Decizia civilă nr. 182/2013. Suspendare hotărâre AGA
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 182/2013
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantele I. M. și G. V., împotriva Sentinței civile nr. 1456 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC F. SA, având ca obiect suspendare hotărâre AGA.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. Mureșan Sorana, în subst. av. B. C. pentru apelante și av. B. A. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză nu se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la data de_ SC F. SA a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție formulată în cauză.
La data de_ și apelantele au formulat întâmpinare la cererea de intervenție.
Se prezintă în fața instanței c.j. Petrișor L. G. pentru SC Elboris Com SRL persoana care a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei.
Instanța pune în discuție cererea de intervenție accesorie formulată de SC Elboris Com SRL.
Reprezentanta persoanei care a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei, solicită admiterea acesteia în principiu pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii depuse la dosar. In susținerea cererii arată că societatea este acționar majoritar al intimatei și în această calitate a participat la adoptarea celor doua hotărâri AGA a căror suspendare se cere, acesta fiind motivul principal pentru care înțelege să intervină în prezenta cauză în susținerea intereselor intimatei.
Reprezentantul intimatei SC F. SA solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție in interesul său formulată de SC Elboris Com SRL având în vedere că aceasta și-a justificat interesul prin prisma calității de acționar majoritar deținând 51% din capitalul social al SC F. SA. Prin întâmpinarea depusă la dosar, apelantele susțin că intervenienta ar fi promovat cererea in interesul ei și nu in susținerea intereselor SC F. SA, prin urmare ar fi inadmisibilă, aspect ce nu corespunde realității, întrucât SC Elboris Com a specificat clar ce fel de cerere formulează. Sigur că a fost nevoită să invoce calitatea sa de acționar al intimatei pentru a putea justifica interesul in promovarea cererii, dar asta nu înseamnă că trebuie calificată ca o cerere de intervenție in interes propriu.
Reprezentanta apelantei arată că SC Elboris Com SRL a invocat în cererea sa un drept de proprietate asupra acțiunilor intimatei, aspect care conferă cererii de intervenție un caracter principal și pe cale de consecința solicită a fi calificată
ca atare și respinsă ca inadmisibilă. In subsidiar, in situația in care instanța va califica cererea ca fiind accesorie, solicită respingerea acesteia întrucât din motivele invocate nu rezultă interesul care să o justifice. Întreaga motivare are la bază calitatea de acționar majoritar susținând că prin cererea de intervenție dorește să își apere acțiunile deținute la SC F. SA. Ori, obiectul prezentei acțiuni il constituie suspendarea unor hotărâri AGA ale SC F. SA și nu constatarea existenței sau inexistenței vreunui drept de proprietate al SC Elboris Com asupra acțiunilor deținute in cadrul SC F. SA.
C. ea, după deliberare, raportat la dispozițiile art. 61 C.pr.civ., constată că cererea formulată de SC Elboris Com SRL este una accesorie întrucât aceasta afirmă un drept in susținerea cererii sale și nu il pretinde formulând un petit propriu in prezenta cauza și, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 64 C.pr.civ, dispune admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de SC Elboris Com SRL, aceasta din urmă justificând un interes in promovarea cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat in cauză, instanța declară închisă faza probatorie și deschise dezbaterile acordând cuvântul părților cu privire la apelul declarat.
Reprezentanta apelantelor solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Instanța de fond a decis că nu poate stabili in favoarea cui operează aparența dreptului. Ori, art. 996 C.pr.civ. impune ca intr-o cerere de ordonanță președințială instanța să stabilească in mod expres in favoarea cui operează aparența dreptului. S-a arătat că hotărârile AGA a căror suspendare se cere sunt in aparență nelegale având in vedere că au fost adoptate de persoane care nu au calitate de acționar. Intimata a depus la dosar un registru al acționarilor SC F. SA potrivit căruia persoanele respective au dreptul de vot in adoptarea hotărârilor mai sus amintite. La rândul lor și apelantele au depus la dosar un registru al acționarilor pe care îl apreciază ca fiind cel real în detrimentul celui depus de intimată. In consecință, instanța de fond trebuia să facă o analiză in paralel a celor două înscrisuri prezentate de părți și să stabilească la nivel de aparență care dintre ele este cel legal. Registrul prezentat de către apelante a mai fost analizat anterior in două cauze de către două instanțe diferite, instanțe care prin deciziile lor au statuat că acesta este legal. Cu privire la falsificarea înscrisului depus de F. intitulat registrul acționarilor, precizează că s-a început urmărirea penală față de persoanele in cauză.
Pe de alta parte, instanța de fond a apreciat că terții nu ar fi prejudiciați prin publicarea la ORC a acestor hotărâri AGA, sens in care nu ar fi îndeplinită condiția urgenței prevăzută de codul de procedură civilă în materia cererii de emitere a ordonanței președințiale. Ori, in cuprinsul hotărârilor atacate se modifică modul de dobândire a acțiunilor fiind permis oricărei persoane să dobândească acțiuni. Astfel, in condițiile in care aceste hotărâri ar fi publicate, s- ar crea un prejudiciu mare atât in patrimoniul terților cât și in cel al intimatei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelul declarat, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu se poate vorbi de un caracter urgent al cererii apelantelor raportat la publicarea sau nu a hotărârilor la ORC având in vedere că așa cum rezultă și din înscrisuri existente la dosar, aceeași componență a consiliului de administrație există și in hotărârile atacate și in evidențele ORC. Pe de alta parte, învederează că pe calea ordonanței președințiale nu se poate stabili cine este acționar al SC F. și cine nu. In mod corect instanța de fond a reținut că nu poate stabili in cadrul acestei proceduri aparența dreptului întrucât ar statua asupra unei chestiuni care ar produce efecte definitive și nu provizorii așa cum prevede art. 64 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât nici măcar nu a fost sesizată pe această latură. Pe de altă parte, susține că registrul acționarilor
depus la dosar de intimată este cel real. Toate contractele de cesiune de acțiuni sunt valabile și produc efecte așa cum a fost statuat prin trei decizii ale I., decizii aflate in copii la dosarul cauzei. Aparența dreptului nu poate opera decât in favoarea persoanelor înscrise la ORC și in registrul acționarilor.
O altă chestiune care trebuie avută in vedere este cea a neprejudicierii fondului cauzei. Astfel, pe calea ordonanței președințiale nu se poate trata problema calității de acționari a SC F. SA, a celor care sunt îndreptățiți să voteze, să se stabilească cine deține acțiuni și dacă acestea sunt sau nu valabile.
Reprezentanta intervenientei arată că susține punctul de vedere expus mai sus de către reprezentantul intimatei și arată că punctul de vedere al intervenientei a fost pe larg arătat in cuprinsul cererii de intervenție formulate. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
Reprezentanta apelantelor arată că, consiliul de administrație despre care face vorbire reprezentantul apelantei a fost mandatat printr-o hotărâre din 2012 care in prezent este anulată. S-a încercat radierea acestui consiliu de administrație printr-o cerere ce face obiectul unui dosar pe rolul Tribunalului Specializat C., dosar in care a fost formulată o cerere de intervenție pe care instanța a respins-o ca fiind vădit neîntemeiată, persoanele care au formulat-o fiind chiar amendate de instanță tocmai pentru faptul că se încearcă o stagnare a societății F. și împiedicarea de a se înregistra la ORC hotărârile judecătorești tocmai ca in litigiile aflate pe rol reprezentanții să prezinte aceeași situație existentă la ORC.
Instanța reține cauza in pronunțare.
C. EA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1456 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de către reclamantele
I. M. și G. V. în contradictoriu cu pârâta SC F. SA C. -N. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că așa cum prevede art. 996 C.pr.civ., pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre de admitere a ordonanței președințiale, trebuie să stabilească în favoarea cui se află aparența dreptului. În prezenta speță, aparența dreptului nu poate fi stabilită, atât cei care au adaptat hotărârea atacată cât și cei care o contestă, deținând registre ale acționarilor societății, hotărâri judecătorești și în general, înscrisuri care de fapt reprezintă miza litigiului și care aparent le dau dreptate amândurora cu privire la arogarea calității de acționari majoritari. Chestiunea care dintre cele două tabere deține un număr majoritar de acțiuni reprezintă esența litigiului dintre părți, în condițiile în care instanța poate stabili acest lucru, practic neînțelegerile dintre părți ar fi rezolvate. Or, pe calea unei ordonanțe președințiale, acest lucru nu poate fi făcut. Calitatea de acționar majoritar nu poate fi constatată doar cu titlu provizoriu, pentru a putea fi admisă prezenta cerere, astfel că problema nu va putea fi rezolvată decât pe fondul ei, în acțiunea înregistrată deja și aflată pe rolul instanțelor judecătorești.
În al doilea rând, terții nu ar avea cum să fie prejudiciați prin operarea hotărârilor adoptate la registrul comerțului, în condițiile în care acea chestiune este controversată, atacată în instanță, cei interesați în lămurirea problemei putând face public acest lucru, printr-o cerere de înscriere de mențiune la registrul comerțului. Prin urmare, toți cei care vor cerceta registrul comerțului pentru a putea identifica acționarii majoritari, conducerea societății și orice alte
date importante legate de societate, vor putea face acest lucru, sub rezerva lămuririi acelei chestiuni, în viitor, de către instanța judecătorească. Deci, ei pot fi avertizați în legătură cu existența unei chestiuni controversate, legată de bunul mers al societății, destul de ușor.
În al treilea rând, nu înseamnă că orice hotărâre adoptată de către cineva, în numele unei societăți comerciale, depusă la registrul comerțului, va fi automat operată, dându-i-se eficiență. Registrul comerțului este o instituție care printre altele, deține toate datele legate de societățile comerciale și operează, în anumite condiții și în urma propriilor verificări, toate modificările survenite pe parcursul vieții unei persoane juridice. Deci, un control de legalitate al acelei hotărâri ce se susține că aparține unei adunări generale a unei societăți, trebuie și este făcut chiar de către Registrul comerțului. O eventuală greșeală a acestei instituții, în operațiunile pe care le face poate fi corectată și ulterior de către instanțele judecătorești, existând norme de procedură expres edictate în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel I. M., și G. V. solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a ordonanței atacată, în sensul admiterii cererii formulate.
În motivele de apel se arată că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată în primul rând pe ideea că nu se poate stabili în favoarea cui operează aparența dreptului. Primul aspect pe care-l aduce în atenția instanței de recurs este faptul că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 996 C.pr.civ.Astfel, noul cod de procedura civilă impune expres instanței să stabilească în favoarea cui operează aparența dreptului. Ori, prima instanță s-a mulțumit să afirme faptul că "în prezenta speță aparența dreptului nu poate fi stabilită....", fără a analiza măcar vreunul din actele pe care ambele părți le-au pus în dosar.
Așa cum rezultă din lecturarea motivelor ordonanței atacate, instanța de fond nici măcar nu a făcut o trecere în revistă a dovezilor depuse la dosar, ci s-a mulțumit să afirme faptul că ambele părți dețin registre ale acționarilor și înscrisuri care aparent le dau dreptate amândurora. Ori, de esența soluționării unei cereri de ordonanță președințială este stabilirea de către instanță a părții în
favoarea căreia operează aparența dreptului. In ceea ce privește prezenta speță, instanța de fond a refuzat, practic, să analizeze susținerile părților și să se pronunțe asupra aparenței dreptului.
În aceste condiții, arată că sunt nevoiți să reia în fața instanței de apel toate susținerile făcute în fond, susțineri care argumentează punctul de vedere conform căruia aparența dreptului este în favoarea subsemnatelor. In esență, subsemnatele am încercat să demonstrăm faptul că hotărârile AGA atacate sunt, cel puțin la nivel de aparență, nelegale. In susținerea acestei teorii s-a arătat instanței de fond faptul că din actele depuse la dosar rezultă că hotărârile adoptate au, în aparență, o cauză ilicită și imorală, fiind votate de persoane care nu sunt acționari ai societății și, de asemenea, nu a fost întrunit cvorumul necesar pentru adoptarea lor.
In dovedirea afirmațiilor de mai sus au depus la dosarul cauzei un extras al registrului acționarilor SC F. SA, extras din care rezulta faptul că persoane care au votat hotărârile atacate (SC ELBORIS COM SRL și Bor E. ) nu sunt acționari ai societății, iar doamna Păcurariu R. deține 1,39% din capitalul social, nicidecum 24,36 %, astfel cum a votat pentru adoptarea hotărârilor.
Încercând să combată teoria susținută, pârâta a depus, la rândul ei, o copie a unui înscris denumit "Registrul acționarilor SC F. SA", despre care susține că ar demonstra faptul că persoanele care au votat hotărârile AGA sunt acționare ale societății și, totodată, că s-a întrunit cvorumul legal.
Consideră că în aceste condiții, instanța de judecată trebuia să facă o analiză paralelă a celor două înscrisuri, registre ale acționarilor, care practic stăteau la baza susținerilor ambelor părți din această cauză. Pentru a analiza cui îi aparține aparența de legalitate în prezenta cauză, instanța trebuia să stabilească, la nivel de aparență, care registru al acționarilor este cel legal, putând astfel să se pronunțe dacă hotărârile AGA atacate sunt sau nu adoptate în condiții de aparentă legalitate.
Analizând cele două registre ale acționarilor aflate la dosar, arată că în ceea ce privește registrul acționarilor depus asupra legalității acestuia s-a pronunțat deja instanța de judecată atât în Decizia 22/2007 a Curții de Apel C., cât și în decizia 3608/2010 a I. . Mai mult, înalta C. e de C. și Justiție a statuat asupra problemei acționariatului societății (si a concluzionat ca Bor E. si SC ELBORIS nu sunt acționari, iar Păcurariu R. deține 1,39% din acțiunile SC F. SA.
In ceea ce privește înscrisul intitulat registrul acționarilor depus de pârâta
F. SA, arată că in dosarul 1118/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecătoria
C., a început urmărirea penală față de Păcurariu R., Pintea N., Bor E., Toșa A. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a registrului acționarilor SC
SA. In acest sens, se naște cel puțin prezumția ca registrul de care se folosește pârâta F. e fals. în plus, SC ELBORIS COM SRL și Păcurariu R. au înregistrat două cereri (dosar nr._ și_ ) prin care solicitau instanței sa depuna înscrierea in registrul acționarilor a unor cesiuni de acțiuni care conduceau la situația prezentată în registrul pe care îl promovează în prezenta cauză, cerere la judecata căreia au renunțat. După acest moment au început sa folosească în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor înscrisul intitulat "Registrul acționarilor", înscris în care doamna Bor E., asociat și administrator al SC ELBORIS COM SRL, și doamna Păcurariu R. au operat cesiunile de acțiuni ale SC F. SA fără a mai cere vreo încuviințare instanței. Prezumția născută din începerea urmăririi penale cu privire la falsificarea registrului acționarilor SC F. SA, coroborata cu dispoziția Deciziei 22/2007 a Curții de Apel C. si cu insasi atitudinea doamnelor Bor și Păcurariu ne duce la concluzia ca acest înscris nu e registrul real al acționarilor SC F. SA.
Dată fiind aceasta stare de fapt, mențiunile din înscrisul intitulat "Registrul acționarilor" promovat de pârâtă, prin "reprezentantul" său Bor E., nu sunt conforme cu realitatea. Singurul registru al acționarilor SC F. SA este cel condus si deținut de consiliul de administrație al cărui președinte e Dunca G.
, registru recunoscut ca fiind valabil.
Din păcate, însă, instanța de fond nu a făcut această analiză a actelor depuse la dosar și s-a mulțumit să afirme că nu se poate stabili în favoarea cui operează aparența dreptului. Dacă s-ar fi făcut o astfel de analiză, era imposibil a nu se observa că, în aparență, hotărârile AGA au fost votate de persoane care nu sunt acționare ale societății, că nu s-a întrunit cvorumul, deci că ele sunt aparent nelegale.
Trecând mai departe cu analiza ordonanței atacate, arată faptul că trebuie sancționată și motivarea care are în vedere celelalte condiții impuse pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială. Astfel, în susținerea condiției urgenței am arătat faptul că se încearcă înregistrarea la ORC C. a hotărârilor atacate, fapt care ar conferi acestora o aparență de valabilitate, fiind opozabilă terților.
Instanța de fond a stabilit, însă, că terții nu ar avea cum să fie prejudiciați prin operarea la ORC a hotărârilor AGA deoarece problema acționariatului societății este oricum controversată. Consideră că această motivare a instanței nu are un suport logic. Astfel, tocmai ideea că hotărârile au fost adoptate în condiții
de aparentă nelegalitate (deduse din faptul că nu au fost votate de acționari ai societății, iar cei care au votat nu au întrunit cvorumul) stă la baza raționamentului conform căruia dacă se vor înscrie aceste hotărâri aparent nelegale la ORC ele vor face publică o situație nereală a SC F. SA, inducând în eroare terții.
Această aparență de nevalabilitate a hotărârilor poate aduce și societății prejudicii importante, deoarece creează terților o percepție total greșită asupra situației SC F. SA. Corolarul afirmației anterioare este acela că, percepția eronată creată prin înscrierea în registrul comerțului poate face ca societatea să fie angajată în raporturi juridice cu terții de o conducere fictivă, ceea ce i-ar prejudicia atât pe terți, cât și societatea.
De asemenea, modificările actelor constitutive care se încearcă a fi realizate prin Hotărârea nr. 3/_ ar putea atrage numeroase prejudicii atât societății, cât și unor terți. Cu titlu de exemplu arată faptul că prin modificările adoptate se permite terților de societate să dobândească acțiuni ale societății. Ori, conform actualului statut al societății (art. 6 alin. 1), acțiunile acesteia nu pot fi dobândite decât de persoane care deja au calitatea de actionar. In aceste condiții, faptul că se face public un alt act constitutiv al societății decât cel al, act adoptat în condiții vădite de nelegalitate, ar putea prejudicia terții care vor urmări dobândirea acțiunilor SC F. SA bazându-se pe dispozițiile publicate la ORC și, de asemenea, ar crea în mod cert prejudicii societății.
Dată fiind această stare de fapt, consideră că există un pericol real de distorsionare a realității prin asigurarea opozabilității acestor hotărâri, atât în ceea ce privește conducerea societății, cât și modificarea actelor constitutive ale SC F. . In aceste condiții, simpla afirmație a instanței de fond conform căreia nu există niciun prejudiciu potențial pe care l-ar suferi terții prin menționarea hotărârilor la ORC sunt lipsite de orice temei.
In ceea ce privește trimiterile instanței la controlul pe care ORC trebuie să-l realizeze în momentul în care este sesizat cu o cerere de înscriere, arată faptul că în prezenta speță instanța a fost investită cu o cerere de suspendare a executării unor hotărâri AGA. Afirmațiile instanței, referitoare la alte instituții și la competențele acestora încearcă doar să mascheze faptul că în prezentul dosar ne aflăm în fața unei denegări de justiție. Instanța a fost investită expres cu o cerere, a cărei soluționare presupunea cercetarea actelor dosarului și stabilirea aparenței dreptului. în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat afirmând că nu poate stabili aparența dreptului, deși legea impune acest lucru, consideră că a refuzat să judece.
În aceste condiții, trimiterea făcută la instituția registrului comerțului și la controlul pe care acesta îl realizează nu are nicio semnificație juridică în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, S.C. F. S.A., solicită respingerea apelului formulat si menținerea in totalitate, ca temeinica si legala, a sentinței civile nr. 1456/2013, in sensul respingerii cererii de suspendare a hotărârilor AGA nr. 3 si 4 din data de_ ale S.C. F. S.A.; obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 al. 1 din Noul Cod de procedura civila
.
În motivarea întâmpinării se arată că raportat la argumentele si apărările formulate in prima instanța, precum si la considerentele reținute de către instanța de judecata in motivarea sentinței nr. 1456/2013, evidențiază faptul ca, cererea privind emiterea unei ordonanțe presedintiale, astfel cum a fost formulata, este inadmisibila, soluția instanței fiind, prin urmare, una temeinica si legala.
" Cererea privind emiterea unei ordonanțe presedintiale, astfel cum a fost formulata este inadmisibila, instanța reținând in mod corect ca, "_in prezenta speța, aparenta dreptului nu poate fi stabilita."
Sub acest prim aspect, releva ca, reclamanții învederează ca singurele hotărâri adoptate valabil la data de_ sunt hotărârile nr. 1 si 2, iar nu hotărârile adoptate de către SC F. S.A. prin președinte Consiliu de administrație Bor E., ca ulterior sa afirme ca, " Consiliul de administrație condus de Dunca G. nu a convocat nicio AGA pentru data de_ .ln acest context, practic nu exista vreo convocare a vreunei adunări generale in data de_ ./"(pagina 1)
Or, este de ordinul evidentei, ca atâta timp cat reclamanții susțin ca nu au convocat nicio adunare generala la data la care s-au adoptat hotărârile AGA nr. 1 si 2 de către Consiliul de administrație condus de Dunca G., rezulta implicit doua ipoteze: hotărârile nr. 1 si 2 s-au adoptat cu încălcarea evidenta a dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990; reclamanții recunosc ca valabila convocarea efectuata de către consiliul de administrație condusa de Bor E., si pe cale de consecința si valabilitatea consiliului de administrație prezidat de aceasta.
In oricare din ipoteze, rezulta in mod clar si univoc că condiția existentei aparentei dreptului in favoarea reclamanților nu este îndeplinita.
Prin urmare, instanța a respins în mod corect cererea de ordonanța președințiala, in contextul in care aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din Codul de procedura civila.
Potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990, odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței pe calea ordonanței presedintiale suspendarea executării hotărârii atacate. Recurgerea la procedura ordonanței presedintiale necesită îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acesteia, prevăzute la art. 996 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010, astfel: existenta aparentei dreptului in favoarea reclamanților; urgenta; caracterul vremelnic al măsurii; neprejudecarea fondului litigiului;
Or, în mod vădit, nu este îndeplinita condiția privind existenta aparentei dreptului in favoarea reclamanților, pentru cel puțin 2 considerente:
In primul rand, astfel cum a reținut si instanța de fond in considerentele sentinței nr. 1456/2013, pana la acest moment, nu exista nicio hotărâre judecătoreasca sau un alt înscris care sa stabilească in mod neechivoc si expres ca doar apelantele-reclamante au calitatea de acționari ai S.C. F. S.A., iar persoanele care au votat hotărârile AGA in discuție nu sunt acționari ai societății, ori nu dețin in patrimoniu numărul de acțiuni suficient pentru a fi adoptate in mod legal aceste hotărâri.
In susținerea si dovedirea legalității hotărârilor adoptate, s-a depus la dosarul cauzei Registrul acționarilor S.C. F. SA, registru din care rezulta in mod evident care sunt acționarii S.C. F. S.A., cate acțiuni deține fiecare dintre aceștia si care este procentul decizional aferent fiecărui acționar, raportat la capitalul social al societății. Or, aparenta dreptului in favoarea pârâtei, in formula administrativa actuala este stabilita dincolo de orice îndoiala.
Cu toate acestea, cu rea-credință, in susținerea contrariului, apelantele- reclamante au depus deopotrivă la dosarul de fond, o alta varianta a Registrului acționarilor, registru al cărui conținut si implicit, valabilitate nu mai sunt in vigoare, in contextul in care este de notorietate ca vechii acționari, înscriși in registrul prezentat de apelante, si-au vândut acțiunile deținute, noii titulari ai dreptului de proprietate asupra acestora fiind cei care trebuie sa fie înscriși in Registrul acționarilor, acest din urma registru, completat cu noii acționari este Registrul acționarilor S.C. F. S.A, care este in măsura sa reflecte situația reala
a societății, din punct de vedere al acțiunilor si acționarilor. Or, in măsura in care apelantele au prezentat un registru al acționarilor, care cuprindea vechea lista a acționarilor, fara sa menționeze schimbările intervenite in componenta societății la nivel de acțiuni si acționari, deci neactualizat cu situația de fapt reala si actuala, instanța de fond nu a putut stabili aparenta dreptului in favoarea apelantelor, astfel ca a statuat in sensul neîndeplinirii acestei condiții.
In al doilea rând, instanța a statuat in mod corect, in sensul neîndeplinirii de către apelantele-reclamante a condiției aparentei dreptului, in contextul in care, s-a invocat si dovedit faptul ca, hotărârile A.G.A. S.C. F. S.A. din data de_ au fost adoptate cu respectarea tuturor condițiilor legale, dupa cum urmează:
2.a). Convocarea a fost realizata cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990:
Potrivit dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990: "(1) Adunarea generala este convocata de consiliul de administrație, respectiv de directorat, ori de cate ori este necesar.
Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.
Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. în cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menționa că lista cuprinzând informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcția de administrator se află la dispoziția acționarilor, putând fi consultată și completată de aceștia.
Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor."
Dupa cum lesne se poate observa, intimata a respectat întocmai dispozițiile legale precitate.
2.b) S-a întrunit cvorumul necesar pentru validitatea deliberărilor A.G.A. S.C.
F. S.A. din data de_ .
Se susține, de asemenea, că în speță nu s-a făcut nici dovada urgenței adoptării măsurii și nici a neprejudecării fondului.
SC ELBORIS COM SRL a formulat cerere de intervenție în interesul paratei
S.C. F. S.A. prin care solicită ca prin hotărârea ce o va pronunța să respingă apelul declarat de reclamante împotriva Hotărârii nr. 1456/2013 pronunțate la data de_ in Dosarul nr._ cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond
.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.996 CPC, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 996 alin.1 CPC, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedici lor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Se poate constata, așadar că admiterea unei cereri de ordonanțe președințiale grefată pe dispozițiile art.996 alin.1 CPC presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enunțate anterior: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.
În speță, C. ea constată că ipoteza normei legale enunțate anterior nu este întrunită întrucât condițiile cumulative de admisibilitate ale ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite.
Este cunoscut faptul că în procedura ordonanței președințiale, părțile au posibilități probatorii limitate de caracterul excepțional al acesteia și ca atare adoptarea unor măsuri care vizează o obligație de a face este admisibilă doar pentru ipoteza în care acestea ar duce la încetarea unor acte abuzive, instanța fiind chemată să cerceteze aparența dreptului, iar în speță, această aparență operează în favoarea pârâtei.
C. ea constată, contrar celor susținute de către reclamante că aparența dreptului nu operează în favoarea reclamantelor întrucât nu există înscrisuri care să confirme că persoanele care au votat hotărârile contestate nu sunt acționari ai pârâtei și că doar reclamantele dețin această calitate. Mai mult, există nenumărate soluții pronunțate de către instanțele judecătorești care au încercat să lămurească situația acțiunilor și a acționarilor pârâtei care, însă, nu pot fi analizate nici măcar la nivel de aparență pentru a stabili care sunt cu certitudine acționarii societății pârâte.
De altfel, la nivel de aparență a dreptului susținut de reclamante, C. ea constată că acestea nu au făcut nici dovada faptului că procedura de adoptare a hotărârilor nu a fost respectată.
C. ea constată că nici condiția urgenței nu este îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de ordonanța președințială.
Susțin reclamantele că este îndeplinita condiția urgentei întrucât se creează o percepție greșita asupra conducerii societății pârâte, creându-se prejudicii in raporturile cu terții care ar fi induși in eroare cu privire la reprezentanții legali ai societății, în situația în care hotărârile AGA atacate ar fi puse in executare.
C. ea observă că probele administrate în cauză respectiv certificatul constatator nr. 12493/27.02.203 (filele 207-215) si certificatul constatator nr.20868/_ (filele 233-240), eliberate de Oficiul Registrului Comerțului C., atestă că pentru pârâtă, Consiliul de administrație, opozabil terților, este cel condus de către Bor E., susținerea contrară fiind nefondată.
Împrejurarea că există un dosar penal în care s-a dispus cercetarea unora dintre acționarii societății nu poate constitui temei legal pentru a susține nelegalitatea înscrisurilor în litigiu. Este cunoscut faptul că până la pronunțarea unei decizii definitive de către o instanță, urmare a finalizării cercetării penale, pentru părți operează prezumția de nevinovăție și, ca atare, nu se poate susține că la acest moment, în etapa cercetării penale, se creează prezumția de nelegalitate (chiar la nivel de aparență) a actelor cu privire la care se susține că s-a săvârșit infracțiunea de fals, susținerile contrare fiind nefondate.
Cât privește vremelnicia măsurii, C. ea constată că prin cererea de ordonanță președințială formulată, reclamantele solicită instanței să dispună suspendarea hotărârilor în litigiu motivat, în principal, pe inexistența calității de acționar a persoanelor care au participat la adoptarea acestora. C. ea apreciază că în mod corect instanța de fond a statuat că prin adoptarea unei astfel de măsuri s-ar proceda la soluționarea unei chestiuni de fond întrucât una dintre principalele probleme ce se cer a fi soluționate de către instanța de judecată este cea a numărului și persoanelor acționarilor pârâtei, calitatea de acționar majoritar neputând fi constatata doar cu titlu provizoriu.
Pentru toate aceste considerente, C. ea va constata că în mod corect instanța de fond a stabilit că în speță ipoteza normei legale enunțată în art.996 alin.1 CPC nu este întrunită astfel că în baza art.999 CPC va respinge recursul declarat. De asemenea, în temeiul art.67 CPC va admite cererea de intervenție accesorie formulată de SC ELBORIS COM SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de I. M. domiciliată în C. -N., str.M., nr.26, bl.D12, ap.16, CNP 2. și G. V. domiciliat în C. -N., A. S. nr.3, ap.23, CNP 2. impotriva Sentintei civile nr. 1456 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA cu sediul în C. -N., str.Dorobanților nr.1, jud.C., nr.ordine ORC J_ și CIF RO 2., cont bancar_ R_ 6618 Banca Raiffeisen Bank, cu sediul ales cabinet av.A. B., Dej str.Ion P.
R. nr.11, jud.C., pe care o menține în întregime.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de SC ELBORIS COM SRL cu sediul în Florești, str.Avram Iancu nr.448-452, nr.ORC J_ Cont Raiffeisen_ R_ 3660.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
A. M. ION | M. | S. | M. | N. |
red.M.S./A.C.
6 ex. - _
| ← Decizia civilă nr. 206/2013. Suspendare executare silită | Decizia civilă nr. 852/2013. Suspendare hotărâre AGA → |
|---|
