Decizia civilă nr. 474/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 474/R/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: F. M. JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: N. K. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentele SC O. CHMEICAL S. și V. F., în contradictoriu cu intimata SC K. C. S. ,
împotriva sentinței civile nr. 9095/5 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta recurentei SC O. C. S., d-na avocat Laszlo Viorica, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen, lipsind recurenta V. F. și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar chitanța seria MCJCH 51570267/23 septembrie 2013 pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 111,80 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, aferente recursului formulat, constatându-se astfel că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta recurentei arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând prevederile art. 49 și 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995. La solicitarea instanței de a preciza dacă invocă aspectul procesual arătat cu titlu de excepție, direct în recurs, sau cu titlu de motiv de recurs, reprezentanta recurentei SC O. C. S. arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive ca excepție de ordine publică în recurs.
Instanța de recurs, după deliberare, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată ca excepție de ordine publică în recurs de către recurentă, reține că tinde la criticarea soluției instanței de fond, instanță în fața căreia se definește cadrul procesual. Instanța mai reține faptul că, invocarea acestei excepții direct în recurs, cu titlu de excepție de ordine publică apare ca fiind contrară intereselor recurentelor, deoarece ar putea conduce la respingerea recursului, motiv pentru care instanța nu o poate primi în această formă și o recalifică în condițiile art. 84 C.proc.civ. ca motiv de recurs de ordine publică pe care îl ridică și-l pune, la rândul său, în discuție din oficiu, dat fiind faptul că termenul de depunere a motivelor de recurs a expirat. Ca atare, instanța se va pronunța asupra acestei excepții, însă cu titlu de motiv de recurs de ordine publică pus în discuție din oficiu în condițiile art. 306 C.proc.civ..
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
T. ul, nemaifiind formulate alte cereri de formulat sau invocate alte excepții, constată recursul în stare de judecată și acordă reprezentantei recurentei cuvântul atât asupra excepției ridicate din oficiu cât și asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, datorită faptului că prevederile Legii nr. 136/1995, dau posibilitatea persoanei păgubite să se îndrepte direct împotriva asigurătorului, stabilindu-i acestuia calitate procesuală pasivă, persoana care a produs prejudiciul având calitatea de intervenient forțat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului, inclusiv asupra excepției ridicate din oficiu.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 9095/5 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SC K. C. S. împotriva pârâtelor SC O. C. S. și V. F., obligând pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.731,27 lei, reprezentând despăgubiri, sumă la care se va adăuga dobânda legală calculată începând cu data de 26 ianuarie 2007 (data convocării la conciliere directă) și până la achitarea integrală a sumei și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 213 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că în data de 5 septembrie 2005, pe raza localității Florești, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate: autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC O. C. S., condus de pârâta V. F. și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC K. C. S., condus de d-l Enjedi Attila. În procesul verbal de contravenție seria AX nr. 003794/5 septembrie 2005 s-a reținut culpa pârâtei V. F. în ceea ce privește producerea accidentului, aspect necontestat de reprezentantii părților.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra autoturismului marca DAEWOO CIELO cu nr. de înmatriculare_, prima instanță a constatat că la data producerii accidentului autoturismul aparținea reclamantei SC K. C.
S. . Autoturismul a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 30 decembrie 2004 între SC K. C. S., în calitate de cumpărătoare și SC K. COMPUTERS S., în calitate de vânzătoare. Prețul a fost achitat la aceeași dată, potrivit facturii fiscale nr. 0525119 (f.19), astfel încât transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului a avut loc la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă tranzacția nu a fost declarată la Instituția Prefectului mun. B. ești - S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și autoturismul nu a fost înmatriculat pe numele cumpărătoarei. Autoturismul a devenit, începând cu anul 2006, proprietatea SC KADCONS S., potrivit adresei nr. 198886/SPC/11 noiembrie 2010. Reprezentantul pârâților nu a contestat dreptul de proprietate al SC K. C.
S. asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_ la data producerii accidentului, așa cum a precizat în mod expres la termenul de judecată din 3 decembrie 2010.
A mai reținut că la momentul producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de pârâta V. F., era asigurat la SC UNITA ASIGURĂRI SA în baza poliței RCA nr. 1043489/21 aprilie 2005, astfel încât a fost constituit dosarul de daune nr. 7000210245, depus în copie la f. 36-46 din dosarul civil nr._ .
A mai reținut că în dosarul de daune societatea reclamantă a solicitat acordarea despăgubirii în cuantum de 3.137,82 lei, reprezentând contravaloarea
reparațiilor aduse autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și efectuate de SC WILLY & CO IMPORT EXPORT S. în baza comenzii nr. 710/15 septembrie 2005. Aceasta din urmă a emis pe numele SC K. COMPUTERS S. factura fiscală seria CJEY nr. 2176898/3 octombrie 2005 pentru suma de 3.137,82 lei. Această sumă a fost achitată de societatea de asigurare în favoarea societății reclamante.
A avut în vedere faptul că prin acțiunea ce formează obiectul cauzei, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 2.552,68 lei, înscrisă în factura fiscală seria CJEY nr. 2177766/2 noiembrie 2005 emisă de aceeași SC WILLY & CO IMPORT EXPORT S. către SC K. C. S. . Reprezentanții reclamantei au susținut că este vorba despre contravaloarea unor reparații aduse autoturismului cu nr. de înmatriculare_, reparații necesare ca urmare a aceluiași accident din 5 septembrie 2005 și solicitate în baza comenzii nr. 853/2 noiembrie 2005.
Având în vedere că reprezentanții reclamantei nu au solicitat societății de asigurare această sumă, reprezentantul pârâtelor a solicitat, în probațiune, efectuarea unei expertize auto pentru a se stabili dacă toate lucrările de reparații și piesele menționate în cele două comenzi au fost necesare pentru repararea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, respectiv pentru a se stabili dacă au fost corect emise cele două facturi fiscale, respectiv pentru a se stabili dacă au fost defalcate sumele din cele două facturi fiscale și dacă există suprapuneri de repere între cele două devize. Instanța de fond a încuviințat cererea în probațiune solicitataă și, în raportul de expertiză în specialitatea auto depus la dosar d-l expert Moldan I. a arătat că o parte din piesele și materialele din comanda nr. 853/2 noiembrie 2005 se regăsesc în devizul nr. 710/15 septembrie 2005, fiind vorba despre: ulei servo, antigel și radiator încălzire. Expertul a apreciat că lichidul de frână, de asemenea menționat în comanda nr. 853/2 noiembrie 2005, nu se justifica, având în vedere operațiile făcute. Singurul element ce nu era cuprins în primul deviz și care se justifica, având în vedere înlocuirea farului de ceață față dreapta, era rama de far ceață, în valoare de 4 lei.
A reținut că expertul auto a avut în vedere avariile autoturismelor constatate în procesul-verbal de contravenție și de inspectorul de daune. Față de avariile constatate, expertul a apreciat că lucrările de reparații efectuate au fost justificate, excepție făcând cele patru operațiuni menționate anterior. Reprezentantul pârâtelor a considerat, în obiecțiunile la expertiză depuse la dosar la termenul de judecată din 20 aprilie 2012, că materialele și manopera
înscrise în cele două comenzi de lucrări sunt disproporționat de mari față de avariile stabilite în procesul-verbal de constatare. Ținand cont de împrejurarea că la momentul constatării savărșirii unui accident nu se poate face decât o constatare sumară a avariilor autoturismelor implicate, că majoritatea urmează a fi descoperite la analizarea autoturismului de un expert mecanic și la cercetarea efectivă a motorului și a celorlalte componente ale mașinii, iar expertul numit în cauză nu a constatat că reparațiile efectuate nu ar putea avea
legătură cu accidentul în care mașina a fost implicată, prima instanță a apreciat că obiecțiunile formulate în acest sens nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a mai constatat că reprezentantul pârâtelor a susținut că reprezentantul societății de asigurare ar fi trebuit să întocmeasca un proces- verbal de constatare suplimentar dacă s-ar fi descoperit alte avarii decât cele constatate inițial. Prima instanță a apreciat că atâta timp cât societatea de asigurare nu a contestat comanda de reparații și, în fapt, a achitat factura
fiscală ce le-a fost prezentată, nu poate reține împrejurarea că ar fi fost efectuate
și ale reparații autoturismului cu nr. de înmatriculare_, reparații ce nu ar fi fost determinate de accidentul ce a avut loc în data de 5 septembrie 2005.
În ceea ce privește facturile fiscale emise, expertul a constatat că factura fiscală CJEY nr. 2176898/3 octombrie 2005, cea achitată de către societatea de asigurare, cuprinde numai o parte din valoarea pieselor, a materialelor și a manoperei pentru lucrările efectuate în baza comenzii nr. 710/15 septembrie 2005. Astfel, piesele și materialele folosite pentru reparațiile cuprinse în comanda nr. 710/15 septembrie 2005 sunt menționate ca fiind în cuantum de 1604,22 lei, în condițiile în care valoarea reală a acestora se ridică la 3905,5 lei.
În schimb, materialele și manopera aferente comenzii nr. 853/2 noiembrie 2005 ar fi fost de 526,2 lei, iar în factura fiscală seria CJEY nr. 2177766/2 noiembrie 2005 a fost menționată suma de 2145,11 lei fără TVA.
Ca urmare, prima instanță a reținut că costul total al reparațiilor aduse autoturismului cu nr. de înmatriculare_ (constând în piese, materiale și manoperă) este de 4781,94 lei fără TVA, potrivit raportului de expertiză auto depus la dosar. Dintre lucrările efectuate nu se justifică, potrivit expertului, schimbarea lichidului de frână, iar trei dintre ele au fost incluse în ambele comenzi, astfel încât prima instanță le-a luat în calcul o singură dată (ulei servo, antigel, radiator încălzire). În aceste condiții, din totalul respectiv a scăzut valoarea materialelor menționate și a manoperei aferente acestora, în cuantum total de 522,2 lei, stabilind valoarea totală a reparațiilor efectuate, incluzând manopera, la 4259,74 lei, adică 4.868,09 lei cu TVA inclusă. A reținut că din această sumă societatea reclamantă a recuperat de la SC UNITA ASIGURĂRI SA suma de 3.137,82 lei.
A mai reținut că în cazul de față societatea reclamantă a suferit un prejudiciu ca urmare a faptei culpabile a pârâtei V. F., administrator la SC
O. C. S. și care conducea autoturismul proprietatea acesteia. SC K. C.
S. a achitat în favoarea SC WILLY & CO IMPORT EXPORT S., societate ce a efectuat reparațiile la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ suma totală de 5600 lei. Expertul judiciar numit în cauză a apreciat că valoarea reparațiilor determinate de accidentul în care a fost implicat autoturismul totalizează în realitate suma de 4.869,09 lei, astfel încât instanța de fond s-a raportat la această sumă ca fiind datorată de cei vinovați de producerea accidentului.
În ceea ce privește societatea păgubită, a reținut că dreptul său este de a obține repararea prejudiciului cauzat de la cel vinovat, neavând obligația de a solicita societății de asigurare la care celălalt autoturism avea încheiată polița de asigurare pentru răspundere civilă auto achitarea respectivelor despăgubiri. Societatea reclamantă a ales să solicite a se face aplicarea dispozițiilor art. 998, 999 și 1000 alin. 3 C.civ. și să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata despăgubirilor datorate, acestea din urmă putând solicita propriei societăți de asigurare restituirea acestor sume.
De asemenea, instanța de fond a reținut că pârâtele nu au formulat cerere de chemare în garanție a SC UNITA ASIGURĂRI SA, așa cum au formulat în dosarul civil nr._ anulat ca prematur formulat. Culpa pârâtei V. F. în producerea accidentului din data de 5 septembrie 2005 nu a fost contestată, reparațiile aduse autoturismului cu nr. de înmatriculare_ au fost suportate de societatea reclamantă, motiv pentru care, în temeiul art. 998, respectiv a art. 1000 alin. 3 C.civ., instanța de fond a apreciat că pârâtele trebuiesc obligate în solidar la plata despăgubirilor în favoarea reclamantei. În ceea ce privește cuantumul acestor despagubiri, instanța de fond s-a raportat la concluziile expertului numit în cauză, potrivit cărora valoarea totală a reparațiilor justificate a fost de 4.869,09 lei. Din această sumă reclamanta a primit de la societatea de asigurare suma de 3.137,82 lei, astfel încât a stabilit diferența datorată de către
parate la 1.731,27 lei. Pârâtele au fost obligate să achite și dobânda legală calculată începând cu data invitării la conciliere directă, 26 ianuarie 2007 și până la achitarea integrală a sumei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele recurente SC O. C.
S. și V. F. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 9095/2013, rejudecarea cererii formulate de reclamanta-intimată și drept consecința respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurentele au arătat că în data de 5 septembrie 2005 a avut loc un accident de circulație în com. Florești, accident în care au fost implicate autovehiculele recurenților și al intimatei. Prin procesul-verbal nr 003794/5 septembrie 2005 s-a reținut culpa exclusivă a recurentei V. F. . Ca urmare a acestei situații, s-a întocmit dosarul de daune nr. RCAO/05/7 septembrie 2005 al UNITA ASIGURĂRI - Sucursala C. . Una din piesele dosarului este o cerere formulată de reprezentanții intimatei, prin care solicitau suma de 3.137,82 lei. Această sumă rezultă din factura nr. 2176898/3 octombrie 2005, emisă de SC WILLY & CO IMPORT EXPORT S., precum și din comanda nr. 710/15 septembrie 2005. Suma solicitată a fost acordată intimatei. Din niciun act de la dosarul de daune nu rezultă că suma totală necesară reparațiilor este de 5.600 lei. De fapt suma de 2.552,68 lei apare în factura nr. 2177766/3 noiembrie 2005, emisă tot de SC WILLY & CO IMPORT EXPORT In factura respectiva nu se menționează ce piese si ce manopera s-a efectuat, având, doar mențiuni de
«piese » și « manoperă ».
Pe cale de excepție, recurentele au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că la dosarul cauzei exista sentința civilă nr. 9151/2006 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N. (filele 28, 29), prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către SC K. C. S. împotriva SC O. C. S. și V. F., prin care s-a solicitat plata sumei de 2.552,68 lei. De asemenea, recurentele au mai susținut că acțiunea are loc între aceleași părți, are același obiect si aceeași cauza. In atare situație, socotesc ca sunt întrunite condițiile art. 163 C.proc.civ., fapt care atrage respingerea acțiunii intimaților. Fiind o excepție de ordine publică, ea poate fi invocată in orice stadiu procesual.
Pe fondul cauzei, recurentele au susținut că, așa cum au arătat mai sus, sumă de 5.600 lei nu rezultă din niciun act. Factura nr. 2177766/3 noiembrie 2005 este foarte ambiguu completată, din ea nereieșind ce piese au fost folosite și ce manoperă a fost efectuată, astfel că recurentele au apreciat că acea factură acoperea alte lucrări decât cele de reparații ale autoturismului avariat. În atare condiții, au apreciat că aceste cheltuieli intră în sarcina intimatei, neputând fi imputate recurentelor.
În drept, au invocat art. 163, art. 242, art. 299-316 C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administarea de probe scrise în apărare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 61C.proc.civ., casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență. În cazul în
care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. 4 fiind aplicabile.
Prezenta cauză se află în recurs în cel de al doilea ciclu procesual, astfel încât tribunalul este ținut să rejudece cauza pe fond.
Astfel, prin sentința civilă nr. 10043/22 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea reclamantei intimate SC K. C. S. formulată în contradictoriu cu pârâtele recurente SC
O. C. S. și V. F., pe care le-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei intimate suma de 2552,68 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală, calculată de 26 ianuarie 2007 și până la achitarea integrală a debitului, plus 213 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia comercială nr. 221/R/4 mai 2009, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Comercial Cluj a admis recursul declarat de recurentele SC
O. C. S. și V. F. împotriva sentinței civile nr. 10043/22 septembrie 2008, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând faptul că prima instanță nu a făcut o cercetare adecvată a
fondului, nestabilind dacă și în ce măsură SC K. C. S. a suferit vreun prejudiciu, în condițiile în care autoturismul avariat cu nr. de înmatriculare_ apărea înmatriculat pe numele unei alte persoane: SC K. COMPUTERS S. .
Această chestiune a fost tranșată în rejudecare, în fața primei instanțe, în al doilea ciclu procesual.
În aceeași fază procesuală, în al doilea ciclu procesual, prima instanță s-a pronunțat și asupra cadrului procesual, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, astfel cum se va arăta în continuare, cu ocazia analizei motivului de recurs ridicat din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 C.proc.civ., referitor la calitatea procesuală pasivă a recurentelor.
Astfel, în conformitate cu art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului, 5 septembrie 2005, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțati.
Derogând de la principiul disponibilității în procesul civil, Legea nr. 136/1995 impune prin norme imperative cadrul procesual în cauzele având ca obiect stabilirea despăgubirilor la care este îndreptățită persoana păgubită printr-un accident produs de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România: calitate de pârât revine asigurătorului de răspundere civilă, iar persoana / persoanele vinovată /e de producerea accidentului este / sunt chemată /e în judecată în calitate de intervenient forțat, neputând fi obligată /e la plată decât pentu cazurile de răspundere civilă rezultată din accidentele auto neacoperite de polița RCA sau pentru sumele care exced plafoanelor stabilite prin ordinele CSA. Dată fiind această normă specială, persoana vinovată de producerea accidentului, pârâta recurentă V. F. și comitentul acesteia, SC O. C. S., nu pot avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ele putând deține doar calitatea procesuală de interveniente forțate.
În consecință, tribunalul reține că sesizarea de către reclamanta intimată a primei instanțe cu prezenta cerere de chemare în judecată doar împotriva pârâtelor recurente a fost efectuată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cererea trebuind să fie îndreptată împotriva asiguratorului de
răspundere civilă RCA SC UNITA ASIGURĂRI SA, cu citarea actualelor pârâte recurente în cauză în calitate de interveniente forțate, fiind astfel incidentă excepția pusă în discuție din oficiu ca motiv de recurs, conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ.
Astfel cum s-a arătat și mai sus, tribunalul nu putea primi excepția lipsei calității procesuale pasive, ca excepție de ordine publică invocată direct în recurs, deoarece, raportată la părțile recursului, această excepție viza lipsa de calitate procesuală pasivă a intimatei și, în ipoteza admiterii, ar fi avut consecința respingerii tocmai a recursului promovat de recurente.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 9151/4 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, tribunalul are în vedere faptul că prin hotărârea respectivă cererea actualei reclamante intimate a fost respinsă ca inadmisibilă (pentru neefectuarea procedurii prealabile), instanța nepronunțând o soluție pe fond, fapt care lipsește hotărârea respectivă de autoritate de lucru judecat în sensul art. 1200 pct. 4, art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ., cu consecința netemeiniciei excepției invocate de recurente.
Dată fiind incidența motivului de recurs pus în discuție din oficiu, referitor la cadrul procesual la fond, tribunalul reține că analiza subsecventă a fondului nu mai este necesară.
Pentru toate motivele de fapt și de drept arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 3 teza I, alin. 4 și alin. 61, coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurentele SC O.
C. S. și V. F., în contradictoriu cu intimata SC K. C. S., împotriva sentinței civile nr. 9095/5 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în totalitate, după cum urmează:
În temeiul art. 137 alin. 1 cpc În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ. va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC O. C. S. și a d-nei V.
F., și, în consecință va respinge cererea formulată de reclamanta SC K. C.
S., în contradictoriu cu pârâtele SC O. C. S. și V. F., având ca obiect pretenții în valoare de 2552,68 lei - despăgubiri derivate din accidentul auto din data de 5 septembrie 2005 -, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data punerii în întârziere și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, tribunalul va lua act că pârâtele recurente SC O. C. S. și
V. F. nu au solicitat cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentele SC O. C. S. și V. F., în contradictoriu cu intimata SC K. C. S., împotriva sentinței civile nr. 9095/5 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o modifică în totalitate, după cum urmează:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC O. C. S. și a d- nei V. F., și, în consecință:
Respinge cererea formulată de reclamanta SC K. C. S., în contradictoriu cu pârâtele SC O. C. S. și V. F., având ca obiect pretenții în valoare de 2552,68 lei - despăgubiri derivate din accidentul auto din data de 5 septembrie 2005 -, precum și dobânda legală aferentă calculată de la
data punerii în întârziere și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ia act că pârâtele recurente SC O. C. S. și V. F. nu au solicitat cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
F. M. D. D. | N. | K. F. | B. |
În C.I.C., semnează președintele instanței
Red.FIM/LU/11.04.14/2 ex.
Judecător fond: d-na A. Neamț, Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 691/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 668/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
