Sentința civilă nr. 1773/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1773/2013
Ședința publică din data de 18 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamanta SC V. I. G. S. C. în contradictoriu cu pârâții R. A. A
DP C., BEJ S. R. M. și S. R. M., având ca obiect pretenții.
Se constată că concluziile pe fond ale părților și mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G.
S. în contradictoriu pe pârâții R. A. A DP C., B. E. J.
S. R. M. și S. R. M., in calitate de reprezentant al B. ui E.
J. S. R. M. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 182.826,15 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de strungărie, confecții metalice si transport, la plata folosului de tras nerealizat calculat asupra sumei de 182.826,15 lei, precum și la sumei reprezentând dobânzi legale asupra sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri și folos de tras.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de_ B. E. J. S.
M. reprezentat prin executor judecătoresc S. R. M. împreună cu cu mai mulți reprezentanți ai RADP. au sechestrat nelegal si abuziv bunurile reclamantei aflate la adresa C. Floresti, Pasaj Pietonal 2 unde a funcționat un punct de lucru al societății, respectiv strung cu dotările aferente, polizor, mașini de găurit, tuburile de oxigen de la aparatul de sudura oxiacetilenica, numeroase scule, dispozitive si materiale etc. Bunurile reclamantei au rămas in posesia RADP pana la data de_, când au fost restituită cea mai mare parte din acestea.
Cu privire la procesul verbal de sechestru pe care 1-a emis executorul judecătoresc, reclamanta a arătat că acesta este nelegal si abuziv, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 411 pct. 3 și art. 516 pct. 5 C.pr.civ. Astfel, executorul judecătoresc a declarat sechestrate bunurile găsite fără a le identifica și fără a le evalua. Abia după întocmirea procesului verbal de sechestru în conformitate cu art. 416 c.pr.civ., acesta urma a fi semnat de executorul judecătoresc si de toate persoanele care au fost de fata la sechestrare, așa cum prevăd dispozițiile art. 417 c.pr.civ. Contrar dispozițiilor legale, după semnarea procesului verbal de sechestru, executorul judecătoresc a plecat de la locul de executare lăsând ca bunurile sa fie identificate (inventariate) in mod discreționar de către creditoarea RADP C. care a intocmit procesul verbal de inventariere .
De asemenea, s-a arătat că lăsarea bunurilor în custodia reprezentanților RADP a fost făcuta în mod nelegal deoarece, pe de o parte, procesul verbal nu arata care anume dintre reprezentanții RDAP au calitatea de custode si nu conține domiciliul acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 416 pct. 3 c.pr.civ. iar pe de alta parte, lăsarea in custodie s-a făcut cu privire la o masa de bunuri mobile neidentifîcate si neevaluate de executor prin același proces verbal. Faptul ca
executorul judecătoresc a lăsat ca bunurile sa fie identificate de către reprezentanții RADP, a avut drept consecință că o parte din bunuri nu sunt cuprinse în procesul verbal de inventariere.
Prin sentința civilă nr. 11412/2008 pronunțata in dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., rămasa irevocabila s- a dispus anularea procesului verbal de sechestru intocmit la data de_ in dosarul executional nr. 65/2008 al BEJ
M. si s-a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate in acesta. Însă pârâții nu au procedat la restituirea bunurilor sechestrate, reclamanta fiind nevoită să declanșeze un nou litigiu pentru recuperarea bunurilor. Prin decizia civila nr. 27/ 2010 pronunțata de C. ea de Apel C. la data de_ in dosarul nr._, parata RADP a fost obligata la restituirea bunurilor societății.
Reclamanta a susținut că a fost prejudiciată deoarece a fost în imposibilitate de ași desfășura în regie proprie lucrările de strungărie-lăcătușărie, fiind nevoită să apeleze la serviciile unor terți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 42 din Legea 188/ 2000, art. 998- 999 c.civ.
Prin înscrisul înregistrat la data de_, reclamanta a arătat că renunță la judecarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente pretențiilor în cuantum de 182.826,15 lei(f.200 din vol. I)
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta R. A. A DP C. a solicitat să se respingă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, susținând că dreptul reclamantei de a solicita predarea bunurilor s-a născut la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr.27/2006, respectiv la_ când s-a pronunțat Înalta C. e de Casație si Justiție asupra recursului.
Deși reclamanta a convocat-o pe pârâtă la conciliere în vederea restituirii bunurilor, pârâta a arătat că a depus toate diligentele pentru predarea bunurilor. Astfel, în data de_ pârâta a refuzat sa se deplaseze de la Pasajul Pietonal II in vederea predarii-primirii bunurilor, iar părțile au stabilit de comun acord o alta întâlnire la data de_ . Deși reclamanta a fost cea care a făcut convocarea la conciliere, aceasta a refuzat să întocmescă un proces-verbal deoarece nu s-a ajuns la o înțelegere cu privire la toate pretențiile reclamantei. La data de_ bunurile nu au putut fi predate de către pârâtă deoarece lacătul vechi aplicat de pârâtă pe ușă a fost schimbat. În data de_ părțile au convenit să se întâlnească pentru a fi predate bunurile, însă reclamanta nu s-a prezentat. În aceste condiții, pârâta a arătat că a apelat la procedura ofertei reale de plată intermediul BEJ S. Diana, astfel că bunurile au fost predate in data de_ .
Pârâta a susținut că motivul pentru care bunurile enumerate in dispozitivul deciziei civile nr.27/2010 nu au fost predate reclamantei se datorează relei-credinte a acesteia, care a refuzat sistematic sa se prezinte in vederea ridicării acestora.
De asemenea, s-a arătat că sentința civila nr. l1412/2008 pronunțata de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ nu face referire la obligația pârâtei de a restitui reclamantei bunurile din pasajul pietonal, ci anulează numai procesul verbal de sechestru si dispune scoaterea de sub sechestru a acestora. Deși recursul din dosarul nr._ a fost soluționat in data de_, reclamanta nu a făcut niciun demers prin care sa incerce sa intre in posesia bunurilor la care face referire aceasta decizie decât de_ .
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestor bunuri (si implicit atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința, dispoziția) a fost constatat de către instanța printr-o sentința definitiva la data de_, devenind opozabil reclamantei de Ia aceasta data. Astfel, reclamanta solicită prematur plata contravalorii lucrărilor de strungarie efectuate incepand cu luna septembrie 2008.
Cu privire la cererea având ca obiect obligarea paraților la plata folosului de tras nerealizat calculat asupra sumei de 182.826,15 lei, s-a arătat că folosul
nerealizat reprezintă folosul pe care ar fi putut sa-1 realizeze reclamantul prin exercitarea prerogativei folosinței bunurilor, daca nu ar fi fost lipsit de aceasta prerogativa. Reclamantul nu a folosit aceste bunuri din cauza pasivității acesteia, care nu a solicitat restituirea bunurilor decât la data de_ prin procedura convocării la conciliere.
Dobânda legala solicitată se datorează, potrivit art.1088 Cod civil, de la data intentării cererii de chemare in judecata a debitorului, iar nu de la data stabilita pentru prima conciliere, așa cum in mod eronat a indicat reclamantul. Cu privire la dobânda aferentă folosului de tras pârâta a invocat faptul că ca anatocismul (dobânda la dobânda) este interzis prin dispoziția art.1089 alin.2 Cod civil.
Prin completarea la întâmpinare înregistrată la data de_, pârâta R. A. A DP C. a invocat excepția necompetenței Tribunalului Comercial C. prin raportare la valoarea obiectului cererii care este mai mic de 500.000 lei(f.185- 187).
Cu privire la fondul litigiului s-a mai arătat că pârâta nu poate fi responsabilă pentru producerea prejudiciului pretins de reclamantă deoarece a existat un titlu executoriu valabil pentru evacuarea din spațiul închiriat a SC COLUMNA CRL, iar indicarea temeiului juridic al răspunderii speciale a executorului judecătoresc exclude răspunderea pârâtei RADP C. .
De asemenea, s-a susținut că prejudiciul produs este incert deoarece nu se cunoaște dacă anterior sechestrării bunurilor, reclamanta își realiza lucrările de strungărie cu angajați proprii. Pârâta a arătat că nu are nicio culpă în producerea prejudiciului pretins. Asociatul reclamantei este aceeași persoană cu asociatul SC COLUMNA S., fapt ce explică încheierea contractului de comodat între cele două societăți, dar și reaua credință a reclamantei care a preferat să-și abandoneze bunurile în spațiul închiriat, doar pentru a solicita ulterior anularea executării silite și pentru a găsi temei pentru o acțiune în pretenții. La data evacuării, pârâta deținea o creanță în cuantum de 95.525,41 lei, pe care nu a mai reușit să o recupereze.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâții S. R. M. si B. E.
J. S. R. M. s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila, fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată(f.204-206 din vol. I).
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că potrivit art.45 din Legea nr.188/2000-și potrivit art.45 din Hotărârea nr.19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc prevăd ca, răspunderea pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor profesionale, respectiv ca atribuțiile personale si răspunderea pentru actele întocmite revin exclusiv executorului judecătoresc, singurul care poate avea calitate procesuala pasiva intr-o cauza de genul celor menționate in articolele invocate. De altfel, chiar prevederile art. l din Legea nr. 188/2000 stabilesc ca, executarea silita a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești. Or, raportat la toate prevederile legale menționate, pârâții nu au calitate procesuală.
Prin întâmpinarea formulată cu privire la fondul litigiul, pârâții S. R.
M. si B. E. J. S. R. M. au solicitat respingerea acțiunii invocând prescripția dreptului la acțiune, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei. S-a susținut că în cazul răspunderii civile delictuale prescripția se calculează de la data faptei prejudiciabile ce a dus la producerea prejudiciului (în cauza de față fiind unul si același moment). Astfel, de la data producerii pretinsei fapte delictuale, _
, reclamanta nu a făcut ori intreprins nici un demers juridic care sa poate duce la
întreruperea cursului presriptiei extinctive. În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretul-Lege nr.167/1958, s-a susținut că în cauza operează pe deplin prescripția dreptului la acțiune, fata de aspectul ca de la data faptei prejudiciabile ce a condus la producerea prejudiciului pretins,_, ca data ce marchează începutul dreptului reclamantei la exercitarea acțiunii in pretenții, pana la data de_ la care reclamanta a inteles sa formuleze cererea de chemare în judecată, au trecut peste 3 ani, astfel că s-a stins dreptul acesteia la exercitarea dreptului la acțiunea ce nu a fost exercitata in termenul de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiții expres cerute pentru a se putea atrase răspunderea civila delictuala, prev. de art.998-999 C.civ. Reclamanta trebuie să facă dovada cumulativa a celor patru condiții: prejudiciului, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa subsemnatului in săvârșirea faptei ilicite si prejudiciabile.
Prejudiciul, astfel cum acesta este definit in literatura de specialitate, este rezultatul dăunător, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efect al încălcării drepturilor subiective si Intereselor legitime ale unei persoane. Reclamanta nu a dovedit in ce a constat prejudiciul, aceasta depunând doar niște facturi ce nu pot reprezenta un prejudiciu. S-a arătat că pârâtul, în calitate de executor judecătoresc, a exercitat atribuțiile legale, respectiv am pus in executare Sentința Civila nr.300/C/2006 a Tribunalului Comercial C. in baza căreia debitoarea din acel dosar a fost obligata atât sa evacueze spațiul închiriat de la parata SC COLUMNA S. . Prin executarea unei sentințe irevocabile este imposibil a se cauza un prejudiciu unui terț, ce nici măcar nu a fost parte in litigiu ce a avut ca finalitate sentința pusa in executare.
Pârâții au arătat că prejudiciul trebuie sa constea in încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, or, atât timp cat parata RADP C. nu a cunoscut ca folosirea imobilului evacuat s-a "realizat" de către reclamanta, aspect adus la cunoștința acesteia de abia in cadrul contestației la executare, nici executorul judecătoresc nu a avut cunoștință de acest fapt, astfel ca efectuarea actului de executare silita nu poate îndeplini condiția încălcării unui drept subiectiv ori a unui interes legitim. Evacuarea dintr-un spațiu, presupune prin natura ei, ca in situația existentei unor bunuri in acel spațiu, acestea sa fie identificate si conservate, ceea ce a si făcut parata RADP C. prin inventarierea acestora si păstrarea lor in vederea ridicării lor de către debitoarea acesteia, din dosarul execuțional. Așadar, prezentarea situației de către reclamanta, cum ca bunurile acesteia au fost sechestrate nelegal, in condițiile in care nici nu a fost parte in procesul de evacuare, este tendențioasa.
În ceea ce privește susținerea reclamantei cum ca pârâții au refuzat restituirea bunurilor, s-a arătat că acestea s-au aflat în posesia paratei RADP C., fapt recunoscut de către reclamanta prin cererea de chemare în judecată. Prejudiciul nu poate consta si in refuzul executorului judecătoresc de a restitui bunurile, iar reclamanta nu i-a solicitat niciodată restituirea bunurilor.
Singurul act efectuat de executorul judecătoresc a fost procesul verbal ce a fost desființat de instanța, astfel că nu exista vreo legătura intre momentul incheierii procesului verbal de la_ si momentul realizării lucrărilor de strungarie de alta firma si plata acestor lucrări.
A doua condiție a atragerii răspunderii civile delictuale o constituie existenta faptei ilicite. In cazul de fata fapta ilicita ar consta in întocmirea procesului verbal din_ ce, după susținerea reclamantei, ar fi avut ca si rezultat încălcarea drepturilor subiective ale unei persoane. Conform literaturii de specialitate si pentru atragerea răspunderii delictuale, fapta este ilicita când este contrara legii, or, exercitarea unei atribuții legale, in calitate de executor judecătoresc, nu poate fi contrară legii. În ce privește raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, acesta nu exista, atât timp cat reclamanta nu a indicat care este prejudiciul suferit
de către aceasta. În ce privește vinovăția, s-a arat că nici aceasta nu exista, in condițiile in care nu a fost dovedita de către reclamanta
Pârâții au susținut că cererea având ca obiect plata folosului de tras este inadmisibilă deoarece folosul de tras poate purta asupra folosinței efective asupra unui bun mobil sau imobil, si nu asupra unei sume de bani, pentru care exista noțiunea distincta a dobânzii.
La termenul de judecată din data de_ (f.207-208 din vol. I), instanța a soluționat excepția necompetenței Tribunalului Specializat C., în sensul respingerii acesteia, reținând că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, iar conform art.223 din Legea nr.71/2001, procesele în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului cod civil se soluționează de către instanța legal investită conform normelor legale în vigoare la momentul formulării cererii. La data de_ Tribunalul Comercial Cluj a fost legal sesizat din punct de vedere al competenței materiale și teritoriale cu soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât instanța a reținut că este competentă să soluționeze litigiul.
La același termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 246 c.pr.civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata dobânzii aferente sumei de 182.826,15 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 c.pr.civ., instanța a dispus soluționarea odată cu fondul litigiului a excepțiilor lipsei calității procesuale a pârâților S. R. M. si B. E. J. S. R. M., precum și a excepției prescripției dreptului la acțiune(f.232-233, 238-239 din vol. I).
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza probelor administrate, instanța va reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11412/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC V. I. G. S. în contradictoriu cu intimata RADP C. și în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S. M., precum și scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta(f.13-14 din vol. I).
În dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S. M., creditoarea RADP C. executa silit pe debitoarea SC COLUMNA S. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 300/2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj prin care s-a dispus evacuarea debitoarei din imobilul situat în C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2(f.109-113 din vol. I). În același imobil își desfășura activitatea reclamanta SC V. I.
G. S. în temeiul unui contract de comodat încheiat cu locatara SC COLUMNA S. (f.263 din vol. IV).
Din considerentele sentinței civile nr. 11412/_, care a rămas irevocabilă, rezultă că în spațiul situat în C. -N., str. calea Florești, pasajul pietonal 2 contestatoarea efectua lucrări de strungărie în mod periodic si toate bunurile sechestrate de către executorul judecătoresc
aparțin acesteia. Cu privire la legalitatea procesului verbal de sechestru s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art.411 pct.3 C. pr.civ., executorul judecătoresc avea obligația să identifice bunurile sechestrate (prin propriile simțuri), însă din procesul verbal de sechestru încheiat rezultă că, după deschiderea ușii prin forțare, acesta a întocmit procesul verbal de sechestru si a declarat bunurile sechestrate fără a proceda la identificarea si evaluarea lor. In procesul verbal, executorul judecătoresc a făcut mențiunea că
"bunurile mobile găsite in imobil vor fi inventariate de către o comisie in
termen de 24 de ore";. Astfel, s-a reținut că în mod nelegal, executorul judecătoresc a declarat sechestrate bunurile găsite fără a le identifica, arătând că "toate bunurile mobile sunt declarate sechestrate definitiv, urmând a se întocmi proces verbal de inventariere separat";.
Instanța de judecată a reținut nelegalitatea acestui act de executare silita și prin raportare la dispozițiile art.416 pct.5 c.pr.civ., conform cărora
"executorul judecătoresc, singur sau de față cu persoanele însemnate in art.412 si 413, va forma îndată un proces verbal care va cuprinde: _5. descrierea bunurilor sechestrate si indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului judecătoresc, daca aceasta este cu putință_";. Abia după întocmirea procesului verbal de sechestru, in conformitate cu prevederile art.416 c.pr.civ., acesta urma a fi semnat de executorul judecătoresc si de persoanele care au fost de față la sechestrare.
În considerentele sentinței civile nr. 11412/_ s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale deoarece, după semnarea la ora 10,30 a procesului verbal de sechestru, executorul judecătoresc a plecat de la locul de executare lăsând ca bunurile sa fie identificate (inventariate) in mod discreționar de către creditoarea RADP C., care abia la orele 14,00 a întocmit "procesul verbal de inventariere";. Cu privire la lăsarea bunurilor in custodia reprezentanților creditoarei, instanța a apreciat că aceasta a fost făcută nelegal întrucât, pe de o parte, procesul verbal nu conține domiciliul acestora (a custozilor), așa cum prevăd în mod obligatoriu dispozițiile art.416 pct. 3 c.pr.civ. si, pe de alta parte, lăsarea în custodie s-a făcut cu privire la o masa de bunuri mobile neidentificate si neevaluate de executor personal prin același proces verbal.
Pârâta RADP C. nu a procedat la restituirea în favoarea reclamantei a bunurilor care au fost sechestrate, deși actul de executare care instituia măsură sechestrului și lăsarea în custodie a bunurilor în favoarea pârâtei a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel, de la momentul anulării procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S. M., pârâta RADP C. nu mai deținea niciun titlu care să-i permită detenția acestor bunuri.
Pentru a intra în posesia bunurilor, reclamanta SC V. I. G. S. a formulat o cerere reconvențională în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. care a fost sesizat cu soluționarea unei cereri principale de către reclamanta RADP C. pentru evacuarea reclamantei din prezenta cauză din spațiul situat în C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2. Prin cererea reconvențională, SC V. I. G. S. a solicitat obligarea RADP
C. să-i predea bunurile aflate în proprietatea sa și care s-au aflat la punctul de lucru din C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2.
Prin decizia civilă nr. 27/2010 pronunțată la data de_ de C. ea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de pârâta SC V. I. G. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1323/C/2009 care a fost modificată în totalitate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta RADP C. în contradictoriu cu pârâta SC
V. I. G. S. având ca obiect evacuare, ca fiind lipsită de obiect și a fost admisă cererea reconvențională formulată de SC V. I. G. S., iar RADP
C. a fost obligată să predea reclamantei reconvenționale bunurile aflate în proprietatea acesteia și aflate la punctul de lucru din C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2(f. 15-17 din vol. I). Decizia pronunțată avea caracter definitiv și executoriu, iar prin respingerea recursurilor a devenit irevocabilă(f.18 din vol. I). Printre bunurile cu privire la care instanțele de
judecată au stabilit cu putere de lucru judecat că se aflau în proprietatea reclamantei SC V. I. G. S., stabilind în sarcina pârâtei RADP C.
obligația de a le preda, se enumeră și un strung, o mașină de găurit mare, o mașină de găurit HILTI și un polizor electric.
Reclamanta SC V. I. G. S. a trimis pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc Cîmpian Mihai Radu o convocare la conciliere directă pentru data de_ în vederea reparării prejudiciului cauzat prin sechestrarea nelegală a bunurilor, precum și pentru restituirea acestora(f.151-154 din vol. I). Din procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de_ rezultă că părțile au stabilit o nouă întâlnire pentru data de_, în vederea predării bunurilor aflate în Pasajul pietonal 2 din C. -N., C. Florești(f.147-148 din vol. I). La data de_ bunurile nu au fost predate deoarece nu s-a putut deschide ușa spațiului, lacătul fiind schimbat, împrejurare care rezultă din procesul verbal încheiat de părți(f.125-126 din vol. I). Din corespondența electronică purtată între cele două părți rezultă că s-a mai stabilit o întâlnire pentru data de_ în vederea predării bunurilor, însă reprezentantul reclamantei nu s-a putut prezenta la această întâlnire(f.131, 133-135 din vol. I). La data de_ pârâta RADP C. transmite reclamantei, prin intermediul executorului judecătoresc S. Diana o ofertă reală de predare a bunurilor aflate în Pasajul pietonal 2 din C. -N., C. Florești pentru data de_ (f.136- 138 din vol. I), iar din procesul verbal al executorului judecătoresc încheiat la această dată rezultă că bunurile cu privire la care s-a dispus restituirea prin decizia civilă nr. 27/2010 a Curții de Apel C. au fost predate reclamantei(f.122-123).
Reclamanta a pretins repararea prejudiciului cauzat acesteia prin sechestrarea nelegală a bunurilor și faptul că bunurile sechestrate în mod nelegal nu au fost restituite de către pârâți, deși printr-o hotărâre judecătorească s-a anulat actul de executare silită îndeplinit cu încălcarea dispozițiilor legale. Prejudiciul a constat în imposibilitatea reclamantei de a- și desfășura lucrările de strungărie și lăcătușărie cu bunurile sale, fiind nevoită să apeleze la serviciile unor terți pentru a realiza lucrările specifice activității sale comerciale, valoarea acestor servicii fiind de 182.826,15 lei.
Conform art. 998 c.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, vinovăția presupunând intenția sau neglijența sau chiar
imprudența cu care s-a acționat. Astfel, autorul faptei ilicite răspunde pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale a pârâților S. R. M. si B. E. J. S. R. M., instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 poate fi antrenată răspunderea civilă a executorului judecătoresc, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale. De asemenea, prevederile art. 45 din Hotărârea nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești stabilesc că, indiferent de forma de desfășurare a activității, în mod individual sau prin asociere, atribuțiile personale și răspunderea pentru actele întocmite revin exclusiv executorului judecătoresc care le-a întocmit. Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că răspunde, în condițiile legii civile, pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea atribuțiilor sale profesionale, executorul judecătoresc care a întocmit actul prejudiciabil. Răspunderea nu revine biroului sau asocierii profesionale în cadrul căreia executorul judecătoresc își desfășoară activitatea, ci executorului judecătoresc, motiv pentru care se va admite
excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. E. J. S. R.
M. .
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. R.
M. având în vedere că, în calitate de executor judecătoresc, acesta răspunde pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea obligațiilor sale profesionale, urmând ca față de acesta să fie analizate condițiile răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul pretins de reclamantă.
Dreptul la acțiune pentru repararea prejudiciului produs printr-o faptă ilicită se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar în conformitate cu dispozițiile art. 8 din același act normativ dreptul la acțiune pentru repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care a răspunde de ea.
În prezentul litigiu reclamanta a arătat că prejudiciul este rezultatul faptei ilicite a executorului judecătoresc care a întocmit procesul verbal de sechestru în încălcarea dispozițiilor legale, precum și rezultatul faptei ilicite a executorului judecătoresc și al pârâtei RADP C. care au refuzat să restituie bunurile sechestrate.
Instanța reține că dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea prejudiciului pricinuit prin încălcarea atribuțiilor profesionale de către pârâtul S.
R. M. s-a născut la data la care a fost încheiat actul de executare cauzator de prejudicii, respectiv la data de_, iar raportat la această dată, termenul general de prescripție s-a împlinit la data de_ . Despăgubirile solicitate pentru lucrările pe care reclamanta a trebuit să le facă apelând la serviciile altor comercianți și care sunt justifice cu facturile fiscale nr. 000473/_ în valoare de 16.898 lei și nr. 0000109/_ în valoare de 11.662 lei au fost pretinse cu încălcarea termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei aferente celor două facturi, precum și pentru folosul de tras și dobânda legală aferentă acestei sume.
În ceea ce privește dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea prejudiciului pricinuit prin faptul că pârâții au refuzat să-i restituie bunurile sechestrate, acesta s-a născut la data de_, când instanța de judecată a anulat, prin sentința civilă nr. nr. 11412/2008 procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S.
M. și a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta. Chiar dacă procesul verbal de sechestru a fost încheiat la data de _
, până la momentul anulării acestuia, actul s-a bucurat de prezumția de legalitate și numai după anularea actului de executare silită a început ilicitul civil, respectiv deținerea bunurilor de către pârâta RADP C. a fost lipsită de un titlu valabil și s-a născut obligația acesteia de a restitui bunurile, în caz contrar creându-se premisele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acesteia. Față de cele reținute, se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată cu privire la restul pretențiilor bănești solicitate pentru serviciile pe care reclamanta nu le-a putut presta în regie proprie după data de_ .
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, instanța reține că pârâtul S. R. M. și-a încălcat atribuțiile profesionale atunci când a încheiat procesul verbal de sechestru, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că acest act de executare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 411 pct. 3, art. 416 pct. 5 și art. 417 c.pr.civ. Sub aspectul săvârșirii faptei ilice nu prezintă relevanță faptul că executarea silită a fost demarată în temeiul unui titlu executoriu valabil, executorul judecătoresc având obligația de a respecta obligațiile sale profesionale pe toată durata procedurii
de executare silite, în caz contrar răspunzând delictual pentru prejudiciile cauzate prin întocmirea unor acte de executare cu încălcarea dispozițiilor legale. Însă, după cum s-a reținut anterior, prejudiciul cauzat de fapta ilicită a executorului judecătoresc de a sechestra bunurile mobile ale reclamantei cu încălcarea dispozițiilor legale s-a limitat l-a sumele pe care reclamanta a trebuit să le plătească pentru executarea lucrărilor de strungărie și lăcătușerie cuprinse între data sechestrării bunurilor și data anulării procesului verbal de sechestru. Prejudiciul cauzat a fost justificat prin
facturile fiscale nr. 000473/_ în valoare de 16.898 lei și nr. 0000109/_ în valoare de 11.662 lei, însă cu privire la acest prejudiciu s-a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Reclamanta a susținut că pârâtul S. R. M. este vinovat și de săvârșirea faptei ilicite de a nu preda bunurile sechestrate după momentul anulării procesului verbal de sechestru. Însă, instanța reține că aceste bunuri au fost lăsate, conform procesului verbal anulat, în custodia pârâtei RADP C., iar după desființarea actului de executare nelegal, pârâtul S.
M. nu a avut nici o obligație de a restitui reclamantei aceste bunuri. Această obligație a existat numai în persoana pârâtei RADP C., motiv pentru care în sarcina pârâtului nu se poate reține săvârșirea acestei fapte ilicite, urmând ca acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta să fie respinsă ca nefondată.
În legătură cu fapta ilicită săvârșită de pârâta RADP C., instanța apreciază că în sarcina acesteia se poate reține numai fapta de a nu preda bunurile care au format obiectul sechestrării după ce actul de înființare a sechestrului a fost anulat de instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă pronunțată la data de_ . Fapta ilicită care a constat în încheierea procesului verbal de sechestru nu poate fi imputată acesteia deoarece pârâta nu avea atribuții în legătură cu îndeplinirea actelor de executare, aceste atribuții revenind exclusiv executorului judecătoresc.
Fapta pârâtei de a nu preda bunurile sechestrate și care au fost lăsate în custodia sa a dobândi caracter ilicit după ce instanța de judecată a anulat procesul verbal de sechestru și a dispus scoaterea acestora de sub sechestru, astfel încât de la această pârâtă se poate pretinde numai prejudiciul produs reclamantei după acest moment, respectiv_ .
Afirmația pârâtei RADP C. conform căreia dreptul reclamantei de a solicita predarea bunurilor s-a născut numai la data de_, dată la care decizia civilă nr. 27/2010 a Curții de Apel C. a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate este nefondată. Dreptul reclamantei de a pretinde restituirea bunurilor și obligația corelativă a pârâtei de a le preda pentru motivul că nu mai deținea nici un titlu care să legitimeze refuzul de predare, s-a născut la data de anulării procesului verbal de sechestru. De la această dată, pârâta deține bunurile proprietatea reclamantei fără un temei legal, săvârșind un fapt ilicit. Nu se poate imputa reclamantei faptul că nu a solicitat restituirea acestor bunuri, pârâta fiind cea care ar fi trebuit să-și execute obligațiile civile cu bună credință și fără a prejudicia drepturile celorlalte persoane. Faptul că reclamanta a obținut un titlu executoriu opozabil pârâtei numai la data de_, data la care s-a pronunțat, în mod definitiv și executoriu, decizia civilă nr. 27/2010 prin care s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei bunurile în litigiu, nu
înseamnă că l-a această dată s-a născut obligația pârâtei de a preda bunurile și încălcarea acestei obligații intră în sfera ilicitului civil numai de la acest moment. Hotărârea judecătorească nu a avut efect constitutiv de drepturi, ci efect declarativ, constatând preexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor și obligația de predare a pârâtei pe baza
unei situații juridice care exista anterior soluționării litigiului, respectiv de la momentul la care a fost anulat actul de executare care justifica deținerea bunurilor de către pârâtă.
Față de cele reținute, instanța apreciază că în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâta RADP C. a săvârșit o faptă ilicită care a constat în deținerea fără titlu a bunurilor aflate în proprietatea reclamantei de la data de_ și până la momentul predării acestora, la data de_ . De altfel, demersurile pentru predarea bunurilor au fost inițiate de reclamantă odată cu convocarea la conciliere prealabilă pentru data de_, iar simplul fapt că predarea efectivă a bunurilor a avut loc la data de_ nu denotă o rea- credință din partea reclamantei și un refuz al acesteia de intra în posesia bunurilor. Din procesele verbale încheiate la data de_ și_ rezultă că predarea bunurilor a fost amânată, de comun acord, de către părți, în prima situație, și nu a fost posibilă deoarece a fost schimbat lacătul de la intrarea în punctul de lucru, în cea de-a doua situație. La întâlnirea stabilită pentru data de_, reprezentantul reclamantei a comunicat pârâtei că nu se poate prezenta pentru a prelua bunurile, însă în cauză nu s-a dovedit o rea-credință a reclamantei. Chiar dacă pârâta a înțeles să procedeze la oferta reală de predare a bunurilor în conformitate cu dispozițiile art. 586-587 c.pr.civ., această modalitate de punere în executare a obligației de predare trebuia adoptată cu mult anterior acestei date, dacă pârâta s-ar fi lovit de un refuz din partea reclamantei de a prelua bunurile. Din înscrisurile încheiate între cele două părți și din corespondența purtată între acestea în intervalul_ -_ nu rezultă că reclamanta a refuzat să primească bunurile, astfel încât nu se poate imputa acesteia săvârșirea unei fapte care să poată constitui o cauză de exonerare a răspunderii pârâtei de obligația de a repara reclamantei prejudiciul cauzat în acest interval de timp.
Prejudiciul este o altă condiție necesară antrenării răspunderii civile delictuale care constă în rezultatul, respectiv efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. În cazul de față prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a faptei ilicite a pârâtei RADP C. de a nu restitui bunurile sechestrate în mod nelegal a constat în imposibilitatea continuării activității comerciale în aceleași condiții ca și cele avute anterior sechestrării bunurilor, respectiv reclamanta nu a mai putut executa lucrări de strungărie și lăcătușărie cu propriile mașini, fiind nevoită să apeleze, contra cost, la serviciile altor persoane juridice pentru a executa lucrările specifice.
Tribunalul reține din declarația martorului LS (f.96 din vol. II) că la punctul de lucru în care s-au aflat bunurile ce au fost sechestrare se efectuau lucrări de strungărie, martorul fiind cel care făcea la strung toate piesele necesare activității societății. Martorul a declarat că în aceeași locație se făceau lucrări și cu aparatul de sudură, cu polizorul și cu mașina de găurit. Piesele confecționate erau folosite atât pentru activitatea reclamantei, după cum erau executate piese și pentru alte societăți cu care reclamanta avea relații comerciale. Martorul a declarat că din primăvara anului 2008 nu s-a mai lucrat în atelierul din Pasajul pietonal 2.
Din contractele de prestări servicii încheiate la data de_, respectiv_ cu SC OVITAX TRANS S. și SC PROFFER LINE S. (f. 267-
268 din vol.I) rezultă că aceste societăți au prestat în favoarea reclamantei lucrări de strungărie, sudură, lăcătușărie și confecții metalice. Pentru lucrările executate în favoarea reclamantei aceste societăți, precum și SC TRANSSENS S. au emis facturile fiscale aflate în copie la filele nr. 19-67 din vol. I, reclamanta anexând acestor facturi și dovada plății contravalorii
acestora, pretențiile formulate cu respectarea termenului de prescripție fiind în cuantum de 154.215,15 lei.
Reclamanta a înțeles să pretindă numai repararea prejudiciului care a constat în contravaloarea lucrărilor de strungărie și lăcătușărie pentru realizarea cărora a trebuit să apeleze la serviciile altor persoane juridice. De altfel, facturile fiscale emise de prestatori au vizat și alte lucrări decât cele de lăcătușărie, iar devizele de lucrări aferente(f.115-142 din vol. II) rezultă că în mod efectiv au fost prestate și lucrări de sudură, strunjire, tinichigerie și reparații diverse.
Pentru a se stabili întinderea prejudiciului produs, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv verificarea devizelor de lucrări și stabilirea lucrărilor de strungărie realizate conform acestor devize, precum și costul total al acestor lucrări. De asemenea, expertul trebuia să stabilească dacă la strungul care s-a aflat în proprietatea reclamantei și care a fost sechestrat se puteau efectua, cu precizie, piesele menționate în devizele de lucrări, precum și dacă celelalte activități menționate în devizele de lucrări au necesitat lucrări de strungărie.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către domnul expert Potra Ioan(f.206-213 din vol. IV), însă instanța va înlătura această probă și nu va ține cont de concluziile raportului întocmit deoarece din cuprinsul acestuia rezultă că expertiza nu a avut la bază propriile constatări ale expertului asupra operațiunilor care puteau fi executate cu strungul expertizat, ci acesta s-a bazat pe susținerile reprezentantului reclamantei care a susținut că toate operațiunile de strungărie menționate în devizele de lucrări se pot face la acest strung. În cauză, s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, iar din lucrarea efectuată de domnul expert Ursu Vasile Dorel(f.282-335 din vol. IV) rezultă că acesta a analizat fiecare lucrare menționată în devizele de lucrări, a stabilit lucrările pe fiecare model de aparat/instalație supusă reparațiilor și s-a stabilit procentual volumul lucrărilor de strungărie. De asemenea, domnul expert s-a deplasat la locul unde se afla strungul și a stabilit lucrările de strunjire ce pot fi executate cu acest utilaj. Astfel, s-a stabilit că procentul lucrărilor de strunjire din totalul lucrărilor efectuate conform devizelor de lucrări verificate, este de 31,5%, iar valoarea estimativă a acestora este de 33.130 lei cu TVA inclus. Domnul expert a arătat să s-a realizat o estimare a acestei valori deoarece nu au fost
identificate desene cu dimensiuni ale reperelor prelucrate prin strunjire și nu a cunoscut tarifele orare, adaosul comercial și costurile suplimentare practicate de societățile care au efectuat lucrările. Deși s-a realizat o estimare a acestor costuri, părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
De asemenea, prin raportul de expertiză s-a stabilit că toate lucrările de strungărie prevăzute în devizele de lucrări pot fi executate la strung, însă din cauza uzurii morale, a înlocuirii unor piese, prelucrarea filetelor se face cu abateri dimensionale la nivel de maximum semifinisare, iar pentru piesele lungi pot să apară și abateri de formă. Însă, instanța apreciază că în cauză, sub aspectul atragerii răspunderii civile delictuale, nu prezintă relevanță faptul că lucrările pe care reclamanta le-ar fi putut efectua cu strungul ar fi înregistrat unele abateri dimensionale. Cât timp lucrările comandate ar fi putut fi realizate și cu strungul reclamantei, în mod cert aceasta a fost prejudiciată prin lipsirea de folosință a utilajului.
Astfel, în cauză s-a dovedit că prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă este în limita sumei de 33.130 lei care reprezintă contravaloarea lucrărilor de strungărie plătite de reclamantă pentru a executa lucrările pe care nu le-a putut presta cu propriul utilaj, respectiv strung. Deși,
reclamanta a pretins și valoarea lucrărilor de lăcătușerie, în cauză nu s-a dovedit care a fost valoarea acestora raportat la valoarea totală a lucrărilor plătite și care includeau și alte categorii de lucrări decât cele de strungărie și
lăcătușerie. De asemenea, nici pentru confecțiile metalice și pentru transportul executat se societățile prestatoare în favoarea reclamantei, nu s- a dovedit valoarea. Facturile fiscale și devizele de lucrări cuprind valori totale ale lucrărilor executate, fără a fi defalcate pe tipuri de operațiuni executate. Era necesară stabilirea valorii acestor servicii deoarece în devizele de lucrări sunt menționate mai multe tipuri de lucrări executate, fără a se susține și proba faptul că toate aceste lucrări ar fi putut fi executate de către reclamantă cu bunurile care au fost confiscate.
La stabilirea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă, expertul a avut în vedere lucrările cuprinse în toate facturile de care reclamanta a înțeles să se folosească, însă având în vedere că fapta ilicită a fost săvârșită de către pârâtă doar în intervalul de timp_ -_, trebuie avute în
vedere numai lucrările de strungărie pe care reclamanta nu le-ar putut realiza în această perioadă, fără a fi incluse și lucrările de strungărie incluse în facturile fiscale nr. 000473/_ și nr. 0000109/_, respectiv de 1.400 lei fără TVA. Astfel, valoarea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă este de 31.394,53 lei.
Pentru a se stabilit câștigul pe care reclamanta nu l-a putut realiza din cauza faptei ilicite a pârâtei, respectiv întinderea folosului de tras nerealizat, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit de doamna expert Apostol Delia C. rezultă că folosul de tras nerealizat calculat asupra sumei de 182.826,15 lei este de 11.371,79 lei(f.178-195 din vol. IV). Acest calcul a fost efectuat pe baza profitului mediu lunar pentru perioada septembrie 2008- aprilie 2011, calculat pe baza conturilor de venituri efectiv realizate de reclamantă li cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Media profitului lunar a fost stabilită la 18.264,37 lei, media veniturilor lunare a fost stabilită la 293.745,66 lei, rezultând un profit de 6,22 % care a fost aplicat valorii pretențiilor.
Reclamanta a solicitat, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin obiecțiunile la expertiza contabilă ca stabilirea folosului de tras(f. 214- 217 din vol. IV) să se realizeze în funcție de rentabilitatea aferentă activității comerciale realizate în mod efectiv de societate conform adaosului comercial realizat din media lunară a facturilor emise de reclamantă aplicată asupra sumei de 182.826,15 lei. Aplicând formula de calcul pretinsă de reclamantă, valoarea folosului de tras a fost stabilită la suma de 146.864,25 lei. Însă, expertul contabil a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că, din cauza faptului că evidența contabilă a reclamantei nu este ținută pe centre de cost, cu o evidență detaliată pe fiecare punct de lucru a veniturilor și cheltuielilor, nu s-au putut identifica cheltuielile specifice directe realizării veniturilor pentru identificarea adaosului comercial practicat de societate. Astfel, calcularea folosului de tras s-a făcut pe baza profitului mediu lunar calculat în funcție de veniturile efective realizate și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de reclamanta SC V. I. G. S., expertul contabil a arătat că modul de calcul prezentat de reclamantă nu este corect deoarece are în vedere prețul de achiziție și adaosul comercial la mărfuri, în timp ce valoarea asupra căreia se solicită calcularea valorii de tras nerealizată reprezintă servicii efectuate de terți și este înregistrată în contul 628, fără nici o legătură cu adaosul comercial la mărfuri(contul 378) și nici cu valoarea de achiziție a mărfurilor(contul 607). Expertul și-a
argumentat punctul de vedere și prin dispozițiile legale care reglementează contabilitatea internă de gestiune, respectiv Legea nr. 82/1991 și Ordinul M. ului Finanțelor P. e nr. 1826/_, astfel încât instanța apreciază că expertiza contabilă administrată în cauză lămurește pe deplin aspectele care vizează folosul de tras pretins de reclamantă. De asemenea, se are în vedere și faptul că, deși reclamanta a înțeles să prezinte instanței un mod de calcul al folosului de tras diferit de cel stabilit de persoanele de specialitate, nu a indicat și un temei juridic care să permită calcularea adaosului comercial prin raportare la prețul de vânzare și prețul de achiziție al mărfurilor, deși în prezentul litigiu prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă este reprezentat de valoarea serviciilor pe care aceasta le-ar fi putut executa.
Aplicând formula de calcul a folosului de tras stabilită de expert asupra sumei reprezentând prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă, pentru perioada în care aceasta a fost lipsită de folosința strungului cu care executa lucrări de strungărie, rezultă că beneficiul nerealizat este de 1.952,72 lei(31.394,53 lei x 6,22%).
Pentru suma pretinsă cu titlu de folos de tras se datorează și dobânda legală calculată conform art. 3 din OG nr. 9/2000 pentru perioada cuprinsă între data notificării pârâtei la conciliere prealabilă și data intrării în vigoare a OG nr. 13/2011, respectiv_, ulterior acestei date dobânda penalizatoare calculându- se conform art. 3 alin. 2 din acest act normativ. Aplicând dobânda de referință stabilită de expertul contabil asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras, separat pentru sumele înscrise la pct. 3-27 din tabelul de calcul al expertizei tehnice(f.288-299 din vol. IV) și pentru suma înscrisă la pct. 28 din același tabel, cu respectarea modalității de calcul propusă în expertiză, rezultă că valoarea dobânzii este de 182,87 lei calculată până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011. Instanța reține că dobânda pretinsă de către reclamant pentru folosul de tras nu reprezintă dobândă la dobândă interzisă conform art. 1089 c.civ. Folosul de tras nu este datorat pentru a compensa neîndeplinirea de către pârâtă a unei
obligații de a plăti la scadență o sumă de bani, ci reprezintă o parte a prejudiciului suferit de către reclamantă prin fapta culpabilă a pârâtei, prejudiciu care cuprinde atât pierderea efectiv suferită, cât și câștigul pe care reclamanta nu l-a putut realiza, la aceste componente ale prejudiciului datorându-se și dobândă.
Instanța reține că între prejudiciul dovedit de către reclamantă și fapta culpabilă a pârâtei RADP C. de a nu restitui bunurile sechestrate după momentul la care s-a stabilit în mod definitiv că procesul verbal de sechestru care constituia temeiul de reținere a bunurilor este nelegal, există legătură de cauzalitate. Astfel, printre bunurile nerestituite s-a aflat și strungul cu care reclamanta, conform probelor administrate în cauza, executa pentru activitatea proprie lucrări de strungărie, iar din cauza lipsei acestui utilaj a fost nevoită să suporte costul lucrărilor de strungărie executate de către alte persoane. Ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, instanța reține că pârâta RADP C. este vinovată de prejudiciul cauzat reclamantei. Astfel, aceasta a avut cunoștință despre faptul că procesul verbal de sechestru în temeiul căruia i-au fost predate bunurile reclamantei în custodie a fost anulat, însă a continuat să dețină acele bunuri, deși a prevăzut rezultatul prejudiciabil al faptei sale. Pârâta a invocat în apărarea sa faptul că reclamanta nu a solicitat predarea bunurilor sechestrate, însă acest fapt nu constituie o împrejurare care să înlăture vinovăția pârâtei. Chiar și în ipoteza în care nu ar existat o solicitare expresă din partea reclamantei pentru restituirea bunurilor, acest fapt nu creează un titlu care
să justifice pârâtei deținerea bunurilor. Inițiativa restituirii bunurilor trebuia să vină din partea pârâtei imediat după momentul la care aceasta a intrat în ilicitul civil, după cum s-a reținut anterior nefiind necesară obținerea unui titlu executoriu care să legitimeze restituirea bunurilor.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâta RADP C. trebuie să repare prejudiciul cauzat reclamantei, motiv pentru care se va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, în limita prejudiciului dovedit de către reclamantă și se va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 31.394,43 lei reprezentând beneficiu nerealizat, suma de 1.952,72 lei reprezentând folos de tras și suma de 182,87 lei reprezentând dobândă legală calculată asupra folosului de tras până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011. Restul pretențiilor formulate de către reclamantă se vor respinge ca neîntemeiate deoarece nu s-a dovedit faptul că toate serviciile plătite pentru realizarea unei părți din obiectul de activitate al reclamantei ar fi putut fi executate de către reclamantă cu bunurile care au fost sechestrate și care nu i-au fost restituite la momentul anulării procesului verbal de sechestru.
Instanța reține că reclamanta a efectuat în prezenta cauză cheltuieli de judecată în cuantum de 8.337,2 lei compuse din taxă judiciară de timbru și timbru judiciar calculate pentru pretențiile admise(1.952,2 lei), contravaloarea expertizei contabile(5.780 lei) și onorariu avocat(600 lei). Pârâta RADP C. a suportat contravaloarea contraexpertizei tehnice efectuate de dl. expert Ursu Vasile Dorel în cuantum de 3.100 lei. Pârâta a suportat și contravaloarea expertizei tehnice efectuate de dl. expert Potra Ioan, însă având în vedere că instanța a înlăturat din cauză această probă, această sumă nu va fi inclusă în cheltuielile de judecată pretinse. În conformitate cu dispozițiile art. 274 coroborat cu art. 276 c.pr.civ. se va dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în limita sumei de
7.500 lei și se va dispune obligarea pârâtei RADP C. să plătească în favoarea reclamantei suma de 837,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUNELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B.
E.
J.
S.
U R. M. cu sediul procesual ales în C. -N., Bd. N. T.
nr. 16,
ap. 21 la S. "P. și A. "; și, în consecință, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G. S. în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. U R. M. cu domiciliul procesual ales în C. -N., Bd. N. T. nr. 16, ap. 21 la S.
"P. și A. ";.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei aferente facturilor nr. 000473/_ și nr. 0000109/_, precum și pentru folosul de tras și dobânda legală aferentă acestei sume.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată cu privire la restul pretențiilor bănești.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G. S. cu sediul în CXluj-N., str. F. nr. 20A,
jud. C. în contradictoriu cu pârâta R. A. A DP C. cu sediul în C. -N., str. calea S. nr. 2, jud. C. .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 31.394,43 lei reprezentând beneficiu nerealizat, suma de 1.952,72 lei reprezentând folos de tras și suma de 182,87 lei reprezentând dobândă legală calculată asupra folosului de tras până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Stabilește cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 8.337,2 lei și în favoarea pârâtei RADP C. în cuantum de 7.500 lei.
Dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în limita sumei de 7.500 lei și obligă pârâta RADP C. să plătească în favoarea reclamantei suma de 837,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC
V. I. G. S. în contradictoriu cu pârâtul S. U R. M. . Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
I. DP
Plecat în concediu de odihnă, semnează prim grefierul instanței.
Red./Dact. S.I.-5 ex.
_
| ← Decizia civilă nr. 6485/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2807/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
