Decizia civilă nr. 883/2013. Suspendare hotărâre AGA

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 883/2013

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D. Judecător R. -R. D. Grefier M. T.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamantul O. N. C. și de cătree pârâta SC F. SA, împotriva sentinței civile nr. 3748/2012, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, având ca obiect suspendare hotărâre A.G.A.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C. EA

Prin sentința civilă nr. 3748/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea de ordonanta presedintiala, formulata de reclamantul O. N. CRISTIAN in contradictoriu cu parata SC

F. SA.

S-a admis in parte cererea paratei in ce priveste cheltuielile de judecata si a fost obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 15.602,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotararea adunarii generale ordinare a actionarilor SC F. SA din data de_ au fost desemnati ca membrii in consiliul de administratie al societatii, pentru un mandat de patru ani: Turdean M. L., Turdean M. E. si Pintea L. (f.18-19).

Reclamantul O. N. Cristian, in calitatea sa de actionar al societatii parate, a promovat o actiune in anulare a hotararii AGA mentionata, inregistrata pe rolul Tribunalului Specializat C. sub nr._ (filele 11-17, 97).

Prin prezenta cerere de ordonanta presedintiala, reclamantul a solicitat suspendarea hotararii AGOA din data de_ pana la solutionarea irevocabila a actiunii de fond demarata impotriva paratei SC F. SA.

Potrivit prevederilor art.133 din Legea nr.31/1990, odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii mentionate, iar conform prevederilor art. 581 alin.1 C.pr.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Normele legale mentionate reglementeaza doua din conditiile de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala, anume urgenta si caracterul

vremelnic al masurii solicitate, din care decurge o a treia conditie de fond, respectiv neprejudecarea fondului litigiului, dupa cum s-a subliniat in doctrina.

In ce priveste conditia urgentei, Codul de procedura civila nu defineste aceasta notiune, insa enumera trei cazuri in care s-ar putea apela la procedura ordonantei presedintiale, anume atunci cand reclamantul urmareste protejarea unui drept care ar putea sa dispara din patrimoniul sau, cand reclamantul ar suferi un prejudiciu imediat, atat de grav incat sa apara foarte greu de reparat, respectiv cand se urmareste inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Pentru a se verifica urgenta masurii solicitate in fiecare caz dedus judecatii, este necesar ca motivele invocate de reclamant sa se circumscrie uneia din cele trei situatii enumerate de alin.1 al art. 581 C.pr.civ.. Reclamantului, ca titular al actiunii civile, ii revine sarcina de a dovedi ca masura pretinsa are caracter urgent, in conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, inca in vigoare conform art.230 al.1 lit.a din Legea nr.71/2011, si art.129 al.1 Cod procedura civila.

Prin prisma acestor considerente, s-a constatat ca reclamantul O. N. Cristian a sustinut prin cererea introductiva ca punerea in aplicare a hotararii atacate i-ar creea un prejudiciu iminent ce ar putea fi greu sau imposibil de remediat, in sensul ca, in concret, numirea celor trei administratori (in sensul retragerii fostilor administratori, cu lasarea acestei functii drept mostenire catre copiii lor) este de natura sa arunce un val de uitare peste faptele din trecut, pregatind terenul pentru savarsirea unora complet noi, cu caracter fraudulos la adresa societatii parate. In dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a depus la dosar rezolutia din data de_ data de Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 2 B., copia adresei nr.605424/_ emise de ANAF - Garda Financiara (f.63-67) si copia adresei nr.102568/ …08.2012 emisa de MAI- Directia de Investigare a Fraudelor (f.68).

Examinand aceste sustineri, s-a constatat pe de o parte ca reclamantul nu a circumstantiat in ce consta prejudiciul imediat pe care l-ar putea suferi in eventualitatea in care hotararea AGOA din data de_ ar produce efecte si care ar fi paguba iminenta pe care o intelege sa o invoce, care s-ar produce in patrimoniul sau in absenta luarii masurii suspendarii hotararii AGOA mentionate.

Pe de alta parte, este evident ca in calitatea sa de actionar semnificativ, reclamantul justifica un interes general ca societatea sa fie administrata de un consiliu de administratie compus din persoane competente si onorabile. Reclamantul nu a aratat insa in ce masura consiliul de administratie ales prin hotararea AGOA din data de_ ar putea incheia acte prejudiciabile pentru actionari si pentru societate si care sunt actele cu privire la care are temeri justificate ca ar putea sa fie incheiate in conditii pagubitoare pentru sine si pentru societate. Mai mult, chiar presupunand ca reclamantul ar fi aratat, in concret, care sunt aceste acte, ar fi trebuit sa probeze existenta unor indicii care sa permita a se prezuma caracterul iminent al efectelor pagubitoate ce ar urma sa se produca in absenta luarii masurii solicitate.

Or reclamantul nu a invocat si dovedit un prejudiciu concret pe care ar putea sa il sufere in eventualitatea in care nu s-ar dispune suspendarea hotararii AGOA din data de_ . Singurul argument invocat de reclamant in sustinerea conditiei urgentei a fost acela ca numirea celor trei administratori, descedenti ai fostilor administratori, ar pregati terenul pentru savarsirea unor noi fapte frauduloase, in conditiile in care fostii administratori sunt urmariti penal pentru fapte savarsite in cursul exercitarii administrarii societatii SC F. SA. Simpla temere invocata de reclamant ca administratorii alesi prin hotararea AGOA din

data de_ ar putea savarsi fapte de ordin penal nu este suficienta pentru a justifica masura suspendarii efectelor acestei hotarari, in conditiile in care nu s-a probat existenta unor indicii temeinice in sensul savarsirii unor asemenea fapte de catre membrii consiliului de administratie. In mod similar, imprejurarea ca administratorii nou numiti sunt in drept sa incheie acte in numele societatii, potential vatamatoare pentru aceasta si pentru actionari, este o imprejurare cu totul generala, iar caracterul pagubitor al actelor pe care noii administratori le vor incheia cu totul ipotetic. Nu in ultimul rand, s-a observat ca administratorii desemnati prin hotararea AGOA din_ au fost desemnati initial prin hotararea AGOA din data de_ ale carei efecte au fost suspendate prin decizia nr.1226/R/_ pronuntata de C. ea de Apel Brasov (f.42-46), or de la data desemnarii si pana la momentul suspendarii efectelor hotararii din_ a trecut o perioada de aproximativ un an, perioada raportat la care reclamantul ar fi avut posibilitatea de a invoca o eventuala conduita frauduloasa a membrilor consiliului de administratie, daca ar fi fost cazul. Cu privire la acest aspect, s-a mai retinut ca in cursul dezbaterilor pe fondul cauzei, reclamantul a facut referire la existenta unui rechizitoriu prin care membrii noului consiliu de administratie ar fi fost trimisi in judecata, fara a depune insa inscrisuri doveditoare in acest sens.

In sfarsit, in acelasi context, instanta specializata a apreciat ca desi prin decizia nr.1226/R/_ pronuntata de C. ea de Apel Brasov s-a dispus suspendarea efectelor Hotararii AGOA din data de_, aceasta decizie nu are putere de lucru judecat in prezenta cauza intrucat prin hotararea mentionata s-a decis nu doar alegerea unui nou consiliu de administratie, ci si descarcarea de gestiune a fostilor administratori pentru o perioada de 7 ani, iar argumentele avansate de reclamant in acea cauza au privit cu prioritate existenta unor dovezi ale fraudei si abuzurilor repetate ale vechii conduceri la adresa actionarilor minoritari.

In ceea ce priveste conditia vremelniciei, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor hotararii AGOA din_ pana la solutionarea irevocabila a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C. . Daca efectele masurii solicitate de reclamant sunt limitate in timp, astfel incat masura pretinsa ar fi una vremelnica, fiind indeplinita conditia de admisibilitate a vremelniciei, in schimb o eventuala suspendare ar putea fi pronuntata doar pana la pronuntarea unei solutii pe fondul cauzei, respectiv pronuntarea unei solutii in actiunea care face obiectul dosarului nr._ si nu pana la obtinerea unei hotarari irevocabile pe fond, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, la momentul pronuntarii, hotararea judecatoreasca in prima instanta in materie comerciala, fiind executorie, potrivit disp. art. 7208C.pr.civ..

In sfarsit, in ce priveste conditia neprejudecarii fondului cauzei, s-a constatat ca prin cererea de ordonanta presedintiala formulata, reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate a hotararii AGOA din_, referitoare la neobservarea dispozitiilor legale privind convocarea adunarii generale a actionarilor, nerespectarea conditiilor referitoare la cvorum, prin utilizarea la vot a unor actiuni ce fusesera anulate anterior prin hotarare irevocabila, incalcarea dispozitiilor legale privitoare la votul secret si privitoare la votul prin reprezentare. Aceste motive au fost expuse pe larg in cuprinsul cererii, iar pentru a dovedi realitatea sustinerilor sale, reclamantul a solicitat incuviintarea si administrarea unui probatoriu complex, care includea, printre altele, inclusiv depunerea la dosar a copiilor certificate de pe toate buletinele de vot utilizate la adunarea generala, a procurilor utilizate la vot si a listei cu functionarii (angajatii) societatii parate la data de referinta.

Desi solutionarea unei cereri de ordonanta presedintiala reclama cercetarea sumara a fondului cauzei, sau cum se mentioneaza in doctrina, ‘pipairea’ fondului cauzei, pentru a se stabili de partea cui opereaza aparenta dreptului, instanta investita cu judecarea unei cereri de ordonanta presedintiala nu poate examina exhaustiv toate argumentele reclamantului si apararile formulate de parat, in baza unui probatoriu specific unei actiuni de drept comun, intrucat intr-o asemenea situatie s-ar substitui instantei investite cu judecarea fondului cauzei.

In prezenta procedura, reclamantul si-a axat motivarea cererii de ordonanta presedintiala pe motivele de nelegalitate ale hotararii criticate, desi acestea sunt argumente care vizeaza fondul cauzei si care vor fi cercetate de instanta investita cu solutionarea actiunii in anulare. Nu s-au facut insa referiri concrete de natura sa conduca la intrunirea in cauza a conditiei neprejudecarii fondului.

Astfel, fata de toate considerentele mai sus expuse, instanta a apreciat ca in speta nu sunt intrunite cumulativ toate conditiile prevazute de art.581 C.pr.civ., motive pentru care, in temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 581 C.pr.civ., a apreciat ca nu este intemeiata cererea de ordonanta presedintiala, care a fost respinsa ca atare.

In baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, intrucat reclamantul este in culpa procesuala, a fost obligat la plata in favoarea paratei a sumei de 15.602,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial. In acest sens, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 al.1 si 3 si a apreciat ca un onorariu avocatial in suma stabilita, justificat cu facturile fiscale si ordinele de plata depuse la dosar, este rezonabil si adecvat in raport de complexitatea cauzei si volumul de munca pe care l-a presupus pregatirea apararii, in raport de numarul termenelor de judecata si de complexitatea probatiunii administrate, dar si de importanta litigiului pentru societatea parata. Intrucat potrivit principiilor dezvoltate de C. ea Europeana a Drepturilor Omului (Hotararea din 26 mai 2005, in Cauza Costin impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotararea din 21 iulie 2005, in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006), sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata pot fi acordate doar in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, instanta a apreciat ca onorariul in cuantum de 15.602,07 lei are un caracter rezonabil in functie de elementele mentionate mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. N.

și pârâta SC F. SA.
1. Prin recursul declarat de pârâta SC F. SA
  s-a solicitat ca in raport de motivele ce urmeaza a fi expuse in continuare, sa se modifice in parte hotararea recurata, in sensul obligarii intimatului N. C. O. la plata intregului onorariu avocatial, in cuantum total de 22.637,94 RON.
  Totodata, solicită obligarea partii adverse la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dispozitiilor art. 274 C. P. Civ.
  Sub un prim aspect, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanta are dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor atunci cand va constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
  Insa, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului, iar in conformitate cu dispozitiile art. 94 alin. (2) si (3) din statutul profesiei de avocat,
  onorariul se stabileste prin negociere. In consecinta, instanta nu este indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau.
  Asadar, domeniul de aplicare a art. 274 alin. (3) C. proc. CIV. a fost restrans sub imperiul reglementarii cuprinse Legea nr. 51/1995 privitoare la exercitarea profesiei de avocat, potrivit careia onorariul avocatial se stabileste pe baza de negociere intre partile raportului juridic de asistenta juridica si nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.
  Sub un al doilea aspect, instanta de fond a cenzurat, in temeiul art. 274
  C. proc. civ., cuantumul cheltuielilor de judecata apreciind ca "onorariul avocatial in suma stabilita, justificat cu facturile fiscale si ordinele de plata de puse la dosar, este rezonabil si adecvat in raport de complexitatea cauzei si volumul de munca pe care l-a presupus pregatirea apararii, in raport de numarul termenelor de judecata si de complexitatea probatiunii administrate, dar si de importanta litigiului pentru societatea parata. "
  Or, din aceasta perspectiva, primei instante contravine atat 274 C. proc. civ. cat si practicii C.E.D.O. cu privire realitatea, necesitate a si caracterul rezonabil al cheltuielilor reprezentand onorariul avocatial.
  In primul rand, realitatea onorariului de avocat nu a fost si nu poate fi contestata in cauza. La dosarul primei instante a fost depusa factura pentru servicii de asistenta si reprezentare, conform contractului de asistenta juridica semnat de catre parti, platita prin ordin de plata.
  In privinta necesitatii si rezonabilitatii onorariului, textul Codului de procedura civila in vigoare este pe deplin in acord cu cerintele Conventiei Europene a Drepturilor Omului, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecatorul avand posibilitatea de a statua asupra reducerii onorariului de avocat ori de câte ori constata motivat ca este nepotrivit de mare .fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat".
  Astfel, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., exista doua criterii legale in functie de care instanta de judecata poate proceda la cenzurarea onorariului avocatial, respectiv (i) munca indeplinita de avocat si (ii) valoarea pricinii, ambele, astfel cum urmeaza sa arate, nefiind de natura sa justifice masura diminuarii cheltuielilor de judecata sub acest aspect de catre prima instanta.
  Or, prezenta cauza are o valoare si o importanta deosebita pentru pârâtă in conditiile in care, prin cererea de chemare in judecata, s-a solicitat suspendarea Hotararii Adunarii Generale a Actionarilor prin care au fost numiti membrii Consiliului de Administratie.
  O eventuala admitere a cererii de suspendare ar prejudicia in mod grav societatea, avand in vedere faptul ca orice schimbare provizorie în desfașurarea activitatii societatii, inclusiv privitoare la o eventuala instabilitate a conducerii acesteia, ar putea afecta în mod grav credibilitatea societatii ca agent economic.
  Existenta unui organ de conducere este vitala pentru buna desfasurarea a activitatii oricarei societati comerciale, atat in relatia cu partenerii contractuali (furnizori, clienti) cat si in relatia cu proprii angajati (plata salarii etc.).
  Asadar, importanta pricinii nu poate fi un criteriu in functie de care instanta de judecata sa fi putut decide reducerea, onorariul avocatial platit de catre F. S.A.
  In ceea ce priveste munca depusa de avocatii pârâtei in cauza, onorariul perceput de acestia este perfect justificat fata de complexitatea si dificultatea cauzei, atat sub aspectul problemelor legale de fond ridicate, cat si a volumului de munca.
  In aprecierea criteriilor de aplicare a posibilitatii cenzurarii onorariului de avocat, inclusiv asupra criteriului rezonabilitatii acestora, nu pot fi ignorate prevederile Statutului profesiei de avocat, care consacra reguli specifice cu privire
  la stabilirea onorariului avocatului pentru serviciile de asistenta si reprezentare prestate in favoarea clientilor sai.
  In acest sens, instanta de judecata este rugata sa constate ca onorariul de avocat agreat inter partes a fost stabilit in conformitate cu prevederile art. 127 al Statutului profesiei de avocat, potrivit caruia, in stabilirea onorariului avocatial, sunt avute in vedere mai multe elemente, astfel cum acestea sunt prevazute de alin. (3) al articolului mai sus mentionat.
  Astfel, onorariul avocatial este stabilit, inter alia, și în considerarea urmatoarelor elemente: importanta intereselor in cauza, imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client impiedica avocatul sa accepte un alt mandat, notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, situatia financiara a acestuia din urma etc.
  Subliniază in acest punct faptul ca natura de contract intuitu personae a contractului de asistenta juridica este de netagaduit. Un asemenea contract este caracterizat tocmai prin faptul ca incheierea lui este determinata de calitatile unei anumite persoane, calitati care sunt de esenta pentru insasi fiinta contractului.
  Dupa cum poate fi observat in speta, este evident ca pârâta a cautat intotdeauna sa beneficieze de servicii de asistenta juridica de cea mai buna calitate, angajand in acest sens una dintre cele mai reputate firme de avocatura pentru a-i reprezenta interesele in fata instantelor de judecata.
  Asa cum s-a retinut atat in doctrina cat si in jurisprudenta nationala, articolul 274 alin. (3) C. proc. civ. are menirea de a impiedica deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, anume aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de servicii de asistenta juridica calificate in apararea intereselor sale.
  In concluzie, prevederile din Statutul profesiei de avocat de mai sus au aplicabilitate directa in privinta aplicarii si a art. 274 alin. (3) C.proc.civ. iar coroborate cu circumstantele concrete ale cauzei duc la concluzia necesitatii acordarii integrale a onorariului de avocat platit de pârâtă.
  Pentru toate aceste motive, solicită instantei de control judiciar admiterea prezentului recurs, modificarea in parte a hotararii recurate si obligarea intimatului reclamant la plata integrala a onorariului avocatial in cuantum de 22.637,94 RON.
2. Prin recursul declarat de reclamantul N. Cristian O.
  s-a solicitat instanței de control judiciar ca în temeiul art. 304 ind. 1 C. pr. civ. - să se analizeze cererea dedusă judecății sub toate aspectele (nu limitat la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. pr. civ.) și:

constatând că prima instanță a apreciat În mod greșit valoarea și semnificația probelor administrate la fond, să schimbe În tot sentința În sensul admiterii cererii de suspendare a hotărârii AGA din_, iar
În subsidiar, În măsura respingerii recursului cu privire la cererea de suspendare, să micșoreze cheltuielile de judecată la care l-a obligat prima instanță, ca fiind vădit excesive și disproporționate față de munca efectiv depusă de avocat, numărul de termene de judecată, complexitatea cauzei și miza patrimonială a acesteia.

Prima instanță nu a reținut indiciile de vădită nelegalitate a hotărârii AGA atacate, rezultate din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, a Învederat instanței că expertiza contabilă administrată În dosarul Tribunalului Constanța (depusă de pârâtă la ultimul termen de judecată) este nulă absolut, În lipsa convocării reclamantului OIăneanu (a se vedea anexa 1a la expertiză, unde se observă clar lipsa semnăturii de primire); această nulitate a
fost deja invocată urmând a fi pusă În discuție la următorul termen de judecată al instanței din Constanța; În aceste condiții, folosirea expertizei de către pârâtă În diverse alte dosare unde a depus-o deja denotă cel puțin rea-credință.
Totuși, chiar și așa, strict raportat la obiectul și motivele litigiului pendinte, concluzia expertizei Îi era net defavorabilă intimnatei-pârâte - iar instanta de fond a ignorat cu desăvârsire să se pronunte cu privire la acest aspect invocat de reclamant prin concluziile scrise: la obiectivul nr. 2, expertul răspunde că numărul de acțiuni cu care se poate vota În mod legal În AGA reclamantei este de 1.594.006 acțiuni (a se vedea pagina 28 a expertizei);
Or, În AGA din august 2012 s-a luat În calcul un cvorum total cu puțin peste 2.289.000 acțiuni - de unde reiese cu certitudine că au fost acceptate la vot și cele 695.000 actiuni aferente majorării de capital social din 2009, majorare anulată de instanța de judecată la cererea reclamantului (2.289.000 - 1.594.006
= 694.994); era confirmat astfel în mod expres și neechivoc motivul indicat la pct.
Cu privire la pretinsa imposibilitate de analizare a motivelor de nelegalitate pe fond.
Fără a declanșa aici o discuție prea amplă despre natura probatoriului administrat de instanța sesizată cu o cerere de suspendare pe cale de ordonanță președințială, se mărginește să arate că Îmbrățișarea ad literam a teoriei propuse de pârâtă (și din păcate, Îmbrățișată În mare parte de instanța de fond) ar duce la inaplicabilitatea totală și perpetuă a dispoziției art. 133 din LSC.
În realitate, ca În orice altă procedură de ordonanță președințială, instanța care Încearcă să "pipăie fondul" era obligată să se raporteze la probatoriul administrat de părți (doar Inscrisuri, În acest caz) spre a constata existența ori inexistența cel puțin a unor indicii cu privire la nelegalitățile reclamate prin acțiune; În acest sens, nu ar fi fost nicidecum un efort disproporționat de mare să fie cercetate cele câteva procuri utilizate la vot, sau forma câtorva buletine de vot alese aleatoriu - așa cum În mod eronat se reține prin sentință.
Evident, o asemenea pipăire a fondului nu este niciodată sinonimă cu prejudecarea fondului - și ca atare apărarea pârâtei trebuia respinsă ca nefondată.
Cu privire la pagubă și urgență:
Deși s-au încăpățânat să pretindă În fața primei instanțe că nu le cunosc, reprezentanții judiciar ai pârâtei erau și sunt perfect conștienți de efectele rămânerii administratorilor actuali În poziția deținută: a depus la dosar (anexa
15 la cererea introductivă de instanță) dovada stadiului cercetării penale declanșată Împotriva celor trei, pentru fapte care tin exact de abuzul de pozitie deținută În societate (abuz În serviciu prin folosirea la vot de acțiuni anulate de instanță, distribuiri nelegale de dividende etc.).
Prima instanță a reținut În mod eronat prin sentință că această urmărire penală i-ar fi vizat pe foștii administratori (părinții actualilor administratori) - deși l-ea Învederat clar, la dezbaterile În fond, că În vreme ce foștii administratori au fost condamnați deja penal de o instanță pentru fapte proprii, actualii administratori sunt În prezent sub urmărire penală pentru alte fapte, noi si distincte de ale părintiior lor (fapte În strânsă legătură cu poziția deținută În societate, aceea de administratori). Anexează în acest sens o confirmare a stadiului dosarului de urmărire penală (anexa 1 la prezenta - adresa 102568/august 2012).
Urgența, În asemenea Împrejurări, este evidentă - cu fiecare zi În care se permite rămânerea lor În funcție, cei trei continuă să plănuiască abuzuri la adresa acționarilor minoritari și a societății pârâte (de pildă, În această toamnă a mai fost deja convocată o AGA a pârâtei, unde evident, s-a votat la fel de nelegal cu actiuni anulate de instanțele de judecată!)
Cu privire la cheltuielile de judecată disproporționate:

Solicită instanței de recurs să cenzureze onorariul avocațial acordat de prima instanță cu titlul de cheltuieli de judecată, ca fiind vădit excesiv și disproporționat față de: munca efectiv depusă de avocat (redactarea întâmpinării

și eventual a concluziilor scrise), numărul de termene de judecată (două, din care primul a reprezentat o amânare); complexitatea medie a cauzei și miza patrimonială a acesteia (În fapt, obiectul cauzei este neevaluabil În bani); nu În ultimul rând, față de onorariile practicate uzual În acest domeniu (onorarii de ordinul sutelor sau miilor de lei, nicidecum de ordinul zecilor de mii de lei).

Pârâta SC F. SA a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamant

solicitând ca, în raport de apărările ce vor fi formulate, în principal să se anuleze recursul ca nemotivat, iar în subsidiar să se respingă recursul ca nefondat, cu cheltuieli de judecată - filele 33-39.

Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de O. N. C., consideră recurentul că în mod nelegal a fost respinsă cererea de emitere a ordonanței președințiale, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute la dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 raportat la dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, sens în care a reiterat aspectele de nelegalitate privind hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor SC F. SA din data de 0_ . De asemenea, este îndeplinită condiția urgenței, întrucât în condițiile în care împotriva administratorilor numiți prin hotărârea a cărei suspendare o solicită s-a început urmărirea penală pentru fapte care țin de activitatea societară, este evident că abuzurile acestora vor continua.

Contrar susținerilor recurentului, C. ea constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, recurentul nefăcând dovada, nici la fond și nici în această fază procesuală a recursului, a iminenței producerii unui prejudiciu în sarcina sa.

Astfel, recurentul nu a formulat nici o apărare cu privire la cele reținute de instanța de fond ca motiv al respingerii cererii de ordonanță președințială, respectiv cu privire la faptul că nu există nici o probă din care să rezulte indicii cu privire le săvârșirea de către administratorii numiți a unor fapte de natură penală care să afecteze societatea. Singura argumentare adusă de acesta pentru a dovedi iminența producerii unui prejudiciu în sarcina sa constă în faptul că, împotriva administratorilor numiți prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a început urmărirea penală pentru fapte care au legătură cu activitatea societară și că aceștia au mai convocat în toamna anului 2012 o AGA unde s-a votat cu acțiuni anulate de instanțele de judecată.

Or, din actele depuse la dosar, respectiv înscrisul aflat la filele 61-62 dosar fond, nu rezultă că s-ar fi început urmărirea penală față de administratorii societății pentru fapte care țin de activitatea societară, așa cum eronat susține recurentul, în realitate urmărirea penală fiind începută in rem, față de autori necunoscuți. Prin urmare, din aceste înscrisuri nu rezultă în nici un caz iminența producerii, de către administratorii numiți prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, a unor fapte de natură penală în legătură cu activitatea societății care să justifice suspendarea acestei hotărâri.

Mai mult decât atât, a reținut instanța de fond că administratorii desemnați prin hotărârea AGOA din data de 0_ au fost desemnați inițial prin hotărârea AGOA din data de_, ale cărei efecte au fost suspendate prin decizia civilă nr. 1226/R/_ pronunțate de C. ea de Apel Brașov și că, de la data desemnării lor (_ ) și până la data pronunțării deciziei amintite anterior (_ ) a trecut o perioadă mai mare de 1 an, în care reclamantul ar fi putut invoca o eventuală conduită frauduloasă a acestora, ceea ce nu s-a întâmplat. Nici cu privire la acest aspect, recurentul nu a formulat nici o apărare, nici până în prezent neinvocând o faptă concretă a administratorilor numiți prin hotărârea

a cărei suspendare se solicită de natură să contureze posibilitatea producerii unei pagube iminente în sarcina acestuia și care să nu mai poată fi reparată pe viitor.

În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, C. ea constată că cerința urgenței și a pagubei iminente nu au fost dovedite, din acest punct de vedere fiind inutilă analiza celorlalte motive invocate de recurent în dovedirea aparenței de nelegalitate a hotărârii AGOA din data de 0_ .

Prin urmare, C. ea constată neîntemeiat recursul declarat de reclamant, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă rap. la art. 582 Cod procedură civilă, îl va respinge.

În ceea ce privește recursul promovat de pârâta SC F. SA, C. ea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Singurul motiv de recurs invocat privește modalitatea în care instanța fondului a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, apreciind recurenta că diminuarea onorariului de avocat de către instanța de fond reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995, iar pe de altă parte, complexitatea cauzei justifica acordarea onorariului de avocat în integralitatea sa.

Contrar celor susținute de recurentă, C. ea constată că, potrivit art.274 alin. (3) Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

C. ea reține ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, a cuantumului onorariului avocațial convenit este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca aceasta a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, terț in raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.

In acest context, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei, precum și numărul redus de termene de judecată acordate și în raport de complexitatea probațiunii administrate și volumul de muncă necesar pregătirii apărării, C. ea apreciază ca solicitarea de obligare a reclamantului la plata unui onorariu in cuantum de 22.637,94 lei apare ca fiind excesivă.

În acest context, C. ea constată că atât jurisprudența Curții Constituționale cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Așadar, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, trebuie avut în vedere un cuantum rezonabil, luând în considerare câte ședințe de judecată au fost necesare (3 termene de judecata) și actele întocmite de către avocat (fiind vorba de o întâmpinare), aspect în raport de care reducerea onorariului de avocat la 15.602,07 lei apare ca fiind pe deplin justificată.

Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, C. ea constată că recursul pârâtei este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, în raport și de criteriile arătate anterior, recurentul O. N. C. va fi obligat la plata, în favoarea intimatei SC F. SA, a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de O. N. C. și SC F. SA, împotriva sentinței civile nr. 3748/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.

Obligă recurentul O. N. C. să plătească intimatei SC F. SA suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

M. D.

JUDECĂTOR,

R. -R. D.

GREFIER,

M. T.

Red.M.D./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: M. C. B.

← Decizia civilă nr. 538/2013. Suspendare hotărâre AGA		Decizia civilă nr. 6481/2013. Suspendare hotărâre AGA →

Decizia civilă nr. 883/2013. Suspendare hotărâre AGA

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 883/2013. Suspendare hotărâre AGA