Sentința civilă nr. 5275/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.5275
Ședința publică din 2 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
- judecător
GREFIER: V. G. -S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii, având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanta SC C. G. S. cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați Cărăbaș, Lungu în C. -N., str.Bisericii Ortodoxe, nr.2, județul C. în contradictoriu cu pârâta SC L. C.
, cu sediul în B. M., str. P., nr.4 județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 18 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 25 septembrie 2013 și apoi pentru data de azi, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre
T.
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, reclamanta SC C. G. S. cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați Cărăbaș, Lungu în C. -N., str.Bisericii Ortodoxe, nr.2, județul C. în contradictoriu cu pârâta SC L. C. S., cu sediul în B. M., str. P., nr.4 județul M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de_, cu consecința repunerii părților în situația anterioară; să fie obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 29555,14 euro, în lei cursul BNR din ziua plății și obligarea acesteia la plata daunelor interese compensatorii calculate până la restituirea sumei indicate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare conform celor stipulate în factura proformă nr. 11/_
emisă de pârâtă, având ca obiect autoturismul Audi A8 cu număr de identificare S.S.WAUZZZ4E14N021291.
Reclamanta a achitat pârâtei până la data de_, cu titlu de preț al bunului vândut, suma totală de 29555,14 euro, rămânând de achitat un rest de 7215,86 euro.
Ulterior pârâta a emis factura fiscală propriu-zisă aferentă raportului contractual dintre părți, respectiv factura seria LC nr. 00000055/_ care prevede un preț total pentru autoturism de 1. lei, TVA 19% inclus, diferit decât cel indicat în factura proformă, motiv pentru care reclamanta a cerut rectificarea ultimei facturi, comunicând pârâtei în acest sens adresa nr.106/_
.
Cum pârâta nu s-a conformat, iar autoturismul respectiv a fost radiat de pe numele pârâtei la data de_, urmarea înstrăinării către numitul Radu Flaviu B. I., pârâta neexecutându-și obligația de livrare a autoturismului, se impune admiterea acțiunii.
În drept s-au invocat pre. Art.1020-1021 cod civil, art.720 ind.1 și urm.
Cod pr.civ.
Pârâta SC L. C. S., prin avocat, la termenul de judecată din_, a invocat excepția lipsei procedurii prelabile, excepție invocată și prin întâmpinarea depusă la dosar, solicitând astfel respingerea acțiunii ca prematură față de neefectuarea procedurii concilierii prealabile în condițiile art.720 ind.1 din codul de procedură civilă.
Totodată a invocat la rândul său excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă, învederând faptul că autoturismul a intrat în posesia pârâtei în baza unui contract de leasing încheiat de aceasta cu SC BT LEASIG TRANSILVANIA IFN, existând discuții între părți privind cesionarea acestui contract de leasing către reclamantă, fapt refuzat de finanțator, astfel că s-a emis factura proformă invocată, existând înțelegerea ca reclamanta, după plata avansului, conform celor stipulate în factura proformă, să achite ratele ulterioare convenite direct SC BT LEASIG TRANSILVANIA IFN, reclamanta devenind în fapt utilizatorul autoturismului până când acesta a fost ridicat de la reclamantă de către executorii finanțatorului, SC C. G. S. nerespectând graficul de plăți convenit. Se mai arată că finanțatorul SC BT LEASIG TRANSILVANIA IFN a acceptat chiar să-i vândă recxlamantei autoturismul însă neonorându-și obligațiile față de aceasta, SC BT LEASIG TRANSILVANIA IFN a emis factura de stornare nr. BTL09251725/_ prin care s-a stornat factura de avans emisă nr. 241500/_ .
Reclamanta a solicitat respingerea acestei excepții, învederând faptul că anterior promovării acțiunii a existat un dosar penal, în care pârâta avea calitatea de făptuitor, iar reclamanta cea de persoană vătămată, astfel că, având în vedere actele de cercetare penală ce s-au finalizat cu o soluție de neîncepere a urmăririi penale, apelarea la procedura prealabilă ar fi fost redundantă și lipsită de eficiență. Așadar, plângerea penală a avut rolul unei
veritabile încercări amiabile de soluționare a neînțelegerilor dintre părți. Se invocă în apărare și Decizia nr.3184 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, care oferă posibilitatea concilierii și după introducerea cererii de chemare în judecată la instanța competentă, până la primul termen de judecată.
Pe de altă parte s-a arătat că reclamanta a cerut rectificarea ultimei facturi seria LC nr. 00000055/_, comunicând pârâtei în acest sens adresa nr.106/_ prin intermediul serviciului de curierat C. gus cu nota de transport CGS 15539349U din _
La rândul său pârâta prin reprezentant, a învederat instanței că nu are cunoștință despre plângerea penală formulată de reclamanta împotriva sa, iar adresa nr.106/_ invocată de reclamantă nu i s-a comunicat, nota de transport a serviciului de curierat C. gus face dovada unei livrări către reclamntă de către expeditoarea pârâtă.
, având a se pronunța asupra excepției invocate, reține următoarele:
Conform disp. art. 720 ind. 1 C.pr.civ., în litigiile comerciale evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului cu cealaltă parte, prin conciliere directa. Alin.(1) al art.720 ind. 1 nu este un text de recomandare a unei proceduri prealabile ci, din modul său de redactare, rezultă, fără dubiu, caracterul său imperativ:
"reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte";. Procedura concilierii directe nu este echivalentă cu jurisdicțiile speciale administrative la care face referire art.21 alin.(4) din Constituția României și deci, din această perspectivă, nu are caracter facultativ.
Astfel, redactarea imperativa a dispozițiilor art. 720 ind. 1 alin. (1) C. proc. civ. impun, ca obligatorie, realizarea în prealabil a procedurii de conciliere directa a reclamantului cu cealaltă parte, fiind necesară, potrivit alin. (2) al acestui text legal, dovada primirii comunicării și actelor doveditoare pe care se sprijină pretențiile reclamantului, oricare ar fi modalitatea aleasă, dintre cele prevăzute de lege, pentru comunicarea acestora.
Potrivit art. 109 alin. 2 C.pr.civ. "Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";
T. reține că după data de_ (intrarea în vigoare a Noul cod civil ), respectiv la momentul introducerii acțiunii la instanță, normele de procedură prevăzute de cap. XIV al cartii VI a C.pr.civ. sunt aplicabile exclusiv litigiilor dintre profesioniști, termenul de profesionist fiind definit de art. 8 din Legea nr. 71/2011: comerciant, întreprinzător, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în
vigoare a Codului civil. În speță, părțile sunt profesioniști în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, fiind incidente astfel dispozițiile art. 720 ind. 1 C.pr.civ..
Reclamanta a invocat faptul că plângerea penală formulată de aceasta împotriva pârâtei a avut rolul unei veritabile încercări amiabile de soluționare a neînțelegerilor dintre părți.
Conform adresei nr. 1777/VIII/1/2011 din 20 decembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, se comunică faptul că plângerea formulată de reclamantă împotriva reprezentanților SC L. C. S. B. M., respectiv împotriva numiților Gherghel Gabriel D. și Damian A., a fost arhivată întrucât aspectele sesizate referitoare la infracțiunea de înșelăciune în convenții privind vânzarea-cumpărarea autoturismului Audi A8, nu reprezintă fapte de natură penală.
Pârâta, prin reprezentant, a învederat faptul că nu are cunoștință despre plângerea penală formulată de reclamanta împotriva sa.
Pe de altă parte, reclamanta a învederat faptul că, anterior demarării litigiului, a cerut pârâtei rectificarea ultimei facturi seria LC nr. 00000055/_
, comunicând pârâtei în acest sens adresa nr.106/_ prin intermediul serviciului de curierat C. gus cu nota de transport CGS 15539349U din_ .
Însă, nota de transport CGS 15539349U din_ a serviciului de curierat C. gus face dovada unei livrări de către pârâta-expeditoare către reclamnta-destinatar, iar nu invers.
Pârâta a arătat că nu a primit vreo adresă sau convocare la conciliere.
Așa cum reiese din art. 720 ind.1 alin. 2 C.pr.civ., esențial pentru a considera această procedură realizată potrivit legii, este existența confirmării primirii actelor de către debitor.
În cauză această confirmare nu s-a dovedit a fi realizată.
În condițiile prezentate, instanța observă că reclamanta nu a încercat nici ulterior sesizării instanței, până la primul termen de judecată, să comunice pârâtei vreo convocare la conciliere, prin mijloace care sa asigure înștiințarea pârâtei despre pretențiile sale.
Prin Decizia nr. 3184/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială, invocată în apărare de către reclamantă, instanța supremă s-a pronunțat în sensul că rațiunea concilierii prealabile prevăzută de art.7201C.proc. civ., de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea
cererii de chemare în judecată la instanța competentă, până la primul termen de judecată.
Instanța va respinge aceasta apărare, cu motivarea că deciziile de practică judiciare ale instanței supreme invocate de reclamantă au avut în vedere împrejurări diferite de cele analizate în cauza de față, anume faptul că
încercările de conciliere dovedite de reclamantele din cauzele respective au avut loc în cadrul unor alte proceduri ori au fost îndeplinite după data introducerii cererilor de chemare în judecată, împrejurări de natură să conducă la o interpretare permisiva a textului de procedură invocat, ceea ce în speță nu se regăsește, căci reclamanta nu a dovedit nici un fel de încercare de conciliere cu pârâta, aceasta din urmă neprimind vreo convocare în sensul arătat.
Curtea Constituțională (prin: decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, decizia nr. 649 din 5 octombrie 2006, decizia nr. 503 din 13 iunie 2006, decizia
nr. 459 din 1 iulie 2006, decizia nr. 459 din 1 iunie 2006) s-a pronunțat în sensul că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere s-a urmărit instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Așa fiind, textul de lege criticat este în deplin acord cu dispozițiile art. 109 alin.
(2) Cod procedură civilă. Tot Curtea Constituțională a observat că dispozițiile art. 7201din codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare sau cele referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.
T. reține că procedura elaborată în scopul celerității soluționării unor diferende, are în vedere inclusiv certitudinea juridică și stabilitatea circuitului comercial.
Chiar dacă s-ar aprecia că excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe ar fi relativă, instanța constată că aceasta a fost invocată de către pârâtă și că neîndeplinirea acesteia a condus la vătămarea intereselor debitoarei, în sensul că, date fiind raporturile contractuale dintre părți și obiectul contraprestațiilor la care acestea s-au obligat, pârâta ar fi încercat ajungerea la un acord cu reclamanta pentru a evita ajungerea în fața instanței.
Având în vedere cele mai sus arătate și temeiurile de drept invocate, instanța, pronunțându-se cu precădere asupra excepției prematurității invocată de pârâtă în apărare, legată de lipsa procedurii de conciliere directă prealabilă, urmează să o admită și, pe cale de consecință, să respingă cererea formulată de reclamantă, ca fiind prematur formulată.
În temeiul art.274 cod pr.civ. obligă reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 4000 lei cheltuieli de judecată justificate prin onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâta SC
L. C. S. cu sediul în B. M., str.P. nr.4, județul M. și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC TR. T CTC S. (fostă C.
G. S. ) cu sediul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați Cărăbaș, Lungu situat în C. -N., str.Bisericii Ortodoxe nr.2, jud.C. în contradictoriu cu pârâta SC L. C. S. .
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red. -T.red.C.G./_
4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 10833/2013. Rezoluțiune contract | Decizia civilă nr. 146/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
