse în situațiile de plată";, în cuantum de 8611,88 lei.
În timpul controlului, reclamanta S.C. F. S.R.L. confirmă "Situația privind elemente de cheltuieli nejustificate incluse în situațiile de plată"; prin semnarea și ștampilarea acesteia, iar în vederea reparării acestui prejudiciu emite factura nr. 388/_, factură cu "-8611,88 lei";, urmând astfel să restituie suma încasată necuvenit. Cu toate acestea, reclamanta prin prezenta acțiune în mod cu totul surprinzător solicită plata acestei sume.
Curtea de Conturi a stabilit în sarcina S. ui P. A. U. prin Decizia nr. 32/2012 obligația de recuperare a sumei susmenționate data de _
.
În ședința publică din_ s-a invocat și s-a pus în discuție excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri.
Din proba testimonială administrată, coroborată cu răspunsul pârâtului la interogatoriu, a reieșit că între părți s-a încheiat un contract de antrepriză, contract prin care reclamanta s-a obligat să execute în folosul pârâtului lucrări de renovare a stadionului municipal, în schimbul prețului de 73.955,09 RON.
S.C. F. I. S.R.L. și-a îndeplinit obligația de renovare a stadionului, obligație asumată prin contract, iar pârâtul a achitat integral prețul convenit.
Pe parcursul derulării contractului au intervenit modificări ale acestuia, modificări cu privire la care ambele părți au fost de acord și care au constat în schimbarea materialului cu care urma să se efectueze lucrările de zugrăvire a stadionului. Astfel, deși, inițial, părțile conveniseră ca lucrările de zugrăvire să fie efectuate cu var, sens în care s-a și consemnat în devizul de lucrări, ulterior s-a hotărât ca executarea acestei lucrări să se facă cu vopsea lavabilă, ceea ce s-a și întâmplat. În acest fel a apărut o neconcordanță între situația scriptică, din devizul de lucrări întocmit inițial de părți, și situația reală.
Adică, în deviz se consemna efectuarea lucrării de zugrăvire cu var, iar în realitate zugrăvirea s-a făcut cu vopsea lavabilă.
Această neconcordanță există și între situația de plată în care, scriptic, se consemnează plata contravalorii lucrării de zugrăvire cu var, iar în realitate trebuia achitată contravaloarea lucrării de văruire cu vopsea lavabilă.
Această operațiune de zugrăvire cu vopsea lavabilă trebuie să reiasă și din acte, adică actele trebuie să reflecte realitatea.
În acest sens trebuia ca pârâtul să întocmească o notă de renunțare privind zugrăvirea cu var și o notă de comandă suplimentară pentru vopsirea cu
vopsea lavabilă și să refacă în același timp și devizul ofertă și situația de plată în așa fel încât acestea din urmă să reflecte situația reală.
Societatea reclamantă a procedat în acest fel, nu, însă, și pârâtul.
Suma de 8611,88 RON pe care o pretinde reclamanta reprezintă diferența de preț dintre vopsirea în var și cea în vopsea lavabilă, sumă care este inclusă în prețul stabilit inițial de părți, de 73955,09 RON și care a fost achitată.
În concluzie, reclamanta din prezenta acțiune urmărește doar materializarea din punct de vedere scriptic a operațiunilor executate în realitate, și nu încasarea sumei de 8611,88 RON, sumă pe care a primit-o, nemaiavând, astfel, interes să o solicite.
Interesul reprezintă una din condițiile exercitării acțiunii civile și trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele caracteristici: să fie legitim, actual și personal.
Interesul este legitim atunci când este recunoscut de lege.
Interesul este actual atunci când, dacă reclamantul nu ar introduce acțiunea în acel moment, s-ar produce un prejudiciu în patrimoniul său.
Interesul este personal atunci când folosul practic urmărit de reclamant este pentru sine.
În speță, în patrimoniul reclamantei nu se produce și nu s-a produs niciun prejudiciu, întrucât suma de 8611,88 RON a fost deja achitată de pârât.
Nefiind îndeplinită condiția producerii prejudiciului, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC F. I. S. solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei B. M. .
S-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, invocând din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Recurenta reclamantă a fost citată pentru primul termen de judecată cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru de 313 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrajului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art.1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva
hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art.21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr.146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag.80-81 și următoarele și Kreutz).
Constatând că recurenta deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării contestației în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC F. I. S., cu sediul în R. ,nr. 161, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4927 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
O. V. I. SA
G. ier,
H.
Red. O.S. / _
Ehnored.CF.C.—_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. D. R.
| ← Sentința civilă nr. 937/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 346/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
