Sentința civilă nr. 1880/2013. Completare, lămurire dispozitiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL S. IZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1880/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererea pârâtei-reclamante SC R. S., formulată în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al SC M. SA, C. DE I. T.
S. și cu pârâta SC M. SA, prin administratorul special P. F. I., având ca obiect completarea sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial/S. izat C. în dosarul nr._ având ca obiect completarea acestei din urmă hotărâri în sensul pronunțării asupra cererii reconvenționale formulate în cadrul dosarului nr._ .
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă reprezentanta petentei, d- na avocat Mândruțiu Roxana, în substituirea d-lui avocat Aurel Bujiță, cu delegație de substituire depusă la aceste termen, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că hotărârea a cărei completare se solicită prin cererea introductivă a fost motivată.
Reprezentanta petentei solicită în temeiul art. 2812C.proc.civ. din 1865 admiterea cererii privind completarea dispozitivului sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, apreciind că judecătorul sindic trebuia să se pronunțe asupra cererii reconvenționale prin dispozitiv, întrucât prin cererea reconvențională a solicitat ca instanța să constate că a intervenit rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și să se dispună obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 4.000 euro plus TVA în echivalent în lei, să dispună înscrierea creanței printre creanțele născute după deschiderea procedurii de faliment și obligarea pârâtei-reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința comercială nr. 3954/17 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr._, judecătorul sindic a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar C. DE INSOVLENȚĂ T. S. împotriva pârâților SC R. S. și SC
M. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că în data de 13 octombrie 2009, debitoarea SC M. SA a vândut pârâtei SC R. S. autoturismul marca KIA Sorento, având nr. de înmatriculare_, an de fabricație 2004, pentru prețul de 4.000 euro plus TVA. Acest preț a fost achitat, în două tranșe, d-lui avocat P. F. I., el reprezentând onorariul cuvenit pentru dosarul nr._ (f. 8, 9). În datele de 18 ianuarie 2010 și, respectiv, 22 ianuarie 2010 au fost emise facturile corespunzătoare pentru avansul achitat și pentru restul de plată, ambele în valoare de câte 9.758 lei (f. 10, 11). A mai reținut că motivul încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare a explicat în mod limpede de către administratorul special al debitoarei, în întâmpinarea depusă (f. 19, 20):
conturile societății fiind blocate de către finanțe, ca urmare a executării silite demarate împotriva societății, aceasta a fost modalitatea găsită pentru plata serviciilor juridice oferite de către d-l avocat P. F. I. societății în cauză.
A mai reținut că pentru a fi incidente prevederile art. 80, alin. 1, lit. b din Legea nr. 85/2006, trebuie ca prestația debitoarului să o depășească pe cea a creditorului, în mod vădit. A reținut că, în speță, o astfel de dovadă nu s-a făcut, dimpotrivă, nimeni nesusținând că pentru un autoturism marca KIA Sorento HACHBACK, având cinci uși, fabricat în anul 2004 și înstrăinat în anul 2009, prețul de 4.000 euro, la care se adaugă și TVA-ul, nu ar fi corect.
A mai reținut că, în mod asemănător, pentru a fi incidente în cauză prevederile art. 80, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, este necesar ca prin actul atacat să existe intenția tuturor părților implicate în sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor sau de a le fi lezate drepturile acestora, în orice fel. Prețul înstrăinării fiind unul corect, este indiscutabil faptul că valoarea ieșită din patrimoniul debitoarei a fost înlocuită cu alta, echivalentă, astfel că drepturile creditorilor nu au cum să fi fost afectate, în mod negativ.
A mai reținut că modul în care a fost întocmit actul de vânzare-cumpărare și cum acesta a fost reflectat în contabilitatea debitoarei nu au nicio relevanță în cauză, aceste aspecte ținând strict doar de evidențierea operațiunii din punct de vedere financiar-contabil și privind-o doar pe debitoare. Nimeni nu a contestat faptul că prețul nu ar fi fost încasat, chiar dacă el a fost plătit unui avocat terț de contract, pentru remunerarea prestației sale acordată anterior, într-un dosar având nr. 908677/2009 aflat pe rolul ANAF București (f. 29-32). Deci, indiferent de greșelile existente în întocmirea actelor, din moment ce prețul real al bunului vândut a fost încasat, nu se poate vorbi nici de o prestație a debitorului care să o depășească pe cea a creditorului și nici de o sustragere a bunului de la urmărirea creditorilor.
A mai reținut că admiterea acțiunii nu ar fi nici în interesul creditorilor, deoarece acel autoturism înstrăinat, în cazul în care ar fi adus la masa credală, acum, în anul 2011, la doi ani după vânzare, perioadă în care, în mod evident, el a fost folosit, are o valoare mult diminuată față de cea de vânzare, atât materială cât și morală. Astfel, există pericolul ca în situația în care prețul convenției va trebui să fie restituit, masa credală să crească și nu să scadă. În plus, nu trebuie pierdut cu vederea și faptul că din prețul bunului ce ar fi vândut de către lichidatorul judiciar, o parte îi va reveni acestuia, pentru remunerarea activității sale și pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu vânzarea, ceea ce ar face ca să primească creditorii, în urma distribuirilor făcute mult mai puțin decât cei 4.000 euro, plus TVA, cât se regăsesc sau ar trebui să se regăsească în patrimoniul debitoarei acum. Pasivul debitoarei, prin stingerea creanței față de d-l P. F. I. și prin nedeclarea creanței cumpărătorului ce, în situația admiterii cererii, ar fi
îndreptățit la restituirea prețului este acum mai mic decât ar fi în situația admiterii acțiunii.
A avut în vedere și faptul că, în conformitate cu declarațiile făcute în întâmpinări și necontestate de către lichidatorul judiciar, autoturismul vândut s-ar afla în posesia și folosința unei alte persoane, fost director al societății, ceea ce ar putea însemna ca pentru reintrarea debitoarei în posesia bunului să fie efectuate, de către lichidatorul judiciar, alte demersuri în acest scop, consumatoare de timp și resurse, ceea ce din nou, nu ar fi în interesul creditorilor.
A apreciat că chestiunea legată de datele emiterii facturilor și corecturile existente în acestea nu are nicio relevanță, din moment ce un contract, odată încheiat în mod legal, trebuie să fie executat cu bună credință. Cu sau fără emiterea acelor facturi, prețul oricum trebuia să fi fost achitat de către
cumpărătoare, greșelile existente în cuprinsul acestora neavând cum să afecteze valabilitatea convenției.
A mai reținut că, datorită faptului că acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată, în mod evident cererea reconvențională urmează să nu mai fie analizată, sub niciun aspect, nici sub cel principal, cumpărătoarea nemaifiind obligată la restituirea prețului și nici sub cel secundar, întrucât cererea reconvențională principală nu va primi o soluție negativă.
A avut în vedere că deși pârâta SC R. S. a cerut obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestor cheltuieli, judecătorul sindic nu are ce acorda.
La data de 29 iunie 2011, pârâta-reclamantă SC R. S. a solicitat, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al SC M. SA, C. DE I. T. S. și cu pârâta SC M. SA, prin administratorul special P. F. I., completarea sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._ în sensul pronunțării asupra cererii reconvenționale formulate în cadrul acestui dosar.
În motivarea cererii sale, a arătat că lichidatorul judiciar al SC M. SA,
C. DE I. T. S., a formulat cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr._, prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 013/13 octombrie 2009. A mai arătat că a formulat cerere reconvențională prin care, pentru situația respingerii acțiunii, a solicitat instanței să constate că a intervenit rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 013/13 octombrie 2009 și, în temeiul art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 4000 euro + TVA în echivalent lei, respectiv să se dispună înscrierea creanței printre creanțele născute după deschiderea procedurii de faliment și obligarea pârâtei reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că deși
instanța a respins cererea de chemare în judecată, ea nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale.
În drept, a invocat art. 2812C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Lichidatorul judiciar al SC M. SA, C. DE I. T. S., și-a exprimat poziția procesuală asupra cererii de completare a sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 prin scriptul depus la 2 septembrie 2011, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.
A descris situația de fapt din speță și a arătat că art. 4.1 din contract nu prevede posibilitatea rezoluțiunii acestei convenții, ci doar a rezilierii ei, astfel încât în situația în care pârâta reclamantă SC R. S. are o pretenție împotriva debitoarei SC M. SA, trebuia să depună o cerere de admitere a creanței în acest sens, nu să formuleze o cerere reconvențională.
A mai arătat că în ședința publică din 17 iunie 2011 s-a pus în discuția părților admisibilitatea unei astfel de cereri, prin raportare la compatibilitatea ei cu procedura insolvenței, iar judecătorul sindic a stabilit că această solicitare este inadmisibilă.
Poziția procesuală a lichidatorului judiciar al SC M. SA, C. DE I.
T. S., nu a fost motivată separat în drept.
Administratorul special al debitoarei SC M. SA, d-l av. P. F. I., nu a precizat poziția sa procesuală cu privire la cererea de completare a hotărârii.
A fost acvirat dosarul nr._ .
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, judecătorul sindic reține următoarele:
În conformitate cu art. 2812alin. 1 C.proc.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau
accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Verificând data la care pârâta reclamantă a sesizat instanța cu cererea de completare a sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, judecătorul sindic reține că aceasta a înregistrat cererea sa la data de 29 iunie 2011, înainte de comunicarea către ea a hotărârii a cărei completare a solicitat-o, astfel încât, în conformitate cu art. 2812alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 301 C.proc.civ., cererea de completare a sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Pe fond, judecătorul sindic reține că cererea de completare a sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 este neîntemeiată. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2812alin. 1 C.proc.civ., o cerere de completare a unei hotărâri poate fi formulată doar atunci când instanța omite să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, nu și atunci când instanța hotărâște că nu mai este cazul să se pronunțe asupra cererii reconvenționale. Pentru a fi admisă o cerere de completare a unei hotărâri, este esențial ca instanța să fi omis, din eroare, să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, pierzând din vedere formularea lui/ei și existența lui/ei în dosar.
Situația din speță este, însă, fundamental diferită. Judecătorul sindic care a pronunțat sentința comercială nr. 3954/17 iunie 2011 a fost pe deplin conștient de existența în dosarul nr._ a cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă SC R. S., menționând expres faptul că a fost sesizat cu această cerere, dar a adoptat soluția de a o lăsa neanalizată, sub toate aspectele: atât "sub cel principal, cumpărătoarea nemaifiind obligată la restituirea prețului"; cât și "sub cel secundar, întrucât cererea reconvențională principală nu va primi o soluție negativă";. Considerentele anterior citate denotă fără echivoc faptul că judecătorul sindic nu a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale, ci a apreciat că nu (mai) are obligația de a se pronunța asupra ei.
Faptul că aceste considerente nu se regăses reluate sintetic într-o dispoziție a judecătorului sindic cuprinsă în dispozitiv reprezintă o chestiune de conformitate a considerentelor cu dispozitivul sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 și nu una de omisiune a instanței de a analiza cererea reconvențională.
În măsura în care pârâta reclamantă SC R. S. este nemulțumită de modul în care a fost soluționată cererea sa reconvențională sau de modul în care considerentele sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 se reflectă în dispozitiv, ea are posibilitatea de a invoca aceste aspecte de fapt și de drept prin calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, judecătorul sindic în prezenta compunere neputând modifica sau adăuga la sentința comercială nr. 3954/17 iunie 2011.
În fine, judecătorul sindic, în prezenta compunere, mai reține faptul că susținerile lichidatorului judiciar al debitoarei SC M. SA, C. DE I. T.
S., în sensul că admisibilitatea cererii reconvenționale ar fi fost analizată în ședința publică din 17 iunie 2011, apar neîntemeiate, în condițiile în care în practicaua sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011 nu apare nicio mențiune despre atare dezbateri în ședința respectivă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 1169 C.civ. din 1864 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., judecătorul sindic va respinge, ca
neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante SC R. S. formulată în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al SC M. SA, C. DE I. T. S. și cu pârâta SC M. SA, prin administratorul special P. F. I. având ca obiect completarea sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._ în sensul pronunțării asupra cererii reconvenționale formulate în cadrul dosarului nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante SC R. S., cu sediul în C. -N., str. I.L. C., nr. 5-7, ap. 8, jud. C. formulată în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al SC M. SA, C. DE I. T. S.
, cu sediul în C. -N., str. I. B. Deleanu, nr. 74, jud. C. și cu pârâta SC M. SA, prin administratorul special P. F. I., cu sediul în C. -N., calea D., nr. 28, jud. C., având ca obiect completarea sentinței comerciale nr. 3954/17 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._ în sensul pronunțării asupra cererii reconvenționale formulate în cadrul dosarului nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./FIM/5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 562/2013. Completare, lămurire dispozitiv | Decizia civilă nr. 11469/2013. Completare, lămurire dispozitiv → |
|---|
