Sentința civilă nr. 1645/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1645/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind acțiunea formulată de către reclamanta SC DS împotriva pârâtei SC T. M. R. S., având ca obiect cerere în rezoluțiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei, d-l avocat Frunzescu Cornel, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar următoarele înscrisuri:
la data de 9 mai 2013, din partea reclamantei, precizări la cererea reconvențională formulată de SC T. M. S., invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a SC DS, motivat pe faptul că se susține că partea nu este proprietarul tractorul și că echipamentul ar fi fost achiziționat de BT LEASING IFN SA;
la data de 30 mai 2013, din partea pârâtei, o serie de documente;
Se comunică cu reprezentantul pârâtei un exemplar din precizările formulate de către reclamantă.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar dovada comunicării prin e-mail cu reprezentantul reclamantei a M. ualului de Garanție AGCO, a raportului intern al pârâtei referitor la solicitarea reclamantei de înlocuire a prizei de putere și a ambreiajului și a extrasului de pe www.bnro.ro din care reiese rata dobânzii în perioada_ și_, arătând faptul că reprezentantul reclamantei a confirmat primirea acestor documente.
În continuare, reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către reclamantă, arătând faptul că atât în contractul de vânzare-cumpărare cât și în contractul de leasing încheiat între reclamantă și societatea de leasing, este prevăzută obligația în
sarcina utilizatorului de a efectua toate reparațiile legate de tractor, obligație regăsită în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare la fila 13 art.9.7 lit. j și în cuprinsul contractului de leasing fila 20 art.6.4 și 7.5, ambele prevăzând în mod clar obligația utilizatorului de a suporta toate costurile legate de utilizarea tractorului. De asemenea, cu privire la cererea de disjungere a cererii reconvenționale formulată de către reclamantă, consideră că nu se impune la acest moment o astfel de măsură procesuală, cererea reconvențională fiind în stare de judecată.
Instanța, în ceea ce privește excepția invocată de reclamantă, prin raportare la prevederile art. 137 alin.1 și 2 Cod.proc.civ., o va uni cu fondul, iar în ceea ce privește cererea de disjungere formulată de către reclamantă, prin raportare la dispozițiile art.120 alin.2 și coroborat cu art.135 Cod.proc.civ., consideră că nu este fondată, dat fiind faptul că disjungerea cererii reconvenționale s-ar impune doar în situația în care soluționarea cererii principale ar fi în stare de judecată, iar soluționarea cererii
reconvenționale ar impune acordarea unor noi termene și administrarea în cauză de probe, situație care nu se regăsește în cauza de față, dat fiind faptul că instanța, pe de-o parte, a soluționat cererea principală la un termen anterior pronunțându-se asupra excepțiilor invocate de către pârâtă, rămânând investită doar cu cererea reconvențională, care conform susținerilor părții pârâte este în stare de judecată.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri în probațiune de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentantului pârâtei asupra fondului cererii reconvenționale formulate.
Reprezentantul pârâtei solicita admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, arătând faptul că a depus la dosar documentele justificative, precum și explicațiile suplimentare din care a reieșit faptul că reclamanta a avut obligația de a achita aceste servicii și piese care au fost efectuate și livrate în favoarea acesteia, reclamanta-pârâtă necontestând aceste sume, recunoscând suma de 17.493,39 lei, motiv pentru care a solicitat la termenul anterior emiterea unei hotărâri parțiale în acest sens, iar cu privire la celelalte două facturi, care au însumat lucrările efectuate, dar nefacturate la momentul respectiv, arată că a depus documentele justificative, respectiv autorizațiile de reparație semnate și acceptate de către SC DS și manualul de garanție din care a reieșit faptul că aceste
lucrări care au fost efectuate nu erau în garanție, fiind necesar să fie achitate suplimentar și separat de garanție, arătând faptul că aferent acestor sume solicită acordarea dobânzii legale, sub forma dobânzii penalizatoare, în conformitate cu O.G. 13/2011, la nivelul dobânzii stabilite de către B.N.R. conform documentului depus la dosar în acest sens la data de 30 mai 2013, la care se adaugă 4% conform art. 3 din O.G. nr.13/2011. De asemenea, solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar la acest termen de judecată.
La interpelarea instanței, cu privire la modalitatea în care se realizau efectiv aceste servicii de reparație, reprezentantul pârâtei învederează faptul că acestea se realizau prin deplasarea unui reprezentant al pârâtei la sediul reclamantei, respectiv la locul unde se afla tractorul, motiv pentru care erau menționate și ore de deplasare în avizele de reparații.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii reconvenționale formulate de către SC T. M. R. S. .
T R I B U N A L U L,
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta SC T. M. R.
S. în contradictoriu cu reclamanta SC DS, înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 martie 2013, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 36.832 lei, compusă din debit principal în cuantum de
35.575 lei și dobândă în cuantum de 1.257 lei.
În motivarea cererii s-a susținut că debitul principal este aferent facturilor nr.352/_ în valoare de 2.354 lei, 460/18 mai 2012 în valoare de 5.295 lei, 685/28 iunie 2012 în valoare de 1.060 lei, 743/_ în valoare de 1.152 lei, 925/31 iulie 2012 în valoare de 3.348 lei, 1926/_ în valoare de 21.941 lei și 1932/_ în valoare de 425 lei.
S-a mai susținut că reclamanta îi datorează pârâtei pentru neachitarea la scadență a contravalorii facturilor mai sus menționate o dobândă în cuantum de 1.257 lei, prin raportare la data scadenței fiecărei
facturi, cu luarea în considerare a dispozițiilor legale ce reglementează materia dobânzii.
Facturile au fost emise pentru bunuri solicitate de reclamantă și livrate de pârâtă în legătură cu tractorul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.1178/_, neexistând nici un motiv pentru care reclamanta să fie exonerată de plata contravalorii acestora.
În plus, s-a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în situația în care aceasta urmează să cadă în pretenții.
Reclamanta a depus la dosar o întâmpinare față de cererea reconvențională formulată de pârâtă, înregistrată la data de_, arătând că din verificările efectuate în contabilitatea proprie a reieșit că valoarea totală a facturilor emise de pârâtă a fost de 21.777,79 lei din care a fost achitată suma de 4.284,40 lei, rămânând de achitat diferența de 17.493,39 lei.
În ceea ce privește sumele restante reclamanta a susținut că nu a fost achitată datorită faptului că utilajul achiziționat de la pârâtă s-a defectat în repetate rânduri și că o mare parte din reparațiile efectuate s-au datorat neconformității tractorului achiziționat.
Față de evidențele înregistrate în cele două contabilități, reclamanta a considerat că se impune în cauză efectuarea unei expertize contabile.
Față de poziția procesuală exprimată de reclamantă, pârâta a înregistrat la dosarul cauzei la data de 9 mai 2013 un răspuns la întâmpinare, arătând că în mod eronat reprezentanții reclamantei au concluzionat că suma înregistrată ca fiind datorată în favoarea sa este de 17.493,39 lei și că, în realitate, această sumă ar fi de 13.208,99 lei.
Acest fapt rezultă din cuprinsul fișei analitice partener aferentă lunii decembrie 2012, când reclamanta înregistra un debit față de pârâtă de 17.493,39 lei, din care pârâta recunoaște că a fost achitată suma de 4.284,40 lei, astfel cum este menționat în coloane "debit";, rămânând de achitat suma de 13.208,99 lei menționată în coloana "sold";.
Față de pretențiile formulate de pârâtă, aceasta susține că reclamanta figurează înregistrată în contabilitate cu contravaloarea facturilor nr.353, 460, 685, 743 și 925 emise de societatea pârâtă.
În ceea ce privește aceste 5 facturi se consideră, pe cale de consecință, că pretențiile formulate prin cererea reconvențională sunt recunoscute de către reclamantă.
S-a apreciat că necesită clarificări suplimentare factura nr.1926 din_ emisă de către pârâtă în condițiile în care în facturile anterioare mai sus menționate se susține că nu au fost cuprinse toate orele de manoperă și deplasare precum și piesele de schimb consumate pentru efectuarea intervențiilor de service solicitate de reclamantă, acestea fiind cuprinse în factura nr.1926/2012.
La data de 9 mai 2013, după dezbaterile din ședința publică, a fost înregistrat la dosarul cauzei un înscris provenind de la reclamantă, intitulat
"Precizări";, fiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, prin raportare la cererea reconvențională, motivat pe faptul că reclamanta nu este proprietara tractorului la care au fost efectuate reparațiile pretins a fi făcute de pârâtă, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare și contractul de leasing proprietar fiind BT LEASING TRANSILVANIA IFN SA.
Analizând cererea reconvențională formulată de către pârâtă și, cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către reclamantă, prin raportare la pretențiile proprii formulate de pârâta SC T.
M. S., instanța va reține faptul că este reală împrejurarea că tractorul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1178/3 februarie 2012 încheiat între SC BT LEASING TRANSILVANIA IFN SA în calitate de cumpărător și SC T. M. S. în calitate de vânzător, nu este proprietatea reclamantei SC DS, aceasta având doar calitatea de utilizator, calitate ce-i este conferită de contractul de leasing financiar nr.16006LI/2012, aspect care rezultă în mod clar și fără echivoc atât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, cât și din cuprinsul contractului de leasing depuse la dosar la filele 6-27.
De altfel, instanța a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare al cărui titular a fost reclamanta SC DS, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtă, în considerarea faptului că aceasta nu era proprietar al tractorului achiziționat de societatea de leasing și, drept urmare, prin raportare la convențiile invocate mai sus, nu era îndreptățită să formuleze o cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului.
Calitatea de utilizator însă îi conferă reclamantei calitate procesuală pasivă în cauză față de pretențiile formulate de pârâta SC T. M. R.
S., în condițiile în care în favoarea reclamantei aceasta a efectuat o serie de reparații și înlocuiri a unor consumabile, menționate în cuprinsul facturilor depuse la dosar la filele 68-92.
În baza contractului de leasing încheiat de pârâtă cu proprietarul utilajului, aceasta își asuma pe întreaga durată de derulare a contractului, totalitatea obligațiilor ce decurgeau din folosirea bunului, direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului din cauze fortuite, conform art. 7.4. din contract (f.21).
În baza disp. art.7.5. din aceeași convenție, finanțatorul îi recunoștea utilizatorului, de altfel, dreptul la acțiune direct împotriva furnizorului în cazul reclamațiilor privind asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere în acest sens.
De altfel, utilizatorul suporta și cheltuielile de asigurare în baza aceluiași contract de leasing.
Tribunalul reține faptul că sumele solicitate de pârâtă prin cererea reconvențională au fost recunoscute, în parte, într-o primă etapă de reclamantă, cuantumul recunoscut fiind de 13.208,99 lei și nu 17.493,39 lei cum se menționa în cuprinsul întâmpinării, din cuantumul acestei sume finale fiind achitată suma de 4.234,40 lei, soldul rămas neachitat fiind deci 13.208,99 lei.
Se mai reține faptul că înscrisurile depuse de către pârâtă în probațiune relevă faptul că pe parcursul utilizării tractorului de către reclamantă, în calitate de utilizator, au fost efectuate o serie de intervenții pentru remedierea unor defecțiuni semnalate de utilizator, precum și în scopul reviziilor pe care tractorul urma să le suporte la un anumit număr de kilometri și ore de utilizare.
Astfel, pârâta a emis în sarcina reclamantei facturile nr.353/_, 460/_, 685/_, 743/_ și 925/_, a căror contravaloare nu a fost achitată de către pârâtă, facturi care i-au fost comunicate reclamantei prin poștă, dovada fiind depusă la dosar anexată fiecărei facturi în parte, la baza emiterii acestor facturi stând solicitările reclamantei adresate pârâtei pentru efectuarea unor intervenții în baza unor dispoziții de livrare.
Instanța reține că dispozițiile de livrare anexate facturilor au fost semnate de către debitoare printr-un delegat al acesteia, în cuprinsul lor menționându-se detaliat și lucrările efectuate, numărul de ore de manoperă necesare pentru efectuarea lucrărilor, precum și tariful pentru deplasarea în vederea intervenției solicitate de reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile M. ualului de garanție depus la dosar utilajul folosit de reclamantă beneficia de garanție pe o perioadă de 12 luni calendaristice sau 1.500 de ore de funcționare, oricare din variante ar surveni prima. Această garanție însă nu privea materialele consumabile cum ar fi filtrele, uleiurile, lubrifianții și nici manopera necesară pentru montarea și aprovizionarea cu aceste consumabile, în cadrul garanției nefiind inclusă nici înlocuirea pieselor de uzură, care sunt menționate în cuprinsul manualului la articolele 3.02., garanția nefiind acordată în situația în care utilajul a suferit defecțiuni ca urmare a utilizării defectuoase, în condiții improprii scopului pentru care a fost realizat, ori pentru daune indirecte cauzate ca urmare a funcționării continue a unui utilaj defectuos.
Facturile emise de pârâtă a căror contravaloare se solicită a fi achitată de reclamantă se referă la înlocuirea unor materiale consumabile și la plata contravalorii manoperei aferente acestora fiind excluse de garanția oferită de producător, întocmirea facturilor având în vederea devizele de lucrări întocmite de reclamantă.
De altfel, reclamanta nu a contestat contravaloarea acestor facturi, recunoscând debitul de 13.208,99 lei, motiv pentru care instanța o va obliga să îl achite pârâtei cu titlu de contravaloare piese de schimb, manoperă și servicii efectuate la tractorul marca Chellenger MT 645BV, seria T247089 utilizat de aceasta.
În ceea ce privește facturile nr.1926/_ și 1932/_, instanța reține faptul că pârâta nu a făcut dovada efectuării în favoarea reclamantei a contravalorii lucrărilor pretinse, după cum nu s-a făcut nici dovada faptului că o parte din aceste lucrări se impuneau a fi înscrise în facturile menționate anterior, la a căror contravaloare a fost obligată reclamanta. Dispozițiile de livrare care însoțesc facturile nu sunt semnate de reclamantă sau de un mandatar al acesteia astfel încât instanța consideră că sumele nu sunt certe, lichide și exigibile, facturile nefiind acceptate la plată de reclamantă, conform dispozițiilor art. 379 alin. 3 Cpr.civ., nefiindu-i de altfel comunicate acesteia anterior formulării cererii de chemare în judecată.
De altfel, înscrisurile anexate acestei facturi nu poartă semnătura și ștampila unui delegat aparținând pârâtei, nefiind recunoscută efectuarea lucrărilor pretinse și livrarea pieselor pretins consumate pentru intervențiile de service solicitate de reclamantă.
Față de considerentele mai sus reținute, tribunalul va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și o va obliga pe reclamantă să-i achite suma de 13.209 lei cu titlu de pretenții, apreciind creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar și, de altfel, recunoscută de reclamantă prin întâmpinarea depusă în cauză.
Totodată, în baza disp. art. 3 din OG nr.13/2011, reclamanta va fi obligată să-i achite pârâtei cu titlu de dobândă suma de 872 lei calculată pe perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi, astfel cum a fost precizată de pârâtă ( factura nr. 353/_ cu scadența la 14.05.201, nr. 460/_ la_, nr. 685/_ la_, nr.743/_ la_ și
nr. 925/_ la_ ) în condițiile în care nu s-a stabilit un termen al scadenței contractual, instanța având în vedere faptul că data scadenței invocată de pârâtă este ulterioară datei emiterii facturilor și deci mai
favorabilă debitorului, calcularea dobânzii făcându-se până la data de 3 martie 2013, conform pretențiilor pârâtei, restul pretențiilor formulate urmând a fi respinse ca fiind nefondate.
În baza prev. art.274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să-i achite pârâtei și cheltuieli de judecată, fiind în culpă procesuală, proporțional cu pretențiile admise, constând în suma de 903,54 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5 lei pentru debitul principal, suma de 80,76 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar pentru pretențiile acordate cu titlu de dobândă și suma de 20.638,09 lei onorariu avocațial, conform înscrisurilor depuse la dosar la filele 186-192, în total cuantumul cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea întregului litigiu, atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale, ridicându-se la suma de 21.628,89 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.
M. R. S., cu sediul în comuna D. Vale, sat D. D., A. Ș. nr.2, clădirea E, hala E, jud. Ilfov, în contradictoriu cu reclamanta SC
DS, cu sediul în G., str.Energiei nr.3, bl.10B, sc.3, etaj 1, ap.42, jud.G. și sediul procesual ales la SCPA D. & A., cu sediul în G., str.R. 11 S. nr.37B, jud.G. și în consecință:
Obligă reclamanta să-i achite pârâtei suma de 13.209 lei cu titlu de pretenții cu dobânda în cuantum de 872 lei calculată perioada cuprinsă începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la data de_ .
Respinge restul pretențiilor formulate de pârâtă.
Obligă reclamanta să-i achite pârâtei suma de cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. B.
în concediu de odihnă semnează primul grefier
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 500/2013. Rezoluțiune contract | Sentința civilă nr. 3142/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
