Sentința civilă nr. 143/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 143/2013
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: V. LAURA OROS GREFIER: S. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de către petenta SC P. SA în contradictoriu cu intimata S. C. DE C. N. SA, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă în apărarea intereselor petentei, d-na avocat Ciobanu I., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen și în reprezentarea intereselor pârâtei, d-l. consilier juridic SUCIU D. MARIUS cu delegație depusă la acest termen.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a acvirat dosarul nr. 1/2012 al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă CAMERA de COMERȚ și Industrie C. .
Reprezentanta petentei arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța în urma deliberării, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta petenei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună desființarea în parte a Hotărârii Arbitrale nr.10/2012 pronunțată de către C. ea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț C. în dosarul nr. 1/2012 și în fond să se admită acțiunea petentei, cu obligarea intimatei la plata următoarele pretenții: 65.252 lei, reprezentând debit principal format din penalități de întârziere aferente contractului nr. 4CJ/2008 și a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea acțiunii conform motivelor detaliate pe larg în întâmpinare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin actiunea în anulare înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, petenta
S.C. P. S.A. a solicitat tribunalului ca, în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. DE C. N. S.A., să dispună desființarea în parte a hotărârii arbitrale nr. 10/_ pronuntate de C. ea de arbitraj comercial de pe lângă camera de comert si industrie
C. în dosarul nr. 1/2012, iar în fond admiterii acțiunii și obligarea intimatei SC N.
C. SA la plata următoarelor pretenții 65.252 lei reprezentând debit principal format din penalități de întârziere aferente Contractului nr. 4CJ/2008 și 16.221,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin cererea arbitrala a solicitat obligarea paratei S. C. DE C. N. SA la plata sumelor datorate indicate mai sus, intrucat intre ea si aceasta s-a incheiat la data de_ contractul de vânzare-cumpărare marfă nr. 4CJ având ca obiect vânzarea de oțel beton în cantitate
totală de 500 tone. In toată perioada de derulare a relațiilor comerciale dintre părți, aferente Contractului 4CJ/2008, facturile de marfă au fost primite de pârâtă și au fost achitate integral cu întârziere, neexistând față de nici o factură refuz de plată. Contractul nr. 4CJ/2008 prevede la art. 16 penalități de întârziere în procent de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere peste data scadentă, scadența fiind fixată la 45 de zile calendaristice de la data facturii emise de vânzător, factură de marfă fiind emisă în ziua livrării și înmânată Cumpărătorului la momentul predării mărfii.
Având în vedere ca S.C. P. S.A. și-a îndeplinit obligațiile contractuale stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare sus menționat, a solicitat intimatei plata sumelor restante prin adresele nr. 39/2009, 49/_, 84/_, 118/_, 116/_, 117/_, sumele generând penalități. A solicitat intimatei plata penalităților calculate la jumătate din procentul stabilit prin contract, în acest sens trimițându-le și factura cu numărul 1412/2009, aceasta raspunzându-i prin adresa nr. 13851/_ că nu acceptă suma întrucât părțile au convenit tacit emiterea BO la o scadența mai mare decât termenul de plată. Astfel, conform corespondenței comerciale, la data la care au decis încetarea relațiilor comerciale cu petenta, intimata a admis debitul restant la acea dată, de 342.653,05 lei, promițând plata sa la anumite termene. Termenele nu au fost respectate de intimată, aceasta plătind ultima tranșă din debitul datorat reclamantei la data de_ .
Petenta a mai arătat că a chemat intimata la conciliere pentru data de 22 februarie 2010 prin adresa cu numărul 101 din data de 25 ian 2010, iar aceasta nu s-a prezentat, însă a transmis adresa cu numărul 963 prin care nu recunoștea penalitățile solicitate în cuantum de 59.495,45 lei. Conform art. 7 cumpărătorul se obligă să achite valoarea produselor în termen de 45 de zile de la data facturii emise de către vânzător cu OP, iar factura se va emite în ziua livrării. Astfel, având în vedere avizele aferente fiecărei facturi, avize semnate de reprezentatul intimatei, aceasta și-a asumat obligația de plata a mărfii primite. Facturile au fost transmise prin poșta/curier rapid, pentru fiecare factură existând dovada primirii în intervalul de 45 de zile de la emiterea facturii. Astfel nu se poate invoca, în condițiile unui cadru contractual asumat de ambele părți, faptul că o clauză din contract nu este opozabilă părților, în condițiile primirii produselor. Ulterior a chemat intimata in fata mediatorului in vederea obligării acesteia la plata penalităților de întârziere aferente desfășurării contractului de Vânzare Cumpărare nr. 4CJ/_ . Cererea de chemare la mediere a fost înregistrata la 12 oct 2011, fiind chemata la mediere pentru data de 7 noiembrie 2011 si pentru data de 22 noiembrie 2011, date pentru care parata a confirmat prezenta la fiecare ședința de mediere, fara a se prezenta. Ca atare in data de 23 noiembrie 2011 a primit de la Biroul de mediator adresa prin care procedura de mediere a fost inchisa, fiind considerata neacceptata.
In dovedirea afirmației sale, în sensul că intimata nu și-a îndeplinit obligația contractuala, petenta a arătat că a anexat prezentei acțiuni arbitrale adresa de chemare la conciliere, procesul verbal de conciliere, documente privind desfășurarea procedurii de mediere, fișa cont terț și tabelul de calcul al penalităților, facturile și avizele de predare pentru marfa livrată conform Contractului nr. 4CJ/2008, pentru clientul S. C. de C. N. SA din care reiese ca aceasta are de achitat reclamantei un debit de 39.663,63 lei.
Petenta a mai arătat că prezenta cerere este întemeiata pe clauza compromisorie inserata in art. III din Procesul verbal de obiectiuni la Contractul de vanzare-cumparare nr. 4CJ/22.0I.2008, ce stabilește instanța competenta in eventualitatea nerezolvarii litigiului pe cale amiabila ca fiind Comisia de Arbitraj de pe langa CCIA C. pentru soluționare. Procedura arbitrala este guvernata pe tot parcursul acesteia, începând de la constituirea tribunalului arbitrai si pana ta
punerea in executare a hotărârii arbitrale, de următoarele principii: egalitate de tratament, dreptul la apărare, contradictorialitate. Sancțiunea care intrevine in cazul nesocotirii acestor principii este nulitatea hotărârii arbitrate. Asa cum a fost susținut si in literatura de specialitate, tribunalul arbitral si părțile trebuie sa respecte si alte principii de drept comun ca moralitatea, nemijlocirea, continuitatea. Art. 364 alin. 1 lit i Cod de Procedura Civila, prevede că hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Ca regula, in procedura arbitrala administrarea probelor are loc in fata tribunalului, insa exista si posibilitatea legala de a dispune administrarea probelor in fata unuia dintre arbitrii care intra in compunerea tribunalului arbitral. Aprecierea probelor se realizează la fel ca in procedura comuna, in sensul ca aceasta este lăsata la intima convingerea a arbitrilor.
Penalitățile percepute sunt aferente facturilor emise in temeiul Contractului de vânzare cumpărare marfa nr. 4CJ, facturi ce aveau ca scadenta un termen de 45 de zile de la livrare. Astfel datele de plata ale facturilor pentru care societatea noastră a perceput penalități (datele de incasare a contravalorilor facturilor) sunt cele cuprinse in tabelul aflat la dosar. Ultima plata aferenta contractului 4CJ, pentru care a perceput penalități a fost in data de_, iar prima plata este in data de 27 nov 2008. Deși scadenta contractuala era stabilita la 45 de zile, debitul restant fost achitat in urma insistentelor sale si a numeroaselor notificări transmise pentru inchiderea debitului principal.
Toate plățile efectuate de către intimată au fost plați voluntare, efectuate intr- adevar in urma notificărilor petentei, insa ca urmare a voinței intimatei, ce era obligata la acestea ca urmare a clauzelor contractuale. Intimata susține ca dreptul la acțiune s-a născut la data scadentei contractuale, detaliata in tabelul depus la termenul din 12 aprilie 2012, iar fata de acest termen (operează prescripția extinctiva de 3 ani, astfel pretențiile petentei fiind prescrise. Insa conform prevederilor Decretului 167/1958, art. 16, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat ta ea. Astfel, prin plățile voluntare efectuate de parata la datele din tabelul de la dosarul cauzei si cum sunt reflectate in extrasele de cont depuse la dosar, intimata a recunoscut practic pretențiile reclamantei raportate la debitul principal - facturile de marfa asupra cărora parata a achitat sumele reflectate in extrasele de cont si in tabelul atașat. Prin recunoașterea debitului principal, si prin asumarea clauzelor contractuale, operează prevederile art. 17 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 1 din același act normativ. Astfel recunoaște si debitul accesoriu, ce curge conform contractului pana la data efectiva a plații. Art. 17, prevede că întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în căzui executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare. Art. I. - Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la
acțiune privind drepturile accesorii.
Atât în practica judiciara cât si în doctrina s-a stabilit ca în ce privește recunoașterea datoriei ca si caz de întrerupere a prescripției, aceasta trebuie sa fie voluntara, pura si simpla si neîndoielnica pentru a opera întreruperea prescripției, data de la care va putea fi cuantificat dreptul accesoriu raportat la dreptul principal recunoscut. Dreptul de a solicita penalități - debit accesoriu fata de debitul principal - poate fi exercitat si anterior si ulterior fata de data efectiva a plaților efectuate de parata, asa cum susține si Înalta C. e de Casație si Justiție in Raportul de activitate pentru anul 2005, ca si jurisprudenta in materie. Aceasta ultima decizie stipulează ca, penalitățile de intarziere pot fi solicitate în cazul in care in interiorul termenului de prescripție al debitului principal suma reprezentând debitul principal este achitat, astfel termenul de prescripție incepand sa curgă de la datele plaților parțiale/totale - plata fiind caz de întrerupere a termenului de prescripție. Astfel cererea ce face obiectul prezentului dosar este depusa in cadrul termenului de prescripție.
Plățile au fost efectuate astfel: pentru factura 1271/21 aug 2008, având ca si scadenta contractuala 5 oct 2008, plățile au fost efectuate astfel: 27 nov 2008 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 26 nov 201/, 28 nov 2008 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 27 nov 2011, 3 dec 2008 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 2 dec 2011, 4 dec 2008 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 3 dec 2011, pentru factura 1350/2 sept 2008, având ca si scadenta 17 oct 2008, plățile au fost efectuate astfel: 5 dec 2008 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 4 dec 2011, 26 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 25 ian 2012, 27 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 26 ian 2012, pentru factura 1373/4 sept 2008, având ca si scadenta 19 oct 2008, plățile au fost efectuate astfel: 27 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 26 ian 2012, 29 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 28 ian 2012, 30 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 29 ian 2012, pentru factura 1404/11 sept 2008, având ca si scadenta 26 oct 2008. Plățile au fost efectuate astfel: 30 ian 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 29 ian 2012, 2 feb 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la feb 2012, 4 feb 2009 - pentru care termenul de prescripție curge pana la 3 feb 2012, pentru factura 1557/6 oct 2008, având ca scadenta 20 nov 2008, plățile s-au efectuat astfel: prima plata la 4 feb 2009 - termen de prescripție 3 feb 2012, 5 feb 2009 - termen de prescripție 4 feb 2012, 9 feb 2009- termen de prescripție 8
feb 2012, 11 feb 2009 - termen de prescripție 10 feb 2012, 12 feb 2009 - termen de
prescripție 11 feb 2012, 16 feb 2009 - termen de prescripție 15 feb 2012, 18 feb 2009-
termen de prescripție 17 feb 2012, 20 feb 2009- termen de prescripție 19 feb 2012 pentru factura 1602/15 oct 2008, având ca scadenta 29 nov 2008, plățile au fost efectuate astfel: 20 feb 2009 - termen de prescripție 19 feb 2012, 23 feb 2009- termen de
prescripție 22 nov 2012, 25 feb 2009 - termen de prescripție 24 feb 2012, 17 aprilie 2009
- termen de prescripție 16 aprilie 2012, pentru factura 1609/16 oct 2008, având ca scadenta 1 dec 2008, plățile s-au efectuat astfel: 17 aprilie 2009 - termen de prescripție 16 apr i/ie 2012, 20 mai 2009 - termen de prescripție 19 mai 2012, 23 iunie 2009 -
termen de prescripție 22 iunie 2012, 31 iulie 2009 - termen de prescripție 30 iulie 2012, pentru factura 1618/20 oct 2008, având ca scadenta 4 dec 2008, plățile s-au efectuat astfel: 31 iulie 2009 - termen de prescripție 30 iulie 2012, 8 septembrie 2009 - termen
de prescripție 7septembrie 2012, 16 septembrie 2009 - termen de prescripție 15
septembrie 2012, 30 septembrie 2009 termen de prescripție 29 septembrie 2012, 2 nov 2009 - termen de prescripție 1 nov 2012 Pentru factura 1630/21 oct 2008, având ca scadenta 5 dec 2008, plata s-a efectuat la 2 nov 2009 - termen de prescripție 1 nov 2012, pentru factura 1693/31 oct 2008, având ca scadenta 15 dec 2008, plata s-a efectuat la 2 nov 2009- termen de prescripție 1 nov 2012.
Este arătat așadar ca termenul de prescripție trebuie calculat incepand cu data de 27 nov 2008, deci pana la 26 nov 2011 - iar cererea de mediere este depusa la 12 oct 2011, in cadrul termenului general de 3 ani de prescripție fata de data efectiva a plații. Fata de fiecare plata efectuata, conform tabelului aflat la dosarul cauzei, astfel curge un nou termen de prescripție; ultima plata fiind efectuata la data de 2 nov 2009, termenul de prescripție privind aceasta plata curge pana la 1 nov 2012. In prezenta cauza, termenul de prescripție trebuie calculate incepand cu data primei plați. curgând pentru 3 ani de la data fiecărei plați parțiale.
Cauzele de suspendare sunt următoarele: atât in etapa extra procesuala cat si in etapa procesuala, pe tot parcursul desfășurării procedurilor de mediere, termenele de prescripție se suspenda. Suspendarea termenului de prescripție incepe sa curgă de la data semnării contractului de mediere, indiferent daca medierea s-a finalizat cu un acord sau nu. Astfel conform art. 720 ind 1 C.pr.civ., termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei - acesta fiind un termen de decădere din dreptul la acțiune pentru penalități. Acest termen de prescripție curge de la data introducerii cererii de mediere la mediator, respectiv de la data de 12 oct 2011. Acțiunea arbitrala a fost introdusa in 10 ian 2012, respectiv in acest termen de 3 luni de la data introducerii cererii la mediator in vederea desfășurării acestei proceduri pentru stingerea litigiului.
Susținerea intimatei că termenul de prescripție a fost suspendat doar pe durata desfășurării procedurii de mediere este eronata, întrucât Codul de Procedura Civila prevede in mod clar ca pentru un termen de decădere de 3 luni de la data inceperii procedurii de mediere prescripția extinctiva este suspendata; astfel împrejurarea ca cererea a fost introdusa la 10 ian 2012, respectiv in cadrul acestui termen de suspendare, are rolul de a întrerupe prescripția, asa cum prevede si art. 16 lit B din Decretul nr. 167/1958, ce isi produce efectele intrucat relațiile contractuale au fost incheiate sub incidența sa, in vigoare la data încheierii contractului 4CJ/2008.
Petenta a mai arătat că în cazul in care se va respinge aceasta susținere, amintește prevederile legale aplicabile in materie la data prezenta, începând cu 1 oct 2012. Conform art. 2537 Codul Civil aplicabil din 1 oct 2012 textul legal si-a păstrat prevederile, in cauza operand recunoașterea dreptului principal - si implicit accesoriu, conform principiului accesorium seguiturprincipale, asa cum este prevăzut de art. 2538 al 2 Cod Civil. Conform art. 2540 Codul Civil aplicabil din 1 oct 2012, prescripția este întrerupta prin punerea in intarziere a celui in folosul căruia curge prescripția numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in intarziere. Astfel punerea in intarziere a fost prin cererea de mediere introdusa la 12 oct 2011, introdusa in intervalul de decădere al celor 3 ani de la prima plata efectuata de parata (27 nov 2008), iar cererea de arbitraj a fost introdusa la 10 ian 2012, respectiv la 2 luni si 28 de zile de la data cererii de mediere, deci sub 6 luni asa cum reglementează art, 2540 cod civil si sub 3 luni asa cum prevede art. 7201 alin. 11 Cod Procedura Civila - ca atare in cadrul termenului de prescripție. Procedura medierii a fost introdusa ulterior intrării in vigoare a noului Cod Civil, deci se subscrie acestuia. Pentru aceste motive se solicită să se constate că acțiunea a fost depusa in cadrul termenului de prescripție.
Fata de temeinicia acțiunii arbitrate, s-a arătat că părțile au incheiat un contract ce-si produce efectele intre parti, ce are ca scadenta 45 de zile de la data emiterii facturii. Având in vedere voința părtilor stabilita prin contract, conform art. 969 Cod Civil 1864, aceasta este cea asumata de parti. Contractul prevede ca orice modificare este obligatoriu a fi inserata intr-un act. Ca urmare a acestei scadente, întârzierile la plata atrag penalități calculate pentru fiecare plata in parte pana la data
efectiva a intrării banilor in contul subscrisei in cuantum de 65.252 lei, conform raportului de expertiza validat de Camera de Comerț in dosarul 1/2012, adițional scris, aceasta fiind opozabila părtilor, întrucât contractul reprezintă legea părtilor, indiferent de modalitatea de plata, clauza opozabila este cea menționata in contract si nu orice înțelegere verbala invocata de intimata. Având in vedere Circulara BNR 39/2008 si adresa băncii care i-a invederat sa nu mai folosească file CEC emise conform vechilor reglementari, a discutat cu parata care a precizat ca îi va schimba fila CEC cu una corespunzătoare noilor reglementari, reclamanta returnand fila CEC seria BH 30001664526/_ -aceasta nemaifiind folosibila- iar N. nu i-a mai dat o fila cec sa înlocuiască vechea fila CEC.
Petenta a mai arătat că nu poate fi susținuta afirmația in sensul precum împrejurarea ca nu a folosit fila CEC garanție pentru a ne recupera debitul restant si penalitățile, acceptul pentru scadentele întârziate - scadentele fiind intarziate tot datorita relei credințe a paratei, care nu i-a dat instrumente de plata cu scadenta conform contractului, motivând probleme financiare pentru următoarele motive. Debitul restant s-a plătit pana in data de 2 nov 2009, data pana la care datorita relei credințe a paratei ce i-a tot întârziat cu plățile, încerca sa își recuperează debitul restant in primul rând, ulterior urmând sa ceară penalitățile. La data ultimei plați, petenta arată că nu se mai afla in posesia vreunei file CEC garanție, întrucât cea deținuta nu mai era valabila conform Circularei BNR 39/2008 si nu putea fi introdusa la plata, ca atare fusese returnata paratei in scopul schimbării sale cu una valabila iar parata nu i-a mai dat nici o alta fila CEC cu titlu garanție, dovedind inca o data rea credința. Termenele contractuale fiind incalcate cu rea credința de către intimată, iar petenta având sume de sute de mii de lei de recuperat, a incercat recuperarea lor pe cale amiabila, pentru a se asigura ca va recupera debitul restant de la parata. Insa modificarea scadentelor nu s-a făcut prin vreun act bilateral, reclamanta nerenuntand niciodată la beneficiul penalităților conform contractului. Parata s-a folosit de buna credința si susține ca incercarea sa de a-și recupera debitul restant pana la data ultimei plați, deci peste scadenta, in condițiile in care plățile efectuate sunt cu mult peste termenul de plata stabilit contractual, echivalează cu acceptul unor alte scadente.
Textul contractual nu a fost schimbat in mod bilateral, iar petenta nu a renunțat niciodată la vreun drept contractual, implicit la scadenta de 45 de zile de la livrare si la dreptul de a percepe penalități pana la data efectiva a plații. In atare situație, tribunalul arbitral a efectuat o analiza eronata a probatoriul administrat. Asa fiind, tribunalul indica in mod concret precum suspendarea cursului prescripției este suspendata decât in intervalul derulării procedurii de mediere, omitand plățile efectuate de către parata ce s-au intins majoritar in cursul anului 2009 - incepand cu plata facturii 1350 si nu cu facuta 1609. Din motivarea curții de arbitraj, deduce ca au calculat prescripția raportat la scadenta facturii, deși prevederile Decretului 167/1958 art 16 si 17 precizeaza ca prescripția este intrerupta de recunoașterea debitului de către parte - recunoaștere care in prezenta cauza este reprezentata de insasi plata voluntara a debitului. Plățile au fost evidențiate in expertiza validate de C. ea de Arbitraj C., neexistand obiectiuni formulate de nici una dintre parti impotriva raportului de expertiza, insa instanța se raportează numai la facturile_ /2008 si 1630/2008, ale căror scadente contractuale s-au situat temporal după 12 ianuarie 2009. Astfel, prin ignorarea cadrului legislativ in materie ce reglementa raporturile juridice dintre parti si prin interpretarea acestor raporturi numai din perspective paratei, fara a tine cont ca plățile au fost efectuate de parata ea încălcând in mod culpabil prevederile contractuale, intelege precum C. ea de Arbitraj Comercial C. prin Hotărârea 10/2012 a inteles sa încalce dispozițiile imperative ale legii, netinand
seama de prevederile obligatorii ale Decretului 167/1958 coroborat cu Codul Civil si prevederile Codului de Procedura Civila.
Intimata S.C. S. C. DE C. N. S.A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii in anulare ca netemeinica si nelegala, arătând în apărare că în motivarea acțiunii in anulare, petenta invoca prevederile art. 364, lit. i) cod pr. civila, in sensul ca "hotărârea arbitrata inculca ordinea publica, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii", in speța nerespectarea prevederilor Decretului 167/1958 si ale NCC, privind prescripția extinctiva.
In literatura juridica de specialitate s-a arătat ca sfera motivului prevăzut de art. art. 364, lit. i) cod pr. civila este circumscrisa la incălcarea principiilor fundamentale ale litigiului arbitrai, astfel cum sunt enuntate la art. 358 cod pr. civila, dar si la nerespectarea normelor de competenta exclusiva, prevăzute de norme cu caracter imperativ. Intr-adevar, formularea acestui motiv de anulare este extrem de generala, in condițiile in care in dreptul romanesc ordinea publica si bunele moravuri nu au o definiție legala. Cu toate acestea, invocarea motivului prevăzut de art. 364, lit. i) c. pr. civila nu trebuie sa fie un pretext pentru examinarea temeiniciei si legalitatii hotărârii arbitrate, pentru o reexaminare pe fond a litigiului, asa cum incearca, de fapt, sa facă petenta. In ceea ce privește materiile patrimoniale ale dreptului privat, dispozițiile vizând ordinea publica sunt rare, fiind că aici predomina interesul privat si autonomia vointei. In același sens, in doctrina si practica judiciara au fost enunțate, cu titlu exemplificativ ca motive pentru exercitarea acțiunii in anulare care se incadreaza in prevederile art. 364, lit. i) c. pr. civila, nerespectarea principiului contradictorialitatii, respectarea si garantarea dreptului la apărare, faptul ca hotărârea arbitrala nu cuprinde motivele, încălcarea sau ignorarea autorității de lucru judecat.
În lumina modificărilor aduse de N.C.C., prescripția se transforma dintr-o instituție de ordine publica ce viza apărarea interesului general intr-o instituție menita sa protejeze interesele private, astfel ca prevederile invocate de petenta nu se incadreaza in sfera celor de interes public. Caracterul imperativ al dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 relativ la prescripție era consacrat prin instituirea următoarelor reguli, inadmisibilitatea derogării prin convenție de la regulile prescripției - art.l. alin 1 teza finala: "Orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescripției este nula, obligativitatea aplicării din oficiu, de către organul jurisdictional a normelor privitoare la prescripție — art. 18 " Instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la acțiune este prescris.
Intimata a invocat argumente care înlătura caracterul de ordine publica al reglementarilor privind prescripția. Art. 6 alin. 4 N.C.C. cuprinde reglementari tranzitorii în sensul că "prescripțiile_ incepute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit", iar potrivit art. 2512 N.C.C, prescripția poate fi invocata numai de partea in beneficiul căreia curge, respectiv "organul de jurisdicție competent, nu poate aplica prescripția din oficiu ", nu poate fi invocata din oficiu nici atunci când este vorba de interesele statului sau unităților administrativ teritoriale. Art. 2515 din NCC admite posibilitatea încheierii unor convenții cu privire la modificarea duratei termenelor de prescripție si cursului acesteia prin fixarea începutului termenului de prescripție si/sau modificarea cauzelor de suspendare/întrerupere; in reglementarea veche orice clauza referitoare la prescripție prin care se stabilea altfel decât in lege era nula; nu este admisibila insa clauza prin care o acțiune prescriptibila este declarata imprescriptibila sau invers. Termenele de prescripție pot fi reduse sau majorate, prin acord expres, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai
mare de 10 ani, cu excepția termenelor de prescripție de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani. Potrivit art. 2.513 N.C.C., " prescripția poate fi opusa numai in prima instanța, prin întâmpinare sau, in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate ". Drept urmare, aceste reglementari legale nu mai sunt imperative, ci dispozitive, întrucât permit pârtilor sa deroge de la dispozițiile pe care le conțin, motiv pentru care se solicită să se rețină ca motivele invocate de petenta nu se încadrează in prevederile art. 364, lit. i) c. pr. civila.
In ce privește fondul litigiului, intimata a arătat că soluția instanței arbitrale este temeinica si legala in sensul respingerii acțiunii cu privire la penalitățile de întârziere aferente facturilor emise in perioada_ -_, având termen scadent in intervalul_ -_ . Instanța arbitrala a reținut, in mod corect, faptul ca suspendarea cursului prescripției operează numai pe durata medierii, respectiv pe perioada de 41 de zile calendaristice ce reprezintă intervalul de timp scurs intre data inregistrarii cererii de mediere -_ si data fixata pentru ședința de mediere -_ si nicidecum pe o durata de 3 luni cum susține petenta. Raportat la data inregistrarii acțiunii arbitrale si adăugând cele 41 de zile (cat a operat suspendarea) la data scadenta a facturilor, rezulta, in mod evident, ca dreptul la acțiune privind penalitățile de întârziere aferente facturilor scadente pana la data de_, este prescris.
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul arbitral nr. 1/2012 al C. ii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comert si industrie C. .
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 10/_ pronuntată de C. ea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comert si industrie C. în dosarul arbitral nr. 1/2012 a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată actiunea înregistrată la C. ea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comert si industrie C. sub nr. 66/_, formulată de reclamanta S.C. P. S.A., împotriva pârâtei S.C. C. N. S.A. si în consecintă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 42.078 lei, reprezentând contravaloare penalităti si 10.560 lei cheltuieli de judeactă.
În motivarea acestei hotărâri arbitrale s-a retinut, printre altele, că actiunea va fi admisă numai în parte ca efect al admiterii exceptiei prescriptiei actiunii pentru penalitătile calculate la facturile nr. 271/_ scadentă la 0_, nr. 1350/_ scadentă la_, nr. 1373/_ scadentă la_, nr. 1404/_ scadentă la _
, nr. 1557/_ scadentă la_ si nr. 1602/_ scadentă la_ . În acest sens s-a retinut că fată de prevederile art. 720 ind. 1 alin. 1 Cod proc.civ., suspendarea cursului prescriptiei operează pe durata derulării procesului de mediere, respectiv 41 de zile calendaristice scurse între data înregistrării cererii de mediere,_, si data fixată pentru sedinta de mediere,_, retinându-se totodată că data introducerii actiunii este_ .
Prin actiunea în anulare formulată, petenta S.C. P. S.A. a invocat incidenta motivului prevăzut de dispozitiile art. 364 lit. i Cod proc.civ., potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiintată prin actiune în anulare dacă ";încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitiile imperative ale legii";.
Astfel, petenta a invocat încălcarea dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, art. 720 ind. 1 Cod proc.civ. si art. 2537, art. 2538 alin. 2 si art. 2540 din Noul Cod civil, fată de admiterea doar în parte a pretentiilor formulate de către aceasta, respectiv fată de retinerea prin hotărârea arbitrală a împrejurării că o parte din pretentiile petentei sunt prescrise.
Fată de acestea, tribunalul retine că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, în sensul invocat de către petentă, aceasta nefăcând dovada intervenirii vreunei recunoasteri de datorie din partea intimatei, în ceea ce priveste penalitătile de întârziere aferente facturilor nr. 271/_ scadentă la 0_, nr. 1350/_ scadentă la_, nr. 1373/_ scadentă la _
, nr. 1404/_ scadentă la_, nr. 1557/_ scadentă la_ si nr. 1602/_ scadentă la_ .
În ce priveste invocarea de către petentă a intervenirii întreruperii termenului de prescriptie prin plătile efectuate de către intimată cu privire la contravaloarea facturilor fiscale mentionate, si cu privire la care s-a solicitat obligarea acesteia la plata penalitătilor de întârziere, tribunalul retine că pentru a echivala cu o recunoastere de datorie susceptibilă de a produce efectul întreruptiv al termenului de prescriptie extinctivă, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, plata trebuie să privească debitul pentru care curge termenul de prescriptie si fie neechivocă. Astfel, tribunalul constată că petenta nu a invocat si nu probat faptul că intimata ar fi efectuat plata si a unei părti din penalitătile de întârziere aferente facturilor fiscale mentionate, aceasta învederând doar că intimata a plătit cu întârziere facturile privind debitul principal, iar nu si faptul că aceasta ar fi plătit vreo parte din penalitătile aferente debitului principal. Or, plata debitului principal nu poate fi interpretată ca fiind o recunoastere neechivocă decât cu privire la debitul principal, doar o plată a unei părti din penalitătile de întârziere aferente unei facturi fiscale putând fi interpretată ca o recunoastere de datorie pentru restul penalitătilor. Nu sunt incidente prin urmare, nici dispozitiile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, neexistând vreo recunoastere, nici pe cale de plată, din partea intimatei a datoriei acesteia fată de petentă privind penalitătile aferente facturilor fiscale mentionate.
În ce priveste suspendarea termenului de prescriptie prevăzută de art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., tribunalul retine că potrivit acestui text de lege ";termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei";. Fată de continutul expres al acestei norme legale, nu poate fi primită sustinerea petentei în sensul că initierea procedurii de mediere ar antrena în mod automat o suspendare a termenului de prescriptie pe termen de 3 luni de la data începerii acelei proceduri. Astfel, termenul de 3 luni prevăzut de lege este un termen limitativ, respectiv o limită maximă a duratei pentru care se poate produce efectul suspensiv de prescriptie al procedurii medierii, rezultând cu claritate din prevederile art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., că atunci când procedura medierii durează mai putin de 3 luni, termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă doar pe durata acestei proceduri. Hotărârea arbitrală atacată face o aplicare corectă a acestei dispozitii legale, dat fiind că procedura medierii intiată de către petentă a durat mai putin de 3 luni de zile, astfel că s-a retinut că termenul de prescriptie a fost suspendat doar pe durata efectivă a acestei proceduri, respectiv 41 de zile.
Nu se poate retine nici faptul că prin hotărârea arbitrală atacată ar fi fost încălcate prevederile art. 2537, art. 2538 alin. 2 si art. 2540 din Noul Cod civil, întrucât acestea nu sunt aplicabile raporturilor juridice dintre părti. Astfel, pretentiile petentei au la bază contractul de vânzare-cumpărare marfă nr. 4CJ încheiat între părti la _
, dată la care nu intrase în vigoare Noul Cod civil, respectiv Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, acest din urmă act normativ intrând în vigoare doar la_ . Or, potrivit prevederilor art. 6 din Noul Cod civil, acest act normativ nu are putere retroactivă, aplicându-se doar actelor si faptelor încheiate, produse ori săvârsite după intrarea sa în vigoare, si situatiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, actele
încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi neputând genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestora.
Tot astfel, în materia prescriptiei extinctive, art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil stabileste în mod expres că prescriptiile începute si neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit. Dreptul la actiune privind penalitătile de întârziere născându-se la data scadentei fiecărei facturi fiscale în parte pentru care au fost pretinse penalitătile, în anul 2008, la acea dată a început să curgă si termenul de prescriptie aferent penalitătilor, potrivit prevederilor în vigoare la acea dată ale Decretului nr. 167/1958, astfel că prescriptia dreptului la actiune privind acele penalităti de întârziere rămâne supusă dispozitiilor Decretului nr. 167/1958, nefiindu-i aplicabile prevederile legii civile noi, respectiv ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Nu poate fi retinută prin urmare nici încălcarea principiului egalitătii de tratament, fată de aplicarea legii făcute prin hotărârea arbitrală atacată, cu privire la aceasta nefiind întrunite conditiile art. 364 lit. i Cod proc.civ. în sensul invocat de către petentă.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. P. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. DE C. N. S.A.
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât petenta nu a avut câștig de cauză, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. P. S.A., cu sediul în mun. B., C. G. nr. 136, sectorul 1, în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. DE C. N. S.A., cu sediul în mun. C. -N., Piața 1 Mai nr. 1-2, jud. C. .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR GREFIER
V. LAURA OROS S. M.
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3260/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA | Sentința civilă nr. 596/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală → |
|---|
