Decizia civilă nr. 189/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE CONT. CIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 189/2013

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. -I. A. JUDECĂTOR C. I. GREFIER M. N. ȚÂR

Pe rol în pronunțare apelul declarat de pârâta apelantă SC T. T. E. S.

, împotriva sentinței civile nr. 4460 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata O. O. E. T. O., având ca obiect pretenții.

La data de_ și_ se înregistrează din partea apelantei- concluzii

scrise.

La data de_ se înregistrează din partea intimatei-concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost

consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4460 din 5 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. O. E. T. O. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. T.

E. S.R.L. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.094.870,40 lei cu titlul de daune interese contractuale precum și suma de 24.991,80 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamanta O. O. E. T. O., în calitate de vânzător și pârâta S.C. T. T.

E. S.R.L., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei, în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 o cantitate de 143.585 MWh, energie livrată la o putere orară contractată de 65MW livrare în bandă, de luni până duminică, orele 0-24, iar pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2011, puterea contractată este de 40 MW, cu opțiunea cumpărătorului de a o crește până la 65 MW, de luni până duminică, ora 0-24 (anexa 1 la contract - f.16, vol. I). Potrivit aceluiași contract, pârâta s-a obligat să transmită graficele finale de livrare pentru cantitatea de energie electrică ce urmează a fi livrată cu 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei de livrare, iar reclamanta s-a obligat să confirme cantitatea de energie electrică ce urmează a fi livrată în perioada contractuală respectivă prin semnarea și retransmiterea graficului de livrări în maxim 2 zile lucrătoare de la primire.

Potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la contract, prețul de contract pentru energia electrică livrată în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 conține prețul pentru energia electrică precum și prețul pentru componenta de introducere a energiei electrice în rețeaua de transport, componenta TG, și este de 158 lei/MWh. Potrivit art. 2, părțile au stabilit termene pentru renegocierea trimestrială a prețului de livrare și au convenit în mod explicit că prețul de contract se va considera convenit numai după semnarea unei înțelegeri între cele două părți. În conformitate cu art. 4 din aceiași anexă la contract (fila 18 vol. I), pe parcursul derulării contractului reclamanta

vânzătoare s-a obligat să emită lunar o singură factură reprezentând contravaloarea energiei ce urmează a fi livrată în luna următoare, calculată în lei la prețul de contract (art. 4 lit. a) anexa 2), factură care urma să fie emisă în data de 20 a lunii de dinainte de luna contractuală și se va achita prin transfer bancar până în data de 27 a lunii anterioare lunii de livrare.

Între reclamanta O. O. E. T. O. și pârâta SC T. T. E. S. s-a încheiat actul adițional nr. 1 prin care acestea au convenit să suplimenteze cantitatea ce urma a fi livrată în luna noiembrie 2010 și să majoreze prețul pentru această cantitate suplimentară (de la 158 lei/MWh la 166 lei/MWh). Prin adresa nr.207/_, reclamanta i-a solicitat pârâtei o întâlnire în vederea renegocierii prețului, invocând o creștere spectaculoasă de peste 20%" pe piața relevantă, întâlnire care a avut loc la 3 noiembrie 2010 fără însă ca părțile să ajungă la un acord. La 10 noiembrie 2010, reclamanta i-a transmis pârâtei adresa nr. 327/_, prin intermediul căreia notifică faptul că a procedat la modificarea unilaterală a prețului contractual cu 30% datorită unor "modificări de circumstanțe"; și că a emis facturi suplimentare pentru diferența de preț rezultată, adresei anexând factura fiscală nr. 101/_, în valoare totală de 921.721,45 RON, factura fiscală nr. 102/_, în valoare totală de 890.791, 20 RON și factura fiscală nr. 103/_, în valoare totală de 65.620,80 RON (filele 66-72). Pârâta a răspuns inițial acestei notificări prin adresa nr. 562/_ (filele 74-75) prin care a invocat absența din tara a directorului general dl. Dorin C. . Prin adresa nr. 351/_, reclamanta a transmis pârâtei factura fiscală nr. 108/_ (fila 73) aferenta energiei electrice ce urma sa fie livrată în luna decembrie 2010, la prețul inițial prevăzut în Contract, respectiv 158 lei/MWh, invitând reprezentanții pârâtei, pentru negocieri (adresa nr. 351/_ - fila 76-77).

Prin adresa nr. 573/_ transmisă de pârâta SC T. T. E. S. reclamantei O. O. E. T. O. referitoare la notificarea nr. 327/_, aceasta a invocat imposibilitatea modificării unilaterale a prețului Contractului de către reclamantă, inexistența unor modificări ale circumstanțelor de la data încheierii contractului și a comunicat refuzul la plata a facturilor fiscale nr. 101/_, 102/_ si 103/_ . Pârâta a condiționat plata facturii emise pentru energia ce urma a fi livrată în luna decembrie 2010 de anularea facturilor restituite și de retragerea în scris a modificării unilaterale a prețului de livrare de către reclamantă, precum și de constituirea unei garanții de buna execuție egală cu plata energiei electrice tranzacționată lunar și plata în transe zilnice a contravalorii energiei contractate (filele 78-80, vol. I). Drept răspuns, reclamanta O. O. E. T. O. a comunicat pârâtei adresa nr. 370/_ prin care a transmis factura fiscală nr. 109/_ aferentă energiei electrice ce urma a fi livrată în luna decembrie 2010, scadentă în _

, la prețul inițial prevăzut în contract, respectiv 158 lei/MWh (aspect care reiese și sin răspunsul la interogator al pârâtei - întrebarea 9 - fila 186, vol. I) si storno la factura emisa inițial pentru luna decembrie (factura fiscală nr. 110/_ - fila 83) și a pus în vedere pârâtei că este obligată la plata integrală a acesteia ca și condiție premergătoare livrării energiei electrice pentru luna decembrie 2010, potrivit art. 5, lit.

b) din Anexa 2. Reclamanta a comunicat pârâtei și refuzul de modificare a contractului prin constituirea unei garanții de buna execuție și plata în tranșe zilnice a contravalorii energiei contractate (filele 81-83).

Pârâta a transmis adresa nr. 582/_ prin care a arătat că în situația în care reclamanta nu va constitui garanția de bună execuție sau nu va confirma în scris acceptul privind propunerea de plată în tranșe zilnice a contravalorii energiei contractate va considera că niciuna dintre propunerile formulate nu a fost acceptată și în acest context, va considera derularea contractului nr. 31/2010 suspendată începând cu data de 1 decembrie 2010. A subliniat faptul că reclamanta nu a procedat la stornarea facturilor fiscale nr. 101/_, 102/_ si 103/_ (filele 84-85). Prin adresa nr. 585/_ (filele 86 - 93, pârâta SC T. T. E. S. a restituit reclamantei facturile fiscale 108, 109 și 110 precum și a facturilor 101, 102 și 103 în

vederea anulării. Prin adresa nr. 387/_ (595/_ nr. înregistrare pârâtă - fila 96, vol. I), reclamanta a comunicat pârâtei faptul că a luat act de intenția acesteia de a suspenda cumpărările de electricitate în temeiul contractului nr. 31/2010 și că va considera aceasta drept o manifestare clară de a nu își mai îndeplini obligațiile contractuale.

În luna decembrie 2010, părțile au continuat negocierile pentru formarea prețului contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/_ pentru livrările de energie electrică din trimestrul I 2011 însă negocierile nu au fost însă finalizate cu succes, context în care contractul de vânzare-cumpărare nr. 31/_ a încetat de drept la data de_ fiind incident art.13 alin. (4) din contract.

Una din problemele care au trebuit clarificate de către prima instanță este modul în care contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_ încheiat între părți și-a încetat efectele. Astfel, având în vedere starea de fapt reținută anterior, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente condițiile prevăzute în art. 13 alin. 1 - 3 din contract, așa cum în mod pertinent a susținut și pârâta prin întâmpinare. Având în vedere că acest contract a fost încheiat pentru perioada 1 octombrie 2011 -

31 decembrie 2011, având în vedere și dispozițiile potrivit cărora contractul se consideră terminat sau suspendat de comun acord în cazurile în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește art. 2 din Anexa 2 la contract, este evident că acest contract și-a încetat efectele la data de 31 decembrie 2010, problema care trebuie a fi dezlegată referindu-se la soarta contractului în perioada 1 -31 decembrie 2010, ori ambele părți au fost de acord că în această perioadă contractul a fost în vigoare, însă pârâta a precizat că pentru această perioadă efectele contractului au fost suspendate. Potrivit art. 13 alin. 4 din contract, acesta se consideră terminat sau suspendat de comun acord în cazurile în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește art. 2 din Anexa 2 la contract, or pentru perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 prețul a fost stabilit de către părți de comun acord prin art. 1 din anexa nr. 2 la contract la 158 lei/MWh. Potrivit art. 2 alin. 2 din aceiași anexă, părțile au stipulat că prețul se va considera convenit doar după semnarea unei înțelegeri între părți.

De asemenea, potrivit art. art. 8, lit. c) din contract, vânzătorul are dreptul: "sa inițieze modificarea si completarea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice sau a anexelor la acesta ori de cate ori apar elemente noi, inclusiv atunci când intervine o modificare a circumstanțelor [...]";, iar potrivit art. 15 din contract, "în sensul prezentului contract, prin "modificare de circumstanțe"; se înțelege legiferarea, intrarea în vigoare, modificarea textului sau a interpretării privind orice cerință legala inclusiv încetarea valabilității unei cerințe legale, retragerea sau înnoirea acesteia, ori aplicarea unei cerințe legale care nu era în vigoare la data semnării prezentului contract. Aceasta include introducerea unui nou impozit sau a unei noi taxe, o schimbare a modului de aplicare sau a bazei de calcul al unui impozit ori a unei taxe sau o schimbare a cuantumului oricăruia din impozitele sau taxele existente ori evoluția spectaculoasa si necontrolata a prețului de referința a OPCOM si PZU (Piața pentru Ziua Următoare), orice modificare a contractului care ar rezulta din modificarea circumstanțelor, se va face de comun acord, printr-un act adițional semnat de părți";. Ori, faptul că reclamanta a inițiat o procedură de renegociere a prețului, renegociere care nu a fost acceptată de către pârâtă, nu are drept consecință suspendarea contractului pentru neînțelegeri între părți cu privire la prețul de livrare.

De asemenea, nu s-a putut reține de către prima instanță că între părți a intervenit o suspendare convențională a contractului pentru perioada 1 -31 decembrie 2010, căci prin adresa nr. 387/_ (595/_ nr. înregistrare pârâtă - fila 96, vol. I), reclamanta a comunicat pârâtei faptul că a luat act de intenția acesteia de a suspenda cumpărările de electricitate în temeiul contractului nr. 31/2010 și că va considera aceasta drept o manifestare clară de a nu își mai îndeplini obligațiile contractuale. Acest răspuns nu poate fi catalogat ca o acceptare a suspendării efectelor propusă de pârâtă prin adresa nr. 573/_, căci raportat la natura

obiectului contractului și a pieței de reglementare, în situația în care pârâta a procedat la notificarea pieței PE că va achiziționa "0"; energie electrică de la reclamantă, așa cum și pârâta a recunoscut prin întâmpinare (fila 40 vol. I), în contextul în care reclamanta nu ar fi notificat piața tot cu "0"; ar fi fost nevoită să înstrăineze cantitatea de energie notificată pe piață la un preț mai mic și în condițiile dictate de piață.

Mai mult, potrivit dispozițiilor contractuale (art. 4 lit.b din Anexa 2 la contract) pârâta trebuia să achite contravaloarea facturii aferente livrării de energie până la data de 27 noiembrie 2010, ori neîndeplinindu-și această obligație, potrivit art. 5, lit. b) din Anexa 2 la contract, " daca o factura emisa conform prezentului contract nu este onorată în termenele precizate la art. 4, Vânzătorul este îndreptățit să sisteze livrările începând cu prima zi după termenul limita de plata, caz în care Vânzătorul nu poate fi acuzat de încălcarea contractului";. Reclamanta a luat act de faptul că pârâta nu va prelua cantitatea de energie electrică aferentă lunii decembrie 2010 și de a achita contravaloarea acesteia conform facturii fiscale nr. 109/_, situație în care a oprit livrarea de energie electrica către pârâtă în luna decembrie 2010.

În doctrina românească excepția de neexecutare a contractului a fost definită ca un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic pe care îl exercită în cazul în care i se pretinde executarea obligației care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să își execute propriile obligații. Ori una din condițiile de admisibilitate a acestei apărări de fond constă în aceea ca raportul contractual prin natura sa să presupună regula executării simultane a obligațiilor celor două părți însă în cauză, potrivit art. 4 lit. b) din Anexa 2 la contract, părțile au convenit o executare ca executarea să nu fie simultană. Din probele administrate nu se poate reține că ar exista dubii serioase cu privire la neexecutarea obligației asumate de către reclamantă, căci obligația pe care aceasta era ținută să o execute se referă la livrarea energiei electrice contractate. Mai mult, deși pârâta și-a întemeiat excepția de neexecutare și pe dispozițiile art. 71 din Convenția de la Viena privind vânzarea internațională de mărfuri, prima instanță a reținut că reține că potrivit art. 2 lit. f) acest act normativ nu este aplicabil vânzărilor de electricitate. Nici temeiurile invocate de către pârâtă ca motiv al invocării neexecutării contractului nu au putut fi reținute ca întemeiate, căci facturarea de către reclamantă a unor diferențe de preț aferente livrărilor anterioare de energie electrică, cu încălcarea prevederilor contractuale, nu poate fi reținută ca fiind o modificare valabilă a raportului contractual, căci pentru a fi în prezența unei modificări legale era necesar și acordul pârâtei.

Potrivit doctrinei juridice, imputația plății poate fi făcută prin acordul părților sau prin voința uneia dintre ele, ori cum în cauză nu se poate reține existența unei posibile imputații a plății prin acordul părților, imputația plății putea fi efectuată în mod legal de către pârâtă, aceasta putând achita factura fiscală nr. 109/_ aferentă livrării de energie electrică menționând expres plata pentru această factură, scadentă la 27 noiembrie 2010, astfel că erau îndeplinite toate condițiile prevăzute pentru imputația convențională. De asemenea, s-a mai precizat în mod expres în doctrina juridică faptul că creditorul poate face imputația plății numai dacă debitorul nu s-a pronunțat în această privință, ori raportat la cele de mai sus, având în vedere posibilitatea pârâtei de a face imputația expresă, creditoarea reclamantă nu ar fi fost îndreptățită la efectuarea imputației plății. Mai mult, dispozițiile art. 1113 Vechiul cod civil referitor la imputația legală sunt aplicabile doar în situația în care imputația plății nu s-a făcut de către părțile raporturilor obligaționale. Potrivit art. 9 lit. c) din contractul încheiat între părți, reclamanta în calitate de vânzător, are dreptul "să solicite cumpărătorului plata daunelor provocate ca urmare a neacceptării totale sau parțiale a cantității de energie electrica ce urma a fi livrata, dovedite a fi din vina acestuia, în condițiile prezentului contract, valoarea daunelor pe care vânzătorul este îndreptățit să o primească de la comparator pentru energia electrica neacceptata de acesta va fi egala cu produsul dintre: diferența, daca este pozitiva, dintre prețul de contract si prețul energiei electrice pe care vânzătorul, acționând intr-o maniera comerciala rezonabila, poate sa o vândă

sau ar fi putut sa o vândă pe piața interna de energie electrica și cantitatea de energie electrica neacceptata";. Art. 9, lit. c) din contract instituie, în temeiul dispozițiilor art. 1066 si urm. Cod civil, o clauza penala în favoarea vânzătorului în situația în care cumpărătorul nu accepta total sau parțial cantitatea de energie electrica ce urmează a fi livrata.

Premisa răspunderii contractuale o constituie existența unui contract valabil încheiat, iar în acest context fapta ilicită săvârșită de către debitorul contractual constă în neexecutarea obligațiilor sale contractuale, ori în cazul de față, neexecutarea contractului constă în refuzul pârâtei de a prelua cantitatea de energie electrică contractată pentru perioada 1-31 decembrie 2010, obligație de rezultat, astfel că reclamanta beneficiază de prezumția relativă potrivit căreia neexecutarea obligației conduce la prezumarea culpei debitoarei pârâte. Interpretarea logico-gramaticala a dispozițiilor art. 9 lit. c) din contract este în sensul instituirii unei clauze penale, respectiv reclamanta nu este ținută să facă dovada existentei unui prejudiciu, simplul refuz al pârâtei de a accepta cantitatea de energie contractată pe luna decembrie 2010 activează clauza penala, cu trimitere concreta la prețul de pe PZU, reclamanta vânzătoare nefiind ținută să facă dovada achiziționării cantității de energie electrica ce urma sa fie livrata către pârâtă în luna decembrie 2010 și nici a comercializării acesteia pe piața de energie electrica în luna decembrie 2010.

Prejudiciul cauzat reclamantei prin refuzul nejustificat si culpabil al pârâtei de a accepta cantitatea de energie electrică ce urma sa fie livrata în luna decembrie 2010, respectiv 48.360 MWh, este în valoare de 1.094.870,40 lei, astfel cum rezulta din expertizele tehnice efectuate în cauza întocmite de experții BALOTA I. T. .

Raportat la aceste motive, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. O. E. T. O. și a obligat pârâta S.C.

1. T. E. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.094.870,40 lei cu titlul de daune interese contractuale. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta căzând în pretenții a fost obligată să plătească reclamantei suma de 24.991,80 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorarii experți principali și expert asistent.

   Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. T. T. E. S.R.L.

   solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate si respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor reclamantei de obligare a sa la plata sumei de 1.094.870,40 Ron cu titlu de daune interese contractuale, precum si respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecata. De asemenea, solicită suspendarea executării silite a sentinței apelate, până la judecarea în fond a apelului și, în subsidiar, în ipoteza în care instanța respinge cererea de suspendare a executării silite a Sentinței nr. 4460/2012 până la judecarea în fond a apelului, cu consecința executării silite a apelantei de către intimată în baza acestui titlu executoriu anterior soluționării prezentei căi de atac, în temeiul art. 132 coroborat cu 298 CPC, solicită instanței ca, în măsura admiterii apelului și desființării titlului executoriu, să se dispună întoarcerea executării silite efectuate de intimată în baza Sentinței nr. 4460/2012 și repunerea părților în situația anterioară.

   În motivarea apelului pârâta a arătat că hotărârea apelată este netemeinică prin neanalizarea corectă, logică și coroborată a probelor administrate în cauză și nelegală prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.

   1. Solicitarea pârâtei privind citarea intimatei Ia sediul sucursalei sale din România este justificată atât prin prisma art. 90 alin. (1) CPC, potrivit cărora dacă partea are "o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea (citației) se poate face și la locul acestor așezări", cât și a contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_ a fost încheiat între pârâtă și O.

O. ENERGII NI T. O. - Sucursala B. și a fost semnat de reprezentanții săi legali și poartă ștampila acestei sucursale. De asemenea, răspunsul reclamantei- intimate la interogatoriul propus de pârâtă este semnat de reprezentantul legal al

Sucursalei B. și poartă de asemenea ștampila acesteia. Pentru toate aceste motive, solicită citarea intimatei la sediul sucursalei sale din România, precum și la sediul procesual ales în primă instanță.

II. Cu referire la starea de fapt, pârâta arată următoarele: În data de_, între pârâta - în calitate de cumpărător și intimată - în calitate de vânzător a intervenit contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_ pentru perioada_ -_ (în continuare "Contractul"). Părțile au stabilit prin Contract atât cantitatea totală de energie electrică ce urma să fie livrată în această perioadă, respectiv 143.585 MWh, cât și un preț fix de 158 RON/MWh. Cantitatea de energie electrică tranzacționată între părți aferentă lunii decembrie 2010 a fost de 48.360 MWh. Potrivit art. 9 lit. c din Contract, vânzătorul are dreptul "să solicite cumpărătorului plata daunelor provocate ca urmare a neacceptării totale sau parțiale a cantității de energie electrică ce urma a fi livrată, dovedite a fi din vina acestuia, în condițiile prezentului contract. Valoarea daunelor pe care vânzătorul este îndreptățit să o primească de la cumpărător pentru energia electrică neacceptată de acesta va fi egală cu produsul dintre diferența, dacă este pozitivă, dintre prețul de contract și prețul energiei electrice pe care vânzătorul, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, poate să o vândă sau ar fi putut să o vândă pe piața internă de energie electrică (de exemplu, PZU), și cantitatea de energie electrică neacceptată". Potrivit art. 15 alin. (2) din Contract, orice modificare a contractului care ar rezulta din modificarea circumstanțelor (termen definit contractual) se va face de comun acord, printr-un act adițional semnat de ambele părți. Ca urmare a negocierilor purtate, în conformitate cu prevederea contractuală mai sus indicată, părțile au încheiat Actul adițional nr. 1, prin care au convenit să suplimenteze cantitatea de energie electrică ce urma să fie livrată în luna noiembrie 2010 și să majoreze prețul pentru cantitatea suplimentară (de la 158 RON/MWh la 166 RON/MWh).

Prin adresa nr. 207/_, O. a solicitat pârâtei o întâlnire "de urgență" în vederea renegocierii prețului contractual, invocând o "creștere spectaculoasă de peste 20%" pe piața relevantă, întâlnire ce a avut loc în data de_, însă încercarea de negociere dintre părți a eșuat, deoarece intimata nu a avansat nicio propunere concretă privind prețul dorit, după cum nu a comunicat nici referințe care să justifice modificarea prețului. În data de_, prin adresa nr. 327, O. a notificat pârâtei faptul că a procedat la modificarea unilaterală a prețului contractual cu 30% datorită unor modificări de circumstanțe. în acest sens, a emis trei facturi suplimentare pentru o diferență de preț de 1.878.133,45 RON, respectiv facturile nr. 101/_ și 103/2010, atașate adresei. Deși părțile au purtat o bogată corespondență referitoare la aceste facturi, pârâta refuzând constant să accept modificarea unilaterală a contractului și majorarea unilaterală a prețului de către vânzător, intimata nu a stornat niciodată cele trei facturi și nici nu a înștiințat despre o asemenea operațiune. În acest context, prin adresa nr. 573/_, a oferit intimatei două alternative pentru continuarea în cele mai bune condiții a colaborării dintre părți: (1) fie să constituie o garanție de bună-execuție la valoarea energiei tranzacționate lunar, (2) fie să accepte plata facturii scadente în data de_ (pentru livrările de energie electrică din luna decembrie 2010) în tranșe zilnice corespunzătoare energiei ce urma să fie livrată în ziua/zilele următoare. Prin adresa nr. 370/_, O. a refuzat în mod categoric să renunțe la pretențiile de modificare unilaterală a contractului și de majorare unilaterală a prețului, a refuzat stornarea facturilor nr. 101/_ și 103/2010 și a respins ambele propuneri ale pârâtei. Prin adresa nr. 582/_, pârâta a reiterat propunerile anterioare și disponibilitatea identificării unor soluții pentru soluționarea pe cale amiabilă a conflictului dintre părți. De asemenea, având în vedere comportamentul imprevizibil și lipsit de temei al intimatei, precum și refuzul său categoric de a remedia conflictul existent, a propus acesteia suspendarea contractului începând din_, sub forma notificării "o" pe piața de echilibru a energiei electrice (PE), până la redactarea unui document semnat de ambele părți. Ca urmare a refuzului reclamantei

de a participa la orice discuție constructivă pentru deblocarea situației, atașat adresei nr. 585/_, a restituit reclamantei facturile nr. 101/_ și 103/2010, precum și factura aferentă livrărilor de energie din luna decembrie 2010. Prin adresa nr. 387/_

, O. a comunicat pârâtei faptul că a luat act de intenția pârâtei de a suspenda cumpărarea de energie electrică în temeiul Contractului și că, în consecință, va notifica în platforma PE "o" începând cu data de_ .

La punctul III din motivarea apelului, pârâta a arătat că niciunul dintre motivele care au stat la baza admiterii acțiunii intimatei de către Tribunalul Specializat

C. nu sunt temeinice și nu rezistă unui examen critic, astfel încât sentința apelată este neîntemeiată și nelegală.

La pct. IV. din motivarea apelului, pârâta a susținut că prima instanță a interpretat în mod greșit clauza penală prevăzută la pct. 9 lit. c din Contract și, pe cale de consecință, a obligat pârâta în mod nelegal la plata daunelor-interese pentru repararea prejudiciului constând în beneficiului nerealizat de O. . Astfel, dispoziția contractuală menționată nu reprezintă o clauză penală clasică, care să prevadă obligația uneia dintre părți de a plăti cu titlu de daune-interese o sumă de fixă sau un procent dintr-o sumă de bani, în ipoteza neexecutării propriilor obligații contractuale și în măsura în care cealaltă parte optează pentru activarea clauzei penale și nu pentru executarea silită. Clauza penală clasică are un puternic scop cominator, fiind un mijloc de presiune asupra debitorului, care, știind că este amenințat cu plata unei sume de bani ridicate, va face tot posibilul să execute întocmai prestațiile datorate. În aceste condiții, creditorul este scutit de dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit. Apoi, activarea clauzei penale prevăzute la pct. 9 lit. c din Contract presupune însă îndeplinirea anumitor condiții, nefîind suficient ca creditorul să dovedească faptul neexecutării. De asemenea, clauza penală din Contract produce efecte juridice numai dacă vânzătorul face dovada prejudiciului suferit ca urmare a neacceptării cantității de energie electrică de către cumpărător și dacă diferența dintre prețul de contract și prețul energiei electrice pe care vânzătorul, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, poate să o vândă sau ar fi putut să o vândă pe piața internă de energie electrică este pozitivă.

Pentru a identifica caracteristicile acestei clauze specifice, pârâta apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să procedeze în prealabil la interpretarea sa. Interpretarea clauzelor contractuale ambigue se face potrivit intenției comune a părților (art. 977 VCC) și în concordanță cu voința lor reală, iar în subsidiar, în favoarea celui ce se obligă (art. 983 VCC), în speță pârâta. În același timp, art. 1312 VCC prevede că

"orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează în contra vânzătorului". De asemenea, draft-ul Contractului a fost propus și redactat de O., apoi transmis pârâtei în format electronic pentru a fi semnat. în tradiția europeană de interpretare, preluat în legislația românească în materia contractelor de adeziune, interpretarea clauzelor contractuale se face contra proferentem, împotriva părții care le-a propus, având în vedere aceasta este responsabilă pentru redactarea neclară a contractului. Deși o astfel de regulă de interpretare nu este inclusă în Codul civil din 1864, ea este prevăzută în art. 1269 din Noul Cod civil și ar putea fi aplicată în mod corespunzător pentru o soluționare corectă și de actualitate a prezentului litigiu. Scopul clauzei penale din Contract este acela de a evita prejudicierea vânzătorului în situația în care, pe parcursul derulării contractului și din motive neimputabile celeilalte părți, cumpărătorul nu poate prelua cantitatea de energie electrică tranzacțională. Într-o atare situație, vânzătorul, care prin ipoteză se află deja în posesia cantității de energie ce urma să fie livrată, este îndreptățit să obțină de la cumpărător daune-interese care să acopere strict diferența pozitivă dintre prețul contractual și prețul obținut sau pe care l-ar fi obținut ca urmare a livrării acesteia pe piața internă de energie electrică. Clauza penală din Contract urmărește așadar repararea prejudiciului cert suferit de vânzător pe parcursul derulării contractului, în măsura existenței și în limita întinderii acestuia. Mai mult, spre deosebire de o clauză penală clasică, valoarea daunelor-

interese stabilită convențional corespunde exact întinderii prejudiciului pe care l-ar suferi vânzătorul ca urmare a neacceptării cantității de energie electrică de către cumpărător și a vânzării sale pe piața internă de energie.

Pârâta apelantă arată că părțile au convenit de comun acord un mecanism contractual de determinare a cuantumului daunelor-interese în ipoteza păgubirii vânzătorului. Activarea clauzei penale este așadar condiționată de dovedirea existenței unui prejudiciu de către vânzător. În plus, clauza penală cuprinsă în Contract este producătoare de efecte juridice numai în ipoteza existenței unei diferențe pozitive "dintre prețul din contract și prețul energiei electrice pe care vânzătorul acționând într-o manieră rezonabilă, poate să o vândă sau ar fi putut să o vândă pe piața internă de energie electrică (de exemplu, PZU)", aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond. Prima instanță în mod eronat a considerat că această clauză penală face trimitere concretă la PZU, cât timp această piață a fost indicată doar cu titlu exemplificativ, și nu limitativ. Pe lângă PZU, vânzătorul ar fi putut să vândă cantitatea de energie electrică neacceptată și pe PCCB (Piața Centralizată a Contractelor Bilaterale de Energie Electrică). În acest sens sunt și dispozițiile art. 985 VCC, respectiv "când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligația, nu se poate susține că printr-aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese".

S-a susținut în fața instanței de fond că reclamanta nu ar fi putut vinde energia electrică pe PCCB (piața contractelor bilaterale) întrucât conform reglementărilor acestei piețe contractele încheiate intră în vigoare după 5 zile lucrătoare de la data inițierii și că față de data comunicării de către pârâta a notificării privind suspendarea furnizărilor în luna decembrie, care s-a produs în 27 noiembrie, reclamanta ar fi putut face livrări pe aceasta piață abia din 5 decembrie 2010. Având în vedere însă, că intervalul de tranzacționare este de o lună, reclamanta putea livra energia electrică dacă ar fi avut-o începând din 5 decembrie la un preț superior celui de pe PZU, rămânând astfel cu un profit substanțial, net superior celui din contractul cu pârâta. Acest aspect este de altfel dovedit și prin răspunsul la obiectivul D din expertiza în electrotehnică și IV din expertiza contabilă care au stabilit amândouă, că față de prețul PCCB din luna decembrie, prețul din contractul părților era unul inferior. În plus, chiar în cuprinsul clauzei penale se prevede obligația vânzătorului de a limita prejudiciul suferit, acesta fiind nevoit să acționeze de o manieră rezonabilă la vânzarea energiei electrice neacceptate.

În concluzie, susține pârâta, clauza penală este producătoare de efecte juridice numai în măsura în care vânzătorul probează că a avut cantitatea de energie electrică refuzată la livrare de cumpărător și dovedește că, deși a vândut sau ar fi putut să vândă cantitatea de energie electrică neacceptată la cel mai rezonabil preț de pe toate piețele interne de energie electrică, acesta a fost totuși mai mic decât prețul contractual. în ipoteza în care intimata nu dovedește existența unui prejudiciu și/sau faptul că diferența dintre cele două prețuri este negativă, clauza penală este ineficientă din punct de vedere juridic. Prima instanță nu a avut în vedere acest aspecte și a considerat în mod greșit că simpla dovadă a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă declanșează automat clauza penală, fără a fi necesară dovada prejudiciului efectiv suferit de reclamantă.

În altă ordine de idei, a mai arătat pârâta că activarea clauzei penale prevăzute la pct. 9 lit. c din Contract presupune dovedirea prejudiciului suferit de către intimată, iar în măsura în care instanța de fond ar fi administrat probe în dovedirea acestui aspect, ar fi ajuns la concluzia judicioasă că intimata nu a fost păgubită prin nepreluarea cantității de energie electrică de către pârâtă. Astfel, O. a acceptat suspendarea relațiilor contractuale agreate prin Contract pe parcursul lunii decembrie 2010, achiesând la propunerea pârâtei, în perioada 1-31 decembrie 2010, atât pârâta, cât și O., a notificat-o în fiecare zi în platforma PE. Prin acțiunile sale, intimata și-a dat în mod clar și neechivoc acceptul la manifestarea de voință a pârâtei de suspendare a

contractului, astfel încât nu avea cum să fie prejudiciată ca urmare a neacceptării cantității de energie electrică în decembrie 2010. Mai mult, chiar și în situația în care între părți nu ar fi intervenit o suspendare de comun acord a Contractului, intimata cunoștea faptul că pârâta nu va prelua cantitatea de energie electrică în luna decembrie 2010. în consecință, în virtutea obligației de limitare a prejudiciului - efect al principiului bunei-credințe, O. avea obligația de a minimiza prejudiciul prin neachiziționarea energiei electrice ce urma să îi fie livrată.

Oricum, pârâta consideră că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu, conform art. 1169 C.civ. în concret, O. nu a probat faptul că ar fi achiziționat cantitatea de energie electrică și că ar fi suferit un prejudiciu cert ca urmare a nepreluării sale de către pârâtă. Astfel, până la proba contrară, prejudiciul intimatei este inexistent. De asemenea, clauza penală produce efecte numai în măsura în care diferența dintre prețul de contract și prețul energiei electrice pe care vânzătorul, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, poate să o vândă sau ar fi putut să o vândă pe piața internă de energie electrică este pozitivă, iar această clauză consacră obligația vânzătorului de limitare a prejudiciului, ca efect al principiului bunei- credințe. Prin urmare, O. ar fi trebuit să vândă cantitatea de energie electrică nepreluată la cel mai mare preț oferit pe piețele de energie electrică, în scopul limitării pagubei produse. La calcularea daunelor - interese datorate în baza clauzei penale a fost avut în vedere în mod greșit prețul mediu pe PZU din luna decembrie 2010 (aprox. 135 RON/MWh), deși prețul mediu pe PCCB din aceeași perioadă a fost mult mai mare (aprox. 166 RON/MWh).

Mai mult, ambele expertize efectuate în cauză au concluzionat faptul că intimata nu ar fi suferit un prejudiciu (ci dimpotrivă, un beneficiu considerabil) dacă ar fi vândut cantitatea de energie electrică aferentă lunii decembrie 2010 pe PCCB. într-o atare ipoteză, diferența dintre cele două prețuri avute în vedere în clauza penală ar fi fost negativă, sens în care această clauză nu ar fi produs efecte. Mai mult, daunele- interese reprezintă pentru intimată un beneficiu nerealizat, și nu o pagubă efectivă, având în vedere că în fața instanței de fond nu s-a făcut dovada unei asemenea pagube efective. Această sumă nu este menită așadar să acopere o pierdere patrimonială produsă, ci un câștig pe care ea nu l-a realizat. Cu atât mai mult, în aceste condiții ar trebui avut în vedere prețul mediu pe PCCB din luna decembrie 2010, cu consecință inactivării clauzei penale. Calcularea daunelor-interese prin raportare la prețul mediu pe PZU este determinată de dorința de sancționare a comportamentului pârâtei, cu încălcarea obligației intimatei de minimizare a prejudiciului. În privința reducerii clauzei penale, pârâta a arătat că intimata solicită instanței obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în baza art. 9 lit. c din Contract în condițiile în care prejudiciul său este inexistent. Invocând și dispozițiile art. 970 alin.

(2) C.civ. din 1864, cu referire la art. 1087 din același cod și rap. la art. 7.4.13 din Principiile UNIDROIT, pârâta consideră că sub semnul exigențelor impuse de principiul echității, instanța va putea astfel să intervină și să adapteze conținutul clauzei penale. Daunele-interese sunt pentru intimată un câștig, în timp ce pentru pârâtă reprezintă un prejudiciu actual, ceea ce este total inechitabil și ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a societății O. .

La pct. V din motivarea apelului, pârâta a arătat că prima instanță a respins în mod greșit apărarea pârâtei referitoare la excepția de neexecutare a contractului. Instanța de fond a reținut faptul că obligațiile părților izvorâte din Contract nu erau simultane, pârâta având obligația de a plăti prețul aferent livrărilor de energie electrică din luna decembrie 2010 până în data de_, în timp ce intimata era obligată să livreze efectiv energia electrică numai din data de_ . Pârâta nu a invocat însă excepția neexecutării contractului prin raportare la neîndeplinirea de către intimată a obligației de livrare a energiei electrice în decembrie 2010, ci prin raportare la faptul că

O. și-a încălcat obligația executării cu bună-credință a contractului.

Deși nu a fost prevăzută în mod expres în contract, obligația de bună-credință incumbă ambelor părți în temeiul art. 970 din Vechiul Cod civil (VCC), fiind inclusă implicit în Contract. În baza excepției de neexecutare a contractului, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea propriei obligații, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde executarea, nu execută obligațiile ce-i revin din același contract - așadar, orice obligație, nu doar obligația principală. Apoi, instanța de fond în mod greșit a avut în vedere doar obligațiile principale ce revin părților în temeiul Contractului, pârâta învederând clar prin întâmpinare că invocarea exceptio non adimpleti contractus a fost determinată de comportamentul rău-voitor al intimatei.

Prin atitudinea sa, O. a încălcat obligația executării cu bună-credință a Contractului și, în plus, a refuzat în repetate rânduri să înceteze acest comportament deviant și să contribuie la identificarea unei soluții pentru soluționarea pe cale amiabilă a conflictului dintre părți. Intimata a procedat la modificarea unilaterală a Contractului și la majorarea unilaterală a prețului contractului, emițând în acest sens trei facturi cu o valoare însumată de 1.878.133,45 RON. Contractul nu prevede dreptul unei părți de a proceda în acest sens, orice modificare datorată unor "modificări de circumstanțe" trebuind să fie convenită de comun acord., astfel că acest comportament a reprezentat o încălcare gravă a principiului bunei-credințe. Condiția simultaneității executării celor două obligații este îndeplinită. Obligația executării cu bună-credință a Contractului incumbă ambelor părți pe întreaga perioadă contractuală.

În argumentarea susținerilor sale, pârâta a mai arătat că potrivit expertizelor efectuate în cauză (obiectivul C din expertiza electrotehnică și Obiectivul III din expertiza contabilă), variațiile maxime de preț pe piața energiei electrice în intervalul septembrie-noiembrie 2010 au fost de maxim 14% pe PZU și 5,68% pe PCCB și nicidecum 20-30% cât a susținut reclamanta în acea perioadă! Mai mult, în luna iunie a aceluiași an, prețul energiei a cunoscut o diminuare cu 17% față de cel din contractul părților, interval în care însă pârâta nu și-a pus nici o secundă problema neplății sau modificării acestuia. De asemenea, instanța de fond a considerat că temerea pârâtei că eventualele plăți făcute în contul facturii emise în luna noiembrie 2010 pentru energia ce urma să fie livrată în luna decembrie 2010 ar fi fost imputate asupra facturilor de majorare unilaterală și retroactivă a tarifului este nejustificată având în vedere condițiile imputației plății. Comportamentul rău-voitor al reclamantei a determinat-o pe pârâtă să ia însă în considerare și acest risc concret. La aprecierea impactului pe care comportamentul intimatei 1-a avut asupra pârâtei trebuie ținut cont și de succesiunea rapidă a evenimentelor din acea perioadă și de eventualele consecințe negative datorate luării unor decizii precipitate de către pârâtă.

Limitată de perioada scurtă de timp pe care o avea la dispoziție, pârâta susține că a fost nevoită să ia decizia corectă raportat Ia comportamentul rău-voitor al intimatei, iar în acest context, a luat în calcul riscul ca O. să manifeste o atitudine similară și în cazul prețului contractual convenit pentru luna decembrie 2010, procedând ulterior și la majorarea unilaterală a acestuia. De asemenea, a luat în calcul și riscul major ca intimata să procedeze la compensarea plății facturii aferente lunii decembrie 2010 cu datoria pretinsă de 1.878.133,45 RON și/sau să sisteze imediat livrările viitoare pentru luna decembrie 2010.

Potrivit regulilor de la imputația plății, pârâta avea într-adevăr posibilitatea de a face imputația expresă a plății și de a stinge prioritar datoria aferentă livrărilor de energie din luna decembrie 2010, însă în concret, odată ce suma de bani corespunzătoare lunii decembrie 2010 ar fi ajuns la intimată, aceasta ar fi putut să stingă mai întâi cele trei facturi și apoi fie să solicite pârâtei o plată suplimentară pentru acoperirea în totalitate a datoriei aferente lunii decembrie, fie să sisteze de îndată livrările pentru neplata prețului. Apoi, pârâta ar fi avut ulterior la îndemână remedii procesuale pentru sancționarea unui astfel de comportament ilegal, însă acestea reprezentau doar o modalitate anevoioasă de reparare a prejudiciului ce i-ar fi

fost astfel cauzat. În fața riscului concret și iminent, pârâta a ales să evite producerea unui prejudiciu, prin invocarea excepției de neexecutare a contractului.

Mai susține pârâta la pct VI. din motivarea apelului că instanța de fond a respins în mod greșit apărarea sa referitoare la suspendarea Contractului pe perioada 1-31 decembrie 2012, convenită de părți de comun acord. Astfel, după notificarea intenției de suspendare a contractului, atitudinea ulterioară a intimatei, prin lipsa unui răspuns contrar celor indicate și solicitate de pârâtă și prin acțiunile de conformare (notificând cu "o" în fiecare zi a lunii decembrie 2010), duce la concluzia că reprezentanții O. au acceptat suspendarea relațiilor contractuale agreate prin Contract pe parcursul lunii decembrie 2010, achiesând astfel la propunerea pârâtei. Astfel, în perioada 1-31 decembrie 2010, atât pârâta, cât și O., a notificat-o în fiecare zi în platforma PE. Prin acțiunile sale, intimata și-a dat în mod clar și neechivoc acceptul la manifestarea de voință a pârâtei de suspendare a contractului.

La pct. VII., pârâta prezintă motivele de apel împotriva încheierii din data de 5 septembrie 2012 și încheierii din data de 14 noiembrie 2012. Astfel, prin cererea de probațiune formulată în data de_, pârâta a solicitat instanței să dispună obligarea reclamantei să depună dovezile privind deținerea în luna decembrie a energiei electrice pe care trebuia să le-o livreze. De asemenea, a solicitat instanței, la același termen să dispună experților să răspundă obiecțiunilor formulate de pârâtă la expertizele tehnice, respectiv cea contabilă și cea în specialitatea electrotehnică. Instanța, prin încheierea din data de_, a respins ca tardivă cererea pârâtei de obligare a reclamantei să depună înscrisurile solicitate și a încuviințat obiecțiunile la expertize. În analiza ipotezelor art. 138 de suplimentare a probațiunii, instanța de fond a avut în vedere numai cea de la pct. 1 și anume necesitatea reieșită din dezbateri, deși aplicabil în cauză și perfect valabilă era și ipoteza de la art. 138 pct. 2 și anume administrarea probei nu pricinuiește amânarea cauzei! Cauza se afla în stare de amânare având în vedere că se formulaseră obiecțiuni la expertize și urma să fie acordat termen în acest sens. Mai mult, una din aceste obiecțiuni viza același aspect probatoriu ca cererea de înscrisuri și putea duce tocmai la soluționarea corectă de către experți a acestei chestiuni.

Dispozițiile art. 138 invocate de pârâtă erau aplicabile față de modul de redactare al expertizelor care au avut ca ipoteză de lucru deținerea de către reclamantă a cantității de energie fără să facă nici o verificare în acest sens. În plus, deși admise obiecțiunile pârâtei la expertize, experții nu au răspuns la prima dintre acestea și anume la cea referitoare tocmai la deținerea sau contractarea de către reclamantă a cantității de energie pentru luna decembrie 2010, și deși experții nu au furnizat răspunsuri edificatoare la această solicitare, instanța a considerat că este lămurită asupra cauzei și a închis dezbaterile. În condițiile în care, deși inițial s-a pronunțat în sensul că este necesar ca experții să aducă lămuriri și asupra acestui aspect, instanța de fond, în lipsa unor dovezi suplimentare contrare, nu avea motive să revină asupra celor dispuse prin încheierea din data de 5 septembrie 2012.

La pct. VIII din motivarea apelului, pârâta, în temeiul art. 280 alin. (1)-(4) C.pr.civ., pârâta a solicitat suspendarea executării silite apelate până la soluționarea pe fond a apelului și stabilirea unei cauțiuni pe care pârâta o va depune la dispoziția instanței. Apelata a mai menționat că suma la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească a cărei suspendare o solicită reprezintă pentru intimată un beneficiu nerealizat, nu o pagubă efectivă pe care aceasta a suferit-o, având în vedere că în fața instanței de fond nu s-a făcut dovada unei asemenea pagube efective. Această sumă nu este menită să acopere o pierdere patrimonială produsă ci un câștig pe care ea, în opinia instanței de fond, nu l-a realizat. Spre deosebire de situația pârâtei pentru care executarea acestei sume ar fi o pagubă actuală, pentru intimată, suma ar fi un câștig net. În plus, având în vedere că reclamanta-intimată este o societate de naționalitate bulgară, în caz de admitere a apelului, dacă suma ar fi deja executată. întoarcerea executării silite ar fi extrem de anevoioasă aceasta trebuind să se

desfășoare într-un alt stat. Pe de altă parte, în ipoteza desăvârșirii executării hotărârii atacate urmate de o posibilă admitere a apelului, aceasta ar fi pusă în situația de a formula o cerere de întoarcere a executării, fapt generator de cheltuieli suplimentare.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 90, 93, 129,132,138, 274, 282, 287,

298, 404 ind. 1 și 404 ind. 2 CPC; art. 970, 977,_ ,1169 și 1312 din C.civ. din 1864; art. 1269 din Noul Cod civil; art. 7.4.13 din Principiile UNIDROIT; art. 1 din Protocolul adițional nr. 1CEDO.

Intimata O. O. E. T. O. a depus întâmpinare

prin care a solicitat, respingerea cererii de suspendare a executării sentinței apelate până la soluționarea pe fond a apelului, iar pe fond, respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței și a încheierilor apelate ca fiind legale și temeinice. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de întoarcere a executării sentinței și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea poziției sale, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit obligațiile de furnizare a energiei electrice în cuantumul stabilit prin contract, anexe și actul adițional nr.1 la contract, însă prin adresa nr.111/_ pârâta a suspendat derularea contractului începând cu data de_, refuzând în mod nejustificat achiziționarea energiei electrice aferente lunii decembrie 2010, așa cum a fost stabilit prin contract.

Astfel, în conformitate cu disp. art.9 lit.c din contract, reclamanta, în calitate de vânzător, susține că are dreptul să solicite cumpărătorului plata daunelor provocate ca urmare a neacceptării totale sau parțiale a cantității de energie electrică ce urma a fi livrată, dovedită a fi din vina acestuia, în condițiile contractului, valoarea daunelor urmând a fi egală cu produsul dintre diferența, dacă este pozitivă, dintre prețul de contract și prețul energiei electrice pe care vânzătorul, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, poate să o vândă sau ar fi putut să o vândă pe piața internă de energie electrică și cantitatea de energie electrică neacceptată.

Cu privire la cererea pârâtei de întoarcere a executării silite a sentinței în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării sentinței, a executării silite a sentinței de către reclamantă și a admiterii ulterioare a apelului cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, aceasta din urmă solicită respingerea cererii pârâtei ca prematur introdusă și neîntemeiată.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, C. ea reține următoarele

:

Calea de atac declarată de către apelanta S.C. T. T. E. S.R.L. este apreciată ca fiind neîntemeiată și pentru toate argumentele care vor fi expuse în continuare sentința primei instanțe de fond va fi menținută ca pe deplin legală și temeinică.

Starea de fapt care se desprinde din actele și lucrările dosarului a fost corect reținută de către prima instanță. Astfel, între reclamanta pârâtă O. O. E. T.

O., în calitate de vânzător și pârâta reclamantă S.C. T. T. E. S.R.L., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_, prin care reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei, în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 o cantitate de 143.585 MWh, energie livrată la o putere orară contractată de 65MW livrare în bandă, de luni până duminică, orele 0-24, iar pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2011, puterea contractată este de

40 MW, cu opțiunea cumpărătorului de a o crește până la 65 MW, de luni până duminică, ora 0-24 (anexa 1 la contract - f.16, vol. I). Potrivit aceluiași contract, pârâta s-a obligat să transmită graficele finale de livrare pentru cantitatea de energie electrică ce urmează a fi livrată cu 5 zile lucrătoare înainte de începerea perioadei de livrare, iar reclamanta s-a obligat să confirme cantitatea de energie electrică ce urmează a fi livrată în perioada contractuală respectivă prin semnarea și retransmiterea graficului de livrări în maxim 2 zile lucrătoare de la primire.

Potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la contract, prețul de contract pentru energia electrică livrată în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 conține prețul

pentru energia electrică precum și prețul pentru componenta de introducere a energiei electrice în rețeaua de transport, componenta TG, și este de 158 lei/MWh. Potrivit art. 2, părțile au stabilit termene pentru renegocierea trimestrială a prețului de livrare și au convenit în mod explicit că prețul de contract se va considera convenit numai după semnarea unei înțelegeri între cele două părți. În conformitate cu art. 4 din aceeași anexă la contract (fila 18 vol. I), pe parcursul derulării contractului reclamanta vânzătoare s-a obligat să emită lunar o singură factură reprezentând contravaloarea energiei ce urmează a fi livrată în luna următoare, calculată în lei la prețul de contract (art. 4 lit. a) anexa 2), factură care urma să fie emisă în data de 20 a lunii de dinainte de luna contractuală și se va achita prin transfer bancar până în data de 27 a lunii anterioare lunii de livrare.

Între aceleași părți s-a încheiat ulterior actul adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_ prin care acestea au convenit să suplimenteze cantitatea ce urma a fi livrată în luna noiembrie 2010 și să majoreze prețul pentru această cantitate suplimentară (de la 158 lei/MWh la 166 lei/MWh). Actul adițional viza în consecință doar luna noiembrie.

Prin adresa nr.207/_, reclamanta intimată i-a solicitat pârâtei apelante o întâlnire în vederea renegocierii prețului, invocând o creștere spectaculoasă de peste 20%" pe piața relevantă, întâlnire care a avut loc la 3 noiembrie 2010 fără însă ca părțile să ajungă la un acord privind modificarea prețului. La 10 noiembrie 2010, reclamanta i-a transmis pârâtei adresa nr. 327/_, prin intermediul căreia notifică faptul că a procedat la modificarea unilaterală a prețului contractual cu 30% datorită unor "modificări de circumstanțe"; și că a emis facturi suplimentare pentru diferența de preț rezultată, adresei anexând factura fiscală nr. 101/_, în valoare totală de 921.721,45 RON (reprezentând diferențe contravaloare energie electrică livrată în perioada 1.10. -_ ); factura fiscală nr. 102/_, în valoare totală de 890.791,20 RON (reprezentând diferențe contravaloare energie electrică livrată în perioada 1.11. -_ ) și factura fiscală nr. 103/_, în valoare totală de 65.620,80 RON (reprezentând diferențe contravaloare energie electrică suplimentară livrată în perioada 1.11. -_ ) (filele 66-72).

Pârâta apelantă a răspuns inițial acestei notificări prin adresa nr. 562/_ (filele 74-75 dosar fond) prin care a invocat absența din tara a directorului general dl. Dorin C. si a solicitat demararea negocierilor după întoarcerea acestuia în țara. Prin adresa nr. 351/_, reclamanta intimată a transmis pârâtei factura fiscală nr. 108/_ (fila 73) aferenta energiei electrice ce urma sa fie livrată în luna decembrie 2010, la prețul inițial prevăzut în Contract, respectiv 158 lei/MWh, invitând reprezentanții pârâtei, pentru negocieri, la B. (adresa nr. 351/_ - fila 76-77).

Prin adresa nr. 573/_ transmisa de pârâta apelantă SC T. T. E.

1. reclamantei intimate O. O. E. T. O. referitoare la notificarea nr. 327/_, aceasta a invocat imposibilitatea modificării unilaterale a prețului Contractului de către reclamantă, inexistența unor modificări ale circumstanțelor de la data încheierii contractului și a comunicat refuzul la plata a facturilor fiscale nr. 101/_, 102/_ si 103/_, facturi pe care le-a și restituit reclamantei intimate. De asemenea, pârâta a condiționat plata facturii emise pentru energia electrica ce urma a fi livrată în luna decembrie 2010 de anularea facturilor restituite și de retragerea în scris a modificării unilaterale a prețului de livrare, precum și de constituirea unei garanții de buna execuție egală cu plata energiei electrice tranzacționată lunar și plata în transe zilnice a contravalorii energiei contractate (filele 78-80, vol. I din dosarul de fond).

   Drept răspuns, reclamanta intimată O. O. E. T. O. a comunicat pârâtei adresa nr. 370/_ prin care a transmis factura fiscală nr. 109/_ aferenta energiei electrice ce urma a fi livrată în luna decembrie 2010, scadentă în _

   , la prețul inițial prevăzut în contract, respectiv 158 lei/MWh (aspect care se coroborează și cu răspunsul la interogator al pârâtei apelante - întrebarea 9 - fila 186,

   vol. I din dosarul de fond) si storno la factura emisa inițial pentru luna decembrie (factura fiscală nr. 110/_ - fila 83) și a pus în vedere pârâtei că este obligată la plata integrala a acesteia ca și condiție premergătoare livrării energiei electrice pentru luna decembrie 2010, potrivit art. 5, lit. b) din Anexa 2 . De asemenea, reclamanta intimată a comunicat pârâtei apelante refuzul de modificare a contractului prin constituirea unei garanții de buna execuție egală cu plata energiei electrice tranzacționate lunar și plata în tranșe zilnice a contravalorii energiei contractate (filele 81-83 prima instanță).

   Pârâta a transmis adresa nr. 582/_ (111/_ nr. de înregistrare al reclamantei) prin care a arătat că în situația în care reclamanta nu va constitui garanția de bună execuție sau nu va confirma în scris până la_ acceptul privind propunerea de plată în tranșe zilnice a contravalorii energiei contractate va considera că niciuna dintre propunerile formulate nu a fost acceptată și în acest context, până la redactarea unui document semnat de ambele părți, va considera derularea contractului nr. 31/2010 suspendată începând cu data de 1 decembrie 2010, notificările proprii ale pârâtei apelante în relația cu reclamanta pe PE urmând a fi

   "zero";, menționând că această situație nu îi este imputabilă, cauza acestei situații constând în emiterea de către reclamantă a unor facturi pentru un preț majorat al energiei electrice. De asemenea a subliniat faptul că reclamanta nu a procedat la stornarea facturilor fiscale nr. 101/_, 102/_ si 103/_ (filele 84 - 85).

   Prin adresa nr. 585/_ (filele 86-93, pârâta apelantă SC T. T. E. S. a restituit reclamantei facturile fiscale 108, 109 și 110 precum și a facturilor 101, 102 și 103 în vederea anulării.

   Prin adresa nr. 387/_ (595/_ nr. înregistrare pârâtă - fila 96, vol. I), reclamanta intimată a comunicat pârâtei faptul că a luat act de intenția acesteia de a suspenda cumpărările de electricitate în temeiul contractului nr. 31/2010 și că va considera aceasta drept o manifestare clară de a nu își mai îndeplini obligațiile contractuale și în aceste circumstanțe, motivate doar de acesta aspect și răspunzând cerinței pârâtei, va notifica în platforma PE "0"; începând cu data de 1 decembrie 2012, ora 0, rezervându-și dreptul de a solicita și obține orice remedii legale pentru daunele cauzate de acțiunea pârâtei apelante.

   În luna decembrie 2010, părțile au continuat negocierile pentru formarea prețului contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/_ pentru livrările de energie electrică din trimestrul I 2011 însă negocierile nu au fost însă finalizate cu succes, context în care contractul de vânzare-cumpărare nr. 31/_ a încetat de drept la data de_ prin expirarea termenului contractual, fiind incident art. 13 alin. (4) din contractul încheiat între părți.

   Una din problemele care au fost analizate și de către prima instanță de fond și care sunt esențiale în economia dosarului este legată de modul în care contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 31/_ încheiat între părți și-a încetat efectele. Astfel, având în vedere starea de fapt reținută anterior, instanța de apel apreciază în concordanță cu concluziile primei instanțe că în cauză nu sunt incidente condițiile prevăzute în art. 13 alin. 1-3 din contract care reglementează modul în care contractul poate fi reziliat din inițiativa vânzătorului (reclamanta intimată).

   Astfel, acest contract a fost încheiat pentru perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010, cu clauze similare unui contract anterior care viza intervalul_ -_, fiind de fapt o continuare a acestuia cu respectarea prevederilor art. 1 din Anexa nr. 1 și art. 2 lit. a) din Anexa nr. 2 din contract. Negocierile părților pentru stabilirea prețului energiei electrice ce ar fi trebuit livrată în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 martie 2011 până la data de 10 decembrie 2010 au eșuat, situație în care având în vedere și dispozițiile art. 13 alin. 4 din contract, potrivit cărora contractul se consideră terminat sau suspendat de comun acord în cazurile în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește art. 2 din Anexa 2 la contract, este evident că acest contract

   și-a încetat efectele la data de 31 decembrie 2010, la împlinirea termenului contractual expres precizat și acceptat.

   Problema care trebuie clarificată se referă la soarta contractului în intervalul 1 - 31 decembrie 2010. Ambele părți au fost de acord că în această perioadă contractul a fost în vigoare, însă pârâta apelantă susține că din punctul acesteia de vedere, deși în vigoare, în această perioadă efectele contractului au fost suspendate.

   Potrivit art. 13 alin. 4 din contract (f. 12 volum I dosar fond) contractul se consideră terminat sau suspendat de comun acord în cazurile în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește art. 2 din Anexa 2 la contract, or pentru perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 prețul a fost stabilit de către părți de comun acord prin art. 1 din anexa nr. 2 la contract la 158 lei/MWh,, existând astfel un acord perfect valabil al părților cu privire la preț. Mai mult, potrivit art. 2 alin. 2 din aceiași anexă, părțile au stipulat că prețul se va considera convenit (deci stabilit sau modificat) doar după semnarea unei înțelegeri scrise între cele două părți. O astfel de întelegere scrisă care să vizeze exclusiv luna decembrie și care astfel să modifice acordul anterior nu a fost semnată, situație în care și pentru luna decembrie a fost în vigoare acordul de voință anterior enunțat care stabilea prețul de 158 lei/MWh și pentru acest interval de timp.

   Mai mult, potrivit art. art. 8, lit. c) din contract, vânzătorul are dreptul: "sa inițieze modificarea si completarea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice sau a anexelor la acesta ori de cate ori apar elemente noi, inclusiv atunci când intervine o modificare a circumstanțelor [...]";, iar potrivit art. 15 din contract, "în sensul prezentului contract, prin "modificare de circumstanțe"; se înțelege legiferarea, intrarea în vigoare, modificarea textului sau a interpretării privind orice cerință legala inclusiv încetarea valabilității unei cerințe legale, retragerea sau înnoirea acesteia, ori aplicarea unei cerințe legale care nu era în vigoare la data semnării prezentului contract. Aceasta include introducerea unui nou impozit sau a unei noi taxe, o schimbare a modului de aplicare sau a bazei de calcul al unui impozit ori a unei taxe sau o schimbare a cuantumului oricăruia din impozitele sau taxele existente ori evoluția spectaculoasa si necontrolata a prețului de referința a OPCOM si PZU (Piața pentru Ziua Următoare), orice modificare a contractului care ar rezulta din modificarea circumstanțelor, se va face de comun acord, printr-un act adițional semnat de părți";. Or, faptul că reclamanta intimată a inițiat o procedură de renegociere a prețului, renegociere care nu a fost acceptată de către pârâtă, nu are drept consecință suspendarea contractului pentru neînțelegeri între părți cu privire la prețul de livrare (art. 13 alin. 4 din contract), căci pentru perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 în acest context al eșuării negocierilor, prețul rămânea cel stabilit inițial de 158 lei/MWh așa cum am arătat și anterior.

   De asemenea, nici o probă administrată nu confirmă că între părți a intervenit o suspendare convențională a contractului pentru perioada 1 -31 decembrie 2010, căci prin adresa nr. 387/_ (595/_ nr. înregistrare pârâtă - fila 96, vol. I dosar prima instanță), reclamanta intimată a comunicat pârâtei apelante faptul că a luat act de intenția acesteia de a suspenda cumpărările de electricitate în temeiul contractului nr. 31/2010 și că va considera aceasta drept o manifestare clară de a nu își mai îndeplini obligațiile contractuale și în aceste circumstanțe, motivate doar de acest aspect și răspunzând cerinței apelantei, va notifica în platforma PE "0"; începând cu data de 1 decembrie 2012, ora 0, rezervându-și dreptul de a solicita și obține orice remedii legale pentru orice daune cauzate de acțiunea pârâtei. În niciun caz acest răspuns nu poate fi catalogat ca o acceptare a suspendării efectelor propusă de pârâtă prin adresa nr. 573/_ . Dimpotrivă, raportat la natura obiectului contractului și a pieței de reglementare, în situația în care apelanta a procedat la notificarea pieței PE că va achiziționa "0"; energie electrică de la intimată, în contextul în care intimata reclamantă nu ar fi notificat piața tot cu "0"; ar fi fost nevoită să înstrăineze cantitatea de energie notificată pe piață la un preț mai mic și în condițiile dictate de piață.

   Mai mult, potrivit dispozițiilor contractuale (art. 4 lit.b din Anexa 2 la contract) apelanta trebuia să achite contravaloarea facturii aferente livrării de energie până la data de 27 noiembrie 2010, or neîndeplinindu-și această obligație devin incidente dispozițiile art. 5, lit. b) din Anexa 2 la contract potrivit cărora "dacă o factură emisă conform prezentului contract nu este onorată în termenele precizate la art. 4, Vânzătorul (intimata) este îndreptățit să sisteze livrările începând cu prima zi după termenul limita de plata, caz în care Vânzătorul nu poate fi acuzat de încălcarea contractului";. Or, intimata reclamantă în calitate de vânzător, luând act de faptul că pârâta apelantă nu va prelua cantitatea de energie electrică aferentă lunii decembrie 2010 și nu va achita contravaloarea acesteia conform facturii fiscale nr. 109/_, a sistat potrivit clauzei contractuale anterior enunțate achiziționarea și livrarea de energie electrica către pârâtă în luna decembrie 2010.

   Din raportările oficiale către A.N.R.E. depuse de către intimata O. la dosarul instanței de apel (f. 137 - 152), rezultă că intimata a achiziționat în intervalul august - noiembrie 2010 cantități de energie de pe PZU care au variat între 43.247 MWh în august și 118.461 MWh în octombrie, cantitate care a fost livrată către apelanta T. în baza contractului analizat. Intimata a mai livrat în același interval cantități de energie către consumatori necasnici alimentați în sistem concurențial și către alte societăți cum ar fi Electricom, Euro Pec, Energon.

   În luna decembrie 2010 intimata O., în contextul neînțelegerilor contractuale anterior enunțate cu pârâta apelantă, O. a achiziționat de pe PZU doar cantitatea de 14.662 MWh la prețul de 136, 53 lei MWh, net inferioară cele din lunile anterioare deoarece nu a mai achiziționat și energia care trebuia livrată către apelanta T. conform contractului. Dacă ar fi achiziționat de pe PZU și această cantitate de energie ar fi câștigat desigur diferența dintre prețul de achiziție de 136, 53 lei și prețul contractual de vânzare de 158 lei. Acest prejudiciu are caracterul unui beneficiu nerealizat.

   În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, argument invocat în apărare de către pârâta apelantă, prima instanță de fond a respins justificat această apărare. Astfel, este unanim acceptat că excepția de neexecutare a contractului reprezintă ca un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic pe care îl exercită în cazul în care i se pretinde executarea obligației care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să își execute propriile obligații. Or una dintre condițiile de admisibilitate a acestei apărări de fond constă în aceea ca raportul contractual prin natura sa să presupună regula executării simultane a obligațiilor celor două părți. În cazul concret analizat însă, potrivit art. 4 lit. b) din Anexa 2 la contract, părțile au convenit ca executarea să nu fie simultană, pârâta cumpărătoare având obligația să își îndeplinească anticipat obligația de plată, astfel că nefiind îndeplinită această condiție, nu se poate reține în cauză o excepție de neexecutare a contractului.

   De asemenea, din probele administrate nu se poate reține că ar exista dubii cu privire la neexecutarea obligației asumate de către reclamanta intimată, deoarece obligația pe care aceasta era ținută să o execute se referă la livrarea energiei electrice contractate. Or în realitate, nu există o astfel de neexecutare din partea reclamantei intimate, dimpotrivă, aceasta a manifestat toată disponibilitatea de a livra cantitatea contractată și în luna decembrie 2010, însă refuzul expres deghizat sub un nelegal demers de ,,suspendare,, unilaterală a contractului a blocat executarea propriilor obligații de către intimata O. .

   Facturarea de către reclamanta intimată a unor diferențe de preț aferente livrărilor anterioare de energie electrică, cu încălcarea prevederilor contractuale, nu poate fi reținută ca fiind o modificare valabilă a raportului contractual, deoarece pentru a fi în prezența unei modificări legale era necesar și acordul pârâtei apelante. În realitate, această facturare nu a avut vreun efect, nu a obligat în vreun mod apelanta la plata unor sume suplimentare fără acordul acesteia. Într-adevăr reclamanta intimată

   O.E.T. a încercat renegocierea prețului, deoarece clauzele contractului permiteau o astfel de renegociere (art. 2 din Anexa 2 la Contract și art. 8 lit. c și 15 din contract, a emis chiar și facturi pentru un nou preț, însă în urma refuzului lipsit de echivoc al apelantei prețul nu a putut fi modificat unilateral și în final facturile au fost retrase și stornate, așa cum s-a expus cu prilejul descrierii ample a stării de fapt. Chiar apelanta recunoaște la interogatoriu (întrebarea 7) că în nicio corespondență ulterioară nu au mai fost invocate aceste facturi. În consecință, intimata O. nu a modificat unilateral contractul ci doar a uzat de clauza care permitea în anumite condiții renegocierea unor clauze din acest contract.

   Dimpotrivă, apelanta este cea care a condiționat cumpărarea energiei electrice contractate în luna decembrie și executarea astfel a obligațiilor contractuale, pretinzând suplimentar față de contract reclamantei intimate O. să constituie o garanție de bună execuție la valoarea întregii cantități de energie care urma să fie preluată în luna decembrie și de plata zilnică a acestei cantități. Aceste aspecte nu erau stipulate și asumate contractual ci dimpotrivă, au valoarea unor obligații și condiții noi care nu au fost acceptate de către intimata O. . Cu toate că nu avea dreptul contractual să impună astfel de condiții, apelanta T. a refuzat cumpărarea cantității de energie aferente lunii decembrie deoarece aceste noi condiții nu au fost acceptate, comportament care depășește limitele contractual delimitate și asumate.

   În aceste condiții, apelanta nu putea invoca cu succes ,,exceptio non adimpleti contractus,, deoarece este în culpă pentru refuzul derulării contractului în luna decembrie la prețul contractual stabilit de 158 lei MWh.

   Contrar celor susținute de către apelantă, clauza contractuală reglementată la art. 9 lit. c este o veritabilă clauză penală, având toate elementele de validitate ale acesteia. Potrivit clauzei enunțate, reclamanta intimată O. în calitate de vânzător, are dreptul "să solicite cumpărătorului plata daunelor provocate ca urmare a ne a cce p tă rii

   to ta le sau p a rția le a can tită ții d e e ne rgie e lect rică ce urma a fi livrată

   , dovedite a fi din vina acestuia, în condițiile prezentului contract, valoarea daunelor pe care vânzătorul este îndreptățit să o primească de la comparator pentru energia electrica neacceptata de acesta va fi egala cu p rod u su l d int re: d ife ren ța, d a ca e ste po ziti va, d int re p rețu l de

   co n tract si p rețu l e ne rgiei e lect rice p e ca re vâ n ză to rul, a cțio n ân d int r -o maniera

   comerciala rezon ab ila, p o a te să o vâ n d ă sa u a r f i p u tu t sa o vâ n d ă p e p iața int e rna d e

   energie electrica (de e xe m p lu PZU), și ca n tita te a d e e ne rgie e lectrica n e a cce p ta t ă

   ";. Or în condițiile în care în luna decembrie 2010 apelanta T. a refuzat să preia vreo cantitate de energie din cea contractată dispunând unilateral ,,suspendarea contractului,, (deși potrivit tuturor circumstanțelor anterior enunțate o astfel de suspendare era obligatoriu condiționată de acordul ambelor părți) clauza penală a fost în mod temeinic activată și și-a produs integral efectele. Prin această clauză părțile au stabilit de comun acord, anticipat si prin apreciere, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori împlinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate.

   Reperele după care părților au stabilit contractual și anticipat prejudiciul produs prin neacceptarea cantității de energie sunt clare și simplu de urmărit. Cel mai important element este cantitatea de energie neacceptată (f. 50 vol. I dosar fond), și în concret cantitatea neacceptată este toată cantitatea care trebuia livrată în cursul lunii decembrie. Această valoare se înmulțește cu diferența dintre prețul contractual pentru fiecare MWh și prețul la care energia putea fi vândută pe piața internă, cu referire expresă la PZU (același articol 9, fila 50 dosar fond, volumul I). Or prețul de vânzare pe PZU și implicit de cumpărare a fost conform tuturor datelor din dosar de 135, 36 lei în luna decembrie.

   Premisa răspunderii contractuale întemeiată pe evaluarea anticipată a prejudiciului de către părți o constituie existența unui contract valabil încheiat și a unei clauze penale valabile, iar în acest context fapta ilicită săvârșită de către debitorul contractual și care activează clauza penală constă în neexecutarea obligațiilor sale

   contractuale. În cazul concret analizat, așa cum a reținut întemeiat și prima instanță, neexecutarea contractului este certă și nejustificată de vreun argument legal sau contractual și concret constă în refuzul pârâtei de a prelua cantitatea de energie electrică contractată pentru perioada 1 - 31 decembrie 2010, obligație de rezultat.

   Interpretarea dispozițiilor art. 9 lit. c) din contract este în sensul instituirii unei clauze penale, respectiv intimata O. nu este ținută să facă dovada existentei unui prejudiciu, simplul refuz al apelantei de a accepta cantitatea de energie contractata pe luna decembrie 2010 activează clauza penala, cu trimitere concreta la prețul de pe PZU. Contrar celor susținute de către apelantă, reclamanta vânzătoare T. nu este ținută să facă dovada achiziționării cantității de energie electrica ce urma sa fie livrată către pârâtă în luna decembrie 2010 și nici a comercializării acesteia pe piața de energie electrica în luna decembrie 2010. Reperul clar de la care pornește calculul este cantitatea de energie refuzată și diferența de preț anterior enunțată, iar în prezența acestei clauze argumentele apelantei sunt împotriva evidenței.

   Prejudiciul poate fi calculat cu aplicarea reperelor contractuale printr-un algoritm foarte simplu urmat și de către experții care au realizat lucrarea de specialitate în fața primei instanțe. Astfel, din prețul contractual de vânzare către apelanta T. (158 lei pe MWh) se scade valoarea de achiziție care în luna decembrie a fost de 135, 36 lei pe MWh (a se vedea expertiza, f. 263 dosar fond), și astfel se obține diferența pozitivă despre care vorbește art. 9 lit c din contract, echivalentă cu profitul nerealizat de către intimata O. pentru fiecare MWh care putea fi vândut și această valoare se înmulțește cu întreaga cantitate care trebuia vândută în decembrie 2010, de 48.360 MWh. Expertiza realizată în cauză detaliază desigur acest algoritm și cu precizie stabilește valoarea prejudiciului contractual asumat la 1. 094. 870, 4 lei (f. 236 dosar fond, vol I). Atât expertul BALOTA I. T. (filele 235-254 vol. I, 6-9, vol. II) cât și doamna expert și AVRAM IULIA ajung la aceeași concluzie (filele 256-276).

   Specific oricărei clauze penale, prejudiciul nu trebuie dovedit ca întindere ci doar calculat potrivit clauzei contractuale, așa cum a realizat raportul de expertiză. Existența în sine a prejudiciului este una lipsită de echivoc și constă în profitul nerealizat pentru luna decembrie datorită conduitei apelante care și-a încălcat nejustificat obligațiile contractual asumate și a procedat la o nepermisă ,,suspendare,, unilaterală a contractului. Astfel, prin neexecutarea contractului în luna decembrie intimata reclamantă a suferit un prejudiciu cert constând în beneficiul nerealizat prin nepreluarea de către T. a cantității de energie contractată, în condițiile în care prețul era unul vădit superior prețului cu care O. ar fi putut achiziționa energia de pe piață, așa cum s-a stabilit și prin expertiză și cum am enunțat anterior. Prin prisma acestor argumente este clar că intimata O. nu trebuia să facă dovada achiziționării efective a energiei, deoarece refuzul expres al apelantei de a cumpăra a făcut cu totul inutil acest demers, din perspectiva relației contractuale.

   Un eventual acord al intimatei O. la suspendare reprezintă un argument invocat de către apelanta T. dar absolut nedovedit. Dimpotrivă, așa cum a arătat și anterior, prin adresa nr. 387/_ (595/_ nr. înregistrare pârâtă - fila 96, vol. I dosar prima instanță), reclamanta intimată a comunicat pârâtei apelante faptul că a luat act de intenția acesteia de a suspenda cumpărările de electricitate în temeiul contractului nr. 31/2010 și că va con side ra ace a sta d rep t o m an if esta re clară de a nu

   își m a i în d e p lin i o b lig a țiile co n tractu a le

   și în aceste circumstanțe, motivate doar de acesta aspect și răspunzând cerinței apelantei, va notifica în platforma PE "0"; începând cu data de 1 decembrie 2012, ora 0, rezervându-și d rep tu l d e a so licita și

   o b ține o rice rem ed ii lega le p e n tru o rice d a une

   cauzate de acțiunea pârâtei.

   Clauza penală anterior enunțată nu este disproporționată și nu rupe echilibrul contractual deoarece o astfel de clauză identică ,,în oglindă,, era prevăzută la art. 11 lit. c din contract și pentru situația în care intimata ar fi refuzat vânzarea către apelantă a energiei electrice contractate. Mai mult, clauza este clară și lipsită de echivoc și contrar celor susținute în mod repetat de către apelantă, potrivit oricărei reguli de

   interpretare aplicarea clauzei nu poate fi decât cea anterior precizată, în maniera în care și prima instanță a dispus. Referirile la noul Cod Civil și la o posibilă interpretate a contractului în contra celui care a propus draftul nu este posibilă deoarece acest act normativ nu este incident prin raportare la momentul încheierii contractului când noul Cod Civil nu era încă în vigoare. Mai mult, așa cum am arătat și anterior, clauza penală este cu totul echidistantă și dacă reclamantă intimată nu ar executat contractul s-ar fi supus aceleiași sancțiuni.

   Pentru toate aceste considerente, sentința primei instanțe este legală și temeinică iar soluția apelată este conformă cu starea de fapt, cu textele legale incidente și cu probatoriul administrat. Argumentele apelantei sunt doar o tentativă de a transfera în sarcina intimatei culpa pentru neexecutarea contractului, demers neîntemeiat și nesusținut de argumente pertinente. În aceste circumstanțe, în baza art. 296 din vechiul C.p.c. instanța va respinge apelul declarat de către pârâta S.C. T.

2. E. S.R.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4. 460 din 5 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.

Instanța de apel ia act și de faptul că cererea de întoarcere a executării silite depindea pe deplin de admiterea apelului cu privire la cererea de chemare în judecată principală și de alte circumstanțe pentru care nu există de asemenea vreun argument că sunt îndeplinite. Instanța de apel constată și faptul că intimata nu a solicitat obligarea apelantei care se află în culpă procesuală la plata vreunor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de pârâta S.C. T. T. E. S.R.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.460 din 5 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTOR,	GREFIER,
A.	-I. A.	C.	I.	M. N. ȚÂR

Red.A.I.A./_

dact.H.C./4 ex. Jud.fond: C. G. .

← Sentința civilă nr. 278/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 493/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 182/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 765/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 342/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 278/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 493/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 565/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 103/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 62/2013. Acțiune în pretenții comerciale