Sentința civilă nr. 1544/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1544/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulate de către reclamanta SC SA S. C. -N. în contradictoriu cu pârâta C. I. prin P., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.
A. S. în contradictoriu cu pârâta C. I. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 55.800 lei cu titlu de preț, la plata sumei de 37.497,6 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți s-au încheiat contractele nr. 93 și 94/_, reclamanta îndeplinindu-și obligațiile contractuale asumate. Au fost emise facturile fiscale nr. 40/_ în valoare de 37.200 lei și nr. 41/_ în valoare de 18.600 lei care au fost comunicate pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă nu au fost achitate. După numeroase încercări de soluționare amiabilă a diferendelor, reclamanta a demarat procedura judiciară de recuperare a creanței în condițiile OUG nr. 119/2007, însă prin sentința civilă nr. 6317/2011 a Judecătoriei C. -N. cererea a fost respinsă.
Reclamanta a arătat că existența relațiilor comerciale dintre cele două părți rezultă cu certitudine din contractele încheiate, iar eventualele vicii pe care pârâta le poate invoca în ceea ce privește conformitatea contractelor nu pot infirma starea de fapt și de drept pretinsă. Potrivit art. 46 c.com., obligațiile comerciale pot fi dovedite prin orice mijloace de probă, iar înscrisurile depuse în probațiune, respectiv documentațiile întocmite, dovezile de comunicare a facturilor, extrasele de cont, corespondența purtată între părți fac dovada pretențiilor.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, s-a arătat că facturile trebuia achitate la data de_, iar conform art. 12 din contract, se datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere în cazul neachitării prețului la scadență.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 c.civ, art. 46 c.com.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. I. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată deoarece Consiliul Local al Comunie I. nu are capacitate de folosință, astfel încât contractele invocate sunt lovite de nulitate absolută în baza art. 23 din Legea nr. 215/2001. În ceea ce privește contractul nr. 93/_, s-a arătat că acesta a fost semnat de prestator pe fiecare pagină și de către beneficiar pe ultima pagină, însă
acest contract nu a fost găsit în evidențele pârâtei, iar factura emisă nu a fost acceptată la plată. Contractul nr. 94/_ nu a fost semnat de beneficiar, iar factura emisă nu a fost acceptată la plată. Deși ambele contracte au fost încheiate la data de_, facturile au fost emise la data de_, ceea ce dovedește că prestațiile pretinse nu au fost executate. Mai mult, raportat la termenele de executare a contractelor, respectiv 30 de zile și 15 zile, facturarea serviciilor s-a realizat după doi ani de la momentul la care se pretinde că acestea au fost executate. Pârâta a invocat și faptul că procesele verbale depuse în probațiune de reclamantă nu au fost încheiate în perioadele de executare contractuală și nu cuprind documentele specifice contractelor.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Turda care prin sentința civilă nr. 4832/_ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului Specializat C., fiind avute în vedere dispozițiile art. 286 din OUG nr. 34/2006.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza probelor administrate, instanța va reține următoarele:
Prin contractul nr. 93/_ încheiat între CONSILIUL LOCAL I., în calitate de beneficiar, și reclamanta SC SA S., în calitate de prestator, reclamanta s-a obligat să ofere consultanță pentru elaborarea dosarului de finanțare Măsura 322, să obțină avize și acorduri pentru studiu de fezabilitate existent și să asigure asistența tehnică pe perioada evaluării dosarului de finanțare de către CRPDRP Satu Mare(f.9-13 din dosarul judecătoriei). Durata contractului a fost stabilită pentru 30 de zile, începând cu_ până la data de_, iar prestatorul s-a obligat să depună dosarul de finanțare pentru proiectul "Dotare cămin cultural din localitatea
I., extindere rețea de apă potabilă în localitatea I., introducere rețea de canalizare în zona localității I., modernizare drumuri în localitatea I. "; la OJPDRP C. până la data de_ . Conform art. 5 și 6 din contract, prețul a fost stabilit la suma de 30.000 lei +TVA, iar plata serviciilor trebuia să se facă în termen de 10 zile de data depunerii dosarului de finanțare. Părțile au înțeles să insereze și o clauză penală, respectiv conform art. 12 în cazul în care una din părți își execută cu întârziere obligația de plată a prețului, va plăti penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.
Contractul a fost semnat de primarul Com. I. și poartă ștampila Comunei I. .
În temeiul acestui contract reclamanta a emis factura fiscală 40/_ în valoare de 37.200 lei care nu a fost plătită de către pârâtă. Neexecutarea contractului de către pârâtă a fost justificată prin faptul că acest contract nu a fost încheiat de către C. I. și că, în temeiul art. 23 din legea nr. 215/2001 Consiliul Local al com. I. nu are personalitate juridică, astfel încât actul nu putea fi încheiat de acesta. De asemenea, s-a invocat și faptul că reclamanta nu a executat prestațiile pretinse.
Tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.1 teza I din Legea nr.215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar potrivit art.20 alin.1 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. Din dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001 rezultă că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile
locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. Astfel, raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul apreciază că doar unitățile administrativ-teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile și județele sunt persoane juridice de drept public și au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar consiliile locale nu sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Este adevărat că, în calitate de parte a contractului nr. 93/_, apare Consiliul Local al com. I., însă contractul a fost semnat de către primar care este reprezentantul autorității administrative și organul executiv al acesteia. De asemenea, contractul a fost parafat și cu ștampila unității administrativ teritoriale, iar toate aceste împrejurări fac dovada faptului că raporturile juridice s-au născut între unitatea administrativă și reclamantă, fiind neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că acest contract ar fi lovit de nulitate absolută.
Prin contractul nr. 94/_ încheiat între CONSILIUL LOCAL I., în calitate de beneficiar, și reclamanta SC SA S., în calitate de prestator, reclamanta s-a obligat să elaboreze studiul de fezabilitate
"introducere rețea de canalizare în zona localității I. (f.17-18 din dosarul judecătoriei). Durata contractului a fost stabilită pentru 15 de zile, începând cu_ până la data de_ . Conform art. 5 și 6 din contract, prețul a fost stabilit la suma de 15.000 lei +TVA, iar plata serviciilor trebuia să se facă în termen de 10 zile de finalizarea și recepția lucrării. Și în acest contract părțile au înțeles să insereze și o clauză penală, respectiv conform art. 12 în cazul în care una din părți își execută cu întârziere obligația de plată a prețului, va plăti penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.
În temeiul acestui contract reclamanta a emis factura fiscală 41/_ în valoare de 18.600 lei care nu a fost plătită de către pârâtă.
În legătură cu acest contract, pârâta a înțeles să invoce faptul că acesta nu a fost semnat de către reprezentanții pârâtei, din cuprinsul contractului rezultând că acesta a fost semnat doar de reprezentantul oficiului juridic al beneficiarului. De asemenea, contractul nu este înregistrat nici în registrul de intrări-ieșiri al pârâtei în perioada_ -_ (f.36-62). În aceste condiții, instanța a încuviințat audierea unor martori pentru a se face dovada raportului juridic, apreciind că o astfel de probă este admisibilă, raportat la caracterul comercial al relațiilor pretinse care, conform art. 43 c.com. pot fi dovedite prin orice mijloace de probă. De asemenea, tribunalul reține că, deși contractele au fost încheiate în temeiul OUG nr. 34/2006, această prevedere legală care reglementează încheierea contractelor de achiziții publice nu instituie un regim probator distinct de cel reglementat de dreptul comun și nu instituie ca și condiție ad validitatem sau ad probationem încheierea în formă scrisă a contractelor.
Tribunalul reține că cele două contracte încheiate între părți, deși au obiecte diferite, vizează același proiect, respectiv introducerea rețelei de canalizare în loc. I. . Însă, în temeiul contractului nr. 93/2008, reclamanta trebuia să acorde consultanță, asistență și să obțină avizele și acordurile necesare studiului de fezabilitate, în timp ce în temeiul contractului nr. 94/2008, reclamanta trebuia să elaboreze studiul de fezabilitate.
Pârâta a invocat faptul că obiectul celor două contracte este identic cu cel al contractului nr.1664/_ și că, în realitate serviciile prestate de către reclamantă au avut ca obiect acest contract(f.63-65). Tribunalul reține că obiectul contractului nr. 1664/2008 a constat în actualizarea studiului
de fezabilitate pentru obiectivul "Introducere canalizare menajeră în zona localității I., studiu geotehnic, studiu de fezabilitate și expertiză tehnică pentru obiectivul "Modernizare drumuri în localitatea I. "; și consultanță elaborare dosar de finanțare. Însă din probele testimoniale administrate în cauză(f.88-89), rezultă că în cursul lunii mai 2008 reclamanta a întocmit un proiect în scopul obținerii finanțării pentru măsura 322, însă a fost necesară modificarea acestui proiect deoarece a intervenit o modificare a criteriilor de punctaj avute în vedere pentru obținerea finanțării. Modificarea proiectului a fost solicitată de către primarul com. I. în toamna anului 2008, iar martora
G. Leonita a declarat că proiectul a fost depus la OJPDRP C. în decembrie 2008, iar ulterior în februarie 2009 au fost depuse documente suplimentare la dosar.
Raportat la probele administrate, instanța reține că obiectele contractelor nr. 93 și 94/_ au vizat oferirea consultanței și reactualizarea studiului de fezabilitate necesare unui moment ulterior executării contractului nr. 1664/2008. De altfel, obiectul acestui contract nu a presupus din partea executantului prestarea serviciilor specifice în etape succesive până la obținerea de către beneficiar lucrării a finanțării proiectului. Contractul nu stipulează că, în același preț, urmează a fi efectuate toate modificările sau reactualizările proiectului în situația în care proiectul întocmit inițial nu obține finanțarea urmărită. Astfel, s-a justificat încheierea unor noi contracte pentru prestarea serviciilor aferente actualizării studiului de fezabilitate întocmit în mai 2008, iar executarea acestor servicii a fost dovedită prin declarațiile martorului C. M. V. care a actualizat studiul de fezabilitate și l-a predat reclamantei, precum și de martora G. Leonita care a oferit consultanță pârâtei și a depus proiectul la OJPDRP C. în decembrie 2008. De altfel, din procesul verbal încheiat la data de_ (f.21 din dosarul judecătoriei) rezultă că reclamanta a predat pârâtei proiectul integral pentru măsura 322, acest act fiind semnat de primarul com. I. .
Tribunalul reține că în cauză s-a dovedit existența raporturilor juridice obligaționale și faptul că, în concordanță cu dispozițiile art. 969 c.civ., reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, însă pârâta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea rezultată din actele juridice încheiate și confirmată de probele testimoniale, astfel încât apărările acesteia vor fi reținute ca fiind nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 969 c.civ, în forma aflată în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, se consideră ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei, urmând ca cererea de chemare în judecată să fie admisă, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 55.800 lei cu titlu de preț. În temeiul art. 1.084 c.civ. și raportat la clauza penală inserată în contractele încheiate între părți, se va dispune obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 37.497,6 lei datorate pe perioada_ -_, iar în continuare se datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi până la data plății debitului principal. Conform contractului, scadența obligației de plată a fost stabilită în funcție de finalizarea și recepția lucrării, însă deși aceste operațiuni au finalizate la data de_, reclamanta a înțeles să solicite penalități de întârziere numai de la data de_ .
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 c.pr.civ., aceasta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 7.025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru(3.300 lei), timbru judiciar(5 lei) și onorariu avocat(3720 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.
A. S. cu sediul în C. -N., str. C. P. nr. 20, bl. c3, ap. 12, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. I. cu sediul în com. I., sat I., str. P. nr. 282, jud. C. .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 55.800 lei cu titlu de preț și suma de 37.497,6 lei cu titlu de penalități de întârziere datorate pe perioada_ -_, iar în continuare se datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi până la data plății debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7.025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. I. DP
Red./Dact. S.I.-4 ex.
_
| ← Decizia civilă nr. 360/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 41/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
