Decizia civilă nr. 2523/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2523/2013

Ședința publică din data de 25 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. RUS JUDECĂTORI: A. A. M.

C. I.

GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă S.C. B.

S.R.L. împotriva sentinței civile nr.4319 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S.C. SSR.L., având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale - Hot. arbitrală nr. 4/_ a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C. .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante S.C. B. S.R.L., avocat Bălănean Cristian din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei- pârâte S.C. SSR.L., avocat I. -S. M. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Intimata- pârâtă S.C. SSR.L., a depus la dosar întâmpinare.

C. ea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

C. ea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

Reprezentantul recurentei- reclamante S.C. B. S.R.L., avocat Bălănean Cristian semnează cererea de recurs în fața instanței și depune la dosar practică judiciară.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. ea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentei- reclamante S.C. B. S.R.L., avocat Bălănean Cristian solicită admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea Hotărârii arbitrale nr.4 din_ a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C. . Fără cheltuieli de judecată în recurs, ci doar în fond.

Arată că intimata -pârâtă S.C. SSR.L. s-a adresat Judecătoriei M. pentru tranșarea unui litigiu, respectiv pentru emiterea unei ordonanțe de plată conform O.U.G.nr.119/2007, cerere care a fost respinsă.

Consideră că hotărârea pronunțată de Judecătoria Marghita are caracteri irevocabil, putând fi modificată numai pe calea dreptului comun, astfel că intimata -pârâtă S.C. SSR.L. nu se mai putea adresa instanței de arbitraj.

Susține că în cauză este incident cazul de nulitate prevăzut de art.364 alin. 1 lit. b Cod pr.civ. și că susținerile instanței de fond cu privire la acest motiv sunt lipsite de consistență juridică.

Instanța de fond nu a motivat noțiunea de drept comun care este procedura prin care care în mod obișnuit se soluționează litigiile.

Consideră că intimata nu avea dreptul de a se adresa instanței de arbitraj, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.

Reprezentantul intimatei- pârâte S.C. SSR.L., avocat I. -S. M. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.500 lei, conform dovezilor depuse la dosar.

Susține că recurenta-reclamantă interpretează greșit dispozițiile legale incidente în speța de față.

Arbitrabilitatea nu este dată de o procedură specială, ci această noțiune este dată de cele două componente, respectiv patrimonial și tranzacțional și, având în vedere că aceste două condiții sunt îndeplinite în speța de față, apreciază că hotărârea arbitrală este întemeiată.

Arată că Judecătoria Marghita a fost investită strict cu procedura prevăzută de O.U.G.nr.119/2007 și ca urmare a respingerii cererii s-a uzat de procedura arbitrală.

Consideră că susținerea recurentei-reclamantă referitoare la faptul că în urma utilizării procedurii speciale prevăzute de O.U.G.119/2007, litigiul de față nu mai era arbitrabil, este lipsită de echivoc.

Prevederile art. 9 alin. 4 din O.U.G.119/2007 este interpretat greșit de către recurentă. Acest text consacră irevocabilitatea hotărârii de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată, creditorul având însă opțiunea de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Consideră că recurenta-reclamantă ar fi trebuit să invoce caracterul inoperabil al clauzei compromisorii în cadrul procedurii arbitrale, însă aceasta nu s-a îndoit la momentul respectiv de validitatea și caracterul operant al clauzei compromisorii și nu a invocat lipsa de competență a instanței arbitrale în raport cu faptul că, urmând în prealabil procedura reglementată de O.U.G. 119/2007, cererea trebuia să fie promovată în pretenții tot în fața unei instanțe statale, întrucât litigiul ar fi devenit nearbitrabil și clauza arbitrală inoperantă.

În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a recursului conform celor susținute oral și motivelor arătate în întâmpinare.

Reprezentantul recurentei- reclamante S.C. B. S.R.L., avocat Bălănean Cristian, în replică, arată că neinvocarea excepției în procedura arbitrală, nu înseamnă că s-a renunțat la invocarea acesteia în instanța ierarhic superioară.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4319/_, pronunțată de Tribunalul Specializat

C. în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. SSR.L., ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4960 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea formulată la data 1 august 2012 reclamanta SC B. S.R.L. a solicitat instanței ca în

contradictoriu cu pârâta S.C. SSR.L. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii, anularea Hotărârii arbitrale nr. 4/_ a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C., pronunțată în Dosar nr. 4/2012, în baza art. 364 alin. 1 lit. a, b și i din C.pr.civ., cu consecința respingerii cererii de arbitrare, cu cheltuieli de judecată

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. de dosar 4/_ la C. ea de Arbitraj de pe lângă camera de Comerț și Industrie C., pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 96.260,65 lei cu titlu de contravaloare lucrări executate și 42.921, 79 lei, cu titlu de penalități de întârziere, în temeiul Contractului de proiectare nr. 303/2010.

La termenul din data de_, pârâta a depus o completare de acțiune prin care a mai solicitat plata sumei de 32.380,81 lei, reprezentând contravaloarea ultimei părți a lucrării, precum și suma de 3157,12 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

În motivare, reclamanta S.C. SSR.L. a făcut referire la contractul de proiectare sus-amintit, având ca obiect proiectarea generală pentru obiectivul - hala producție ambalaje ușoare din metal - S.C. B. S.R.L, în schimbul obligației corelative de a achita suma totală de 29.812 Euro plus T.V.A. Reclamanta a considerat că reclamanta din prezenta speță, a încălcat prevederile art. 9 din contract referitoare la modalitățile de plată a prețului, respectiv faptul că nu s-a plătit factura nr. S. 0075/_, corespunzătoare unei etape de execuție.

Această factură avea valoarea de 63.879,84 lei, echivalentul a 11.925 Euro

+ T.V.A., la care reclamanta a calculat penalități de întârziere de 0,15 %/zi.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 4/2012, după ce a respins toate apărările reclamantei, instanța arbitrală a admis în întregime acțiunea precizată, obligând- o la plata unei sume de 96.260,65 lei inclusiv T.V.A., cu titlu de creanță principală, precum și a unei sume de 42.921, 79 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru fiecare zi la suma datorata, începând cu_ până la executare. Totodată, s-a dispus și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.625, 23 Iei, reprezentând taxa arbitrală și 8680 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Reclamanta mai arată că S.C. SSR.L. a recurs la procedura arbitrală în privința prezentului litigiu, deși a utilizat anterior o procedură judiciară specială, având exact același obiect. Mai exact, la data de_, reclamanta s-a adresat Judecătoriei Beiuș - Județul Bihor (dosar nr._ ) cu o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, conform O.U.G. nr. 119/2007, invocând exact aceleași aspecte ca și cele din cuprinsul cererii de arbitraj. Mai mult, în chiar cererea de emitere a ordonanței de plată, reclamanta a menționat despre existența unei clauze compromisorii, fiind conștientă de necesitatea soluționării litigiilor pe calea procedurii arbitrale. La termenul de judecată din data de_, Judecătoria Beiuș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat-o în favoarea Judecătoriei M. . Această din urmă instanță, la termenul de judecată din data de_ a dispus respingerea cererii. După această soluție nefavorabilă, reclamanta s-a adresat Curții de Arbitraj C., în ciuda faptului că hotărârea pronunțată de Judecătoria Marghita are caracter irevocabil, putând fi modificată numai pe calea dreptului comun.

În urma soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată de către Judecătoria Marghita s-a blocat practic accesul reclamantei la procedura arbitrală, deoarece hotărârea pronunțată de instanța statală are o autoritate de lucru judecat relativă, care nu poate fi înfrântă decât prin pronunțarea unei noi hotărâri potrivit dreptului comun. Principiul autorității de lucru judecat este reglementat prin norme juridice imperative, de la care nu se poate deroga.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Marghita este în concordanță și cu prevederile art. 343⁴alin. 2 lit. a din C.pr.civ., respectiv: "instanța va reține spre soluționare procesul dacă... pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrată". Or, în procedura respectivă, reclamanta și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, invocând o serie de aspecte legate de fondul raporturilor juridice (excepția de neexecutare a contractului), fără nici o rezervă bazată pe convenția arbitrală.

Art. 343 C.pr.civ. instituie anumite situații juridice derogatorii de la principiul conform căruia încheierea unei convenții arbitrale are ca efect excluderea competenței instanțelor judecătorești în rezolvarea litigiului respectiv. Acest argument a fost reținut și de C. ea de Apel C. (Decizia nr. 1251/R/2005 publicată în Buletinul Jurisprudenței 2005, Editura Sfera, C. -N., 2006, p. 190):, cu toate acestea, conform art. 3434 alin. 2 lit. a C.pr.civ., instanța

judecătorească va reține spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală".

Într-o altă ordine de idei, în cazurile prevăzute la art. 343⁴C.pr.civ., "legea autorizează instanțele să rețină litigiul spre judecată "(S. Zilberstein, V.M. C. u, Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex, București, 2001, p.162), în oricare din cele trei situații prevăzute în mod limitativ. De asemenea, în literatura de specialitate s-a subliniat că părțile își păstrează dreptul de a se judeca în fața

instanțelor de drept comun, chiar în prezența unei convenții.

În consecință, ca urmare a utilizării unei proceduri judiciare speciale, reclamanta a renunțat implicit la dreptul de a se adresa instanței arbitrale, clauza arbitrală devenind inoperantă (art. 364 alin. 1 lit. b teza ultimă). Pretențiile formulate de reclamantă în raport de contractul nr. 303/2010, din momentul respingerii cererii de emitere a ordonanței de plată, nu mai pot fi reiterate decât pe calea dreptului comun. Practic, singura modalitate prin care hotărârea de respingere pronunțată la data de_ de către Judecătoria Marghita poate fi modificată este procedura dreptului comun, adică art. 720¹și urm. C.pr.civ..

Având în vedere aceste aspecte, reclamanta consideră că litigiul nu mai era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului (art. 364 alin. 1 lit. a C.pr.civ.). De asemenea, prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale cu privire la un litigiu, care a fost deja soluționat printr-o procedură judiciară specială - O.U.G. nr . 119/2007 - se încalcă dispozițiile imperative ale legii (art. 364 alin. 1 lit. i) privind caracterul

irevocabil al hotărârii judecătorești și posibilitatea de modificare a acesteia numai pe calea dreptului comun (art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007). Hotărârile pronunțate de o instanță judecătorească sunt executorii și se bucură de autoritate de lucru judecat, chiar și în situația în care s-au încălcat normele de competență materială. Atunci, cu atât mai mult acest argument este valabil în cazul de față.

Reclamanta a mai arătat că a încheiat cu pârâta SC SS contractul de proiectare nr. 303/2010, care a avut ca obiect proiectarea unei hale industriale. În conformitate cu prev. art. 9 din contract, reclamanta a achitat două rate din prețul total de 29.812 Euro plus T.V.A., respectiv suma de 5.962 Euro plus T.V.A. și suma de 11.925 Euro plus T.V.A. Ultima tranșă nu a fost achitată de către subscrisa, pe temeiul excepției de neexecutare a contractului. Bunăoară, conform art. 26 din Contractul, proiectantul este răspunzător de predarea la termenele stabilite a documentațiilor finale către beneficiar", iar plata trebuia făcută în termen de 5 zile de la facturare, sub condiția ca și proiectantul să respecte termenele contractuale. Fără îndoială, contractele sinalagmatice sunt caracterizate de interdependența și reciprocitatea obligațiilor, iar neexecutarea

unei obligații de către o parte contractantă, dă dreptul celeilalte părți să refuze executarea propriei obligații, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată.

S.C. SSR.L. a trimis ultima documentație în luna decembrie 2010, cu o întârziere de trei luni, fapt care a condus și la pierderea de către reclamantă a unei subvenții comunitare pentru edificarea halei de producție. In aceste condiții, se consideră că refuzul de plată a ultimei tranșe din onorariu este întemeiat, intimata fiind în culpă contractuali. Mai mult, în condițiile art. 28 din contract,

SC SS datorează penalități de întârziere de 0,15 % pentru fiecare zi de

întârziere. Modul în care este redactată clauza contractuală - folosirea verbului datorează la modul imperativ - atestă că aceste penalități curg de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere.

Dreptul reclamantei de a cere restituirea celor două rate plătite, față de neexecutarea la timp a obligațiilor asumate de către societatea intimată și față de pierderea unui proiect de finanțare europeană, rămâne intact, în condițiile art. 1459 din Codul civil.

Deoarece pretențiile SC SS au fost deja tranșate pe calea unei proceduri speciale, fiind posibilă doar urmarea dreptului comun, se apreciată că Tribunalul Cluj nu poate soluționa fondul litigiului, în cadrul prezentei acțiuni în anulare.

Pârâta S.C. SSR.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare pârâta a arătat că acțiunea in anulare reprezintă modalitatea specifica de desființare a hotărârii arbitrale, pentru motivele expres si limitativ prevăzute de art.364 Cod Pr. Civila.

Ca urmare, procedura de judecata a acțiunii parcurge doua faze, a) prima, de analiza a admisibilității ei in raport cu motivele invocate, dintre cele expres si limitativ reglementate de art.364 Cod Pr. Civila, si, cea de-a doua, b) care devine accesibila numai dacă acțiunea a fost admisa, si, ca urmare, hotărârea arbitrala a fost anulata, ceea ce permite instanței ca, daca litigiul este in stare de judecata, sa se pronunțe si asupra fondului, in limitele convenției arbitrale, (366 alin. 1 Cod Pr. Civila). Când motivele de anulare invocate sunt insa neîntemeiate, cum este cazul in speța, acțiunea in anulare urmează a fi respinsa ca atare si, deci, nu se va mai ajunge la cea de-a doua faza, a rejudecarii litigiului in fond.

Pârâta a mai arătat că reclamanta invoca incidența a trei dintre motivele acțiunii in anulare reglementate de art..364 Cod Pr.Civila, fara a aduce insa probe sau argumente concludente, pertinente, de natura sa demonstreze temeinicia lor. Dimpotrivă, sunt argumente artificiale, total nefondate, construite cu rea credința si rol strict tergiversator.

Astfel, se invoca motivele reglementate la art.364 lit.a) - ,, litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului", b) - "tribunalul arbitrai a soluționat litigiul fara sa existe o convenție arbitrala sau in temeiul unei convenții nule sau inoperante " si i) -,, hotărârea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii". In opinia reclamantei, litigiul nu mai era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului deoarece, anterior promovării acțiunii arbitrale, pârâta a promovat o cerere de emitere a ordonanței de plata in condițiile OUG nr. 119/2007, respinsa de către Judecătoria Marghita. Deschizând aceasta cale procedurala, apreciază reclamanta, pârâta a renunțat si la beneficiul clauzei compromisorii, aceasta devenind inoperanta, ceea ce atrage incidența art.364, lit.b).

OUG nr. 119/2007 reglementează o procedura derogatorie de la dreptul comun, deci inclusiv de la alternativa arbitrajului. Aceasta derogare vizează strict procedura speciala nu si calea jurisdicționala de urmat in cazul eșuării ei.

Optând pentru aceasta procedura speciala, pârâta arată că nu a înțeles sa renunțe implicit la clauza compromisorie din contractul care a generat creanța pretinsa. Clauza compromisorie atributiva de competenta in favoarea arbitrajului, a rămas soluția de rezerva, "dreptul comun" de urmat din momentul in care a eșuat procedura derogatorie a ordonanței de plata. Cat timp părțile devenite litigioase au optat printr-o convenție arbitrala valida in favoarea jurisdicției arbitrale, opțiunea lor înlătura competenta instanțelor statale, in temeiul dispozițiilor art. 3433 Cod Pr.Civila, in conformitate cu care încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competent instanțelor judecătorești.

A formula cererea de obligare a paratei potrivit dreptului comun înseamnă a respecta opțiunea părtilor, dreptul comun procesual convenit de ele prin convenția arbitrala valabil încheiata fiind jurisdicția arbitrala. Procedura speciala a ordonanței de plata nu afectează in nici un mod aceasta opțiune si, pe de alta parte, aceasta procedura nu este accesibila pe calea arbitrajului. Doctrina si jurisprudenta consacrate in materie, au conchis fara echivoc in sensul celor arătate.

Urmând aceasta procedura speciala nu a înțeles să renunțe la alternativa arbitrajului, cum tendențios susține reclamanta, ci doar să valorifice aceasta cale procedurala speciala rapida si puțin costisitoare si pentru care a apreciat ca sunt întrunite condițiile legale. Ea nu a afectat insa, in nici un mod, valabilitatea clauzei compromisorii dintre parti asa incat, ca efect al respingerii cererii de emitere a ordonanței de plata, valorificarea acestei clauze a deveni soluția de urmat.

Pârâta mai arată că Tribunalul Arbitrai constitutit in cauza, verificandu-si propria competenta, potrivit dispozițiilor Regulilor arbitrale proprii instituției arbitrale sesizate si art.343 ind. 2 Cod Pr. Civila, in mod corect a apreciat ca a fost valabil investit cu soluționarea litigiului, clauza compromisorie fiind valida si operanta.

Pe de alta parte, susținând ca, urmare a faptului ca a recurs la procedura speciala a ordonanței de plata litigiul a devenit nearbitrabil, putând fi soluționat doar de instanța de drept comun, reclamanta evaluează in mod eronat si motivul de anulare la care se refera textul art.364, lit.a) Cod Pr. Civila. Arbitrabilitatea litigiului, este definita prin caracterul lui patrimonial si tranzactionabil, impuse cumulativ de textul art.340 Cod Pr. Civila, nicidecum de aspectele ce tin de competenta materiala invocate de către reclamanta. In raport cu obiectul litigiului -pretenții bănești rezultate din derularea unui contract incheiat intre doi profesioniști in domeniul comercial, litigiul este categoric arbitrabil, asa incat, motivul reglementat de art. 364, lit.a) nu se confirma.

Pârâta a mai arătat că neîntemeiat este evocat si motivul reglementat de art.364, lit.i) Cod Pr. Civila; reclamanta nu releva nici un motiv veritabil de incalcare a ordinii publice, bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii.

In opinia sa, reprezintă o incalcarea a dispozițiilor imperative ale legii pronunțarea unei hotărâri arbitrate cu privire la un litigiu, care a fost deja soluționat printr-o procedura judiciara speciala - OUG nr.119/2007. Se incalca, caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești si posibilitatea de modificare a acesteia pe calea dreptului comun. Hotărârile pronunțate de o instanța judecătoreasca sunt executorii si se bucura de autoritate de lucru judecat chiar si in situația in care s-au încălcat normele de competenta materiala.

Pârâta critica, in ansamblu, cele trei motive, invocând dispozițiile art.9, al.3 din OUG nr.119/2007, in conformitate cu care în cazul in care contestația este intemeiata, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabila. In aceasta situație, creditorul poate introduce cerere de chemare in

judecata potrivit dreptului comun. Textul consacra, așadar, in terminis, dreptul de a introduce cererea de chemare in judecata pentru creanța respinsa in procedura speciala a OUG nr.119/2007 "potrivit dreptului comun", adică, in speța, prin valorificarea clauzei compromisorii, in favoarea instituției arbitrale convenite de parti. In raport cu el, atât pretinsul caracter irevocabil al hotărârii date in procedura ordonanței de plata cat si autoritatea de lucru judecat sunt neîntemeiate. Pretinsa încălcare a unor dispoziții legale imperative este, la rândul ei, neîntemeiată.

In concluzie, se solicită, onorata instanța, ca reclamanta nu a dovedit existenta niciu nuia din cele trei motive evocate de ea in susținerea acțiunii in anulare ceea ce justifica respingerea ei ca neintemeiata.

In subsidiar, respectând cele doua faze procedurale ale acțiunii in anulare, pârâta precizează că își rezerva dreptul de a se apară pe fond numai in măsura in care ar fi admisa acțiunea in anulare pentru motivele invocate de către reclamanta si, ca urmare, s-ar putea astfel ajunge la rejudecarea fondului. In esența, se subliniază doar ca hotărârea arbitrala a evaluat in mod corect si legal probele administrate, reclamanta fiind in culpa pentru neonorarea obligațiilor contractuale asumate. S-a dispus obligarea ei la plata contravalorii proiectului executat si preluat fara obiecții, dar refuzat nejustificat la plata. Refuzul de plata, argumentat de întârzierea in executare sau calitatea necorespunzatoare a lucrării realizate au fost in totalitate neprobate de către reclamanta, parata in dosarul arbitral.

A mai reținut tribunalul că între reclamanta S.C. B. S.R.L., în calitate de beneficiar și pârâta S.C. SSR.L., în calitate de proiectant a fost încheiat contractul de proiectare nr. 303 din 2010, având ca obiect proiectarea generală pentru obiectivul Hala Producție Ambalaje Ușoare din Metal în conformitate cu datele de tema de proiectare din Anexa 1 și a specificațiilor conținute în oferta financiară din anexa 2.

Potrivit art. 31 din acest contract orice litigii decurgând din executarea sau neexecutarea în tot sau în parte a contractului se vor rezolva pe cale amiabilă. În caz contrar, litigiile vor fi soluționate de către C. ea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C., deciziile acesteia devenind obligatorii pentru părțile implicate în contract.

Uzând de prevederile O.U.G. 119/2007 pârâta S.C. SSR.L. a sesizat Judecătoria Beiuș cu o acțiune în pretenții înregistrată sub nr._ întemeiată pe contractul mai sus-menționat, cerere care, după declinarea competenței a fost soluționată în mod irevocabil de Judecătoria Marghita la data de_ în sensul respingerii.

Ulterior, aceeași pârâtă a sesizat C. ea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C. cu o acțiune în pretenții, acțiune finalizată prin Hotărârea Arbitrală nr. 4 din data de_ .

Primul argument invocat de reclamantă în acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este neîntemeiat, dispozițiile art. 364 alin. 1 lit. a C.p.c. ( litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului) nefiind incidente în

cauză, deoarece obiectul dosarului arbitral nr. 4/2012 îl reprezintă pretenții patrimoniale izvorâte dintr-un contract comercial, așadar dreptul dedus judecății are caracter patrimonial și nu se referă la drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție, potrivit art. 340 C.p.c.

Al doilea motiv invocat de reclamantă prevăzut de art. 364 alin. 1 lit. b C.p.c., potrivit căruia tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții arbitrale inoperante sau nule, este găsit de tribunal neîntemeiat.

Astfel, procedura sumară reglementată de O.U.G. 119/2007 la care a recurs inițial pârâta S.C. SSR.L. este un instrument la îndemâna creditorului

- care face dovada într-o manieră simplificată că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă - de a-și realiza creanța cu celeritate. Dacă nu reușește pe această cale, creditorul nu este prejudiciat în nici un mod, legiuitorul prevăzând în mod expres în art. 9 alin. 3 din OUG 119/2007 faptul că respingerea cererii oferă posibilitatea creditorului de a-și pretinde dreptul potrivit dreptului comun.

Este excesiv a interpreta că, uzând de procedura simplificată a OUG 119/2007 creditorul a înțeles să renunțe la clauza compromisorie reglementată la art. 31 din contract. Pe de altă parte, dreptul comun îl reprezintă un litigiu în pretenții adresat fie instanțelor judecătorești, fie Curții de Arbitraj.

Cât timp încheierea de respingere a cererii întemeiate pe OUG 119/2007 de către Judecătoria Marghita nu se bucură de autoritate de lucru judecat, este rezonabil a aprecia că acest creditor poate uza încă de clauza compromisorie în litigiul de drept comun pe care urmează a-l promova.

Cel de-al treilea și ultimul motiv invocat de reclamantă urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece dispozițiile art. 364 alin. 1 lit. i C.p.c. vizează ipoteza încălcării ordinii publice ori a dispozițiilor imperative ale legii. Or, legiuitorul a prevăzut în mod expres potrivit art. 9 alin. 3 din OUG 119/2007 că prin respingerea cererii de chemare în judecată creditorul are deschisă calea dreptului comun pentru realizarea creanței, iar noțiunea de drept comun include, în opinia instanței, inclusiv procedura arbitrală, acolo unde este poate fi incidentă, cum este cazul din speța de față.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 364 alin. 1 lit. a, b și i coroborate cu art. 366 C.p.c. tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L în contradictoriu cu pârâta S.C.. SSR.L.

Potrivit art. 274 C.p.c. a dispus obligarea reclamantei aflate în culpă procesuală la plata sumei de 4960 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării Sentinței civile nr. 4319/2012 a Tribunalului C., în sensul admiterii acțiunii; anulării Hotărârii arbitrale nr. 4/_ a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C., pronunțată în Dosar nr. 4/2012, în baza art. 364 alin. 1 lit. a, b și i din C.pr.civ., cu consecința respingerii cererii de arbitrare. Cu cheltuieli de judecată.

Motivând recursul, recurenta a făcut un scurt istoric al procesului, arătând că, în fapt, prin Sentința civilă recurată s-a dispus respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva Hotărârii arbitrale nr. 4/_ a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie C., pronunțată în Dosar nr. 4/2012.

Menționăm că prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. de dosar arbitral 4/_ la C. ea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

C., intimata-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 96.260,65 lei cu titlu de contravaloare lucrări executate și 42.921, 79 lei, cu titlu de penalități de întârziere, în temeiul Contractului de proiectare nr. 303/2010.

La termenul din data de_, intimata-reclamantă a depus o completare de acțiune prin care a mai solicitat plata sumei de 32.380, 81 lei, reprezentând contravaloarea ultimei părți a lucrării, precum și suma de 3157,12 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

În motivare, reclamanta S.C. SSR.L. a făcut referire la contractul de proiectare sus amintit, având ca obiect proiectarea generală pentru obiectivul -

hală producție ambalaje ușoare din metal - SC B. S.R.L., în schimbul obligației corelative de a achita suma totală de 29.812 Euro plus T.V.A. Reclamanta a considerat că reclamanta a încălcat prevederile art. 9 din contract referitoare la modalități le de plată a prețului, respectiv faptul că nu s-a plătit factura nr. S. 0075/_, corespunzătoare unei etape de execuție. Această

factură avea valoarea de 63.879,84 lei, echivalentul a 11.925 Euro + T.V.A., la care reclamanta a calculat penalități de întârziere de 0,15 %/zi.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 4/2012, după ce a respins toate apărările reclamantei, instanța arbitrală a admis în întregime acțiunea precizată, obligând reclamanta la plata unei sume de 96.260,65 lei inclusiv T.V.A., cu titlu de creanță principală, precum și a unei sume de 42.921, 79 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru fiecare zi la suma datorată, începând cu_ până la executare.

Totodată, s-a dispus și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.625, 23 lei, reprezentând taxa arbitrală și 8680 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Motivele acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Înainte de a examina problemele legate de fondul raporturilor juridice dintre părți, instanța de judecată verifică întotdeauna legalitatea hotărârii arbitrale, prin prisma motivelor prevăzute de art. 364 C.pr.civ.

Astfel, reclamanta S.c. SSR.L. a recurs la procedura arbitrală În privința prezentului litigiu, desi a utilizat anterior o procedură judiciară specială, având exact același obiect. Mai exact, la data de_, reclamanta s-a adresat Judecătoriei Beiuș - Județul Bihor (dosar nr._ ) cu o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, conform O.U.G. nr. 119/2007, invocând exact aceleași aspecte ca și cele din cuprinsul cererii de arbitraj. Mai mult, în chiar cererea de emitere a ordonanței de plată, reclamanta a menționat despre existența unei clauze compromisorii, fiind conștientă de necesitatea soluționării litigiilor pe calea procedurii arbitrale. La termenul de judecată din data de_, Judecătoria Beiuș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat-o în favoarea Judecătoriei M. . Această din urmă instanță, la termenul de judecată din data de_ a dispus respingerea cererii. După această soluție nefavorabilă, reclamanta s-a adresat Curții de Arbitraj C., în ciuda faptului că hotărârea pronunțată de Judecătoria Marghita are caracter irevocabil, putând fi modificată numai pe calea dreptului comun.

În urma soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată de către Judecătoria Marghita s-a blocat, practic, accesul reclamantei la procedura arbitrală, deoarece hotărârea pronunțată de instanța statală are o autoritate de lucru judecat relativă, care nu poate fi înfrântă decât prin pronunțarea unei noi hotărâri potrivit dreptului comun (art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, cu modificările și completările ulterioare). Principiul autorității de lucru judecat este reglementat prin norme juridice imperative, de la care nu se poate deroga.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Marghita este în concordanță și cu prevederile art. 3434 alin. 2 lit. a din C.pr.civ., respectiv: "instanța va reține spre soluționare procesul dacă ... pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală",

Or, în procedura respectivă, reclamanta și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, invocând o serie de aspecte legate de fondul raporturilor juridice (excepția de neexecutare a contractului), fără nicio rezervă bazată pe convenția arbitrală.

Art. 343⁴C.pr.civ. instituie anumite situații juridice derogatorii de la principiul conform căruia încheierea unei convenții arbitrale are ca efect excluderea competenței instanțelor judecătorești În rezolvarea litigiului respectiv.

Acest argument a fost reținut și de C. ea de Apel C. (Decizia nr. 12511R12005 publicată În Buletinul Jurisprudenței 2005, Editura Sfera, C. -N., 2006, p. 190):

"cu toate acestea, conform art. 343-1 alin. 2 a C.pr.civ., instanța judecătorească va reține spre soluționare procesul dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală",

Într-o altă ordine de idei, În cazurile prevăzute la art. 3434 C.pr.civ., "legea autorizează instanțele să rețină litigiul spre judecată "(S. Zilberstein, V.M. C. u, Tratat de executare silită, Editura Lumina Lex, București, 2001, p.162), în oricare din cele trei situații prevăzute în mod limitativ. De asemenea, În literatura de specialitate s-a subliniat că "părțile își păstrează dreptul de a se judeca în fața instanțelor de drept comun, chiar În prezența unei convenții" (V. Roș, Arbitrajul comercial internațional, Editura R.A. Monitorul Oficial, București, 2000, p. 224, apud. M. Tăbârcă, Gh. B., codul de procedură civilă comentat și adnotat, Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 1032).

Practic, singura modalitate prin care hotărârea de respingere pronunțată la data de_ de către Judecătoria Marghita poate fi modificată este procedura dreptului comun, adică art. 7201 și urm. C.pr.civ. (Dragoș Mihai Mănescu, Proceduri rapide de recuperare a creanțelor, Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 24).

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că litigiul nu mai era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului (art. 364 alin. I lit. a C.pr.civ.). De asemenea, prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale cu privire la un litigiu, care a fost deja soluționat printr-o procedură judiciară specială - O.U.G. nr. 119/2007 - se încalcă dispozițiile imperative ale legii (art. 364 alin. I lit. i) privind caracterul irevocabil al hotărârii judecătorești și posibilitatea de modificare a acesteia numai pe calea dreptului comun (art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007).

Hotărârile pronunțate de o instanță judecătorească sunt executorii și se bucură de autoritate de lucru judecat, chiar și în situația în care s-au încălcat normele de competență materială. Atunci, cu atât mai mult acest argument este valabil în cazul de față.

Fondul problemei raporturilor juridice

Reclamanta a încheiat cu intimata S.C. SSR.L. contractul de proiectare nr. 303/20 I O, care a avut ca obiect proiectarea unei hale industriale.

În conformitate cu prevederile art. 9 din contract, reclamanta a achitat reclamantei două rate din prețul total de 29.812 Euro plus T.V.A., respectiv suma de 5.962 Euro plus T.V.A. și suma de 11.925 Euro plus T.V.A. Ultima tranșă nu a fost achitată de către recurentă, pe temeiul excepției de neexecutare a contractului.

Bunăoară, conform art. 26 din Contractul, "proiectantul este răspunzător de predarea la termenele stabilite a documentațiilor finale către beneficiar", iar plata trebuia făcută în termen de 5 zile de la facturare, sub condiția ca și proiectantul să respecte termenele contractuale.

Fără îndoială, contractele sinalagmatice sunt caracterizate de interdependența și reciprocitatea obligațiilor, iar neexecutarea unei obligații de către o parte contractantă, dă dreptul celeilalte părți să refuze executarea propriei obligații, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată.

Reclamanta S.C. SSR.L. a trimis ultima documentație în luna decembrie 2010, cu o întârziere de trei luni, fapt care a condus și la pierderea de către recurentă a unei subvenții comunitare pentru edificarea halei de producție. În aceste condiții, recurentă consideră că refuzul de plată a ultimei tranșe din onorariu este întemeiat, intimata fiind în culpă contractuală.

Mai mult, în condițiile art. 28 din contract, reclamanta datorează subscrisei penalități de întârziere de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere. Modul în care este redactată clauza contractuală - folosirea verbului datorează la modul imperativ - atestă că aceste penalități curg de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere.

Dreptul recurentei de a cere restituirea celor două rate plătite, față de neexecutarea la timp a obligațiilor asumate de către societatea intimată și față de pierderea unui proiect de finanțare europeană, rămâne intact, În condițiile art. 1459 din Codul civil.

Critica Sentinței pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj

Instanța de fond a respins acțiunea formulată de către recurentă, analizând fiecare din cele trei motive invocate: art. 364 alin. 1 lit. a, b și i C.pr.civ. Cu privire la motivul prevăzut de art. 361 alin. 1 lit. a C.pr.civ., Tribunalul Comercial Cluj a considerat că acesta este neîntemeiat, deoarece dreptul dedus judecății are caracter patrimonial și nu se referă la drepturi asupra cărora nu se

pot încheia tranzacții.

În opinia recurentei, așa cum a arătat și în considerentele acțiunii, după utilizarea procedurii speciale prevăzute de O.U.G. nr. 119/2007, litigiul de față nu mai are arbitrabil.

Cu privire la cel de-al doilea motiv al acțiunii - art. 364 alin. 1 lit. b C.pr.civ. -, instanța de fond a apreciat că procedura sumară la care a recurs intimata S.C. SSR.L. este un instrument la îndemâna creditorului de a-și realiza cu celeritate creanța, iar a interpreta că, după utilizarea acestei proceduri simplificate, pârâta ar fi renunțat la clauza compromisorie este excesiv. De asemenea, a apreciat instanța de fond, dreptul comun îl reprezintă un litigiu în pretenții adresat fie instanțelor judecătorești, fie Curții de Arbitraj, fiind rezonabil ca să poată fi uzi tată clauza compromisorie chiar după pronunțarea unei încheieri de respingere conform O.U.G. nr. 119/2007.

Apreciem că motivul de nulitate prevăzut de art. 364 alin. 1 lit. b C.pr.civ. este cel mai solid argument al subscrisei în promovarea prezentei acțiuni în anulare, iar susținerile instanței de fond referitor la acest motiv sunt lipsite de consistență juridică.

Bunăoară, există o bogată jurisprudență și doctrină de specialitate care au dezvoltat ideea inoperativitătii clauzei compromisorii În momentul recurgerii la procedura specială prevăzută chiar și de O.G. nr. 5/2001, dacă apărarea pârâtului se bazează pe art. 343 alin. 2 lit. a C.pr.civ. (1 Ștefănescu, C. Donțu, Somația de plată. Cerere În anulare. Excepție de necompetență generală a instanțelor judecărorești. Clauza arbitrală în Pandecte Române, nr. 3/2004, p. 100-103, Sentința nr. 14.482/_ a Tribunalului București, etc.)

Nu este deloc excesiv a susține că intimata a renunțat în mod implicit la valorificarea clauzei compromisorii atunci când a promovat o acțiune fundamentată pe O.U.G. nr. 119/2007, deoarece "raportul juridic dedus judecății în procedura specială a somației de plată (sau a ordonanței de plată) este același cu cel al acțiunii în pretenții de drept comun ce ar putea fi introdusă de creditor" (Gh. B., Jurisprudența comercială - Teorie și Jurisprudență, Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 455). De asemenea, revocarea implicită a convenției arbitrale - atunci când, în pofida existenței unei clauze compromisorii, reclamanta a sesizat Judecătoria cu judecarea litigiului izvorât dintr-un contract

- a fost validată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, prin Deciziile nr. 2337/_ și nr. 2527/_ (T. Chiuariu, R. Giurea, Arbitrajul intern și internațional. Reglementare. Doctrină. Practică arbitrală și judiciară, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 79-79).

Drept urmare, aserțiunea instanței de fond, dincolo de lipsa de argumente juridice, este izolată din punct de vedere jurisprudențial. În ciuda faptului că subscrisa am depus la dosar extrase de practică judiciară, instanța de fond nu s- a pronunțat în niciun mod asupra chestiunilor de drept invocate, preferând o abordare generală de genul "este excesiva considera că. .. ".

Cât privește echivalarea dintre procedura de drept comun și procedura arbitrală, susținerea instanței de fond este fundamental greșită. Bunăoară, arbitrajul nu numai că nu este o procedură de drept comun, nu este nici măcar o procedură jurisdicțională specială, ci un mijloc alternativ de soluționare a litigiilor pe cale extrajudiciară. O procedură de drept comun - după cum îi spune și denumirea - este aceea care cuprinde normele juridice care în mod obișnuit se aplică oricărei categorii de litigii, în cazul în care legea nu prevede o procedură specială, derogatorie. Prin această echivalare, practic a fost înlăturată autoritatea de lucru judecat relativă a unei hotărâri pronunțate în baza O.U.G. nr. 119/2007 (conform art. 9 alin. 3).

Cât privește cel de-al treilea motiv invocat prin acțiunea principală - art.

364 lit. i C.pr.civ. -, instanța de fond l-a considerat neîntemeiat, motivând că procedura arbitrală face parte din procedura de drept comun, neexistând nicio încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Or, tocmai încălcarea acestui principiu prin desfășurarea procedurii arbitrale se circumscrie noțiunii de încălcare a dispozițiilor imperative ale legii.

Deoarece pretențiile reclamantei au fost deja tranșate pe calea unei proceduri speciale, fiind posibilă doar urmarea dreptului comun, apreciem că Tribunalul Cluj nu poate soluționa fondul litigiului, în cadrul prezentei acțiuni în anulare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SS a solicitat respingerea recursului promovat ca in totalitate nefondat, cu consecința menținerii ca întemeiata si legala a sentinței recurate; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, conform dovezilor depuse.

În motivarea întâmpinării se arată că recurenta interpretează greșit dispozițiile legale incidente, si ca urmare, evaluează incorect concluziile instanței de fond, investita cu acțiunea in anulare, dezvoltând pe larg aceste susțineri.

Analizând recursul declarat, C. ea reține următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. de dosar 4/_ la C. ea de Arbitraj de pe lângă camera de Comerț și Industrie C., pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 96.260,65 lei cu titlu de contravaloare lucrări executate și 42.921, 79 lei, cu titlu de penalități de întârziere, în temeiul Contractului de proiectare nr. 303/2010. La termenul din data de_, pârâta a depus o completare de acțiune prin care a mai solicitat plata sumei de 32.380,81 lei, reprezentând contravaloarea ultimei părți a lucrării, precum și suma de 3157,12 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 4/2012, instanța arbitrală a admis în întregime acțiunea precizată, obligând-o la plata unei sume de 96.260,65 lei inclusiv T.V.A., cu titlu de creanță principală, precum și a unei sume de 42.921, 79 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru fiecare zi la suma datorata, începând cu_ până la executare. Totodată, s-a dispus și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.625, 23 Iei, reprezentând taxa arbitrală și 8680 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Reclamanta recurentă invocă, întocmai ca și la prima instanță, trei motive prevăzute de art. 364 C.pr.civ., pentru desființarea hotărârilor arbitrale, respectiv litigiul nu ar fi susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, tribunalul arbitral ar fi soluționat litigiul fara sa existe o convenție arbitrala sau in temeiul unei convenții nule sau inoperante, hotărârea arbitrala încalcă ordinea publica, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Cu privire la primul motive, C. ea reține că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 340 C.pr.civ., respectiv litigiul are un neîndoios caracter patrimonial air părțile pot să dispună asupra obiectului litigiului în sensul tranzacționării.

Comun pentru primele două motive invocate de reclamanta recurentă, se insistă asupra împrejurării utilizării de către pârâtă, prealabil arbitrajului, a procedurii speciale prevăzute de OUG nr.119/2007, ceea ce ar fi împiedicat, în opinia recurentei, utilizarea procedurii arbitrale.

Art. 343³C. pr. civ. prevede că încheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti și că tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu si hotaraste in aceasta privinta printr-o incheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, conform art. 364.

În speță, nici cu ocazia verificării competenței, nici altcândva în cuprinsul litigiului arbitral, reclamanta recurentă nu a negat competența tribunalului arbitral. Arbitrajul are o natură mixtă, contractuală și judiciară, iar faptul neinvocării pretinsei necompetențe în fața tribunalului arbitral nu semnifică decât o achiesare, un acord de tip contractual reînnoit, în sensul admiterii arbitrajului, renunțându-se tacit la posibilitatea contestării competenței prin prisma existenței anterioare a unei proceduri conform OUG nr.119/2007, procedură care, oricum, nu împiedica soluționarea litigiului pe calea dreptului comun, obișnuit, deci inclusiv prin arbitraj.

Mai mult decât atât, nu numai că reclamanta recurentă nu a procedat la contestarea competenței tribunalului arbitral, ci a și procedat la alegerea propriului arbitru, ceea ce semnifică din nou acordul său pentru arbitraj.

Reclamanta recurentă mai invocă că datorita soluționării litigiului pe calea arbitrajului a fost încălcata autoritatea de lucru judecat care impunea instanța statala ca instanța competenta, susținere care nu are legătură cu modul specific în care funcționează tribunalele și cu caracterul contractual al arbitrajului, partajarea competenței între instanțele obișnuite și tribunalele arbitrale operând numai în temeiul dispozițiilor speciale exprese, la care s-a făcut deja referire, respectiv la cele pertinente situației de față, nu și în temeiul unui principiu general al puterii de lucru judecat, recunoscute pentru fondul litigiului, nu pentru o simplă problemă de competență.

C. ea mai reține că în speță nu poate fi vorba despre încălcarea ordinii publice ori a dispozițiilor imperative ale legii, ci, dimpotrivă, de aplicarea, realizată corect, a unor texte legale, în lumina consimțământului reclamantei recurente la arbitraj, prin neinvocarea vreunei lipse de competență a tribunalului arbitral și achiesarea la competența acestuia.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., C. ea urmează să respingă recursul.

În temeiul art. 274 Cod procedura civilă, va obliga recurenta să plătească intimatei S.C. SSR.L. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.4319 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. SSR.L. suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. L. RUS A. A. M. C. I.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: D.H.

← Decizia civilă nr. 1006/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală		Decizia civilă nr. 10368/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală →

Decizia civilă nr. 2523/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2523/2013. Acțiune anulare hotărâre arbitrală