Încheierea civilă nr. 1354/2013. Cerere in baza OUG 116/2009
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 1354/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de_ Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de reexaminare formulate de petiționarele Z. ANA și I. M. împotriva încheierii civile nr. 960 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta petiționarelor, d-na avocat Sorana Mureșanu, cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, prin raportare la dispozițiile art.200 alin.4 și 5 din Noul Cod.proc.civ., instanța constată că cele două cereri reexaminare au fost formulate în termen.
Reprezentanta petiționarelor solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, arătând că nulitatea prevăzută de dispozițiile art.200 din Noul Cod.proc.civ. este o sancțiune expres prevăzută de lege, iar conform dispozițiilor art.175 alin.2 Noul Cod.proc.civ, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară, menționând faptul că nu există o vătămare a societății SC F. SA, raportat la necomunicarea către societate a Registrului acționarilor reconstituit la data de_, acest registru aparținând societății și fiind, de asemenea, comunicat în nenumărate dosare aflate pe rolul Tribunalului Specializat C., iar informațiile care se găsesc în acest Registru al acționarilor se regăsesc la dosarul instanței, astfel că nu se impune anularea cererii de intervenție.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea civilă f.n. pronunțată la data de 5 aprilie 2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost anulată cererea de intervenție formulată de intervenientele Z. ANA și I. M. prin raportare la disp. art.200 alin.3 N.C.pr.civ., instanța reținând faptul că intervenientele nu au efectuat toate completările dispuse referitor la cerere în condițiile prev. de art.200 alin.2 N.C.pr.civ., conform solicitării comunicate acestora în scris la data de 14 martie 2013.
Astfel, în concret s-a reținut faptul că intervenientele nu au depus la dosarul cauzei trei copii de pe actele depuse ca anexă la cererea de intervenție, necesare a fi comunicate cu celelalte părți. Copiile din înscrisul intitulat
"Registrul acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002"; conform hotărârii consiliului de administrație din_ au fost depuse într-un singur exemplar și nu în trei copii astfel cum s-a solicitat, în condițiile în care acestea se impuneau a fi comunicate cu petenta în contradictoriu cu care a fost formulată cererea de intervenție.
1
Împotriva încheierii pronunțate la data de 5 aprilie 2013 au formulat cerere de reexaminare intervenientele Z. ANA și I. M., solicitând instanței să revină asupra măsurii anulării cererii, arătând că din eroare au depus la dosarul cauzei doar un exemplar al înscrisului intitulat "Registrul acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002"; și nu a existat vreo intenția de a se sustrage de la obligația stabilită de lege.
În plus, s-a arătat că acest registru reprezintă varianta in extenso a înscrisului intitulat "Extras din registrul acționarilor";, act care se regăsea la dosarul cauzei în suficiente exemplare și că informațiile relevante cuprinse în înscrisul intitulat "Registrul acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002"; se regăsesc și în "Extras din registrul acționarilor";.
Totodată, petiționarele au susținut că acest registru este un act cunoscut SC F. SA și că a fost depus în nenumărate alte dosare aflate pe rolul instanței, dosare în care SC F. SA a fost parte.
Susținerile menționate se apreciază că dovedesc faptul că nedepunerea înscrisului nu a vătămat nici una din părțile dosarului și că, deși nulitatea prevăzută de disp. art.200 N.C.pr.civ. este o nulitate expresă, în conformitate cu disp. art.175 alin.2 N.C.pr.civ. în cazul nulităților exprese, vătămarea este prezumată, însă partea interesată poate face dovada contrară.
Petiționarele au arătat că nedepunerea în suficiente exemplare pentru comunicare a înscrisurilor menționate nu vatămă pe nici una din părțile dosarului, motiv pentru care solicită admiterea cererii de reexaminare și revenirea asupra măsurii anulării cererii.
Analizând cererea de reexaminare formulată de petiționare în condițiile prev. de art.200 alin.5 N.C.pr.civ., instanța va reține faptul că, astfel cum statuează dispozițiile legale în cuprinsul alineatului 3 al articolului menționat, neîndeplinirea obligației de completare sau modificare a cererii de chemare în judecată în termenul stabilit de instanță are drept consecință anularea cererii, această anulare fiind aplicabilă pentru situațiile în care cererea nu îndeplinește cerințele prev. de art.194-197 N.C.pr.civ.
Prin raportare la prev. art.194-197 N.C.pr.civ., instanța a stabilit în sarcina petiționarelor obligația de a depune la dosar în 3 exemplare, conform art.195 coroborat cu prev. art.194 lit. e), înscrisurile anexate cererii, în concret fiind vorba despre "Registrul acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002";.
Solicitarea de depunere a înscrisului în suficiente exemplare a fost comunicată petiționarelor prin rezoluția din 14 martie 2013, sub sancțiunea anulării cererii potrivit art.200 alin.3 N.C.pr.civ.
Petiționarele nu au depus înscrisul solicitat în exemplarele stabilite de judecătorul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea spre soluționare, fapt pe care de altfel acestea nu l-a contestat, recunoscând în cuprinsul cererii de reexaminare neîndeplinirea obligației, susținând însă că acest registru se afla în alte dosare aflate pe rolul instanței specializate în care SC F. SA avea calitatea de parte și că conținutul înscrisului era cunoscut intimatei.
Aceste susțineri nu au nici un fel de relevanță și nu pot fi reținute, impunându-se a fi înlăturate, întrucât existența în alte dosare a unor înscrisuri cu privire la care se invocă prezumția că ar fi cunoscute nu exonerează părțile de îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță pentru dosarul aflat pe rol, în cadrul căruia se soluționează o cerere dedusă judecății, întrucât soluționarea cererii se face prin raportare la înscrisurile existente la dosar și la probele administrate în cauza respectivă, neavând relevanță depunerea acestora în alte dosare.
Legiuitorul a prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 200 alin 3 din Noul cod de procedură o sancțiune expresă pentru neîndeplinirea în termenul
2
stabilit de instanță a obligațiilor ce privesc regularizarea cererii, într-o etapă premergătoare, anterioară comunicării cererii cu pârâtul, in cazul în speță cu intimata, etapă care este marcată de aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. 1 N.C P.C.
Aplicarea sancțiunii nulității este imperativă rezultând din modul în care este exprimată de legiuitor, printr-o normă clară și neinterpretabilă, impunându-se instanței o anumită conduită care nu este lăsată la aprecierea acesteia, nefiind vorba de o normă dispozitivă permisivă. Doar în cazul normelor dispozitive nu se prevede o sancțiune și legea lasă la dispoziția părților conduita acestora, pe când în cazul normelor imperative legiuitorul prevede sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor statuate în sarcina părților.
Sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea expresă fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 175 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă, situație în care vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Instanța apreciază că se impun a fi înlăturate susținerile părții conform cărora intimata, partea adversă în cazul în speță, nu a fost vătămată prin nedepunerea la dosar a înscrisurilor solicitate în exemplare suficiente, întrucât în etapa premergătoare comunicării cererii de chemare în judecată, nu se poate reține o vătămare adusă acesteia.
În plus, partea în sarcina căreia s-a impus o anumită conduită și îndeplinirea unor obligații nu poate să-și invoce propria culpă pentru a justifica nedepunerea la dosar a înscrisurilor solicitate.
Titularele cererii de reexaminare, ca persoane interesate, nu au făcut dovada faptului că nu s-a produs vătămarea prezumată de lege, cererea de chemare în judecată fiind lovită de nulitate absolută.
Prin raportare la dispozițiile art. 200 alin. 4-6 din actul normativ invocat instanța va respinge cererea de reexaminare formulată de cele două interveniente în interes propriu ca nefondată, anularea cererii nefiind dispusă eronat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge cererile de reexaminare formulate de petiționarele Z. ANA și I.
M. împotriva încheierii civile f.n. pronunțată la data de 5 aprilie 2013 de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 2 ex./_
3
| ← Sentința civilă nr. 1505/2013. Cerere in baza OUG 116/2009 | Decizia civilă nr. 95/2013. Certificarea titlurilor executorii... → |
|---|
