Decizia civilă nr. 9569/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9569/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul F. N. A.
, împotriva deciziei civile nr. 31/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., în contradictoriu cu pârâta SC C. M. S., având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat A. Răzvan Briciu, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei, avocat veres Emod, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs nu este timbrat, iar la data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, comunicată cu reprezentantul recurentei.
Acesta din urmă depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, constatându-se astfel faptul că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul intimatei depune la dosar în copie, un extras din statutul societății, în cuprinsul căruia se află semnătura asociatului recurent.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii opoziției la executare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 31 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ului Specializat C., a fost respinsă ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul F. N. A. în contradictoriu cu intimata SC C. M. S. împotriva sentinței civile nr. 3216/2013 pronunțată la 18 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
În temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, s-a dispus darea în debit a apelantului F. N. A., CNP1730807120721, cu domiciliul în C. -N. ,
str. Ghe. D., nr. 12, ap. 33, jud. C., pentru suma de 188 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 4,70 lei timbru judiciar aferente fondului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Titlului executoriu consta în biletul la ordin seria BTRL 3BT nr. 7727769 emis la data de_ în C. -N. de către SC Technal SA pentru suma de 14.210,61 lei, scadent la data de_, locul plății C. -N., avalizat de F. N.
A. pentru SC Technal SA.
Biletul la ordin menționat a fost învestit cu formulă executorie, iar punerea în executare a fost încuviințată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ în dosarul civil nr._, dupa care executorul judecătoresc a emis o somație la data de_ și a comunicat-o avalistului F. N. A. la data de_ .
T. ul a apreciat ca în mod judicios prima instanța a reținut ca în conformitate cu prev. art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 (prin raportare și la art. 106) în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție, la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19.
In același sens și tribunalul a reținut ca avalistul va putea să invoce pe calea acțiunii cambiale numai excepțiile de nulitate ale titlului, precum și excepțiile cu caracter obiectiv, care izvorăsc din legea cambială și nu din raportul juridic fundamental care a stat la baza emiterii titlului cambial.
Din cuprinsul prev. art. 104 cu art. 105 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 rezultă mențiunile expres prevăzute de lege pe care biletul la ordin trebuie să le cuprindă pentru a avea această calitate, printre care și semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente, respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă.
Art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 reglementează în sensul ca sunt aplicabile biletului la ordin și efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depășind împuternicirea. Conform art. 9 din Legea nr. 58/1934, cine pune semnătura sa pe cambie ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ținut personal în temeiul cambiei si, dacă a plătit, are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant, regulă care se aplică și reprezentantului care a depășit împuternicirea sa.
Analizând în primul rând critica adusa de apelant, referitor la modul în care prima instanța s-a pronunțat asupra nulității ca biletul la ordin ca urmare a invocării faptului ca ar fi semnat în fals de o altă persoană decât apelantul, în calitate de reprezentant al SC TECHNAL SA și de avalist, tribunalul a apreciat-o ca nefondata prin prisma faptului ca expertiza grafica nu concluzionează în sensul celor susținute de apelant.
Se observa ca aceasta expertiza nu concluzionează în sensul ca apelantul nu este semnatarul biletului la ordin, în calitate de avalist sau reprezentant al societății emitente și nu elimina posibilitatea semnării biletului la ordin de către apelant.
în concluzie, tribunalul a reținut de asemenea ca, nefiind dovedita nulitatea pentru falsificarea semnăturii, obligația în calitate de debitor avalist izvorăște în mod valabil din semnătura sa, aplicată pe biletul la ordin la rubrica emitentului, unde contestatorul a semnat în calitate de reprezentant al societății emitente, cat ci și la rubrica semnăturii avalistului, unde a semnat în nume personal, în calitate de avalist.
Astfel, tribunalul a apreciat ca în mod corect s-a pronuntat prima instanta atunci cand a inlaturat ca motiv de nulitate, pe acela referitor la lipsa datelor privind avalistul și cele ale beneficiarului, deoarece data emiterii biletului la ordin, semnând inclusiv la rubrica avalistului, apelantul și-a exprimat în mod neechivoc consimțământul pentru avalizarea lui.
în ceea ce priveste critica apelantului referitoare la aceea ca în mod neintemeiat prima instanta nu a apreciat ca titlul ar fi nul pentru lipsa calității de reprezentant, tribunalul a observat în prealabil ca și în aceasta ipoteza apelantul tot trebuie sa răspundă, în temeiul art. 9 din Legea nr. 58/1934, fiindcă a acționat fără a avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice SC TECHNAL SA.
În acelasi context se retine ca este nefondata aceasta aparare a apelantului, raportat la aceea ca din cuprinsul Deciziei nr. 10 din data de_ rezulta ca salariatului F. A. i se va desface contractul individual de muncă începând cu data de_ (fila 6 din dosar), astfel că la data de_ inclusiv (care este data emiterii biletului la ordin), acesta avea inca calitatea de angajat al SC TECHNAL SA și, deci, era reprezentant al societății, fiindca, conform dispozitiilor legale, incetarea calității de angajat nu se produce de la data formulării unei astfel de cereri.
In ceea ce privește critica apelantului referitoare la modul în care prima instanța s-a pronunțat cu privire la aceea ca executorul judecătoresc a emis o
"somație";, iar nu o "somațiune de executare"; așa cum prevede legea specială nr. 58/1934, tribunalul a apreciat-o ca nefondata, deoarece nu s-a dovedit vreo vătămare suferita prin acest fapt și, indiferent de denumirea concretă, somația cuprinde transcrierea titlului executoriu.
T. ul a luat act de aceea ca intimata a învederat ca va solicita cheltuielile de judecata, pe cale separată, iar în baza art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 s-a dispus darea în debit a apelantului F. N. A., CNP1730807120721, cu domiciliul în C. -N., str. Ghe. D., nr. 12, ap. 33, jud. C., pentru suma de 188 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 4,70 lei timbru judiciar aferente fondului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F. N. A.
, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii opoziției la executare și anularea titlului executoriu, respectiv a biletului la ordin seria BTRL 3BT 7727769 ce cuprinde suma de 14.210,61 lei, având în vedere că invocăm excepția nulității titlului executoriu întrucât semnăturile de pe aceste înscrisuri sunt false, iar pe de altă parte nu apar la rubrica AVALIST datele de identificare si nici pentru cine se avalizează biletul la ordin; anularea actelor de executare silită; cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, onorariu expertiza grafică, taxa de timbru și timbru judiciar.
În motivare arată că instanța de fond cât si cea de apel a pronunțat o hotărâre "lipsita de temei legal", data cu încălcarea sau aplicarea greșită a leali, motiv prevăzut de art. 304 alin.l. punctul 9: Biletul la ordin pus în executare este lovit de nulitate absolută.
Instanța de fond cât și cea de apel a apreciat în mod greșit că în speță nu a fost dovedită nulitatea biletului la ordin pentru falsificarea semnăturii care a fost aplicată pe acest instrument de plată, apreciind că expertiza grafică efectuată în cauză, chiar dacă prin aceasta s-a dovedit că recurentul nu a completat biletul la ordin și că este probabil ca subsemnatul sa nu fi semnat la rubrica avalist sau emitent (fiind o semnătură cu o grafică simplistă este ușor de falsificat), nu a făcut dovada deplină a lipsei semnăturii emitentului și în consecință, a respins apelul declarat.
În, cauză, în fața instanței de fond, a instanței de apel și a aceleia de recurs, subsemnatul contest un bilet la ordin pe care recurentul nu l-a semnat în calitate de avalist sau reprezentant al societății.
În fapt, în privința biletului la ordin seria BTRL 3BT 7727769 ce cuprinde suma de 14.210,61 lei subsemnatul sunt în situația prevăzută de art. 62 din legea 58/1934 actualizată, respectiv biletul la ordin menționat e semnat în fals de o altă persoană decât de subsemnatul în calitate de reprezentant al TECHNAL SA și avalist, fapt dovedit de rezultatul expertizei grafice efectuată in cauză.
Acest aspect este probat de rezultatul expertizei grafice existent la dosar prin care se specifică extrem de clar faptul că biletul la ordin nu a fost completat de către contestator. iar în privința semnăturii emitentului (și a avalistului), rezultatul nefiind cert întrucât este o semnătură cu o grafică relativ simplistă și în consecință, putând fi falsificată extrem de ușor, nu se poate stabili absolut că aparține unei anumite persoane, (sau că cele două semnături, de la rubrica emitent și avalist ar aparține aceleiași persoane), așadar s-a probat că subsemnatul NU sunt semnatarul biletului la ordin, în calitate de avalist sau reprezentant al societății emitente. Astfel, prin această expertiză consider că s-a stabilit faptul că nu subsemnatul am semnat respectivul bilet la ordin la rubrica avalizat si emitent. Prin ultimul răspuns la obiecțiuni expertul arată, într-un mod voalat, că semnătura ar putea aparține persoanei care a completat biletul la ordin contestat, persoană diferită de F. A. .
Așadar, rezultatul acestei expertize probează susținerile lui, dovedite și prin înscrisurile depuse la dosar, că nu subsemnatul sunt acela care a semnat biletul la ordin ca avalist sau reprezentant al emitentului, că la data emiterii biletului subsemnatul nu aveam nicio calitate în respectiva societate, neputând astfel să semnez și să angajez societatea în anumite relații obligaționale.
Cu privire la nulitatea titlului în temeiul lipsei calității de reprezentant, subsemnatul învederez instanței de recurs că în mod greșit instanța de apel a concluzionat că nu ar avea relevanță dacă prima instanță a avut acest aspect în vedere sau l-a omis, deși subsemnatul l-am invocat, întrucât și în ipoteza nulității biletului la ordin, subsemnatul aș fi fost obligat fa plată în temeiul art. 9 din Legea 58/1934. învederez instanței că o persoană poate fi obligată la plata unei cambii sau a unui bilet la ordin în temeiul art. 9 din Legea 58/1934, în ipoteza în care respectiva persoană "a pus semnătura sa pe cambie";, astfel nu în ipoteza în care cineva semnează un bilet la ordin în fals, utilizând semnătura subsemnatului în speță.
Așadar, această omisiune atât a instanței de fond cât și a instanței de apel de a se pronunța asupra nulității biletului la ordin în temeiul lipsei calității de reprezentant autorizat, nu poate să treacă necenzurată de instanța de recurs având în vedere că în fapt, acesta nu a avut calitatea să reprezint societatea
"emitentă";.
La data emiterii biletului la ordin, nu avea calitatea de reprezentant autorizat al respectivei societăți așa cum se prevede ca o condiție imperativă a existenței acestui tip de instrument de plată în Norma nr. 7 a BNR publicată în M.OF. nr. 521 din 8 iulie 2008 care modifică Norma nr. 6/1994 privind comerțul făcut de societăți bancare și celelalte societăți de credit cu cambii și bilete la ordin, subsemnatul nu aveam calitatea de a semna instrumentul de plată, acesta fiind nul. Mai mult, și în privința avaliștilor, biletul la ordin este nul tot pe aceleași considerente, având în vedere punctul 197 din norma 6/1994 (rămas nemodificat în urma intrării în vigoare a Normei 7/2008) care prevede: "Semnătura avalistului, ca orice alta semnătura cambială, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.8din Legea asupra cambiei și biletului la ordin și pct. 34-37 din prezentele norme-cadru". Așadar, pentru ca efectele juridice specifice ale instituției avalistului să se producă este necesar ca
semnătura persoanei juridice care se obligă prin acel bilet la ordin să fie cea a reprezentantului autorizat al societății.
Conform art. 63 alin. 1 raportat la art. 106 alin.l din legea 58/1934 actualizată subsemnatul am invocat o excepție de nulitate a titlului potrivit art. 2 din aceeași lege, mai exact lipsa semnăturii trăgătorului (art. 1 pct. 8), semnătura de pe biletul la ordin aparținând unei persoane care, în mod neechivoc, nu avea calitatea de reprezentant sau angajat al trăgătorului, la data emiterii biletului, fapt probat prin documentele depuse la dosar.
La data emiterii acesta nu era angajat al TECHNAL SA și nici reprezentant al societății, prin urmare nu putem emite sau semna acel bilet la ordin. Mai mult decât atât, a anunțat băncile că nu mai am drept de semnătură, prin urmare nu pot întocmi documente de plată în numele TECHNAL SA.
La data de_ am depus cererea de încetare a contractului de muncă, cerere acceptată prin decizia nr. 10/_ ; iar biletul la ordin în discuție a fost emis la data de_, scadent în_ și astfel este evident că subsemnatul nu am mai avut nicio legătură faptică cu această societate, cu atât mai mult să pot semna bilete la ordin în calitate de reprezentant al acesteia.
Instanța de apel a ignorat toate aceste prevederi legale, concluzionând că în ipoteza în care acestea nu ar fi fost înlăturate de la aplicare în speță, rezultatul ar fi fost identic, în sensul că ar fi fost oricum obligat la plata sumei înscrise pe biletul la ordin, în temeiul art. 9 legea 58/1934, ceea ce este fals, după cum a învederat instanței, nu a semnat acel bilet la ordin în nicio calitate, semnătura fiind falsă și în consecință nu se poate justifica obligarea la plată în temeiul art. 9 legea 58/1934. În consecință, această excepție invocată a fost în mod nejustificat înlăturată de la judecată din cadrul apărărilor formulate de către subsemnat.
Instanța a invocat art. 9 din Legea 58/1934, însă nu e aplicabil în speța de față deoarece trebuie să se facă distincția dintre Bilet la ordin ca instrument de plata sau instrument de garanție a plății. în acest caz vorbim de o garanție a unei plății, prin urmare Biletul la ordin trebuie sa fie în conformitate cu prevederile legale, art. 9 din Legea 58/1934 nu are aplicabilitate în speța de față. Invocarea art. 9 presupune îndeplinirea cumulativă a doua condiții:! Reaua credință a celui care semnează și 2. Convingerea fermă a beneficiarului că cel care a semnat are dreptul de semnătură. Niciuna din cele două condiții nu e îndeplinită, astfel că art. 9 nu are aplicabilitate.
Înțelege să invoce nulitatea absolută a biletului la ordin a cărui executare este pusă în discuție în acest caz, având în vedere faptul că acest document bancar NU este semnat de către emitent și astfel că nu poate fi considerat valabil pentru a-și produce efectele prevăzute de lege. Astfel că, se încalcă prevederile legii 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin care prevede la art. 104 elementele ce trebuie să existe din punct de vedere formal pentru ca un anumit înscris să fie considerat bilet la ordin printre care, la alin. 7 se prevede faptul că înscrisul trebuie să cuprindă: "Semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente", art. 105 al legii 58/1934 statuând în continuare "Titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin". În consecință acest document bancar este nul absolut, validitatea biletului la ordin fiind condiționată de existența în conținutul sau a semnăturii emitentului, a celui ce se obligă prin acesta, care în acest caz lipsește, societatea în cauză neputându-se obliga valabil printr-un document semnat de către o persoană care nu avea calitatea necesară pentru a semna, neavând absolut nicio calitate în acea societate.
La mențiunea avalizat nu apar datele privind avalistului și cele ale beneficiarului, prin urmare nu pot fi obligat la plată, pe baza unei semnături false, dovedită a fi falsă prin rezultatul expertizei grafice.
Pe de altă parte, respectivul bilet la ordin în alb este lovit de nulitate absolută având în vedere și faptul că fiind predat în alb, acesta purta doar o anumită semnătură (care nu aparține reprezentantului emitentului, neaparținând nici recurentului), fiind necesară pentru valabilitatea biletului și o mențiune în cuprinsul acestuia care să specifice faptul că este predat în alb, așa cum statuează o Decizie a Curții de Apel C. nr. 1524/_, Secția comercială și de contencios administrativ, în care s-a arătat că un bilet la ordin poate fi predat și în alb dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz în conținutul respectivului bilet Ia ordin trebuie să apară în rubrica "stipulat" mențiunea că biletul la ordin este "în alb"; aceasta deoarece, conform instanței "numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor mențiunilor prevăzute de art. 1 raportat la art. 106 nu a fost involuntară, ci a fost intenționată. în speță, o asemenea mențiune nu s-a operat pe biletul la ordin și nici nu poate fi suplinită omisiunea prin înfățișarea altor înscrisuri, datorită principiului autonomiei titlului de credit". De asemenea, în acest context menționăm și Decizia nr. 4239/2004 a aceleiași curți de apel, în care se menționează: "Conform art. 12 al Legii nr. 58/1934, biletul la ordin este valabil dacă lipsa mențiunilor este voluntară". Singurul element care garantează caracterul voluntar al omisiunii este mențiunea făcută la rubrica "stipulat"". în lipsa acestei mențiuni, biletul în alb este sancționat cu nulitatea." Arată instanței faptul că în speță, biletul la ordin în discuție nu poartă nici măcar semnătura reprezentantului autorizat al societății emitente și astfel cu atât mai mult ar trebui să fie lovit de nulitate.
În ceea ce privește somația de plată formulată de executor acesta nu îndeplinește formalismul solicitat de Legea cambiei și a biletului la ordin, în sensul ca în mod greșit s-a început executarea pe baza unei somații de plata când legea prevede expres ca executarea se începe pe baza unei somațiuni de executare. În acest sens o relevanță deosebită o are Decizia nr. 4/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție, hotărâre pronunțată în urma admiterii recursului în interesul legii formulat cu privire la aplicabilitatea sau neaplicabilitatea dispozițiilor art.3741 din Codul de procedură civilă, cu privire la învestirea cu
formulă executorie a cambiei/ biletului la ordin și a cecului, care au valoare de titluri executorii pentru capital și accesorii, conform dispozițiilor legii. înalta Curte a statuat, în considerentele deciziei, faptul că dreptul cambial constituie un sistem propriu, solemn și formal, atât pentru formarea cambiei, biletului la ordin sau cecului, cât și în ceea ce privește realizarea creanței cambiale, iar autonomia sa este manifestă atât în sfera lui de aplicare, cât și în prioritatea și exclusivitatea incidenței sale față de dreptul comun, în speță Codul de procedura civilă...Caracterul exclusivist, derogatoriu și special al dreptului cambial față de dreptul comun, în speță art. 3741din Codul de procedură civilă, impune aplicarea principiului «specialia generalibus derogant», având în vedere ca prioritatea incidenței dreptului cambial este strict condiționată de îndeplinirea unor formalități specifice pentru valorificarea titlurilor de credit și că executarea cambială constituie un sistem executor unitar, propriu dreptului cambial, între condițiile și formalitățile acesteia figurând și învestirea cu formulă executorie în instanță. Decizia antemenționată a fost publicată în "Monitorul Oficial al României", Partea I, nr.381 din 4 iunie 2009.
Având în vedere toate aceste aspecte, devine evident faptul că instanța de fond cât si cea de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sens în care solicită în temeiul art. 304 alin. 1 punctul 9 C.proc.civ.,
admiterea recursului formulat, cu consecința modificării sentinței 3216/2013 si a Deciziei civile nr. 31/2013, în sensul admiterii opoziției la executare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 octombrie 2013 (f.9-13) pârâta
C. M. S.
, a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea arată că instanța de fond și instanța de apel au soluționat în mod legal și întemeiat speța dedusă judecății.
Recursul declarat se bazează pe prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, adică lipsa temeiului legal, sau încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către judecătorii care au pronunțat decizia recurată.
Analizând dezvoltarea motivelor de recurs, criticile formulate de către recurent reiterează doar argumentele de fond, repun în discuție motivele de fapt, de apreciere, invocate atât în fața primei instanțe, cât și în apel, fără a arăta în ce modalitate ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 9 C. proc. civ. Fiind vorba despre un recurs care urmează unui apel, păstrând toate caracteristicile unei căi extraordinare de atac, nu există nicio încălcare a legii care să poată fi cenzurată pe calea recursului, acest recurs fiind nefondat.
Pârâta face unele aprecieri de fapt, fiindcă motivele de recurs se bazează pe elemente de fapt. Recurentul caută să scape de răspunderea proprie pentru o datorie a societății falite TECHNAL SA, în condițiile în care în fapt a avalizat un bilet la ordin, invocând că are o semnătură simplă și falsificabilă și negând autenticitatea semnăturii de pe biletul la ordin seria BTRL nr. 7727769 din _
, scadent la data de_ .
Recurenta califică expertiza criminalistică efectuată în cauză ca fiind unul favorabil lui. Această apreciere este greșită. Raportul de expertiză a stabilit că semnătura pe biletul la ordin seria BTRL nr. 7727769 din_, scadent la data de_ aparține probabil recurentului.
Instanța de recurs se poate convinge despre faptul că semnătura de pe biletul la ordin aparține recurentului și din analiza înscrisurilor de comparație, și mai mult, din analiza actelor depuse chiar de către recurent în probațiune, de exemplu, cererea de desfacere a contractului de muncă. Aceste semnături coincid. Recurentul invocă caracterul simplist al propriei semnături. Din înscrisurile de comparație rezultă că recurentul semnează în această modalitate în mod obișnuit. În aceste condiții, negarea semnăturii rămâne doar o simplă afirmație, iar evaluarea expertizei, luând în considerare și celelalte înscrisuri de comparație este supus dreptului de apreciere a instanței. Nu poate fi reținută nicio atingere a legalității care să constituie motiv de recurs în condițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C. proc. civ., iar aprecierea corectă a instanței că aceea semnătură aparține recurentului nu poate repusă în discuție pe această cale.
Celălalt argument în susținerea recursului se referă la faptul că recurentul nu ar fi avut dreptul de reprezentare a societății emitente.
Așa cum se poate observa chiar din înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de către contestator în dovedirea poziției sale, conform deciziei nr. 10/_ de desfacere a contractului individual de muncă, contractul și raportul juridic de muncă al contestatorului cu angajatorul TECHNAL SA s-a desfăcut doar începând cu data de_ . Astfel, contestatorul a avut posibilitatea să semneze biletul la ordin pe care o contestă atât ca reprezentant al societății TECHNAL SA, cât și în calitate de avalist în data de_ . încetarea calității de angajat nu se produce de la data formulării unei astfel de cereri, ci de la data stabilită de părțile contractului individual de muncă sau de lege pentru desființarea acestui contract. Fără dubii, raporturile de muncă între TECHNAL SA și apelant la data semnării biletului la ordin încă erau existente cu toate consecințele juridice care decurg din acest fapt. Revocarea lui din funcția de administrator, dacă s-a produs la o dată anterioară, printr-o hotărâre AGA nu este de natură să înlăture
aplicarea art. 9 raportat la art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin. în privința acestei hotărâri AGA, invocată pentru prima dată în recurs, nu se face dovada implementării efective a acestuia, prin depunerea dovezii înregistrărilor schimbării administratorului la registrul comerțului, fiindcă procedura publicării unei hotărâri nu este identică cu procedura înregistrării mențiunii de schimbare a administratorului societății pe acțiuni și încetarea efectivă a acestei calități într-un mod opozabil terților.
Regulile din art. 9 din Legea nr. 58/1934 sunt deplin aplicabile. Cine pune semnătura sa pe un bilet la ordin, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ținut personal în temeiul biletului la ordin și, dacă a plătit, are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Aceeași regulă se aplică reprezentantului care a depășit împuternicirea sa. Executarea silită împotriva recurentului s-a pornit în calitatea lui de avalist, iar avalul poate fi dat și de către un terț, o persoană care nu are nicio legătură juridică cu emitentul biletului la ordin.
În aceste condiții, dat fiind faptul că instanța de apel a apreciat corect că semnătura; de pe biletul la ordin aparține recurentului de astăzi, nu are nicio relevanță dacă recurenta avea sau nu calitatea de reprezentant al TECHNAL SA.
Semnătura recurentului îndeplinește toate condițiile legale pentru a da naștere la o obligație de garantare valabilă:
- avalul rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața biletului la
ordin;
semnătura este olografă, este redactată cu pixul sau stiloul cu cerneală
de culoare neagră ori albastră;
semnătura trebuie cuprinsă în spațiul destinat acestei garanții;
semnarea numai prin aplicarea unei parafe cuprinzând un nume de persoană fizică nu este permisă, în speță fiind vorba despre o semnătură olografă.
În speță, biletul la ordin BTRL nr. 7727769 din_, scadent la data de_, avea funcția - naturală de altfel - de simplu instrument de plată, având în vedere data emiterii, respectiv data scadenței, și nu de bilet la ordin în alb, emis în scop de garanție. În urma emiterii acestui bilet la ordin s-au eliberat mărfuri societății TECHNAL SA.
Contractul de vânzare-cumpărare comercială existent între TECHNAL SA și societate din_ prevede expres că plata se va efectua cu bilet la ordin avalizat în nume propriu (art. 19 alin. (1) din contract). Instanța de fond a concluzionat că recurentul de astăzi, semnând inclusiv la rubrica avalistului și-a exprimat fără niciun dubiu consimțământul pentru avalizarea biletului la ordin, biletul la ordin cuprinzând toate elementele cerute de lege, nefiind incident niciun motiv de nulitate al acestuia. Astfel, invocarea în cererea de recurs a faptului că biletul la ordin ar fi fost emis în alb nu corespunde realității.
Și în ultimul rând, prin cererea de recurs se revine asupra problemei de presupusă nulitate a executării, conform căruia prin faptul că s-a emis de către executorul judecătoresc o somație, și nu o somație de executare, executarea silită ar fi nelegală. Arată faptul că anularea actelor de executare silită propriu-zisă nu se solicită pe calea unei opoziții la executare, ci în cadrul unei contestații la executare de drept comun, astfel că acest motiv este străin cauzei.
Somația transmisă contestatorului, indiferent de denumirea concretă de somație de plată ori de executare, cuprinde transcrierea titlului executoriu, cerință specială a Legii 58/1934 și i s-a atașat și o copie a biletului la ordin, astfel că formalitățile de executare cambială sunt îndeplinite. În acest context, titlul somației sub acest aspect este nerelevant, nefiind cauzat prin acest fapt niciun prejudiciu recurentului.
Instanța de fond a stabilit în mod corect, fapt confirmat și de instanța de apel, că somația emisă îndeplinește toate condițiile de formă impuse de art. 61
din Legea nr. 58/1934, astfel că nici executarea silită propriu-zisă nu este viciată; Sub acest aspect, inclusiv cerințele impuse prin Decizia nr. 4/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție sunt respectate. Obligativitatea învestirii cu formulă executorie a biletelor la ordin a fost întru-totul respectat de către pârâtă.
În concluzie, având în vedere motivele expuse mai sus, solicită respingerea recursului declarat ca neîntemeiat. Invocând dispozițiile Legii nr. 58/1934, art. 115, 274 din C. proc. civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a relevat și intimata, potrivit sistemului căilor de atac de reformare dezvoltat de codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, recursul ce urmează apelului pune în discuție exclusiv legalitatea deciziei atacate instanța de recurs nemaifiind în măsură să antameze chestiuni de fapt care sunt stabilite irevocabil de instanța de apel.
Așa fiind, cenzura motivelor de recurs grupate prin invocarea în drept a motivului consacrat de art., 304 pct. 9 C.pr.civ. va fi realizată urmând rațiunea expusă anterior.
Chestiunea de fapt a stabilirii de instanțele de fond că recurentul a semnat pe biletul la ordin ca avalist și falsul invocat nu vor putea fi cercetate de instanța de recurs decât pornind de la premisa legalității stabilirii unei atari stări de fapt.
Trebuie notat că instanța de apel a reținut explicit că această aserțiune s-a bazat pe administrarea probei cu expertiza grafică care nu a exclus faptul că recurentul nu ar fi autorul semnăturii realizată pe biletul la ordin.
De asemenea, corect s-a stabilit că în cauză nu s-a produs proba din care să rezulte indubitabil că semnătura pe titlu ar fi realizată prin falsificarea semnăturii.
Așa fiind, concluzia instanței de apel care confirmă sentința primei instanțe conform căreia recurentul este autorul semnăturii la poziția reprezentant al societății emitente și la poziția avalist de pe titlu este justă și corectă cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta.
Cu privire la critica privitoare la stabilirea în mod greșit că recurentul ar avea calitatea de reprezentant al societății emitente a biletului la ordin, T. ul Specializat a făcut o corectă aplicare a dreptului pertinent stabilind astfel pe bază de probe certe și raționamente juridice logice că la data de_ acesta putea acționa în calitate de reprezentant și angaja societatea emitentă în raporturile cu terții cu toate consecințele ce decurg de aici.
Astfel, această statuare a avut la bază în primul rând dispozițiile art. 9 din Legea cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934 conform cărora: Cine pune semnătura sa pe cambie ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ținut personal în temeiul cambiei si, dacă a plătit, are aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Aceeași regula se aplica reprezentantului care a depășit împuternicirea sa.
Cu toate că recurentul contestă incidența acestui text, trebuie notat că legea nu face nicio deosebire în funcție de tipul de bilet la ordin așa cum pare a susține acesta.
Ipoteza normei consacră premisa că autorul semnăturii de pe titlu ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicire de reprezentare este obligat personal în temeiul titlului iar dacă a plătit, executând această obligație, i se cuvin aceleași drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant.
Pe cale de consecință, chiar dacă pornim de la această premisă, antamată de altfel de către recurent, conform căreia acesta nu ar fi avut nicio calitate de a lucra pentru emitent, fiind stabilit că a semnat titlu este ținut răspunzător
pentru plată în nume personal. Din acest punct de vede, titlul nu este susceptibil de invalidare, căci textul art. 9 din legea susarătată nu reglementează un motiv de nulitate al biletului la ordin semnat în aceste circumstanțe.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că din Decizia nr. 10 din_ a rezultat că recurentului urma să i se desfacă contractul de muncă începând cu data de_ astfel că la data la care s-a semnat titlul, recte_, acesta avea încă calitate de angajat al societății emitente.
Semnătura realizată de recurent pe titlu angajează răspunderea acestuia atât în ipoteza în care se reține incidența art. 9 din Legea nr. 58/1934 cât și în ipoteza în care se pleacă de la angajarea răspunderii personale în calitate de avalist. Și este așa, deoarece semnătura acestuia îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru un consimțământ valabil exprimat de autorul actului. În ceea ce privește avalul semnătura și angajamentul avalistului rezultă din semnarea simplă de avalist pusă pe fața biletului la ordin, semnătura a fost realizată olograf în spațiul rezervat de rubricatura titlului.
Pe cale de consecință, orice altă critică privind nelegalitatea semnării actului nu pot fi primite acestea tinzând la eludarea dispozițiilor legale cu scopul vădit de a se încerca exonerarea de răspundere.
Pentru contextualizarea regimului emiterii biletului la ordin din speță nu trebuie eliminată convenția părților deși aceasta privește raportul juridic fundamental.
Astfel, prin contractul încheiat între părți la data de_ (f. 15 dos. recurs) s-a stipulat la art. 19 alin. 1 că plata se va efectua cu Bilet la Ordin avalizat în nume propriu.
Prin urmare, în executarea de bună credință a contractului, funcția biletului la ordin din litigiu nu putea să fie alta decât aceea a unui instrument de plată și nu aceea a unui bilet la ordin emis în alb. În această din urmă ipoteză ar fi fost necesar să se prevadă explicit în contract care sunt limitele și regimul completării ulterioare a acestuia, or în lipsă de stipulație contrară aserțiunea recurentului conform căreia biletul la ordin ar fi fost emis în alb este fără fundament.
De altfel, însuși recurentul afirmă cu trimitere la practica judiciară pertinentă că emiterea unui bilet la ordin în alb trebuie să conțină la rubrica stipulat mențiunea că a fost emis în alb. Și este așa, deoarece numai astfel se poate reține la examinarea titlului dacă omisiunea completării unor rubricii la data emiterii titlului a fost involuntară ci a fost intenționată.
Or, în speță, biletul la ordin nu poartă o atare mențiune și nici nu este însoțit de un contract ori o clauză de completare a acestuia.
Cu privire la critica privind nelegalitatea formelor de executare cambială, recte a somației care transcrie titlul, Curtea reține că instanța de apel a statuat că recurentul nu a dovedit nicio vătămare suferită iar independent de denumirea concretă a actului somația cuprinde transcrierea titlului supus executării astfel că cerința specială prevăzută de Legea nr. 58/1934 este îndeplinită.
De altfel prima instanță a reținut și analizat pertinent că somația emisă în cauză îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art. 61 din Legea nr. 58/1934 astfel că executarea specifică din punct de vedere al dreptului execuțional cambial nu este afectată de vreun viciu de nelegalitate cu atât mai mult cu cât biletul la ordin a fost învestit și cu formula executorie încât și argumentele menționate în Decizia nr. 4/2009 a ÎCCJ în recurs în interesul legii consună cu cele statuate în prezenta cauză.
față de cele ce precedă, Curtea, în temeiul art. 62 din Legea nr. 58/1934 corelat cu art. 312 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 se va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii în tot a deciziei apelate.
8.
Fiind găsit în culpă procesuală, recurentul va fi obligat conform art. 274 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin efectul art. 3 alin.
1 din Legea nr. 76/2012 la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (f. 19). Curtea a avut în vedere că din factura seria CJN nr. 0069 din_ rezultă că suma de 1500 lei cu titlu de onorariu avocațial a fost stabilită conform contractului de asistență judiciară CJ/746001/B/2013 pentru redactare întâmpinare F. N. A., reprezentare dos. nr._ Curtea de Apel C. . Onorarul în sumă de 2.000 lei atestat de Factura nr. 0027 din 13 mai 2013 (f. 18) deși privește același contract de asistență juridică a fost stabilit pentru asistența judiciară acordată intimatei în faza apelului la T. ul Specializat C. așa cum se menționează explicit în rubricatura aferentă facturii și astfel nu reprezintă o cheltuială suportată de intimată cu judecarea recursului pentru a fi avută în vedere de Curtea conform art. 274 din Codul de procedură civilă de la 1865. De altfel, în etapa judecării apelului, instanța de apel a constata că intimata va solicita cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea apelului pe cale separată. Or, cererea de cheltuieli pe cale separată înseamnă un proces distinct, de drept comun, și nu o etapă ulterioară a procesului pendinte.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de F. N. A. împotriva deciziei civile nr. 31 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC C. M. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
R. -R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. I. A. B., Juf.apel. C.G. /D.M.Dudaș
| ← Decizia civilă nr. 92/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 10920/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
