Sentința civilă nr. 289/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 289/2013
Ședința camerei de consiliu de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C., în soluționarea recursului
formulat de către C. A. M. D. O., împotriva sentințwei civile nr. 11410/2012, în contradictoriu cu A. P. ȘI M. C. și BEJ M. B.
, având ca obiect conflict de competență.
Soluționarea cererii a avut loc în camera de consiliu, fără citarea
părților.
făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține cauza
în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 960/R din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de intimat CABIENT A. M. D. O., împotriva Sentinței civile nr. 11410/_ pronunțată în dosarul nr. 15992/211/201 al Judecătoriei C. -N.
, în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:
În speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil,respectiv de dispozițiile art.3 care prevăd că"; Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.";
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că recurentul, C.
A. M. D. O., se circumscrie noțiunii de "profestionist";, astfel cum este definită de textul citat.
În plus, titlul executoriu în discuție este contractul de asistență juridică intervenit între părți în cursul anului 2008.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin.
(3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al
municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
S-a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept
comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Întrucât Tribunalul Comecial C. a fost menținut ca și instanță specializată, fără ca în ceea ce privește competența sa să apară vreo modificare prin noul Cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009 sau Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, tribunalul a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Ca urmare, instanța a admis excepția necompetenței Tribunalului C. - Secția civilă și a declinat competența de soluționare a acțiunii de față, în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Prin decizia civilă nr. 112/R din_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosar nr._
s-a admis excepția necompetenței materiale a TRIBUNALULUI SPECIALIZAT C., ridicată din oficiu și, în consecință:
A fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de recurentul CABINTUL INDIVIDUAL DE A. M. D. O. în contradictoriu cu intimata A. P. ȘI M. C., împotriva sentinței civile nr. 11410/25 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță contestație împotriva executării contractului de asistență juridică nr. 101/_, în favoarea TRIBUNALULUI C. .
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C., având ca obiect soluționarea dosarului nr._ și, în consecință :
S-a dispus înaintarea dosarului nr._ către instanța superioară comună, Curtea de Apel C., în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Specializat C. a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți (2008) și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul specializat a reținut că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul civil din 1864, ca lege generală, față de care Codul comercial din 1887 are natura unei legi speciale.
Analizând incidența acestei excepții în cauză, tribunalul specializat a reținut că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială a celor trei tribunale comerciale era reglementată de dispozițiile art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 și, respectiv, art. 2 pct. 3 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerț obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de
comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.com., care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.
Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepția unor articole care nu prezintă relevanță în prezenta speță, prin dispozițiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.
Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către
instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Potrivit dispozițiilor art. 227 din Legea nr. 71/2011, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În acest context se impune analiza noțiunii de "lege specială"; la care se referă art. 227 din Legea nr. 71/2011, precum și stabilirea modului de aplicare în timp a dispozițiilor acestei norme.
Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, singura interpretare posibilă a noțiunii de "lege specială"; trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, față de noul Cod civil, în relația normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziții are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative rămase neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
În condițiile în care art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887, precum și art. 2, pct. 1 lit. a din codul de procedură civilă din 1865 au fost abrogate expres de către Legea nr. 71/2011 și nicio lege specială rămasă în vigoare la momentul intrării în vigoare a noului Cod civil nu mai distingea în funcție de natura (fostă) comercială și, respectiv, civilă a litigiului, o interpretare posibilă era aceea potrivit căreia toate litigiile civile (inclusiv cele denumite anterior "comerciale";) reveneau în competența tribunalelor de drept comun.
Cu toate acestea, soluția care se desprinde din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011 (normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului) este contrară celei arătate mai sus.
Astfel, art. 228 din Legea nr. 71/2011 prevede că până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței. În consecință, competența materială a tribunalelor specializate urma a fi stabilită de către Consiliul Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cauzele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel. Desigur, stabilirea întregii sfere
de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, începând cu data de 1 octombrie 2011, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Această concluzie rezultă cu o claritate sporită din analiza actelor preparatorii ale Hotărârii CSM nr. 654/31 august 2011, nota Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM nr. 65/17937/1154/26 august 2011, notă însușită de Consiliul Superior al Magistraturii, prin în cuprinsul căreia s-a arătat expres că "din interpretarea sistematică a acestor dispoziții [art. 227, art. 228 alin. 1 și 2 din Legea nr. 71/2011], rezultă că, în măsura în care actualele tribunale comerciale specializate se reorganizează ca tribunale specializate, iar nu ca secții civile în cadrul tribunalelor de drept comun, intenția legiuitorului a fost să păstreze actuala competență de soluționare a cauzelor în materie comercială, pentru aceste tribunale operând doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate civile … În ceea ce privește aplicarea celor două texte de lege care reglementează competența tribunalelor specializate, art.
37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este normă generală în această materie, iar art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 este normă specială pentru cazul tribunalelor specializate rezultate din reorganizare. Prin urmare, norma generală rămâne aplicabilă numai în cazul singurului tribunal specializat pentru care nu există normă specială, respectiv în cazul Tribunalului pentru minori și familie Brașov. Competența celorlalte tribunale specializate urmează a fi menținută, conform reglementărilor anterioare, având în vedere norma specială enunțată, care face referire la specializarea judecătorilor din cadrul tribunalului specializat și la necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.";
Practic, legiuitorul a optat pentru o definire a competenței tribunalelor specializate prin norme de organizare judiciară și nu prin raportare la norme de drept material, tribunalele specializate având astfel competența definită diferit de cele de drept comun. La această soluție trimit și dispozițiile art. 225 alin. 3 din Legea nr. 71/2011, în caz de rejudecare. Potrivit acestei norme, cauzele civile și comerciale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului civil vor continua să fie soluționate de aceleași complete de judecată, cu respectarea principiului continuității. În caz de trimitere spre rejudecare, cauza va fi repartizată conform normelor de organizare judiciară în vigoare la data înregistrării cauzei la instanța de trimitere.
Un ultim argument în sprijinul acestei opinii poate fi dedus din caracterul enunțiativ și nu limitativ al dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la momentul actual, și al dispozițiilor art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011. Astfel, prima normă menționată prevede posibilitatea înființării de secții sau, după caz, de complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale, iar cea de a doua normă prevede posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; cereri care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Desigur, niciuna dintre aceste norme nu mai folosește termenul "comercial"; în asociere cu vreun tip de cauze, deoarece acest criteriu de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea. În egală măsură, însă, niciuna dintre aceste norme nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, e drept, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
De altfel, la aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, statuând prin decizia nr. 4485/13 noiembrie 2012 că
"Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
În acest context, din dispozițiile legale mai sus-evocate rezultă intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, potrivit căreia, tribunalele specializate - cum este și Tribunalul Specializat C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul Tribunal Comercial C., practic, Tribunalul Specializat C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul Tribunal Comercial C., pentru acest tribunal operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.";
Reorganizarea tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu a lărgit sfera de competență a acestor instanțe prin instituirea unei competențe a tribunalelor specializate de a soluționa litigii între toate categoriile de profesioniști. Într-adevăr, prevederile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 permit crearea de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: ... b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului, însă reorganizarea
tribunalelor comerciale ca tribunale specializate nu a operat și o extindere a sferei competenței lor materiale și față de profesioniștii în alte materii decât comerțul. Eventualele complete specializate în soluționarea litigiilor între profesioniști în alte materii decât comerțul (cum ar fi, spre exemplu, profesioniștii în materia proprietății intelectuale) pot fi înființate doar de către tribunalele de drept comun, deoarece competența materială în aceste domenii le revine în mod exclusiv.
În ceea ce privește litigiile între titularii profesiilor liberale sau între aceștia și beneficiarii serviciilor lor, având ca obiect actele încheiate de titularii profesiilor liberale în exercitarea profesiei, competența materială de soluționare a acestor litigii a aparținut dintotdeauna tribunalelor de drept comun și a rămas în continuare în sfera acestor instanțe.
În conformitate cu prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile acestei legi și ale statutului profesiei, profesia de avocat fiind exercitată numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte … În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. A. ul promovează și apără drepturile,
libertățile și interesele legitime ale omului. A. ul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. c din Legea nr. 51/1995, exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.
Din dispozițiile legale mai sus citate rezultă fără echivoc că scopul constituirii recurentului C. ul individual de avocat D. O. M. nu a fost acela de a realiza o activitate lucrativă (de a realiza profit), ci acela de a exercita o profesie liberală, de a pune cunoștințele și abilitățile sale profesionale la dispoziția persoanelor la care se referă art. 2 din Legea nr. 51/1995, contra unor onorarii, venituri distincte de profitul comercial, bazat pe speculație. Chiar dacă ar acorda asistență juridică unui comerciant, cabinetul de avocat nu face parte din categoria comercianților, așa cum este ea reglementată potrivit art. 7 C.com. iar prin activitatea prestată în temeiul contractului de asistentă juridică, avocatul nu săvârșește un act de comerț în sensul art. 3 C.com.
Pe de altă parte, chiar dacă intimata ar avea calitatea de comerciant (ceea ce nu este cazul în speță), prestația de care a beneficiat din partea recurentului nu are natură comercială, neprezentând nici unul din elementele caracteristice unui act de comerț. Contractul de asistență juridică reprezintă un act civil, respectiv un act de drept privat care, prin structura și funcția sa esențială, nu poate fi asimilat activității comerciale, rămânând civil indiferent de persoana cu care se încheie (necomerciant sau comerciant).
Subsecvent, controlul acestui act - contractul de asistență juridică nr. 101/7 februarie 2008 - revine tribunalului civil, de drept comun, contractul de asistență juridică situându-se în afara sferei de competență materială a tribunalului specializat.
În acest sens, tribunalul specializat a avut în vedere și practica judiciară a Curții de Apel C., exprimată în sentința civilă nr. 314/24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în considerentele căreia instanța a reținut neechivoc că "nu pot fi reținute considerentele conform cărora natura comercială ar rezulta din împrejurarea că recurenta este o societate comercială. Și este așa, deoarece cabinetul avocațial nu face parte din categoria comercianților, cum era
ea reglementată potrivit art. 7 C.com., iar prin activitatea prestată în temeiul contractului de asistență juridică, avocatul nu săvârșește un act de comerț în sensul art. 3 C.com. Pe de altă parte chiar dacă recurenta are calitatea de comerciant, prestația de care a beneficiat din partea intimatei nu are natură comercială, neprezentând nici unul din elementele caracteristice unui act de comerț."; Reținând aplicabilitatea statuărilor instanței care a soluționat conflictul negativ de competență în dosarul nr._, tribunalul specializat a reținut că actele titularilor profesiilor liberale, în rândul cărora se încadrează și recurentul, sunt acte esențialmente civile (conform vechii distincții "civil / comercial";), astfel încât competența de soluționare a litigiilor privind aceste acte revine tribunalelor de drept comun.
Față de aceste considerente, în baza art. 158 alin. 1 și alin. 3, coroborate cu art. 1591alin. 2 și art. 159 pct. 2 C.proc.civ., raportate la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., Tribunalul Specializat C. a admis excepția necompetenței materiale a TRIBUNALULUI SPECIALIZAT C., ridicată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul C. UL INDIVIDUAL DE A. M. D. O., în contradictoriu cu intimata A. P. ȘI M. C., împotriva sentinței civile nr. 11410/25 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță contestație împotriva executării contractului de asistență juridică nr. 101/_, în favoarea TRIBUNALULUI C. .
În temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. 2 C.proc.civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C. și a dispus înaintarea dosarului nr._ către instanța superioară comună, Curtea de Apel C., în vederea soluționării conflictului ivit.
Curtea de Apel C. sesizată cu soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C., instanțe care se află ambele în raza de competență a Curții, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_, contestatoarea A. P. și M. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimații BEJ M. B. și C. A. M. D. O., anularea executării silite însăși promovate în dosarul execuțional nr. 438/2011 a BEJ B. M., precum și a tuturor actelor de executare întocmite în acel dosar, constatarea nulității absolute a titlului executoriu și anume a contractului de asistență juridică nr. 101/_ încheiat între contestatoare și C. ul de avocat
M. D. O., anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nr. 101/_, anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, suspendarea oricăror forme de executare derulate în dosarul de executare silită, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în contestație, cu cheltuieli de judecată.
Contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul M. D.
O. -C. de A. a fost admisă de către Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 11410/_, sentință care a fost recurată de către intimată, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
Având în vedere data introducerii acțiunii în fața primei instanțe,_, Curtea constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 71/2011, ci cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum erau acestea în vigoare la data de_, astfel încât, în stabilirea instanței competente să soluționeze acest recurs trebuie tranșată natura civilă/comercială a litigiului dedus judecății.
În acest context, Curtea constată, la fel ca și Tribunalul Comercial Cluj, că intimatul C. de A. M. D. O. nu are calitatea de comerciant, scopul
constituirii acestui cabinet fiind acela al exercitării unei profesii liberale, prin activitatea desfășurată în baza contractului de asistență juridică avocatul nesăvârșind acte de comerț în sensul art. 3 Cod comercial.
Prin urmare, fiind în prezența unui act civil, nici una dintre părțile litigante neavând calitatea de comerciant, este evident că prezentul litigiu este unul de natură civilă, competența de soluționare a recursului revenind Tribunalului C., ca instanță civilă.
Pentru considerentele enunțate, Curtea va stabili potrivit disp. art. 22 C.pr.civ., competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de C. INDIVIDUAL DE A. M. D. -O. cu sediul în C. -N., C. D., nr.
14-16, sc. A, etaj 4, ap. 7, jud. C. în contradictoriu cu A. P. ȘI M.
C. cu sediul în C. -N., str. A. I., nr. 52, jud. C. și BEJ M. B. cu sediul în C. -N., C. D., nr. 3, etaj 1, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 11410/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. _
, în favoarea Tribunalului C. .
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 451/2013. Conflict de competență | Încheierea civilă nr. 443/2013. Conflict de competență → |
|---|
