Sentința civilă nr. 755/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 755/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța este compusă din:
PREȘEDINTE: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta L. I. A.
, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L.
D. T., împotriva pârâților F. DE P. A V. S. și SC E. R.
A. R. SA, având ca obiect pretenții - despăgubiri ca urmare decesului d-lui L. MIHAI SIMION IOAN în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 6 martie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de astăzi, 13 martie 2013, când a hotărât următoarele :
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 23 martie 2013 sub nr._, reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L. D. T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F. DE P. A V. S. și SC E. R. A.
SA obligarea pârâților la plata următoarelor sume de bani: 17.195,43 lei reclamantei L. I. A. cu titlu de daune materiale, 500.000 lei reclamantei L.
I. A. cu titlu de daune morale, 500.000 lei reclamantei L. D. T., cu titlu de daune morale, o rentă lunară viageră în cuantum de 1.600 lei reclamantei L. A. I., penalități de 0,1% pe zi calculate la sumele solicitate prin primele două petite, calculate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că la data de_, pe DN1 E60, între localitățile C. -N. și Turda a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculele: marca Dacia Logan înmatriculat cu nr. MAI 28505, condus de soțul reclamantei, defunctul L. Mihai Simion Ioan, autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, condus de d-l Mihăilescu Ovidiu Constantin, asigurat RCA la SC E. R. SA și un autovehicul rămas neidentificat. A mai arătat că, în conformitate cu cercetările la fața locului și cu declarațiile martorilor, evenimentul rutier s-a consumat în următoarele circumstanțe:
În timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI 28505 pe sensul de mers C. -N. - Turda, soțul său a frânat brusc pentru a evita
impactul cu un autovehicul care circula din sens contrar, intrat pe contrasens și angajat într-o depășire neregulamentară, deși axul drumului era delimitat cu linie continuă dublă. Concomitent cu frânarea, soțul său a virat brusc dreapta pentru a evita impactul cu autoturismul intrat pe contrasens, apoi, pentru a nu lovi autoturismele care circulau pe prima bandă a sensului său de mers, a virat din nou la stânga spre banda a doua, a intrat în tangaj, apoi în derapaj, intrând pe contrasens și lovind frontal autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_, care circula regulamentar. În urma accidentului, soțul său a suferit grave vătămări corporale. Cu toate încercările disperate ale cadrelor medicale de a-i salva viața, a decedat la data de 2 septembrie 2009. Tot ca urmare a acestui accident, a suferit vătămări corporale și conducătorul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_, d-l Mihăilescu Ovidiu Constantin.
A mai arătat că conducătorul autovehiculului care a provocat acest tragic eveniment rutier a părăsit locul accidentului și până la momentul formulării cererii nu a putut fi identificat. Singurul indiciu pe care au putut să îl ofere martorii oculari a fost că persoana vinovată de producerea accidentului conducea un autovehicul de culoare neagră. Având în vedere că accidentul s-a soldat cu decesul soțului său și cu vătămarea corporală a d-lui Mihăilescu Ovidiu Constantin și în momentul producerii accidentului soțul său se deplasa cu autovehiculului MAI 28505, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a constituit dosarul penal nr. 870/P/2009, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, având ca obiect cercetarea penală cu privire la infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 178, alin. 2, art. 184, alin. 1 și alin. 3 C.pen., precum și cu privire la infracțiunile privind protecția muncii prevăzute de art. 37 și art. 38 din Legea nr. 319/2006.
A mai arătat că dosarul nr. 870/P/2009 a fost finalizat prin rezoluția din
16 martie 2010 prin care s-a dispus NUP în cauză raportat la infracțiunile împotriva protecției muncii, prevăzute de art. 37 și art. 38 din Legea nr 319/2006 și disjungerea cauzei raportat la infracțiunile prevăzute de art. 178, alin. 2, art. 184, alin. 1 și alin. 3 C.pen. În consecință, s-a constituit dosarul penal nr. 161/P/2010, instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în care la data de 10 noiembrie 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de AN.
A arătat că nu este greu de imaginat suferința provocata de dispariția prematură a unui soț și tată în același timp. A apreciat că încercarea sa de a motiva intensitatea durerii ar fi derizorie, deoarece datele concrete sunt mai grăitoare decât orice cuvinte. A învederat că la data accidentului ea încă nu împlinise 31 de ani, iar fiica lor, reclamanta D. T., avea 3 ani și jumătate. Și-a pierdut soțul și marea sa dragoste, iar fiica sa un tată deosebit. A mai arătat că nu a avut mult timp să-și plângă durerea, deoarece a trebuit să încerce să asigure supraviețuirea familiei. Locuind în mediul rural și neexistând multe posibilități de a își găsi un loc de muncă, la data producerii accidentului ea era casnică, soțul său fiind cel care realiza veniturile familiei.
A mai arătat că, în condițiile în care suma de 645 lei pe care o încasează lunar cu titlu de pensie de urmaș este insuficientă pentru a asigura fiicei sale un trai decent, iar legislația actuală asigură protecția victimelor accidentelor auto, în temeiul art. 61 din Legea nr. 136/1995 și al prevederilor Ordinului nr. 1/2008 al CSA s-a adresat pârâtului de rândul 1, pentru a solicita despăgubirile la care sunt îndreptățite reclamantele. Pentru reprezentarea sa în relațiile cu pârâtul, a apelat la SC Zett Trans SRL, societate comercială care asigură asistență în domeniu, și, în urma demersurilor efectuate, F. de P. a V.
a deschis dosarul de dauna FPVS 204/10.
A învederat că art. 6 din Ordinul 1/2008 stipulează că obligațiile pârâtului
F. de P. a V. S. cu privire la modul de soluționare a cererilor de despăgubire ce îi sunt adresate și cuantumul despăgubirilor pe care este obligat să le acorde persoanelor prejudiciate în urma unor evenimente rutiere sunt similare cu cele ale societăților de asigurare emitente ale polițelor de răspundere civilă de tip RCA, și sunt reglementate de normele speciale în vigoare la data producerii evenimentului rutier. În speță, normele aplicabile cererilor lor de despăgubire sunt cele reglementate prin Ordinul CSA nr. 20/2008.
A mai arătat că, în condițiile în care pârâtul F. de P. a V. S. a tergiversat soluționarea dosarului de daună, în temeiul art. 7201C.proc.civ. l-a convocat la conciliere directă pentru data de 28 ianuarie 2011. În urma acestui demers, pârâtul FPVS i-a comunicat refuzul de acordare a despăgubirilor solicitate pentru următoarele motive: a susținut că nu există elemente care să indice culpa conducătorului autovehiculului de culoare neagră, deoarece prin rezoluția pronunțată în dosarul penal nr. 870/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g C.proc.pen., ca urmare a decesului făptuitorului; a susținut că în temeiul art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, în speța de față nu poate fi angajată răspunderea FPVS, deoarece nu a existat contact fizic între autovehiculul condus de soțul său și autovehiculul rămas neidentificat.
Referitor la primul motiv invocat de către pârâtul FPVS, a arătat că raportat la soluția adoptată prin rezoluția din 16 martie 2010 în dosarul 870/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și la adresa din 10 ianuarie 2011, emisă de aceeași instituție, prin care i s-a comunicat faptul că împotriva conducătorului autovehiculului de culoare neagră care a provocat
accidentul rutier din data de 13 august 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul nr. 161/P/2010 pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 178, alin. 1 și 2 și art. 184, alin. 1 și 3 C.pen., poziția pârâtului FPVS este neîntemeiată și denotă superficialitate și rea credință.
Referitor la cel de al doilea motiv invocat de către pârâtul FPVS, a arătat că acest fond a fost constituit pentru protejarea intereselor persoanelor păgubite în urma unui eveniment rutier, atunci când nu poate fi antrenată răspunderea unei societăți de asigurare. Au fost identificate următoarele situații când persoanele prejudiciate sunt îndreptățite să fie despăgubite de către acest fond: pentru folosința autovehiculului condus de persoana care a provocat un eveniment rutier nu era încheiată o poliță obligatorie de răspundere civilă (polița RCA), respectiv autovehiculul condus de persoana care a provocat un eveniment rutier a rămas neidentificat (și, implicit, nu se cunoaște dacă pentru folosința lui era încheiată o poliță RCA).
A apreciat evident faptul că pot fi generate fraude prin invocarea unor prejudicii provocate de pretinși autori necunoscuți. Prin art. 3, alin. 2 al Ord. CSA nr. 1/2008, emitentul acestui act normativ a identificat două metode prin care pot fi evitate aceste fraude. Deși formularea articolului menționat este ambiguă, aceste metode se deduc avându-se în vedere scopul declarat al acestui act normativ: 1) bunurile avariate în urma unui eveniment cu autor neidentificat sunt despăgubite doar dacă evenimentul rutier face obiectul unui dosar penal pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu. În acest caz, emitentul Ord. CSA nr. 1/2008 consideră că nu este posibilă fraudarea; 2) emitentul consideră eveniment cu autor necunoscut acele accidente în care
"vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului"; Având în vedere dublul scop al acestui text normativ, respectiv despăgubirea persoanelor
prejudiciate în urma unui eveniment rutier cu autor necunoscut și evitarea fraudării F. ui de P. a V. S. .
A considerat că această definiție nu poate fi interpretată decât extensiv, în sensul că accidentele cu autor necunoscut sunt și accidentele în care, deși nu a existat coliziune directă între victimă și autovehiculul agresor, se poate dovedi prin mijloacele de probă admise de dreptul pozitiv că evenimentul rutier s-a datorat unui autovehicul agresor rămas neidentificat. Având în vedere și art. 3, alin. 3 al Ord. CSA nr. 1/2008, unde se prevede că în situația în care autovehiculul "agresor"; este identificat, dar neasigurat, nu se impune condiția unei coliziuni directe cu bunul sau persoana accidentată, a apreciat evident că modalitatea de definire a accidentului cu autor necunoscut are ca scop evitarea fraudării F. ui de P. a V. S. și interpretarea acestei definiții nu poate fi decât în sensul propus de către ea.
, a arătat că dacă s-ar considera că definiția accidentului cu autor necunoscut, impusă de art. 3, alin. 2 din Ord. CSA nr. 1/2008 trebuie interpretată literal, ar trebui să acceptăm că acest text normativ îl sancționează pe conducătorul auto care, pentru salvarea vieții sale și a celorlalți participanți la trafic, precum și în vederea diminuării pagubelor materiale, evită coliziunea cu un autovehicul agresor cu consecința că în speța de față, prin interpretarea literală a definiției mai sus menționate, reclamantele ar fi sancționate pentru că defunctul lor tată și soț, prin sacrificiul său, a reușit să nu pună în pericol și viața celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere aceste considerente, a apreciat că pârâtul FPVS trebuie să suporte prejudiciile rezultate în urma evenimentului din 13 august 2009.
Pentru situația în care instanța ar considera că, prin prisma normelor legale în vigoare, pretențiile lor față de FPVS nu sunt întemeiate, au solicitat obligarea pârâtei SC E. R. SA la plata despăgubirilor care li se cuvin. În argumentarea acestei poziții, au arătat că decesul soțului, respectiv tatălui lor a fost determinat de coliziunea autovehiculului pe care îl conducea cu autovehiculul marca Ford, înmatriculat cu nr._, condus de d-l Mihăilescu Ovidiu. Din cercetările efectuate de către organele de poliție a reieșit că această coliziune nu poate fi imputată nici d-lui Mihăilescu Ovidiu și nici defunctului L. Mihai Simion Ioan. Au arătat că în cazurile în care coliziunea dintre două autovehicule nu poate fi imputată niciunuia dintre cei doi conducători auto,
instanțele de judecată au hotărât în mod constant că prejudiciul fiecăruia va fi acoperit de asigurarea RCA a celuilalt conducător auto, temeiul juridic fiind antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 1000, alin. 1 C.civ. Întrucât pentru folosința autovehiculului marca Ford, înmatriculat cu nr._, la data evenimentului rutier, exista o poliță RCA valabilă emisă de SC E. R. SA, au apreciat că în situația în care instanța va respinge cererea lor față de pârâtul F. de P. a V., urmează să o admită față de pârâta SC E.
R. SA.
Cu privire la sumele pe care le-au solicitat cu titlu de despăgubire, au arătat că, în conformitate cu o definiție care s-a impus în doctrină și jurisprudență, prejudiciul este rezultatul încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim suferit de către o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană. Raportat la această definiție, și-au clasificat despăgubirile pe care le-au solicitat.
Cu titlu de daune materiale, au solicitat: cheltuieli efectuate cu înmormântarea - 7.195,43 lei, respectiv cheltuieli viitoare și sigure dar care au putut fi cuantificate la momentul înregistrării cererii, cu luarea în considerare a notorietății prețurilor practicate - 10.000 lei, reprezentând costul unui monument funerar. În aceeași categorie, au inclus renta lunară în cuantum de
1.600 lei, reprezentând diferența între venitul net al decedatului și pensia de urmaș.
Referitor la prejudiciile viitoare și sigure, pentru care societatea de asigurare ar avea obligația de a acorda despăgubiri pe cale amiabilă, conform art. 49 din Ord. CSA nr. 20/2008, respectiv cheltuielile cu monumentul funerar, având în vedere scopul declarat al asigurărilor RCA, de a asigura protecția drepturilor persoanelor vătămate, au apreciat că trebuie acoperite de către asigurător înainte de a fi efectuate, în caz contrar trebuind acceptată ideea că polițele de asigurare RCA asigură protecție doar persoanelor cu stare materială bună, care pot să avanseze astfel de cheltuieli, urmând să le recupereze ulterior, acest aspect fiind, practic, o încălcare a principiului egalității persoanelor în fața legii.
Cu titlu de daune morale, au solicitat: reclamanta L. I. A. - 500.000 lei, respectiv reclamanta minoră L. D. T. - 500.00 lei. AU apreciat aceste sume rezonabile raportat la consecințele de natura psihică și sentimentală pe care decesul soțului, respectiv al tatălui le-a provocat.
Au mai arătat că unul din principiile răspunderii civile delictuale este repararea integrală a prejudiciului. Pentru a se putea pune în practică acest principiu fără a afecta în mod indirect alte persoane care depind din punct de vedere material de vinovatul de producerea prejudiciilor, majoritatea autorilor în materia răspunderii civile au propus de lege ferenda, obligativitatea încheierii unor asigurări de răspundere civilă generale. Până la realizarea acestui deziderat, au apreciat că trebuie să se ia act că în materia prejudiciilor provocate prin accidente auto există o astfel de asigurare (asigurarea RCA) care permite ca, măcar în acest domeniu, repararea prejudiciilor să fie reală. Au mai arătat că la nivelul UE există preocuparea ca sumele acoperite prin polițele de tip RCA să fie de natură să aducă satisfacții victimelor accidentelor auto. Astfel, prin Directiva nr 2005/14/CE se instituie obligativitatea ca, până în anul 2012, polițele de tip RCA să asigure o despăgubire pentru o persoană vătămată de până la 1.000.000 euro. Au învederat că, în R., pentru accidentele auto consumate în anul 2008, polițele RCA acoperă suma de 1.500.000 euro pentru vătămările corporale rezultate în urma unui accident rutier, indiferent de numărul persoanelor accidentate. Au subliniat și faptul că primele de asigurare încasate de către asigurători pentru polițele RCA au fost calculate avandu-se în vedere suma de
1.500.000 euro, pe care o acoperă. Făcând o comparație între sumele care se acordă în UE pentru vătămări corporale provenite din accidente auto și cele care se acorda în R., au citat un raport oficial al UNSAR (Uniunea Naționala a Societăților de A. din R. ) în care s-a arătat că în țări precum Italia, Franța, Spania, Germania etc., din totalul despăgubirilor care se acordă prin polițele RCA, 60% reprezintă despăgubiri pentru vătămări corporale, iar în R. acest procent este mai mic de 10 %.
Au arătat că este meritul instanțelor de judecată, care, prin soluțiile pronunțate în această materie, reduc acest dezechilibru, deoarece, așa cum rezulta și din cazul care face obiectul acestui dosar, societățile de asigurare din
și F. de P. a V. S. nu au interesul de a o face, în condițiile în care, conform art. 18 din Ord. CSA nr. 20/2008, polițele RCA emise în R. acoperă prejudicii în cazul accidentelor consumate într-o țară străină la nivelul celor care se acordă în acea țară. Cu alte cuvinte asigurătorii din R. și F. de P. a V. S. acordă despăgubiri semnificative pentru cetățeni străini, dar nu pentru români, deși nu există niciun argument legal care să justifice această diferență de tratament.
În drept, au invocat art. 998, art. 999, art. 1000, alin. 1 C.civ., prevederile Legii nr. 136/1995, Ord. CSA nr. 1/2008 și Ord. CSA nr. 20/2008.
În temeiul art. 15, lit. o din Legea nr. 146/1997 cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la 15 iunie 2011, pârâtul F. DE P. A V.
a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Specializat C., arătând că nu are calitatea de asigurator, astfel încât litigiul nu are caracter comercial, respectiv excepția nelegalei timbrări a cererii, arătând că natura litigiului, apreciată comercială de către reclamante, nu justifică scutirea de plata taxei judiciare de timbru în condițiile art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.
A invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind FPVS "F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării";. Potrivit art. 3 alin. 2 din ordinul mai sus menționat "dacă autorul accidentului rămâne neidentificat, F. acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese. În cazul în care, în urma accidentului cu autor neidentificat, s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, F. acordă despăgubiri și pentru daunele materiale produse în accidentul respectiv. În aceste cazuri va rămâne în sarcina persoanei păgubite, pentru daune materiale o franșiză de 500 euro ori echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de BNR la data producerii accidentului";.
A mai arătat că accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului";.
A apreciat că în speța dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile legale ale unui accident cu autor neidentificat, deci nu sunt întrunite condițiile intervenției F. ui. Din rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj reies circumstanțele producerii evenimentului rutier din data de 13 august 2009, respectiv conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare MAI 28505 a frânat brusc pentru a evita impactul cu un autoturism neidentificat care circula din sens contrar și intrat pe contrasens, angajat fiind într-o depășire neregulamentară, astfel că, pentru a evita impactul, a efectuat diverse manevre, însă în cele din urmă a intrat în coliziune cu autovehiculul_, care circula regulamentar. În urma acestui accident, a rezultat decesul conducătorului auto MAI 28505 L. Minai și vătămarea corporală a conducătorului auto_ și a pasagerului Temmel Karl Siegfried. În procesul-verbal de cercetare a cauzelor și împrejurărilor producerii evenimentului rutier s-a reținut în subcapitolul "Cauza producerii evenimentului rutier"; că vinovat de producerea accidentului ar putea fi conducătorul autoturismului neidentificat, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație. "_ Aceste aspecte pot fi integral stabilite numai după identificarea autoturismului de culoare neagră ce a dispărut de la fata locului, respectiv după clarificarea împrejurărilor în care a fost produs accidentul rutier";. A învederat, că culpa în producerea accidentului nu a fost încă stabilită,
nefiind clarificate circumstanțele producerii evenimentului rutier.
A mai arătat faptul că reclamanții în mod eronat solicită o interpretare extensivă a definiției accidentului cu autor necunoscut prevăzută de Ord. CSA nr. 1/2008. Eroarea constă în asimilarea acestei definiții cu cea a accidentului rutier obișnuit din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (art. 75). Cum specialia generalibus derogant, a apreciat că în speța de față
prevalează atât definiția ordinului specific FPVS, cât și condițiile de intervenție speciale.
A mai arătat că în mod eronat arată reclamanții că "nu se impune condiția unei coliziuni directe cu bunul sau persoana accidentată";, atâta vreme cât prevederile Ord. 1/2008 sunt clare: "Accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului";. O interpretare zis extensivă, așa cum o solicită reclamanții, ar reprezenta o contradicție flagrantă cu textul legal, cu atât mai mult cu cât din nici un element aflat la dosarul cauzei (rechizitoriu, proces verbal de cercetare la fața locului) nu s-a stabilit vinovăția certă a vehiculului negru neidentificat, presupus a fi cauzat evenimentul rutier.
A mai arătat că aceste elemente erau cunoscute și asumate și de reclamanți, astfel că aceștia au decis chemarea în judecată și a SC E. SA, ca asigurător al celuilalt autovehicul implicat în accident, respectiv_, doar pe baza faptului că "în astfel de situații, instanțele de judecată au decis, în mod constant, că prejudiciul fiecăruia va fi acoperit de asigurarea RCA a celuilalt conducător auto";.
A arătat faptul că toate condițiile de intervenție ale F. ui sunt prevăzute de Ordinul 1/2008 și sunt imperative, nefiind pretabile la nici un fel de interpretare, nici măcar extensivă și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a FPVS si respingerea acțiunii fată de FPVS.
Pe fond, a solicitat respingerea, în parte, a capătului de cerere cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de reclamanți ca exagerat și nejustificat, respingerea capătului de cerere cu privire la cuantumul daunelor materiale solicitate de reclamant ca nedovedit conform regulilor privind probațiunea, respingerea capătului de cerere cu privire la obligarea FPVS la plata unei rente lunare pentru minora L. D. T. .
Cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate de reclamanți, a arătat că în cazul în care se va stabili vinovăția conducătorului autovehiculului neidentificat, este incontestabil că reclamantele au suferit un prejudiciu moral prin pierderea tragică a soțului, respectiv a părintelui, prejudiciu care se impune a fi reparat, cu condiția respectării prevederilor legale. În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, greu de stabilit, se impune a se ține seama că acesta trebuie sa aibă efect compensatoriu. Aceste sume nu trebuie să constituie în venituri nejustificate pentru reclamanți. Sumele acordate trebuie să fie calificate doar ca despăgubiri, iar hotărârea judecătorului trebuie să cuprindă criteriile care l-au determinat să aprecieze compensația pe care o acordă. Instanța, în acordarea daunelor morale, trebuie să țină cont, în individualizarea acestora, de diferența netă între calitatea de asigurător a unei societăți de asigurare și cea de garant a
F. ui. Scopul F. ui este acela de a oferi protecție imediată persoanei prejudiciate, garantând plata pe care o datorează partea responsabilă, nicidecum preluând răspunderea acesteia, ca în cazul unui asigurător. Între partea responsabilă și Fond nu există nici un raport contractual; legea a stabilit o obligație de garanție în sarcina F. ui în scopul protejării persoanelor prejudiciate. Ulterior despăgubirii, F. este obligat să recupereze ceea ce a plătit de la vinovat, în cazul în care acesta este identificat, căruia îi incumbă, în drept și în fapt, obligația de dezdăunare. F. este o asociație profesională non- profit, constituită prin transpunerea în legislația românească a mai multor directive europene, finanțată prin vărsăminte din primele încasate de societățile de asigurare autorizate să emită polițe RCA în R. . F. este obligat, în virtutea normele sale de funcționare, să intervină pentru a acorda despăgubiri
"persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule";. Între Fond și persoanele vinovate de producerea accidentelor nu există niciun raport juridic; F. nu încasează nici o primă de la acestea pentru a prelua riscul în baza unui contract, așa cum fac asigurătorii. Mai mult decât atât, F., după achitarea despăgubirilor către părțile prejudiciate, este obligat să recupereze de la vinovat aceste sume: "după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze F. ui despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii";, conform art. 13 din Ord. CSA nr. 1/2008.
S-a întrebat dacă, în cazul altor infracțiuni soldate cu vătămarea corporală a părții prejudiciate sau cu deces și în care nu există asigurător sau garant, respectiv părțile civile solicită, instanța acordă daune morale într-un cuantum similar cu cel legat de un accident rutier ? A concluzionat că daunele morale solicitate de reclamante sunt exagerate, dând naștere la o îmbogățire fără just temei.
Referitor la daunele materiale, a arătat că în baza prevederilor art. 1191 C.civ., coroborate cu prevederile art. 49 din Normele puse în aplicare prin Ord CSA nr. 8/2008 (în vigoare la data producerii accidentului), F. de P. a V.
S., garantează plata despăgubirilor cuvenite probate cu documente justificative. A solicitat instanței să pună în vedere reclamantelor să facă dovada întinderii prejudiciului material, potrivit regulilor probațiunii prevăzute de C.civ. și de C.proc.civ.
A arătat că nu poate fi de acord cu solicitarea de acordarea de cheltuieli viitoare și sigure, cuantificate avându-se în vedere "notorietatea"; prețurilor practicate în cuantum de 10.000 lei. Având în vedere că reclamantele nu au putut aduce înscrisuri pentru a dovedi prejudiciul material, a apreciat că prejudiciul suferit de acestea nu este unul cert si determinat, solicitând respingerea cererii reclamantelor privind acordarea de despăgubiri materiale pentru care nu s-a făcut proba cu respectarea cerințelor legale.
Referitor la obligarea F. ui la plata unei rente lunare pentru reclamanta
L. D. T., a apreciat că renta lunară ar trebui exclusă din garanția F. ui deoarece, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Normele privind F. de P. a V. S., aprobate prin Ord. CSA nr. 1/2008 "în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se exercită împotriva F. ui";, în timp ce potrivit art. 11 alin. 2 al aceluiași ordin "F. are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare";. A apreciat că din analiza coroborată a acestor dispoziții se deduce faptul că F. acordă despăgubiri pentru daunele materiale si morale sub forma unei sume globale, mai ales și din perspectiva art. 13 al mai sus menționatului ordin, care prevede obligația FPVS de a recupera sumele plătite cu titlul de despăgubiri (materiale și morale) de la persoana responsabilă de producerea prejudiciului, în cazul identificării acesteia. Recuperarea sumelor plătite cu titlul de despăgubiri de la partea responsabilă de producerea prejudiciului se realizează pe calea acțiunii în regres și, ulterior, pe calea executării silite. În situația acordării de despăgubiri
periodice părții prejudiciate, F. ar fi pus în situația de a o notifica de o manieră constantă în vederea stabilirii momentului în care încetează starea de nevoie, efectuând, tot de o manieră periodică, acțiuni în regres împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului pentru recuperarea a ceea ce s-a plătit. Totodată, în obligarea F. ui la despăgubiri către partea prejudiciată, instanța trebuie să țină cont de faptul că acestea nu trebuie să depășească plafonul maxim de despăgubire stabilit prin norme legale, în vigoare la data producerii accidentului.
A arătat faptul că reclamanții nu au justificat în niciun fel cuantumul acestei rente lunare. Prin acordarea de despăgubiri periodice, prin însumarea cuantumului acestora, este posibil ca F. să ajungă să fie obligat peste plafonul maxim stabilit pentru despăgubiri ce se acordă în caz de vătămare corporală sau deces produse prin accidente de circulație, valabil la data de _
. Din aceste considerente, a apreciat că nu se impune constatarea garanției F. ui pentru renta lunară în favoarea minorei L. D. T. .
Cu privire Ia cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, a solicitat respingerea capătului de cerere cu privire la cheltuielile de judecată, ca urmare a faptului că reclamantele, deși au avizat în prealabil F. cu o cerere de despăgubire, nu au procedat la furnizarea de documente legal obligatorii pentru soluționarea dosarului de daună și înaintarea unei oferte de despăgubire în condițiile legii, astfel că culpa pentru nesoluționarea litigiului nu incumbă FPVS, care a recunoscut posibilitatea - dacă condițiile legale ar fi fost îndeplinite - ca reclamantele să beneficieze de despăgubiri.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, conform art. 242 C.proc.civ.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011, tribunalul a respins excepțiile nelegalei timbrări, necompetenței materiale și necompetenței teritoriale.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. 870/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin decizia civilă nr. 7130/27 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1, C. ea de Apel C., reținând că reclamantele au dat declarația prevăzută de art. 46 din Ord. CSA nr. 21/2009, a admis recursul reclamantelor formulat împotriva încheierii din 26 octombrie 2011, pe care a casat-o și a dispus continuarea judecării cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la 23 ianuarie 2013, pârâta SC E. R. A.
R. SA a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea acestei excepții, a arătat că potrivit încheierii din data de 26 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj, dosarul penal nr. 161/P/2010 a fost trecut în evidențe cu autor necunoscut.
A mai arătat că calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății. Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecata, trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.
Având în vedere ca fapta a rămas cu autor necunoscut, a considerat că în speța de față sunt aplicabile, după cum au arătat și reclamantele, dispozițiile Legii nr. 136/1995 și ale ordinului CSA nr. 21/2009. Aceste acte normative prevăd în mod expres că cererea de acordare a despăgubirilor morale și materiale, în astfel de situații, se adresează F. UI DE P. A V. S. . În
acest sens a invocat art. 61 din Legea nr. 136/1995 a asigurărilor si reasigurărilor. A apreciat că până la identificarea eventualului autor și a poliței acestuia de asigurare RCA, reclamantele se pot adresa pentru repararea daunelor suferite numai F. UI DE P. A V. S. .
În drept, a invocat art. 41 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 136/1995 și Ord.
CSA nr. 21/2009.
Din perspectiva probațiunii, toate părțile prezentului litigiu au înțeles să se servească de probe scrise, iar la solicitarea reclamantelor, instanța a admis și probele testimoniale cu declarațiile martorelor LAZĂR M. I. și T. A. A. .
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul FPVS și de pârâta SC E. R. A. R. SA, fiind excepții de fond, au fost puse în discuție la ultimul termen de judecată din 6 martie 2013, instanța reținând cauza în pronunțare atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 23 martie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice născute între părți în temeiul unui accident rutier din anul 2009, materializate într-un dosar de daună deschis de FPVS în 2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Astfel cum rezultă din rezoluția de NUP din 16 martie 2010 dată în dosarul nr. 870/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (f.40-42), în data de 13 august 2009, în jurul orei 11:20, agentul șef adjunct de poliție L. Mihai Simion Ioan, șeful Postului de poliție Tureni, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a deplasat cu autoturismul din dotarea postului de poliție, marca Dacia Logan, având nr. de înmatriculare MAI 28505, purtând însemnele poliției, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, cu dosare cu propunerea de începere a urmăririi penale și alte dosare. În timp ce conducea autoturismul pe DN 1 E 60, sensul de mers dinspre C. -N. spre Turda, a frânat brusc pentru a evita impactul cu un autoturism — neidentificat până în prezent, care circula din sens contrar, intrat pe contrasens, angajat într-o depășire neregulamentară, deși axul drumului era delimitat cu linie continuă dublă. Concomitent cu frânarea, agentul de poliție L. Mihai Simion Ioan a virat brusc spre dreapta pentru a evita impactul cu autoturismul intrat pe contrasens, apoi, pentru a nu lovi autoturismele care circulau pe prima bandă a sensului său de mers, a virat din nou la stânga spre banda a doua, a intrat în tangaj, apoi în derapaj intrând pe contrasens și lovind frontal autoturismul Ford cu numărul de înmatriculare_, care circula regulamentar. Parchetul a avut în vedere faptul că în procesul-verbal de cercetare a cauzelor și împrejurărilor producerii evenimentului rutier din 13 august 2009 se reține în subcapitolul
"Cauza producerii evenimentului rutier"; că vinovat de producerea accidentului ar putea fi conducătorul autoturismului neidentificat, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație.
Rezoluția mai sus arătată se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de urmărire penală la 13 august 2009 (f.43- 47), în care s-a arătat că din declarațiile martorilor reiese că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări: în timp ce agentul șef adjunct L. MIHAI SIMION IOAN conducea autospeciala marca DACIA LOGAN cu nr. MAI 25805, deplasându-se din direcția C. -N. spre Turda, la km 452+200, în afara localității, a frânat brusc {pentru a evita impactul cu un autoturism care circula din contrasens și care a intenționat să facă o depășire neregulamentară (triplare) dar a revenit în banda de circulație când a observat autoturismul de poliție), a pierdut controlul asupra direcției, a derapat spre stânga și a intrat în coliziune cu autoturismul marca FORD cu nr._, care circula din direcția Turda spre
C. -N., fiind condus de numitul MIHĂILESCU OVIDIU CONSTANTIN.
În urma accidentului au rezultat: vătămarea corporală gravă și apoi decesul agentului de poliție, avansat post-mortem la gradul de subinspector; vătămarea corporală a conducătorului auto Mihăilescu Ovidiu Constantin și a pasagerului Temmel Karl Siegfried aflați în autoturismul Ford; avarierea celor două autoturisme.
Verificând în acest context incidența răspunderii civile delictuale, tribunalul reține că, în conformitate cu art. 998 sau art. 999 C.civ. din 1864, aceasta este condiționată de întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, culpa autorului faptei
ilicite și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Desigur, constatările tribunalului în ceea ce privește faptele care vor fi analizate în continuare sunt incidentale, conform art. 17 C.proc.civ., și nu pun în discuție o eventuală răspundere contravențională sau penală a conducătorului autoturismului de culoare neagră, rămas neidentificat, instanța specializată limitându-se la a analiza condițiile răspunderii civile delictuale.
Din probele scrise mai sus, tribunalul reține întrunirea tuturor celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale, după cum urmează:
Conducătorul autoturismului de culoare neagră rămas neidentificat, prin efectuarea manevrei de depășire a unui alt autoturism, aflat la rândul său în depășire (triplare) - fapta ilicită, a încălcat atât dispozițiile art. 45 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care prevăd că conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră, cât și cele ale art. 120 lit. i din HG nr. 1391/2006 (RAOUG nr. 195/2002), care prevăd că este interzisă depășirea atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus ….
Fapta ilicită a conducătorului autoturismului de culoare neagră de a efectua manevra de triplare l-a determinat pe d-l L. Mihai Simion Ioan să efectueze manevrele mai sus arătate: frânare, virare dreapta și apoi virare stânga, cu consecința pierderii controlului autovehiculului cu nr. de înmatriculare MAI 28505, care a intrat în coliziune directă cu autoturismul marca Ford cu nr._ fiind condus de numitul Mihăilescu Ovidiu Constantin, coliziune urmată de vătămarea corporală gravă, absorbită ulterior de moartea d- lui L. Mihai Simion Ioan.
În acest context, tribunalul reține că, din perspectiva reclamantelor L. I.
A., soția d-lui L. Mihai Simion Ioan, și L. D. T., fiica minoră a d-lui L. Mihai Simion Ioan, doar provocarea de către conducătorul autoturismului de culoare neagră a pierderii vieții d-lui L. Mihai Simion Ioan reprezintă fapta ilicită care le-a cauzat prejudiciile materiale și morale a căror acoperire au solicitat-o, iar raportul de cauzalitate pretins de reclamante privește doar
legătura dintre provocarea pierderii vieții d-lui L. Mihai Simion Ioan și prejudiciile materiale și morale suferite de ele. Tribunalul a analizat întreaga succesiune a faptelor doar din perspectiva lanțului cauzal, dovedit pe deplin, așa cum s-a arătat mai sus, însă reține că secvența cauzală relevantă în speță este doar cea finală, între fapta ilicită a conducătorului autoturismului de culoare neagră de a provoca pierderea vieții d-lui L. Mihai Simion Ioan și prejudiciile materiale și morale suferite de reclamante.
În ceea ce privește culpa conducătorului autoturismului de culoare neagră, tribunalul reține, din aceleași probe, că desfășurarea evenimentelor, mai sus descrisă, atestă că conducătorul autoturismului de culoare neagră nu a urmărit provocarea morții d-lui L. Mihai Simion Ioan, deși putea și trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, pe care însă nu l-a acceptat, considerând fără temei că nu se va produce, elemente specifice culpei cu prevedere.
Cât privește prejudiciile suferite de reclamante, tribunalul are în vedere următoarele probe:
În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul reține că reclamanta L.
I. A. a justificat efectuarea următoarelor cheltuieli: 1760 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 504/2 septembrie 2009, emisă pentru prestarea de servicii funerare de către SC VESP SRL (f.35), 675,85 lei reprezentând contravaloarea notei de plată emise de SC RANCA SRL pentru serviciile prestate (servicii de alimentație publică) (f.36), 205,85 lei reprezentând contravaloarea bonului fiscal emis de SC CC OVIDIU SRL la 2 septembrie 2009 (mărfuri alimentare) (f.37), 599,28 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 29506714/4 septembrie 2009 emise de ROLAND IMPEX SRL pentru bunurile livrate (mărfuri alimentare) (f.38), respectiv 4630,30 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale 3270/4 septembrie 2009 emise de SC GOSPODINA CENTRAL SRL pentru serviciile prestate (servicii de alimentație publică) (f.39), în total 7871 lei.
Tot în categoria daunelor materiale, din coroborarea declarațiilor martorelor Lazăr M. I. (f.125) și T. A. A. (f.126), tribunalul reține că reclamantele au suferit o depreciere severă a nivelului lor de trai datorată pierderii veniturilor lunare ale d-lui L. Mihai Simion Ioan, acesta fiind singurul membru al familiei care avea calitatea de salariat. Coroborând adresa nr. 533164/18 octombrie 2011 emisă de IPJ C. (f.71) cu decizia nr. 157299/20 noiembrie 2009 a Casei de Pensii a MAI (f.27) și cu cupoanele de pensie, respectiv cu cuponul de alocație de la f. 25-26, tribunalul reține că media veniturilor d-lui L. Mihai Simion Ioan în perioada ianuarie - iulie 2009, înainte de accident, era de 2827,43 lei, familia larg realizând venituri lunare de 2827,43 lei + 42 lei (alocația reclamantei minore), rezultând un venit net / membru de familie de 956,48 lei. Raportând acest venit net / membru de familie la numărul persoanelor rămase în familia L. (cele două reclamante), tribunalul reține că menținerea veniturilor nete pentru cele două reclamante la nivelul anterior accidentului reclamă complinirea sumelor pe care acestea le realizează la momentul pronunțării hotărârii: pensia de urmaș de 645 lei + alocația reclamantei minore de 42 lei cu suma de 1225,96 lei lunar (rotunjit 1226 lei).
În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantelor reprezentând daune materiale (10.000 lei pentru ridicarea unui monument funerar), tribunalul reține că acestea nu au fost dovedite. Chestiunea notorietății costurilor ridicării unui monument funerar este precedată de dovedirea materializării intenției de a ridica un astfel de monument, element de fapt pentru dovedirea căruia simpla depunere a unor oferte de preț (f.78-79) nu este suficientă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, tribunalul reține că, din perspectiva reclamantei L. I. A., moartea d-lui L. Mihai Simion Ioan
reprezintă pierderea soțului, la șapte ani după căsătorie și la trei ani după nașterea fiicei lor, în condițiile în care la momentul accidentului d-l L. Mihai Simion Ioan avea vârsta de 32 de ani, iar reclamanta încă nu împlinise vârsta de 31 de ani. În ceea ce o privește pe reclamanta minoră L. D. T., tribunalul reține că aceasta și-a pierdut tatăl la vârsta de trei ani și jumătate.
În acest context, tribunalul reține că are sarcina de a analiza toate consecințele faptei ilicite, în funcție de planurile în care se produc și să contureze cât mai fidel întinderea acestor efecte, fără a avea pretenția sau exigenta de a stabili cu exactitate întreaga dimensiune a prejudiciului moral, deoarece în materia daunelor morale, principiul refacerii integrale și a punerii părților în situația anterioară nu poate avea decât prin excelență un caracter aproximativ (în speță repunerea părților în situația anterioară este în mod evident imposibilă), prin stabilirea unei sume care să le permită reclamantelor să găsească o alinare a suferințelor lor.
Dacă, în general, jurisprudența în materie analizează în materia daunelor morale impactul faptei ilicite în planurile: familial, profesional, social, psihologic și corporal, în prezenta speță tribunalul reține necesitatea efectuării acestei analize doar în planurile: familial, profesional și psihologic, planurile rămase, cel social și cel corporal, prezentând relevanță doar la analiza daunelor morale cuvenite victimelor directe ale unor fapte ilicite.
Tribunalul reține că, pentru reclamante, planul familial reprezintă spațiul unde urmările faptei ilicite se manifestă cu precădere. Astfel, după decesul d-lui
L. Mihai Simion Ioan reclamantele își vor continua viața de familie fără soț, respectiv fără tată, lipsa defunctului dezechilibrând grav mediul familial în care reclamanta minoră D. T. va crește lipsită de ocrotirea și afecțiunea unuia dintre părinți, iar reclamanta L. I. A. își va continua viața de zi cu zi fără afecțiunea și sprijinul soțului.
În analiza planului familial și a consecințelor pe care fapta ilicită le produce în acest plan, tribunalul nu se poate opri la prejudicial actual, în primul rând pentru că un prejudiciu afectiv nu se consuma instantaneu, ci el se propagă în timp prin stările, senzațiile sau amintirile negative pe care le va provoca reclamantei minore la vârsta la care va conștientiza absența definitivă din viața sa a tatălui, iar în al doilea rând pentru că trebuie luate în calcul și șansele reclamantelor de a evolua în respectivul plan, de a-și găsi sau regăsi stabilitatea, de a forma sau repara relațiile alterate, șanse reduse considerabil în cazul concret ca urmare a faptei ilicite, astfel cum reiese din declarațiile martorei
T. A. A., care s-a referit explicit la faptul că reclamanta L. I. A. nu și-a refăcut viața alături de vreo altă persoană.
Analizând impactul faptei ilicite în planul profesional, tribunalul reține că reclamanta L. A. I. nu era angajată în muncă la momentul decesului soțului său, dată fiind dificultatea de a găsi un loc de muncă în mediul rural și dată fiind configurarea rolurilor celor doi soți în familie, potrivit căreia soțul reclamantei era cel care, în virtutea funcției sale și a abilităților sale profesionale, era principalul susținător financiar al familiei. Odată cu decesul acestuia, perspectivele profesionale ale reclamantei, și așa sever limitate, se îngustează și mai tare, întrucât reclamanta va trebui să aloce o parte și mai
însemnată a timpului său creșterii fiicei lor, fapt care va afecta semnificativ orice încercare a sa de a se realiza profesional.
Cât privește urmările faptei ilicite în planul psihologic, tribunalul reține că acesta poate fi delimitat, la rândul său, în alte două planuri care îl alcătuiesc: planul mental și planul emoțional. Planul mental se distinge de planul emoțional prin faptul că acesta se refera la sănătatea mentală, ca valoare umană protejată, la integritatea psihică a persoanei, care poate fi lezată prin evenimente de natură
a altera starea de confort psihologic. Planul emoțional cuprinde totalitatea sentimentelor aparținând unei persoane. Delimitarea prezintă importanță atât în evaluarea prejudiciului cu privire la întinderea sa, cât și în posibilitatea de a face o analiză in concreto a existenței acestuia. Planul emoțional poate fi evaluat cel mult pe baza prezumțiilor, spre exemplu prezumția că între membrii familiei există relații de afectivitate. Instanța nu poate vizualiza trăirile sufletești ale persoanei pentru a putea individualiza prejudiciul, însă poate deduce din starea de fapt (căderile nervoase ale reclamantei L. A. I., menționate expres de martora T. A. A., f.126), folosind prezumțiile, existența unui prejudiciu în acest plan. Deși sentimentele formează un plan aparte, care se manifestă cel mult în comportamentul persoanei față de alte persoane, acestea pot produce prin intensitatea lor și modificări la nivel mental. Astfel, prin lezarea sentimentelor de afectivitate psihicul poate fi afectat, nefiind capabil să se adapteze la suferința cauzată de prejudiciul pierderii soțului sau tatălui.
În cazul concret analizat, putem discuta în plan emoțional despre atingeri aduse încrederii în șansele de reușită pe viitor (ca văduvă, respectiv orfană), în forțele proprii, influențate de lipsa soțului / tatălui, cauzată prin fapta ilicită. Totodată, se poate include aici și suferința cauzată prin schimbările intervenite în viețile reclamantelor prejudiciate, succesiunea de evenimente în raport cauzal cu fapta ilicită de natură a altera starea de bine sau armonia familiala, relațiile între reclamante și cu membrii familiei extinse. Avansând în studiul implicațiilor afective ale traumei, se poate stabili un prejudiciu și la acest nivel prin devierea cursului normal al vieții, prin reducerea șanselor de împlinire în orice plan. În plan mental, incontestabil, au loc schimbări drept consecință a traumei traversate de victime, trauma de a se își vederea familia lipsită de soț / tată și eforturile de a-și accepta noul mod de viață. Acest proces poate presupune terapie și consiliere și, implicit, un prejudiciu prin lezarea integrității psihice.
Toate aceste atingeri aduse vieții reclamantelor conduc tribunalul la concluzia că fapta ilicită a deteriorat fundamental viața fiecăreia dintre reclamante, în toate planurile mai sus analizate, motiv pentru care tribunalul apreciază că sumele solicitate de reclamante cu titlu de daune morale, câte
500.000 lei pentru fiecare reclamantă, sunt pe deplin justificate.
Pentru motivele mai sus expuse, tribunalul nu își poate însuși soluția și considerentele sentinței civile nr. 12670/21 septembrie 2012, nedefinitivă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B. în dosarul nr._ (f.119- 123).
În ceea ce privește persoana căreia îi revine obligația de a plăti reclamantelor tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 999 C.civ. din 1864, această sarcină cade asupra conducătorului autoturismului de culoare neagră, rămas neidentificat (astfel cum rezultă din adresa din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de la f.49).
În consecință, tribunalul nu poate reține în cauză vreun temei pentru atragerea răspunderii pârâtei SC E. R. A. R. SA, care este asiguratorul RCA al d-lui Mihăilescu Ovidiu Constantin, conducătorul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_, fapt care o lipsește pe SC E. R. A. R. SA și de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Pentru acest motiv, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. R. A. R. SA, și, în consecință, va respinge cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minore L. D. T., în măsura în care este formulată împotriva pârâtei SC E. R. A. R. SA, ca
fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Dimpotrivă, tribunalul reține că pârâtul F. DE P. A V. S. are atât calitate procesuală pasivă, cât și obligația de a le despăgubi pe reclamante, cu sumele arătate mai sus pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 61 din Legea nr. 136/1995, F. de protecție a victimelor străzii, este constituit în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. F. de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat … .
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Ord. CSA nr. 1/2008 dacă autorul accidentului rămâne neidentificat, F. acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese …. Accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului ... (4) F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Totuși,
F. va notifica persoanelor obligate la despăgubire faptul ca a fost avizat pentru soluționarea cazului de dauna și, în măsura în care acestea au despăgubit efectiv persoanele păgubite pentru prejudiciile suferite înainte de finalizarea procedurii de soluționare a dosarului, F. își va înceta intervenția.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Ord. CSA nr. 1/2008, cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în R. la data producerii accidentului
Astfel cum rezultă din adresa din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de la f.49, accidentul în care și-a pierdut viața d-l L. Simion Mihai Ioan este un accident cu autor neidentificat, iar daunele mai sus analizate au solicitate de reclamante în legătură cu decesul d-lui L., fără a solicita daune cu privire la vreun bun avariat în accident.
Referitor la interpretarea noțiunii de accident de vehicul cu autor neidentificat, tribunalul nu poate primi interpretarea restrictivă pe care o susține pârâtul FPVS.
În conformitate cu art. 251alin. 10, lit. b din Legea nr. 32/2000, FPVS se constituie în scopul … b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule …
Ord. CSA nr. 1/2008, act normativ cu forță inferioară legii, prin definiția restrictivă a accidentului de vehicul cu autor neidentificat, adaugă la condițiile impuse de art. 251din Legea nr. 32/2000, având în vedere faptul că o atare interpretare literală ar permite doar persoanelor fizice cu care autovehiculul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă să formuleze cereri împotriva FPVS, orice cerere formulată de o persoană care conducea un autovehicul cu care autovehiculul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă fiind inadmisibilă în accepțiunea propusă de FPVS.
Ținând cont de rolul și de funcția pe care FPVS le are în sistemul național român de asigurări, care imprimă raportului victimă - FPVS un caracter vertical, precum și de jurisprudența CJUE stabilită prin decizia pronunțată în cauza C-
63/01 (Evans), care stabilește că revine instanței naționale sarcina de a verifica cât de serioasă este atingerea adusă dreptului unei victime a unui accident de vehicul cu autor neidentificat, dacă sistemul național de compensare a acestor victime este afectat de o transpunere incorectă a dispozițiilor Directivei 84/5 și dacă această transpunere incorectă este de natură a aduce prejudicii acestor victime, tribunalul reține că dispozițiile Legii nr. 32/2000 asigură victimelor accidentelor de vehicul cu autor necunoscut o protecție suficientă, care ar fi însă redusă nepermis dacă s-ar aplica literal art. 3 alin. 2 din Ord. CSA nr. 1/2008.
Or, ierarhia internă a normelor juridice nu permite derogarea de la dispozițiile unei norme juridice cu forță superioară printr-o normă juridică cu forță inferioară, astfel că tribunalul, aplicând art. 3 alin. 2 din Ord. CSA nr. 1/2008, îl va interpreta în spiritul Legii nr. 32/2000 și al Directivei nr. 84/5, care nu disting între victimele aflate într-un alt autovehicul sau victimele care au suferit prejudicii ca urmare a unui accident fără coliziune directă și cele cu care autoturismul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă.
Concluzionând, tribunalul reține că, dată fiind caracteristica accidentului din 13 august 2009 de a fi fost provocat de un autovehicul "agresor"; (termen pe care, de asemenea, Legea nr. 32/2000 nu îl prevede și pe care Ord. CSA nr. 1/2000 nu îl explică, noțiunea de agresiune exercitată de un obiect, chiar condus de către o persoană, fiind străină logicii), pârâtul FPVS are obligația de a le despăgubi pe reclamante pentru daunele cauzate de decesul d-lui L., în aceleași condiții în care ar răspunde și un asigurator RCA. Pentru aceste motive, tribunalul nu își poate însuși soluția și considerentele sentinței civile nr. 12670/21 septembrie 2012, nedefinitivă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B. în dosarul nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2 din Ord. CSA nr. 20/2008 (în vigoare la data producerii accidentului, 13 august 2009), la stabilirea despăgubirilor în cazul … decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
.. 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
Astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 49, pct. 2 din Ord. CSA nr. 20/2008 cu principiul reparării integrale a prejudiciului, toate sumele mai sus stabilite se încadrează în limitele legale de despăgubire stabilite de Ord. CSA nr. 20/2008 și vor fi puse în sarcina pârâtului FPVS în temeiul art. 251alin. 10, lit. b din Legea nr. 32/2000. În acest context, tribunalul nu poate primi susținerea pârâtului FPVS în sensul că nu poate fi obligat la plata de sume periodice, neexistând nicio interdicție legală în acest sens, nici pentru FPVS, nici pentru asiguratorii RCA.
Tribunalul mai are în vedere și faptul că pârâtul FPVS, după depunerea de către reclamante a ultimului act necesar efectuării plății, declarația prevăzută de art. 46 lit. b din Ord. CSA nr. 20/2008, la 12 iulie 2012, a continuat să refuze în mod nejustificat plata daunelor solicitate. În consecință, în temeiul art. 37 din Ord. CSA nr. 20/2008, tribunalul va acorda reclamantelor și penalitățile de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice scadente după
data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, pe fond, tribunalul va admite în parte cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L. D. T., împotriva pârâtului F. DE P. A V. S. și, în consecință, va obliga pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. următoarele sume de bani: a) suma de 7871 lei, reprezentând daune materiale (contravaloare produse și servicii funerare) cauzate reclamantei de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN în urma accidentului auto din data de 13 august 2009; b) suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN, în urma accidentului auto din data de 13 august 2009; c) lunar, până la data de 12 a fiecărei luni (data imediat anterioară datei producerii accidentului), câte 1226 lei, reprezentând daune materiale periodice, începând cu data introducerii cererii, 23 martie 2011, pe toată durata vieții reclamantei L.
I. A. . Desigur, aceste despăgubiri periodice vor putea fi modificate, în viitor, pe cale judiciară, în măsura în care circumstanțele în care au fost acordate s-ar modifica.
Subsecvent, tribunalul îl va obliga pe pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei minore L. D. T., reprezentată de mama sa, reclamanta L. I. A., suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul tatălui său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
Astfel cum s-a arătat mai sus, tribunalul îl va obliga pe pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. și, respectiv, reclamantei minore L. D. T. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate mai sus, la lit. a și b și, respectiv, în aliniatul anterior, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a acestor despăgubiri materiale și morale, respectiv îl va obliga pe pârâtul F. DE P.
A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. penalități de 0,1% pentru
fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate mai sus la lit. c, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 pentru despăgubirile periodice arătate la lit. c scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice arătate la mai sus la lit. c, scadente după data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice arătate mai sus la lit. c.
În temeiul art. 1169 C.civ. din 1864, coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantelor L. I. A. și L. D. T. .
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului FPVS, care a căzut în pretenții, precum și caracterul opțional al reducerii cheltuielilor în cazul admiterii în parte a cererii în condițiile art. 276 C.proc.civ., tribunalul, reținând că pretențiile reclamantelor au fost respinse într-un cuantum nesemnificativ, îl va obliga pe pârâtul F. DE P. A V.
să plătească reclamantelor L. I. A. și L. D. T. suma de 5.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând întregul onorariu avocațial achitat de reclamante.
În conformitate cu prevederile art. 278, pct. 2 și 31C.proc.civ., prezenta hotărâre va fi declarată executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. R. A.
R. SA, cu sediul în orașul V., Șoseaua B. N., nr. 10, G. C. B.
P., Clădirea O23, etaj 4, jud. Ilfov, și, în consecință:
Respinge cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minore L. D. T., ambele cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Ion V., nr. 14, jud. C., în măsura în care este formulată împotriva pârâtei SC E. R. A. R. SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L. D. T.
, împotriva pârâtului F. DE P. A V. S., asociație profesională, cu sediul în B., str. V. L., nr. 40-40bis, sector 2, Cod fiscal 19180760, cont bancar_ R_ 4214 și, în consecință:
Obligă pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei
I. A. următoarele sume de bani:
suma de 7871 lei, reprezentând daune materiale (contravaloare produse și servicii funerare) cauzate reclamantei de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN, în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
lunar, până la data de 12 a fiecărei luni, câte 1226 lei, reprezentând daune materiale periodice, începând cu data introducerii cererii, 23 martie 2011, pe toată durata vieții reclamantei L. I. A. .
Obligă pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei minore L. D. T., reprezentată de mama sa, reclamanta L. I.
A., suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul tatălui său, defunctul L. MIHAI SIMION IOAN în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
Obligă pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei
L. I. A. și, respectiv, reclamantei minore L. D. T. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 4, lit. a și b și, respectiv, pct. 5, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a acestor despăgubiri materiale și morale
Obligă pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei
L. I. A. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 4, lit. c, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 pentru despăgubirile periodice arătate la pct. 4, lit. c scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice arătate la pct. 4, lit. c scadente după data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice arătate la pct. 4, lit. c.
Respinge, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantelor
L. I. A. și L. D. T. .
Obligă pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantelor L. I. A. și L. D. T. suma de 5.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. IANCU M. F. B.
În CO, semnează primul grefier
Thred./FIM/5 ex./06.08.13
| ← Decizia civilă nr. 1390/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 294/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
