Decizia civilă nr. 98/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 98/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este compus din: PREȘEDINTE - D. H. JUDECATOR - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. GREFIER - S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentul P. C.
O. în contradictoriu cu intimata S.C. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 18419/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, cauza având ca obiect în primă instanță rezoluțiune contract.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentului, d-na avocat Criste I. T. în substituirea d-nei avocat D.
A. Darabantu, cu împuternicire avocațială de substituire depusă la acest termen și în reprezentarea intereselor intimatei, d-na avocat R. Vescan cu împuternicire avocațială depusă la fila 20 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată, că s-a înregistrat la dosar, la data de 14 februarie 2013, din partea intimatei, întâmpinare.
T. ul, comunică reprezentantei recurentului un exemplar din întâmpinarea depusă de intimată.
T. ul, în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent material, teritorial și general să soluționeze prezentul recurs.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei arată că nu s-a pus în vedere recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă recursului.
Reprezentanta reclamantului arată că într-adevăr nu s-a pus în vedere recurentului prin citația emisă obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă recursului. Solicită acordarea unui nou termen sau strigarea cauzei la a doua strigare pentru a achita taxa judiciară de timbru.
În ceea ce privește aspectul pus în discuție, tribunalul după deliberare, apreciază că, în mod corect nu i s-a pus recurentului în vedere să timbreze, raportat la obiectul dedus judecății și la prevederile invocate respectiv Legea nr.449/2003 și dispozițiile art. 15 lit j din Legea nr. 146/1997.
Reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 18419/2012 cu consecința admiterii acțiunii civile. Nu solicită cheltuieli de judecată. Apreciază că, daunele pe care le-a suferit recurentul se datorează conduitei intimatei, care cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare, nu a livrat instrucțiunile de montaj a produselor achiziționate și nici certificatul de garanței a acestora. Având în vedere că este vorba despre un contract semnat între profesioniști și neprofesioniști, intimata avea obligația de a livra certificatul de garanție și instrucțiunile de montaj așa cum prevede Legea nr. 449/2003. Unul din martorii audiați în cauză nu a putut demonstra că aceste acte au fost predate odată cu livrarea mărfii. Recurentul a intrat în posesia certificatului de garanție doar după ce a făcut unele demersuri la intimată și după ce a fost sesizat ANPC-OJPC C., ocazie cu care intimata a și fost sancționată pentru nelivrarea certificatului de garanție. În ceea ce privește instrucțiunile de montaj, acestea nu au fost prezentate. Recurentul a primit o singura broșură care nu conține instrucțiunile de montaj.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică prin care cei trei experți au concluzionat că țigla metalică furnizată de intimata, corespunde calitativ, țigla recurentului prezentând defecțiuni datorită nerespectării rigorilor de montaj, a neîndepărtării șpanului rezultat în urma folosirii la tăiere a polizorului termic, a nelăcuirii locului cu un strat de lac și nefolosirea la montaj a unor cuie cu garnituri speciale. Cu privire la certificatul de garanție, arată că există depozițiile martorilor care au arătat cum se
livrează certificatul de garanței respectiv că acesta se găsește în ambalajul original cu care vine țigla. La cererea recurentului i s-a eliberat un nou certificat de garanție. Totodată, susține că recurentul a intrat în posesia instrucțiunilor de montaj, așa cum rezultă și din depozițiile martorului audiat de către instanța de fond, martor propus de către recurent. Mai mult, experții au constatat că o parte din petele de rugină se datorează neutilizării șuruburilor speciale pe care recurentul le-a cumpărat de la intimată. Vina utilizării altor tipuri de șuruburi aparține persoanelor care au efectuat montajul.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr.18419/2012 pronunțată la data de 27 septembrie 2012, Judecătoria C. N. a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul P. C. O. in contradictoriu cu pârâta SC I. S.R.L, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul la plata sumei de 3750 lei in favoarea pârâtei SC I. S.R.L. cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 2000 lei onorariul avocațial, 1750 lei onorarii experți.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare comercială având ca obiect achiziționarea de către reclamantul P. C. O. a 175,9 mp de țigla metalică OMEGA 15/350 PLADUR EP TK 32 si accesorii pentru montaj in valoare de 5800,23 lei. Reclamantul a achitat integral această sumă
conform facturilor fiscale si chitanțelor de plată depuse, în data de_ (f. 20-26). Reclamantul a montat țigla livrată de pârâta in regie proprie, pe acoperișul casei din localitatea Vâlcele, fapt ce reiese din răspunsul la interogatoriu (f. 61 - întrebarea nr. 9). La scurt timp după montare, aproximativ o lună conform susținerilor reclamantului neinfirmate de pârâtă, pe suprafața țiglei au apărut pete de rugina care s-au extins, ceea ce l-a determinat pe reclamant să înlocuiască țigla cu un alt produs, șindrilă bituminoasă "TEGOLA"; după cum reiese din interogatoriul reclamantului(f. nr. 60 întrebarea nr. 5) coroborat cu declarația martorilor Lepus Giani (F.
75) si M. I. (f. 76). Conform raportului de expertiză tehnică administrat in cauză, spanul rezultat prin tăierea cu polizorul cu efect termic a produs apariția petelor de rugină (f.nr. 122-136).
În drept sunt incidente prevederile Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garanțiile asociate acestora si ale OG nr. 21/1992 precum si dispozițiile dreptului comun care reglementează condițiile rezoluțiunii art. 1020-2021 C.civ.(1984-in vigoare la data formării raportului juridic dintre părți).
Reclamantul a invocat lipsa de conformitate a produsului si a mai precizat că nu a fost informat cu privire la instrucțiunile de montaj, condițiile de garanție și caracteristicile produsului.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, constând in catalog de produse (f. 88-101), pliante (f. 145), instrucțiunile de montaj imprimate de pârâtă conform paginii web (f. 41) având in vedere declarațiile martorilor C.
L. O. (f.85) si Balea B. Dumitru (f. 74), instanța reține că reclamantul a ales produsul țiglă tip OMEGA 15/350 în funcție de caracteristicile care i-au fost aduse la cunoștință de angajații pârâtei. În acest sens, se reține că reclamantul a avut ocazia să se informeze in mod corect si complet cu privire la produsele comercializate de pârâtă de pe site- ul www.impro.ro care oferă informații cu privire la fiecare tip de țiglă și instrucțiuni de montaj complete. De asemenea, conform declarațiilor martorilor, reclamantul s-a prezentat la sediul firmei unde a discutat cu
reprezentantul societății pârâte care i-a oferit informații complete cu privire la tipurile de țiglă comercializate de societate. Martorul C. L. a precizat că în pliantele pe care le-a înmânat reclamantului era specificată interdicția de a se tăia țigla cu flexul. În legătură cu caracteristicile produsului, sunt relevante declarațiile martorilor C. L. Alexandru si Balea B. Dumitru, care au arătat că tipul de țiglă achiziționat de reclamant este de cea mai bună calitate si nu au mai fost reclamații cu privire la acest produs.
Cu privire la garanția produsului, din probele administrate reiese că reclamantul a primit la solicitarea sa un certificat de garanție (f.nr. 27- 28). Martorii Balea B., Chahula M. Cristof au indicat practica producătorului care livra la comenzile efectuate de SC I. S.A. pe prima folie certificatul de garanție si instrucțiunile de montare în plic sigilat.
Chiar dacă garanția nu ar fi fost livrată odată cu produsul, se reține că societatea pârâtă și-a respectat obligația, în conformitate cu art.21 din Legea nr. 449/2003, de a preda reclamantului termenii garanției ulterior, la cererea acestuia (f. 27). Cu privire la durata garanției aceasta este de 15 ani pentru perforarea tablei si de 5 ani pentru durabilitatea exterioară a peliculei decorative (f. 27). Deși reclamantul a invocat lipsa de
informare cu privire la durata termenului de garanție, acesta nu a precizat care a fost termenul ce i-a fost comunicat si care l-ar fi determinat să aprecieze că produsul este conform așteptărilor sale. Raportat la aceste considerente, se constată că in situația de față nu este vorba de o lipsa de conformitate in sensul art. 5 din Legea nr. 449/2003, astfel că dispozițiile art. 10 si 11 din actul normativ nu sunt aplicabile.
De asemenea nu sunt incidente nici prevederile art. 8 din Legea nr. 4492003. Din expertiza administrată in cauză reiese că țigla achiziționată de reclamant a ruginit datorită montării defectuoase, efectuate de reclamant, in regie proprie si nu datorită lipsei de conformitate a produsului. Reclamantul a primit informații din partea angajaților pârâtei pe de o parte ( conform probei testimoniale administrate), iar pe de altă parte a beneficiat de posibilitatea de a se informa de pe site-ul pârâtei in legătură cu produsele livrate de aceasta, astfel că susținerile sale privind ignorarea regulilor de montaj ale țiglei nu sunt întemeiate.
Conform art. 1020-1021 rezoluțiunea contractului se poate dispune doar in situația in care una dintre părți, in mod imputabil, nu si-a executat obligația asumată contractual integral sau cu privire la o parte esențială a convenției. În cazul de față nu se poate reține culpa contractuală a pârâtei SC I. S.R.L. cu privire la obligațiile care decurg din calitatea sa de vânzător a țiglei metalice achiziționate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. O., solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a Sentinței civile nr. 18419/2012 cu consecința admiterii acțiunii civile.
În motivarea recursului recurentul a arătat că la momentul livrării produselor comandate, contrar dispozițiilor art. 19 si 20 din legea 449/2003, nu i-a fost inmanat un certificat de garanție. Datorita faptului ca la scurt timp de la livrare si montare țigla a inceput sa ruginească, incepand cu data de_, a inițiat o serie de demersuri pe langa intimata solicitând comunicarea certificatului de garanție lipsa precum si remedierea tuturor deficientelor pe care le prezenta marfa achiziționată. Ulterior adresării unei plângeri OPC C. a primit si certificatul de garanție.
Recurentul mai arată că sunt câteva aspecte care trebuie lămurite in mod clar. In ceea ce privește certificatul de garanție acesta trebuia sa insoteasca produsele cumpărate. Pe de alta parte, in ciuda faptului ca
intimata neaga existenta oricărei răspunderi din partea sa, recurentul intelege sa reamintească faptul ca este in prezenta unui contract încheiat intre un profesionist-intimata- si un consumator, întreaga legislație in materie intelege sa acorde o protecție sporita consumatorilor tocmai datorita faptului ca s-a instituit prezumția legala ca aceștia din urma nu au ab initio cunoștințele necesare pentru a incheia convenții cu profesioniștii in condiții de egalitate contractuala. De aceea, s-au legiferat o serie de norme care sa-i protejeze pe consumatori si pe care profesioniștii au obligația sa le respecte. Certificatul de garanție si, mai exact, comunicarea sa, are un asemenea rol. Martorul audiat, C. L., arata ca a solicitat emiterea unui nou certificat de garanție si a precizat ca nu era pentru prima data când intimata se confrunta cu o asemenea situație, enumerând o serie de persoane care au semnalat necomunicarea certificatului de garanție. Din motive pe care nu le-a inteles, instanța a inteles sa ignore aceasta situație, precum si
dispozițiile legale pe care intelege chiar sa le citeze in hotărârea atacata, mai ales la prevederile art.5 alin (2), lit a si d din Legea nr. 449/2003. de asemenea, nu rezulta de ce instanța a inteles sa retina ca in mod obișnuit certificatul de garanție se găsea in pachetul in care era sigilata marfa, având in vedere ca nu este vorba de asemenea situație. Totodata, in ceea ce privește pliantele in care s-ar fi specificat interdicția de a se tăia țigla cu flexul, din nou contrar reținerilor instanței, martorul C. L. a arătat ca le-ar fi prezentat eventual, dar nu ca le-ar fi si inmanat. Oricum martorul a arătat ca informațiile erau cel mult succinte si a recunoscut ca in catalogul pe care intr-adevăr l-a inmanat, si pe care l-a depus si in probatiune nu era specificata modalitatea de taiere.
Cu ocazia consultării certificatului de garanție, a sesizat unele prevederi in legătura cu care nu fusese in prealabil informat. Astfel, acest certificat de garanție prevede un termen de garanție de 5 ani doar pentru pelicula care acoperă tabla, fapt cu care recurentul nu poate fi de acord având in vedere ca nu a fost informat cu privire la acest aspect anterior achiziționării produselor.
Recurentul mai arată că punctul central al spetei in urma administrării probei cu expertiza, se refera la necomunicarea de către intimata a instrucțiunilor de montaj, obligație care ii revenea in virtutea legii 449/2003. In acest sens, martorii audiați in cauza au arătat ca instrucțiunile de montaj erau succint cuprinse in anumite pliante pe care le-ar pune de regula la dispoziția clienților. Nu s-a făcut nicicând dovada ca i-ar fi fost prezentate asemenea pliante.
Deși nu-i incumba o asemenea sarcina a probei, recurentul arată că a depus in probatiune broșura care i-a fost pusa la dispoziție de către SC
I. S. si in care nu exista nici o specificație referitoare la montaj, respectiv faptul ca țigla trebuia tăiata "la rece". Având in vedere ca nu a fost informat despre modul de montare al țiglei, neexistand nici o proba la dosar in acest sens, apreciază ca orice defecțiune a țiglei ca urmare a unei montări necorespunzatoare se datorează in mod exclusiv intimatei.
Recurentul a mai arătat că existenta unei prezumții legale sau simple ca știind sa foloseasca internetul trebuie in mod necesar si neapărat sa acceseze site-ul intimatei pentru a afla detalii despre montajul țiglei pentru ca SC I. S. nu si-a indeplinit obligațiile contractuale si legale de a-i explica necesitatea tăierii "la rece" nu poate fi retinuta.
Mai mult, martorii au precizat ca in urma solicitărilor recurentului, reprezentanții si/sau angajații intimatei s-ar fi deplasat la fata locului pentru a constata cele semnalate de el in ceea ce privește țigla. Aceasta "constatare" s-a făcut in absenta recurentului, asa cum recunoaște de altfel si intimata. O astfel de verificare unilaterala este din nou abuziva.
Recurentul a mai arătat că a solicitat de asemenea obligarea intimatei la plata de despăgubiri de 3000 lei reprezentând practic contravaloarea manoperei de demontare a țiglei metalice si montare a tablei care acoperă in prezent construcția. A arătat ca aceste operațiuni au fost efectuate in regie proprie iar cuantumul cert al manoperei a fost dovedit prin declarația martorului Lepus Giani Viorel care a apreciat costurile ca fiind egale cu jumătate din valoarea materialului.
Intimata SC I. S., prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat. In motivare, a aratat cu privire la rezolutiunea contractului, că acest petit este intemeiat pe lipsa de conformitate a produsului cumpărat, pe necorespunderea calitativa a acestuia cu normele standard. Astfel ca, in baza art. 10 din Legea 449/2003 reclamantul solicita rezolutiunea contractului. Pentru a se stabili conformitatea produsului, in cauza s-a dispus efectuarea unui raport de expertiza tehnica prin care trei experți au concluzionat ca țigla metalica furnizata reclamantului, tip Omega 15/350 Pladur eptf 32 corespunde calitativ, țigla recurentului prezentând defecțiuni datorita nerespectarii rigorilor de montaj, a neindepartarii spânului rezultat in urma folosirii la taiere a polizorului termic, a nelacuirii locului cu un strat de lac si nefolosirea la montaj a unor cuie cu garnituri speciale.
Tocmai pentru ca reclamantul i-a adus o mostra din țigla furnizata, cu rugina aferenta, a fost in măsura sa analizeze situația si a refuzat returnarea banilor plătiți intrucat petele de rugina se datorau neglijentei de montaj si de intretinere din partea cumpărătorului reclamant. Așadar intimata a refuzat in mod legitim restituirea banilor pentru utilizarea necorespunzatoare a produsului si nu din alte cauze: nedepunerea vreunei reclamații in timp util, neinsotirea mărfii de către certificatul de garanție etc.
Cu privire la certificatul de garanție, intimata a arătat că a subliniat si in fata instanței de fond nerelevanta faptului ca reclamantului i s-a emis un alt certificat de garanție pentru marfa achiziționată, atâta timp cat remedierea produsului/ înlocuirea acestuia/ restituirea prețului achitat, nu au fost favorabil soluționate de din alte motive decât lipsa certificatului de garanție.
Cu privire la instrucțiunile de montaj, contrar susținerilor reclamantului recurent, acestea au fost aduse la cunoștința sa. Reclamantul a cumpărat țigla metalica prin intermediul varului sau, C. L.
- audiat ca martor. Acesta recunoaște ca știe ca este interzisa folosirea flexului la tăierea țiglei metalice, putând trage prezumția ca a comunicat si verbal clientului acest aspect. Același martor al reclamantului declara ca "in pliantele
prezentate reclamantului scria ca este interzis sa tai cu flexul țigla metalica". Daca nu ar fi știut instrucțiunile de montaj, atunci cu siguranța reclamantul nu ar fi achiziționat șuruburile specifice si speciale de etanseizare necesare montării acestui tip de țigla. Pe facturile primite se menționează ca cumpărătorul a primit si cunoaște condițiile generale de vânzare, garanție si transport, stocare marfa si tratare table.
Recurentul a depus in prima instanta unul dintre cele doua pliante cu scopul de a demonstra ca acesta nu conține informații despre montaj si astfel el, personal, nu a luat la cunoștința despre modul de montare a țiglei. Or, acest fapt demonstrează exact contrariul. Intimata a mai arătat că din lecturarea catalogului depus de recurent la dosar se observa ca si acesta conține instrucțiuni de montaj: fila 22 prezintă modul cum trebuie imbinate tablele si fila 34 din catalog unde se prezintă modalitățile in care tabla poate fi tăiata si unde apar desenate foarfecele de taiere, specifice unui decupaj "la rece".
Reclamantul a luat si singur la cunoștința despre toate caracteristicile produsului, inclusiv modul de montare. Reclamantul lucrează intr-o firma de soft- creare programe pentru calculator. Modalitatea la indemana pentru acesta pentru informare o reprezintă internetul si site- urile obiectivelor sale de interes. Așadar, se poate trage o prezumție simpla ca acesta i-a vizitat site-ul pe care se afla toate informațiile pe care nu recunoaște ca le-a primit sau ca a luat la cunoștința despre ele.
Lucrând cu amatori, neprofesionisti, reclamantul si-a asumat riscul de a i se monta greșit țigla, cu toate consecințele aferente. De precizat ca reclamantul nu si-a montat el personal țigla metalica. Martorul reclamantului, Lepus Giani, declara ca "din cate știu, țigla s-a montat cu niște prieteni";. In speța de fata responsabilitatea pentru petele de rugina apărute pe țigla cade in sarcina persoanelor care au montata țigla pe acoperiș. Mai mult, se constata de către experți ca o parte din petele de rugina se datorează neutilizarii șuruburilor speciale. pe care reclamantul le- a cumpărat de la intimată.
Cu privire la garanția peliculei de pe table, de 5 ani, nu vedem relevanta in prezenta cauza, atâta timp cat prin scriptul depus la termenul din_, intitulat "note de ședința", reclamantul specifica clar ea nu isi intemeiaza acțiunea si pe dispozițiile legale care reglementează viciile de consimțământ ci doar pe temeiul răspunderii pentru neconformitatea produselor - adică la "răspunderea pentru elementele intrinseci produsului si are caracter obiectiv, in sensul ca se refera la anumite caracteristici ale bunului in sine". Raportat la aceasta precizare depusa de reclamant, practic, in drept si in fapt, acesta isi precizează pretențiile exclusiv pe obligația de conformitate a produsului care ii incumba vânzătorului/ producătorului. Or, aceasta conformitate a fost demonstrata in prezenta cauza prin expertiza efectuata in dosar.
Cu privire la cererea de obligare a intimatei la despăgubiri in cuantum de 3000 lei, a solicitat instanței de fond sa o respingă ca nefondata si ca nedovedita, întrucât pe parcursul cauzei nu s-a administrat nicio proba din care sa rezulte caracterul cert si lichid al acestei sume care sa rezulte din "remedierea situației".
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele
:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul J. i
C. N., recurentul P. C. O. a solicitat in contradictoriu cu parata intimata SC I. S. rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare incheiat de parti si obligarea paratului la restituirea sumelor incasate de la recurent, respectiv 5800,23 lei si la plata de despagubiri in suma de 3000 lei, precum si a dobanzii legale pana la achitarea integrala a debitului.
In motivarea acestei actiuni, recurentul a precizat ca intelege sa solicite rezolutiunea contractului incheiat cu parata in temeiul dispozitiilor art.10 din Legea nr.449/2003, intrucat parata nu i-a pus la dispozitie instructiuni de montaj a produselor achizitionate si nici certificat de garantie, iar produsele livrate nu corespund calitativ, tigla metalica fiind afectata de rugina la o luna ulterior livrarii. In acest sens, recurentul a dezvoltat problema obligatiilor prevazute de Legea nr.449/2003 si OG
nr.21/1992, in materia protectiei drepturilor consumatorului, care nu au fost respectate de catre parata si care, in opinia sa, ar fi atras sanctiunea rezolutiunii contractului de vanzare-cumparare incheiat, cu daune interese.
Temeiul juridic invocat de parte, indicat atat la motivele de fapt cat si de drept ale actiunii, reprezinta unul dintre elementele actiunii care configureaza regimul acesteia si care fixeaza limitele investirii instantei de judecata, in conformitate cu dispozitiile art.129 al.6 Cod procedura civila. Ca urmare, instanta este obligata sa solutioneze litigiul in raport de cauza juridica indicata de parte, neputand schimba aceasta cauza si solutiona litigiul in functie de un alt temei juridic, fara a incalca principiul disponibilitatii ce guverneaza litigiul civil.
Asa fiind, se constata ca recurentul s-a prevalat in sustinerea actiunii formulate de dispozitiile Legii nr.449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora. In acceptiunea art.2 al.1 lit.a din acest act normativ, consumatorul se defineste ca fiind orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in cadrul contractelor care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale. Aceasta definitie reflecta conceptia legiuitorului in ce priveste notiunea de consumator, notiune pe care o regasim si in alte acte juridice emise in materia protectiei drepturilor consumatorului. Astfel, conform art.2 din OG nr.21/1992, consumatorul este persoana fizica care dobindeste, utilizeaza ori consuma, ca destinatar final, produse obtinute de la agenti economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia, iar potrivit anexei la Legea nr.296/2004 privind Codul consumului, consumatorul este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, definitia fiind identica cu cea prevazuta la art.2 al.1 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Scopul reglementarilor emise in materia drepturilor consumatorului este definit de art.1 din OG nr.21/1992 si reluat in art.1 din Legea nr.296/2004 privind Codul consumului. Astfel, Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumator.
Intentia legiuitorului in emiterea unui set de norme legale in aceasta materie a fost aceea de a asigura protectia juridica a acestei categorii de persoane in raporturile contractuale incheiate cu operatorii sau agentii economici, pornindu-se de la premisa unui dezechilibru de forta contractuala intre consumator si profesionistul cu care contracteaza, de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorului, in absenta interventiei legiuitorului. Datorita faptului ca un consumator nu dispune de cunostintele de specialitate necesare in ce priveste produsele si serviciile achizionate, spre deosebire de profesionistul care actioneaza in cadrul si in vederea realizarii obiectului sau de activitate, ceea ce face ca un
consumator sa se afle intr-o pozitie mai vulnerabila decat partenerul sau contractual, s-a apreciat necesar a fi reglementate legislativ o serie de obligatii in sarcina profesionistului, de natura a asigura mentinerea unui echilibru contractual si a evita situatiile in care drepturile consumatorului ar fi prejudiciate. Dintre aceste drepturi fac parte si cele de care s-a prevalat recurentul, respectiv dreptul de a-i fi remis un certificat de garantie in care sa fie specificate elementele de identificare a produsului, termenul de garantie, durata medie de utilizare, modalitatile de asigurare a garantiei - intretinere, reparare, inlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vanzatorului si ale unitatii specializate de service conform art.19 si 20 din Legea nr.449/2003, de a fi inlaturata orice lipsa de conformitate a produselor achizitionate, conform dispozitiilor art.10 si 11 din Legea nr.449/2003 si de a fi despagubit pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege, potrivit art.3 din OG nr.21/1992.
Cu toate acestea, se observa faptul ca recurentul nu face parte din categoria subiectilor de drept care se pot prevala de dispozitiile legale mai sus mentionate, nefiind un consumator in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.a din Legea nr.449/2003. Astfel, in speta dedusa judecatii, recurentul P. C.
O. a incheiat contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect tigla metalica si celelalte accesorii pentru acoperis in calitate de persoana fizica autorizata. Toate facturile fiscale care atesta incheierea acestui contract in forma simplificata au fost emise pe seama P. C. O. si toate chitantele (cu exceptia primeia dintre ele) au fost eliberate aceleiasi persoane. Recurentul nici nu a contestat imprejurarea ca ar fi incheiat acest contract in calitate de persoana fizica autorizata si in aceasta calitate a introdus si actiunea ce face obiectul cauzei de fata. Este real ca in memoriul inregistrat sub nr.255/_ (filele 9-10 dosarul de fond), depus in probatiune, recurentul P. C. O. a aratat ca numitului C. O. M. n i s-a solicitat de catre parata gasirea unei firme pe numele careia sa fie emisa factura, sugerand astfel ca incheierea contractului in calitate de persoana fizica autorizata s-a facut la solicitarea paratei, insa nici prin actiunea formulata si nici in cursul judecarii cauzei recurentul nu a invocat o asemenea conduita culpabila a paratei. Totodata, prin insasi actiunea formulata, recurentul s-a prevalat de calitatea sa de persoana fizica autorizata, solicitand aplicarea unei sanctiuni in conditiile Legii nr.449/2003 in aceasta calitate.
Or, o persoana fizica autorizata reprezinta un comerciant, sau un agent economic in acceptiunea OG nr.21/1992, fiind o persoana despre care legea considera ca dispune de cunostintele de specialitate necesare in ce priveste produsele sau serviciile achizionate si care nu poate pretinde un tratament juridic de natura celui recunoscut consumatorului. OUG nr.44/2008 reglementeaza conditiile in care persoana fizica poate solicita autorizarea in vederea realizarii unei activitati economice independente si in care isi poate desfasura activitatea in aceasta calitate. Din continutul acestei legi, ca si din restul legislatiei comerciale (aplicabila in raport de momentul introducerii actiunii, care se situeaza anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil) rezulta ca persoana fizica autorizata este considerata un comerciant, tratat ca atare si de legislatia in materie fiscala si contabila.
Intrucat persoana fizica autorizata nu reprezinta un consumator in acceptiunea art.2 al.1 lit.a din Legea nr.449/2003, iar recurentul a incheiat contractul de vanzare-cumparare si a promovat actiunea civila in aceasta calitate, se impune concluzia ca acesta nu poate pretinde protectia instituita de Legea nr.449/2003, iar dispozitiile acestei legi nu erau incidente in cauza.
Constatand ca dispozitiile Legii nr.449/2003 nu erau aplicabile in cauza, in conditiile in care recurentul si-a intemeiat actiunea pe aceste dispozitii, parata nu a contestat acest aspect, iar prima instanta a solutionat cauza din perspectiva acestui temei juridic, tribunalul nu depaseste limitele investirii sale, intrucat recurentul a invocat prin recursul declarat in cauza motivele de recurs prevazute la art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, respectiv gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii si incalcarea sau aplicarea gresita a legii. Or, cu ocazia verificarii modului de aplicare a normelor de drept substantial de catre prima instanta, tribunalul a constatat ca aceste dispozitii legale nu erau incidente in cauza, aspect retinut in considerentele anterior expuse. In acelasi timp, prin aceasta analiza a modului de aplicare a dispozitiilor legale invocate de recurent, nu se incalca principiul non reformatio in pejus, devreme ce solutia pronuntata de prima instanta a fost defavorabila reclamantului, iar aceasta solutie urmeaza a fi mentinuta in urma solutionarii caii de atac exercitate.
Asa fiind, constatand ca dispozitiile legale invocate de recurent nu erau aplicabile in cauza, iar acesta nu poate pretinde protectia Legii nr.449/2003 atata timp cat nu a avut calitatea de consumator la incheierea contractului atacat, tribunalul constata ca in mod corect a fost respinsa actiunea promovata de acesta de catre prima instanta. In acelasi timp, se constata ca recurentul nu a invocat in niciun moment dispozitiile art.1020- 1021 din Codul civil 1864, astfel incat cererea de chemare in judecata nu putea fi solutionata decat din perspectiva temeiului juridic indicat de parte, neputandu-se proceda la o analiza a conditiilor de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare in conformitate cu normele de drept comun.
Pentru toate considerentele expuse, constatand ca nu pot fi retinute criticile recurentei fata de sentinta atacata, tribunalul retine ca nu este intemeiat recursul promovat de recurentul P. C. O., astfel ca, in baza prevederilor art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul declarat in cauza si, in consecinta, va mentine in intregime sentinta pronuntata in prima instanta de Judecatoria C. N. .
In temeiul dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, retinand culpa procesuala a recurentului, tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial, justificat de intimata cu factura fiscala si extrasul de cont depuse la dosar.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul P. C.
O. în contradictoriu cu intimata S.C. I. S.R.L. împotriva sentinței civile
nr. 18419/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 2000 de lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PRESEDINTE, | JUDECATOR, | JUDECATOR, | GREFIER |
D. H. M. | C. B. C. | C. S. M. |
Red.2.ex./MCB/LU/_
Judecator fond: D. Viorica P. ovici Judecatoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 238/2013. Rezoluțiune contract | Decizia civilă nr. 56/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
