Sentința civilă nr. 6664/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.6664
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta M. M. A. G., persoana germană aflată în insolvență, cu sediul în Jungfernstieg 51 - 20354, Hamburg, Germania, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.HRB5776, cu sediul ales în B., str.Costache Negri nr.1-5, Opera Business Center, etaj 7, sector 5 la Societatea Civilă de Avocați Serban și Asociații în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, cu sediul în B. M., str.M. B., nr.2, ap.43, județul M., având ca obiect alte cereri pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 13 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 20 noiembrie 2013, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, reclamanta M. M. - A. G. prin administrator judiciar Sven-Holger Undritz cu sediul Jungfernstieg 51 - 20354, Hamburg, Germania și prin reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați "Serban și Asociații"; cu sediul procesual ales în B., str.Costache Negri nr.1-5, Opera Business Center, etaj 7, sector 5, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, cu sediul în B. M., str.M. B., nr.2, ap.43, județul M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la lichidarea drepturilor M. M. - A. G. deținute în societatea SC S. SA potrivit ultimei situații financiare aprobate, în sensul plății către reclamantă a sumelor
rezultate ca urmare a lichidării; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta M. M. - A. G. este persoană juridică germană asupra căreia a fost declanșată procedura insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar d-nul Sven-Holger Undritz, prin Decizia din_ a Judecătoriei Detmold. Reclamanta este acționar în cadrul SC S. SA, deținând un nr. de 4900 acțiuni.
Administratorul judiciar Sven-Holger Undritz al reclamantei aflată în procedura insolvenței a demarat acțiunile necesare pentru lichidarea acțiunilor deținute de către reclamantă în cadrul SC S. SA
Cu ocazia AGEA a SC S. SA din_ acționarii au discutat și solicitarea de evaluare și lichidare a drepturilor cuvenite falitei M. M. - A.
G., aceasta votând pentru aprobarea acestor demersuri, iar acționarii reprezentând 51% din capitalul social votând împotrivă.
Hotărârea a fost atacată în instanță, iar prin sentința civilă nr. .4961/ 06 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 93 din Legea nr. 85/2006, admițând acțiunea ; însă, prin decizia nr. 2781/2011 Curtea de Apel C. a admis recursul pârâtei, modificând această sentință în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, arătându-se că atâta vreme cât cel care contestă hotărârea AGA nu a votat împotriva punctelor stabilite pe ordinea de zi, acțiunea nu poate fi promovată.
Așadar singura modalitate prin care reclamanta poate să solicite lichidarea drepturilor deținute în SC S. SA este dată de prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 93 din Legea nr. 85/2006, conform cărora"; (1) Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită ori cu răspundere limitată sau acționarul unei societăți pe acțiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege și dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăți, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situații financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalți asociați sunt de acord.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul membrilor societăților cooperative și ai grupurilor de interes economic.";
Acest text este incident întrucât reclamantei îi este aplicabilă procedura insolvenței reglementată de legea statului de deschidere dar și de Regulamentul CE nr. 1346/2000 din_ privind procedurile de insolvență. Cu toate acestea, în procedura de valorificare a acțiunilor reclamantei deținute într-o societate cu sediul în România este aplicabilă Legea nr. 85/2006, astfel cum a arătat cu putere de lucru judecat instanțele de judecată(sentința civilă nr. .4961/ 06 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș).
Deși art. 93 din Legea nr. 85/2006 arată că acționarul trebuie să fie debitor într-o procedură prevăzută de această lege, este evidentă intenția legiuitorului de face aplicabile aceste dispoziții și în cazul în care acționarul
este supus unei proceduri de insolvență recunoscută în România, altfel ar însemna ca lichidatorul european să vină în România și să aplice legea germană, ceea ce este inadmisibil. Astfel conform art. 18 alin.3 din Regulamentul CE nr. 1346/2000 din_ "În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul este obligat să respecte legea statului membru pe al cărui teritoriu intenționează să acționeze, în special cu privire la procedurile de valorificare a bunurilor. Aceste atribuții nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a soluționa o acțiune judecătorească sau un diferend."; Mai mult art.16 alin.1 din Regulament, arată că orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvență pronunțată de o instanță a unui stat membru competentă în temeiul articolului 3 este recunoscută în toate celelalte state membre de îndată ce își produce efectele în statul de deschidere.
În acest context, având în vedere ideea maximizării activului debitoarei reclamante, art. 93 din Legea nr. 85/2006 a prevăzut că administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, această manifestare de voință neputând fi cenzurată de ceilalți acționari.
Lichidarea drepturilor reclamantei nu atrage dizolvarea pârâtei, fiind de observat prevederile art.10 alin.3 din Legea nr. 31/1990, structura acționariatului fiind astfel: Seling Ruben -51% și M. M. - A. G. -49%.
S-a arătat că acțiunea este scutită de taxa de timbru, în condițiile art77 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar prin precizările ulterioare a arătat că obiectul cererii a fost evaluat la suma de 4796737,4 lei, conform situațiilor financiare ale societății S. la_ .
Pârâta, prin întâmpinare,
invocă excepția netimbrării în condițiile în care Legea nr. 85/2006 nu este aplicabilă, inadmisibilității cererii întemeiată pe art. 93 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care TITLUL II din Legea nr. 637/2002, a fost abrogat prin OUG 119/2006, iar conform art. 77 ind.1 din această lege "Prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile raporturilor de drept internațional privat din domeniul insolvenței care cad sub incidența Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.";
Nu există putere de lucru judecat, sau autoritate de lucru judecat față de pretinsa aplicare a art. 93 din Legea nr. 85/2006, astfel cum invocă reclamanta, în condițiile în care sentința civilă nr. 4961/ 06 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș nu este irevocabilă, fiind desființată de instanța de recurs, astfel că dispozitivul sau considerentele acestei hotărâri nu pot fi obligatorii.
Apoi, art. 93 din Legea nr. 85/2006 se referă la acționarul unei societăți pe acțiuni care "este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege";.
Drepturile a căror lichidare o cere lichidatorul și modalitatea de calcul privind valoarea sunt prevăzute de Legea nr.31/1990. Potrivit art.66 din această
lege, "(1) Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevăzuți la alin. (1) pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor."; Așadar, pe durata societății SC S. SA lichidatorul poate să-și exercite drepturile asupra dividendelor, sau poate să vândă acțiunile reclamantei, iar abia după dizolvarea societății, asupra părților ce i s-ar cuveni prin lichidare. Suma solicitată de reclamantă s-ar putea obține doar prin lichidarea pârâtei.
Acționarul are drepturile prevăzute de Legea nr.31/1990 în art. 101, art.67, art.98, art.99 ind.1 și art. 134.
Mai mult, în cazul admiterii acțiunii, SC S. SA se va dizolva motivat de lipsa condițiilor esențiale prevăzute de lege, intrând în insolvență întrucât plata drepturilor solicitate ar duce la incapacitate de plată. A mai precizat pârâta că prevederile Legii nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speță deoarece prin lichidarea drepturilor reclamantei potrivit ultimei situații financiare aprobate s- ar determina destabilizarea din punct de vedere economic si financiar a SC S. SA fapt care ar determina dizolvarea si lichidarea acesteia, fapt care este exclus de textul art. 93 din lege care pretinde îndeplinirea a doua condiții cumulative si anume "acționarul unei societăți pe acțiuni este debitor intr-o procedura prevăzuta de prezenta lege si dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedura nu atrage dizolvarea acelei societăți".
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta, care este acționar, alături de Seling Ruben, în societatea pârâtă și deține 49% din acțiunile acesteia, este o societate înființată în Germania si se afla in prezent în procedura de insolvență care se desfășoară conform normelor prevăzute de legislația germană, aspect ce rezultă din Decizia din_ a Judecătoriei Detmold, fiind desemnat administrator judiciar d-nul Sven-Holger Undritz.
Reclamanta a solicitat lichidarea drepturilor ce decurg din calitatea ei de acționar în cadrul societăți pârâte, invocând prevederile art. 93 din legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Cu ocazia ședinței adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. S. SA, care a avut loc la data de_, acționarii majoritari au votat împotriva solicitării reclamantei, fapt pentru care hotărârea a fost atacată în instanță, solicitându-se a se constata nulitatea parțială a acesteia, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 4.961 din 06 decembrie 2010, pronunțată de T. ui M.
.
Însă, prin decizia civilă nr. 2781/27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de S.C. SSA. B. M. împotriva sentinței civile nr. 4.961 din 06 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. _
al T. ui M. prin care se constatase nulitatea parțială a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC S. SA din data de_ cu privire la punctele la punctele 6 și 7 aflate pe ordinea de zi, referitoare la evaluarea și lichidarea drepturilor ce se cuvin reclamantei în baza acțiunilor deținute la societatea pârâtă care au fost respinse și la punctul nr. 8 referitor la aprobarea structurii capitalului social și a acționariatului în urma lichidării drepturilor, dispunându-se totodată anularea parțială a hotărârii, iar pârâta SC
S. SA a fost obligată la evaluarea și lichidarea drepturilor ce se cuvin M. M.
A. G. în baza acțiunilor pe care le deține în cadrul SC S. SA potrivit ultimei situații financiare aprobate, sentință care a fost modificată în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta M. M. - A. G. .
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel C. a reținut că reclamanta M.
M. - A. G. nu are acces la remediul procesual conferit de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care a exprimat un vot favorabil, iar nu un vot negativ, astfel că fiind în prezența unui fine de neprimire a acțiunii în anulare a hotărârii AGEA, verificarea contrarietății hotărârii de respingere a punctelor 6 și 7 înscrise pe ordinea de zi cu prevederile art. 93 din Legea nr. 85/2006 a devenit de prisos.
În aceste condiții, cum sentința pronunțată de primă instanță a fost modificată integral de către instanța de control judiciar care nu a mai analizat controversa privind aplicarea art.93 din legea insolvenței, nu se poate afirma că s-a tranșat irevocabil raporturile juridice dintre părți privind incidența sau nu a acestor dispoziții ale art. 93 din Legea nr. 85/2006, în așa fel încât să nu mai poată fi pusă în discuție în prezentul proces, susținerile contrare ale reclamantei fiind nefondate.
În speță acțiunea reclamantei, persoană juridică străină, formulată prin administrator judiciar, privește obligarea societății pârâte a valorii ce urmează a fi plătită, pentru acțiunile deținute de reclamantă în această societate, potrivit ultimei situații financiare aprobate.
În condițiile în care persoanele juridice străine au, în condițiile legii, în fața instanțelor române, aceleași drepturi și obligații procesuale ca și persoanele juridice române, beneficiind în fața instanțelor române, în procesele civile internaționale, de scutiri de taxe și alte cheltuieli de procedură, în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și cetățenii români, conform art. 1083 noul cod pr.civ., instanța apreciază că acțiunea promovată este scutită de taxa de timbru, având în vedere faptul că, toate acțiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, în România, indiferent împotriva cui sunt îndreptate și indiferent care este felul sau natura cererii formulate, sunt scutite de taxa de timbru, aspect ce rezultă din economia art.77 din Legea nr.85/2006 care statuează că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția netimbrării acțiunii, invocată de către pârâtă.
Cât privește excepția indamisibilității acțiunii reclamantei, pe temeiul neaplicării dispozițiilor art.93 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a apreciat că aceasta privește fondul cauzei.
Astfel, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul CE nr. 1346/2000 din_ privind procedurile de insolvență, incident în cauză, prevede regula potrivit căreia stabilirea instanței competente determină stabilirea legii aplicabile. Astfel, potrivit acestei dispoziții, în ceea ce privește atât procedura principală de insolvență, legea aplicabilă procedurii de insolvență și efectelor acesteia este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, în speță legea germană. Această lege reglementează, astfel cum prevede considerentul (23) al regulamentului, toate condițiile privind deschiderea, desfășurarea și închiderea procedurii de insolvență. Hotărârea de deschidere este recunoscută în România (art. 16 din Regulament), iar lichidatorul desemnat poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru toate atribuțiile conferite de legea statului de deschidere, iar în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul este obligat să respecte legea statului membru pe al cărui teritoriu intenționează să acționeze, în special cu privire la procedurile de valorificare a bunurilor. Aceste atribuții nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a soluționa o acțiune judecătorească sau un diferend(art18).
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reprezintă dreptul comun intern în acest domeniu. Atunci când procedura insolvenței se deschide în România, legea aplicabilă este legea română, respectiv Legea nr. 85/2006.
În condițiile în care art. 93 din Legea nr. 85/2006 se referă la acționarul unei societăți pe acțiuni care "este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege";, reclamanta, care nu este debitor în procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, nu poate beneficia de reglementarea invocată, ci acesteia i se aplică doar legea aplicabilă procedurii de insolvență a statului membru pe al cărui teritoriu a fost deschisă procedura, conform Regulamentul CE nr. 1346/2000. Norma prevăzută de art.93 din Legea nr. 85/2006 nu are caracter general, ci special, în sensul că ea nu se poate aplica decât într-o procedură prevăzută de această lege.
Față de normele comunitare, pentru a fi incidentă Legea nr. 85/2006, era necesar ca procedura insolvenței, fie cea principală, fie cea secundară, să fie deschisă pe teritoriul României.
În aceste condiții, în aplicarea art. 18 din Regulament CE, în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul este obligat să respecte legea statului membru pe al cărui teritoriu intenționează să acționeze, în special cu privire la procedurile de valorificare a bunurilor, respectiv, raportat la pretențiile reclamantei, este obligat să respecte legea română care reglementează statutul organic al pârâtei, unde este acționar reclamanta, conform art. 2580-2581 raportat la art.2568 și art.2571 alin.1 din Noul Cod Civil, în speță, în principal Legea nr.31/1990 .
Deși atât Legea nr. 85/2006 cât și Legea nr.31/1990 sunt însoțite de calificativul specialității, ele reglementează situații juridice distincte, iar nu complementare. Constatarea rezultă, în mod cuprinzător, din obiectul reglementării fiecăreia dintre cele două legi. Astfel, în timp ce Legea nr. 85/2006 se preocupă, într-o manieră exhaustivă, de procedura insolvenței anumitor subiecți de drept, printre care se referă și la societățile comerciale, Legea nr. 31/1990 guvernează reglementarea specială destinată constituirii, organizării și funcționării societăților comerciale. Dreptul comun, complementar pentru ambele reglementări mai sus arătate, îl reprezintă Codul civil și Codul de procedură civilă, în calitate de ansamblu de norme cu vocația de generală aplicare la orice raport juridic de drept civil (material sau substanțial) și de drept procesual civil.
Față de cele de mai sus, rezultă astfel că dreptului acționarului de a obține despăgubirile prevăzute de lege, respectiv de a obține de la societate drepturile bănești cuvenite în temeiul acțiunilor pe care le posedă, urmare a dorinței acționarului de a înceta asocierea, sunt reglementate de dispozițiile art.134 din Legea nr.31/1990.
În acest context, apreciem că dreptul și interesul reclamantei nu trebuie privit ut singuli, ci raportat la interesul societar care impune analiza drepturilor și intereselor acționarilor în raport de interesul societar de funcționare normală a societății.
Așadar, această posibilitate există numai în situațiile expres prevăzute de textul de lege, respectiv în ipoteza retragerii acționarului care nu este de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau schimbarea formei de societate, ori fuziunea sau divizarea.
Cum, în cauză, reclamanta nu a susținut că s-ar afla întruna din aceste situații, iar societatea nu are obligația de a cumpăra acțiunile reclamantei, legea societăților neprevăzând modalitatea de lichidare a drepturilor reclamantei-acționar deținute la pârâtă- societate pe acțiuni conform solicitării acesteia, instanța va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâta SC S. SA.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. M. - A. G. prin administrator judiciar Sven-Holger Undritz cu sediul Jungfernstieg 51 - 20354, Hamburg, Germania și prin reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați "Serban și Asociații"; cu sediul procesual ales în B., str.Costache Negri nr.1-5, Opera Business Center, etaj 7, sector 5, în contradictoriu cu
pârâta SC S. SA, cu sediul în B. M., str.M. B., nr.2, ap.43, județul M.
.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică de azi_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red.- T.red.C.G./_
4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 63/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 3/2013. Alte cereri → |
|---|
