Sentința civilă nr. 2807/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 1.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2807/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. G. GREFIER A. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta S.C I. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P., având ca obiect pretenții.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 23 octombrie 2013, când a hotărât următoarele :
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. reclamanta S.C. I. S.R.L. și precizată la 26 martie 2013 (fila 58 dosarul Judecătoriei C. -N. ) a chemat în judecată pârâtul M. UI C. -N. prin P.
, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 25.130,07 lei cu titlu de contravaloare prestări servicii, dobânda legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta procedură.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deși pârâta avea obligația de a achita integral contravaloarea facturii după un termen de 7 zile de la data emiterii, nici până la data promovării acțiunii, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație. Totodată, reclamanta a arătat că în perioada 2009 - 2010 a efectuat în favoarea pârâtei lucrări de instalații electrice așa cum reiese din devizele anexate și din facturile întocmite în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de_, pârâtul Consiliul Local al mun. C. -N. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a sa cu motivarea că potrivit prevederilor art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001, autoritatea deliberativă - în speță Consiliul Local al mun. C. -N. nu are capacitate juridică deplină și nu are un patrimoniu propriu. În același sens sunt și prevederile art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001 care statuează că Consiliul Local reprezintă o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe, municipii, astfel că nu are capacitate de folosință și deci nici calitate de parte în contract de execuție de lucrări nr.77263/_, și implicit de parte în proces.
Pe fondul cauzei, pârâtul a precizat că în evidențele contabile ale Direcției Economice - Primăria mun. C. -N. nu sunt înregistrate datorii către reclamanta S.C. I.
S.R.L. Referitor la facturile depuse în probațiune, s-a precizat că factura nr.804/_ în valoare de 23.829,75 lei nu a fost înaintată către Direcția Economică din cadrul Primăriei mun. C. -N., iar factura nr.828/_ a fost achitată parțial întrucât prin achitarea integrală s-ar fi depășit valoarea contractului. De asemenea, pârâtul a ținut să precizeze că reclamanta a facturat lucrări care au depășit valoarea contractului cu suma de 734,71 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, pârâtul a precizat instanței că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., declanșarea activității judiciare nefiind consecința vreunei culpe procesuale a sa. ( filele 42-43 ).
La rândul său, pârâta Primăria mun. C. -N. a depus întâmpinare la data de_ prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale a sa întrucât conform art. 21 alin.1 teza I din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. De asemenea, conform art.20 alin.1 din același act normativ comunele, orașele, municipiile și județene sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. În același sens, pârâta a precizat că potrivit dispozițiilor art.21 alin-2 din Legea nr.215/2001 în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii civile învederând instanței faptul că factura fiscală nr.804/_ nu a fost înaintată de reclamantă către Direcția Economică în vederea efectuării plății, iar factura fiscală nr.828/_ a fost achitată parțial întrucât a depășit valoarea contractului cu suma de 1.300,32 lei. Pe de altă parte, pârâta a precizat că în evidențele contabile ale Direcției Economice - Primăria mun. C. -
N. nu sunt înregistrate datorii către reclamanta S.C. I. S.R.L..
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, pârâta a precizat instanței că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., declanșarea activității judiciare nefiind consecința vreunei culpe procesuale a sa.
La data de_, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a învederat instanței că în prezenta cauză înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul
C. -N. prin primar.
Raportat la această precizare de acțiune, la termenul de judecată din data de _
, instanța a constatat că excepția lipsei capacității de folosință invocată de Consiliul Local al mun. C. -N. și Primăria mun. C. -N. prin primar a rămas fără obiect.
Prin sentința civilă nr. 8734/2013 pronunțată la data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 25.130,07 lei cu titlu de contravaloare servicii prestate. Prin aceeași hotărâre a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii de referință a BNR și a fost obligat pârâtul M. C. -N. prin P. la plata către reclamantă a sumei de 1.621,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 515/R/2013 pronunțată la data de 7 octombrie 2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admis recursul declarat de recurentul M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC I. S. împotriva sentinței civile nr. 8734/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, hotărâre care a fost casată în întregime, dispunându-se reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța competentă, în speță Tribunalul Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 7 octombrie 2013 în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta SC I. S., în calitate de executant și M. C. -N., în calitate de achizitor, s-a încheiat la 10 aprilie 2009, în temeiul OUG nr. 34/2006, contractul de execuție de lucrări nr. 77263/_ prin care executantul s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină lucrarea de "Modernizare-Reabilitare-Extindere rețea de iluminat public în municipiul C. -N. vol. II Cartierul G. ni și Cartierul Grigorescu: Zona Grigorescu Vest: aleea Bucura, în spatele blocurilor de pe str. Donath 170-200 și 109-117, str. Fântânele 7-65, str. Hațeg, str. G-ral Eremia Grigorescu";, iar achizitorul s-a obligat să achite contravaloarea lucrării de 292.786 lei fără TVA (348.415,34 lei cu TVA).
Potrivit art. 18 din același contract, pentru lucrările executate plățile datorate de achizitor executantului sunt cele declarate în propunerea financiară anexă la contract, prețul contractului fiind ferm și nu se actualizează (filele 25-29).
Suma solicitată de către reclamantă pârâtului prin prezenta cerere de chemare în judecată este consemnată în facturile 804/_ și 828/_ (filele 29-35 dosar_ al Judecătoriei C. -N. ) și reprezintă lucrări suplimentare de subtraversare (filele 35- 36).
Așa cum reiese din adresa întocmită de către inspectorul de șantier (filele 33-36) coroborat cu extrasele de cont depuse de către reclamantă (filele 61-148) pârâta a achitat integral valoarea prevăzută în contract de 292.786 lei fără TVA.
Așa cum prevede în mod expres art. 969 cod civil de la 1864, contractele legal încheiate se impun părților cu forța legii, ori în contractul încheiat între părți acestea au prevăzut în mod expres că prețul stipulat (292.786 lei fără TVA, 348.415,34 lei cu TVA) este ferm și nu se actualizează, orice modificare a contractului urmând a fi realizată prin întocmirea unui act adițional și aceasta doar în condițiile în care apar circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților și care nu puteau fi prevăzute la data încheierii contractului.
Ori în cauză reclamanta nu a făcut dovada nici a semnării uni act adițional prin care să se modifice și nici a unei dispoziții emise de către achizitor sau de către inspectorul de șantier prin care să se modifice detaliile constructive convenite inițial de către părți, astfel că declarațiile martorului Haraszti Iosif (fila 69 dosarul_ al Judecătoriei C. -N. ) nu poate fi reținută, raportat la dispozițiile expres consemnate în contractul încheiat de către părți. Mai mult, potrivit art. 11.1 alin. 3 din contract, reclamanta în calitate de executant ar fi avut obligația de a notifica prompt orice eroare, viciu, omisiune sau altele asemenea descoperite în proiect sau în caietul de sarcini pe durata îndeplinirii contractului, ori numărul insuficient de stâlpi de iluminat alegat de martorul audiat ar fi fost tocmai o astfel de omisiune care trebuia notificată, însă la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada unei asemenea notificări.
Mai mult, având în vedere faptul că părțile au convenit un preț ferm, că nu a intervenit nici o modificare a contractului și că nu există nici o dispoziție de șantier emisă de către achizitor sau inspectorul de șantier, raportat la faptul că prețul contractului, 292.786 lei fără TVA, a fost achitat integral, solicitarea reclamantei este nefondată, aceasta neputând modifica în mod unilateral convenția părților și să modifice prețul contractului, chiar prin emiterea unor facturi pentru diferența de preț, în condițiile în care părțile contractante au prevăzut în mod expres ca orice modificare a contractului să se facă prin acte adiționale.
Nu poate fi reținut drept mijloc de probă în acest context în favoarea reclamantei nici extrasul de cont depus în fotocopie la fila 52 din dosarul Judecătoriei C. -N., căci având în vedere că potrivit art. 3 lit. f) din OUG nr. 34/2006, contractul de achiziție trebuie să îmbrace forma scrisă, orice consimțământ al părților de modificare a actului inițial trebuie să îmbrace aceiași forma scrisă, ori în lipsa unei atare forme de exprimare a
consimțământului părților nu se poate reține o exprimare valabilă a consimțământului privind modificarea prețului contractului, ori înregistrarea facturilor și emiterea unui extras de cont nu îndeplinesc această condiție.
Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtului cu privire la lipsa caracterului exigibil al creanței ca urmare a intervenirii prescripției extinctive, instanța reține că potrivit art.
17.4 din contract plata facturii finale se va face după verificarea și acceptarea situației la plată definitive de către achizitor, iar emiterea facturii de către executant se poate face doar după acceptarea situației de plată de către inspectorul de șantier. Ori, facturile fiscale în litigiu au fost emise după acceptarea situației de lucrării de către inspectorul de șantier, însă obligația la plată a achizitorului se naște doar la momentul verificării și acceptării situației de plată definitive, ori de la acest moment se naște și dreptul la acțiune al reclamantei de a solicita plata prețului, ori având în vedere că aceste verificări au fost făcute la data de 7 aprilie 2010 (data înregistrării efectuării de către inspectorul de șantier a verificărilor solicitate de achizitor - filele 34-36), de la această dată începe să curgă termenul de prescripție, termen care s-ar fi împlinit la data de 7 aprilie 2013, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată de către reclamantă la 12 decembrie 2012, data poștei.
Având în vedere cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC I. S., J-_, CUI 13666680 în contradictoriu cu pârâtul M. C. -
prin P., având ca obiect plata sumei de 25.130,07 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC I. S. , J-_, CUI 13666680, cu sediul în Z., str. Aleea Mesteacănului, bloc P21, ap. 10, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P. , cu sediul în C. -N., str. C. M., nr. 1-3, jud. C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1773/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1339/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
