Decizia civilă nr. 10368/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10368/2013
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 143 din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta S. C. DE C. N. SA, având ca obiect - acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă intimata-pârâtă prin consilier juridic Suciu D. M., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
ea constatând că până la acest termen recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4366,06 lei și timbru judiciar de 9,7 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 10 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției cu consecința anulării recursului ca netimbrat, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reținând și poziția procesuală exprimată de reprezentantul intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
EA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.143 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă acțiunea formulată de S.C. P.
S.A în contradictoriu cu intimata S.C. Societate C. de C. N. S.A, respinsă cererea de obligare la cheltuieli.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că hotărârea nr.10/_ pronuntată de C. ea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comert si industrie C. în dosarul arbitral nr. 1/2012 a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată actiunea înregistrată la C. ea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comert si industrie C. sub nr. 66/_, formulată de reclamanta
S.C. P. S.A., împotriva pârâtei S.C. C. N. S.A. si în consecintă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 42.078 lei, reprezentând contravaloare penalităti si 10.560 lei cheltuieli de judeactă.
În motivarea acestei hotărâri arbitrale s-a retinut, printre altele, că actiunea va fi admisă numai în parte ca efect al admiterii exceptiei prescriptiei actiunii pentru penalitătile calculate la facturile nr. 271/_ scadentă la _
, nr. 1350/_ scadentă la_, nr. 1373/_ scadentă la_, nr.
1404/_ scadentă la_, nr. 1557/_ scadentă la_ si nr. 1602/_ scadentă la_ . În acest sens s-a retinut că fată de prevederile art. 720 ind. 1 alin. 1 Cod proc.civ., suspendarea cursului prescriptiei operează pe durata derulării procesului de mediere, respectiv 41 de zile calendaristice scurse între data înregistrării cererii de mediere,_, si data fixată pentru sedinta de mediere,_, retinându-se totodată că data introducerii actiunii este_ .
Prin actiunea în anulare formulată, petenta S.C. P. S.A. a invocat incidenta motivului prevăzut de dispozitiile art. 364 lit. i Cod proc.civ., potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiintată prin actiune în anulare dacă ";încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitiile imperative ale legii";.
Astfel, petenta a invocat încălcarea dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, art. 720 ind. 1 Cod proc.civ. si art. 2537, art. 2538 alin. 2 si art. 2540 din Noul Cod Civil, fată de admiterea doar în parte a pretentiilor formulate de către aceasta, respectiv fată de retinerea prin hotărârea arbitrală a împrejurării că o parte din pretentiile petentei sunt prescrise.
Fată de acestea, tribunalul retine că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, în sensul invocat de către petentă, aceasta nefăcând dovada intervenirii vreunei recunoasteri de datorie din partea intimatei, în ceea ce priveste penalitătile de întârziere aferente facturilor nr. 271/_ scadentă la_, nr. 1350/_ scadentă la_, nr. 1373/_
scadentă la_, nr. 1404/_ scadentă la_, nr. 1557/_
scadentă la_ si nr. 1602/_ scadentă la_ .
În ce priveste invocarea de către petentă a intervenirii întreruperii termenului de prescriptie prin plătile efectuate de către intimată cu privire la contravaloarea facturilor fiscale mentionate, si cu privire la care s-a solicitat obligarea acesteia la plata penalitătilor de întârziere, tribunalul retine că pentru a echivala cu o recunoastere de datorie susceptibilă de a produce efectul întreruptiv al termenului de prescriptie extinctivă, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, plata trebuie să privească debitul pentru care curge termenul de prescriptie si fie neechivocă. Astfel, tribunalul constată că petenta nu a invocat si nu probat faptul că intimata ar fi efectuat plata si a unei părti din penalitătile de întârziere aferente facturilor fiscale mentionate, aceasta învederând doar că intimata a plătit cu întârziere facturile privind debitul principal, iar nu si faptul că aceasta ar fi plătit vreo parte din penalitătile aferente debitului principal. Or, plata debitului principal nu poate fi interpretată ca fiind o recunoastere neechivocă decât cu privire la debitul principal, doar o plată a unei părti din penalitătile de întârziere aferente unei facturi fiscale putând fi interpretată ca o recunoastere de datorie pentru restul penalitătilor. Nu sunt incidente prin
urmare, nici dispozitiile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, neexistând vreo recunoastere, nici pe cale de plată, din partea intimatei a datoriei acesteia fată de petentă privind penalitătile aferente facturilor fiscale mentionate.
În ce priveste suspendarea termenului de prescriptie prevăzută de art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., tribunalul retine că potrivit acestui text de lege ";termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei";. Fată de continutul expres al acestei norme legale, nu poate fi primită sustinerea petentei în sensul că initierea procedurii de mediere ar antrena în mod automat o suspendare a termenului de prescriptie pe termen de 3 luni de la data începerii acelei proceduri. Astfel, termenul de 3 luni prevăzut de lege este un termen limitativ, respectiv o limită maximă a duratei pentru care se poate produce efectul suspensiv de prescriptie al procedurii medierii, rezultând cu claritate din prevederile art. 720 ind. 1 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., că atunci când procedura medierii durează mai putin de 3 luni, termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă doar pe durata acestei proceduri. Hotărârea arbitrală atacată face o aplicare corectă a acestei dispozitii legale, dat fiind că procedura medierii intiată de către petentă a durat mai putin de 3 luni de zile, astfel că s-a retinut că termenul de prescriptie a fost suspendat doar pe durata efectivă a acestei proceduri, respectiv 41 de zile.
Nu se poate retine nici faptul că prin hotărârea arbitrală atacată ar fi fost încălcate prevederile art. 2537, art. 2538 alin. 2 si art. 2540 din Noul Cod civil, întrucât acestea nu sunt aplicabile raporturilor juridice dintre părti. Astfel, pretentiile petentei au la bază contractul de vânzare-cumpărare marfă nr. 4CJ încheiat între părti la_, dată la care nu intrase în vigoare Noul Cod civil, respectiv Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, acest din urmă act normativ intrând în vigoare doar la_ . Or, potrivit prevederilor art. 6 din Noul Cod civil, acest act normativ nu are putere retroactivă, aplicându-se doar actelor si faptelor încheiate, produse ori săvârsite după intrarea sa în vigoare, si situatiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, actele încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi neputând genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestora.
Tot astfel, în materia prescriptiei extinctive, art. 6 alin. 4 din Noul cod civil stabileste în mod expres că prescriptiile începute si neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit. Dreptul la actiune privind penalitătile de întârziere născându-se la data scadentei fiecărei facturi fiscale în parte pentru care au fost pretinse penalitătile, în anul 2008, la acea dată a început să curgă si termenul de prescriptie aferent penalitătilor, potrivit prevederilor în vigoare la acea dată ale Decretului nr. 167/1958, astfel că prescriptia dreptului la actiune privind acele penalităti de
întârziere rămâne supusă dispozitiilor Decretului nr. 167/1958, nefiindu-i aplicabile prevederile legii civile noi, respectiv ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Nu poate fi retinută prin urmare nici încălcarea principiului egalitătii de tratament, fată de aplicarea legii făcute prin hotărârea arbitrală atacată, cu privire la aceasta nefiind întrunite conditiile art. 364 lit. i Cod proc.civ. în sensul invocat de către petentă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta susținând în esență că raportat la
contractul încheiat la suspendarea intervenită reținerile instanței cu privire la prescripție sunt neîntemeiate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în
considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte.
Fata de cele invocate verificîad regularitatea sesizarii C. ea a pus în discutie exceptia anularii ca netimbrate a demersului apreciată ca intemeiată pentru urmatoarele,
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantei-recurente obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4366,06 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 9,7 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 recurenta a fost înștiințată să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că reclamanta- recurentă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f.10), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 4366,06 lei și timbru judiciar în sumă de 9,7 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de fond ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 143 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
M.
F.
T.
M.
H.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.V. Oros
| ← Decizia civilă nr. 2523/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală | Sentința civilă nr. 332/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală → |
|---|
