Sentința civilă nr. 556/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 556/2013
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR: I. U. JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: K. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea formulată de recurenta SC.
M. T. S. împotriva sentinței civile nr. 10968/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în contradictoriu cu intimații SC. M. F. S., și SC. M. F. S. D. A. LA C. A. A. L.
, având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat în fond la data de 02 octombrie 2013, concluziile reprezentantului recurentei fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09 octombrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat din nou pronunțarea soluției la data de 16 octombrie 2013.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 10968/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._
, s-a admis, excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile izvorând din facturile fiscale seria IFMF nr. 37056/_ și seria IFMF nr. 40307/_, în valoare totală de 2076,77 lei.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C M. F. S.R.L. O., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.R.L. U., și în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7801,29 lei, reprezentând debit restant și dobânda legală corespunzătoare acestei sume, de la data scadenței până la data efectivă a plății.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C M. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.R.L. cu privire la suma de 2076,77 lei, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune.
A fost admisă în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 582,08 lei cu titlu acest titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Între reclamanta S.C M. F. S.R.L. și pârâta S.C. M. T. S.R.L s-au derulat relații comerciale, având ca obiect livrarea unor produse, în baza cărora au fost emise în sarcina pârâtei facturile fiscale IFMF nr. 116808/_, IFMF nr. 72423/_, IFMF nr. 109650/_, IFMF nr. 37056/_, IFMF nr. 40307/_, IFMF nr. 45046/_, IFMF nr. 45053/_ ,
IFMF nr. 46664/_, IFMF nr. 48577/_, în valoare totală de 9.878,37 lei.
La data de_, reclamanta a formulat acțiunea din prezentul dosar solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.878,37 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate și dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată de la data scadenței și până la data achitării sumei datorate. În temeiul art. 137 alin.1 Cod de procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului. Excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, este o excepție de fond, absolută și peremtorie, care tinde la respingerea acțiunii, făcând astfel de "prisos"; cercetarea
fondului, motiv pentru care instanța se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin notele depuse la dosar, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prescripția este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil, care a lăsat să treacă o perioadă de timp considerată prea mare în lumina legii, fără să își realizeze dreptul, astfel că acest drept, datorită intervenirii prescripției, nu mai poate să fie realizat cu ajutorul forței de constrângere a statului.
Art. 3 din Decretul nr. 167/1958 prevede că, în cazul drepturilor de creanță, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani, iar în conformitate cu art. 7 alin. 1 din același act normativ, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, în cazul de față, în facturile fiscale invocate de reclamantă au fost inserate termene de scadență, de la care reclamanta putea să solicite valorificarea dreptului său de creanță (momentul nașterii dreptului la acțiune), respectiv de la data scadenței fiecărei facturi începe să curgă și termenul de prescripție extinctivă, de 3 ani.
Prin urmare, termenul de prescripție extinctivă urmează a fi calculat în raport de fiecare factură în parte, avându-se în vedere și dacă a intervenit și vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Prin notele de ședință depuse de reclamantă la dosar s-a invocat faptul că prescripția extinctivă a fost suspendată pe perioada procedurii concilierii directe, conform art. 720 indice 1 alin. 1 indice 1 Cod de procedură civilă.
Conform acestui text legal: "Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei";.
Reclamanta a invitat societatea pârâtă la conciliere, pentru data de_, invitația fiind comunicată pârâtei la data de_, din acest moment și până la data finalizării procedurii concilierii directe (_ ) fiind suspendat cursul prescripției extinctive, conform art. 720 indice 1 alin. 1 indice 1 Cod de procedură civilă.
Conform art. 15 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă: "După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare. Prescripția nu se va împlini totuși înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare, cu excepția prescripțiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare";. Astfel, pentru creanțele față de care a operat suspendarea prescripției pe perioada procedurii concilierii directe, termenul de prescripție se putea împlini cel mai devreme la data de_ .
Facturile ce fac obiectul prezentului dosar sunt următoarele: IFMF nr. 116808/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție s-ar fi împlinit abia la data de_, IFMF nr. 72423/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție s-ar fi împlinit abia la data de _
, IFMF nr. 109650/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție s-ar fi împlinit abia la data de_, IFMF nr. 37056/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție s-a fi împlinit la data de_, IFMF nr. 40307/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție s-a fi împlinit la data de_, IFMF nr. 45046/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada concilierii și s-ar fi împlinit abia la data de _
, la 6 luni de la data încetării cauzei de suspendare, IFMF nr. 45053/_ scadentă la data de _
- termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada concilierii și s-ar fi împlinit abia la data de_, la 6 luni de la data încetării cauzei de suspendare, IFMF nr. 46664/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada concilierii și s-ar fi împlinit abia la data de_, la 6 luni de la data încetării cauzei de suspendare, IFMF nr. 48577/_ scadentă la data de_ - termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada concilierii și s-ar fi împlinit abia la data de_, la 6 luni de la data încetării cauzei de suspendare.
Tot astfel art. 16 din Decretul 167/1958 prevede că prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, astfel încât termenele de prescripție care nu erau împlinite la data introducerii prezentei acțiuni_, au fost întrerupte, curgând un nou termen de prescripție.
Pentru aceste motive instanța a admis, excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile izvorând din facturile fiscale seria IFMF nr. 37056/_ și seria IFMF nr. 40307/_
, în valoare totală de 2076,77 lei și a respins pretenția reclamantei cu privire la aceste sume.
În ceea ce privește celelalte pretenții, acțiunea reclamantei este întemeiată, fiind admisă ca atare, pentru considerentele ce urmează.
În temeiul dispozițiilor art. 46 C.com.(aplicabil în cauză față de momentul în care s-a născut raportul juridic dintre părți), facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturilor fiind expresă, prin semnarea și ștampilarea acestora de către societatea debitoare.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale acceptate la plată de pârâtă, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța a reținut că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații.
Instanța a reținut și faptul că pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar. Astfel, instanța a reținut caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ., existența acesteia rezultând din facturile emise, precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 C.pr.civ., câtimea creanței fiind determinată prin același act de creanță, opozabil pârâtei.
Cât privește pretențiile accesorii ale reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a reținut că debitoarea nu a achitat la scadență contravaloarea facturilor, motiv pentru care în cauză devin incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, referitoare la perceperea de dobânzi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 969 Cod civil instanța a admis, în parte, cererea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 7801,29 lei, reprezentând preț neachitat și dobânda legală corespunzătoare acestei sume de la data scadenței facturilor neachitate, până la data efectivă a plății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, pârâta recurentă SC M. T.
S. U., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive cu consecința obligării intimatei recurente la plata sumei de 397.49 lei.
In motivarea recursului s-a arătat că se recunosc facturile invocate de către reclamantă cu ocazia soluționării în fond a cauzei dar, susține recurenta, au fost achitate sumele invocate astfel: l) factura 45046/_ în val.de 2.462,66 lei a fost achitată cu documentele de plată 9355056/2009 sumă 2l4,l2 lei și 9408250/l.03.2009 suma de 2248,54 lei. 2) factura nr. 46664/l_ în val.de 59l,30 lei a fost achitată cu documentul de plată 9408250/3l.03.2009 în sumă de 59l,30 lei; 3) factura nr. 48577/_ în sumă de 2.472,5l lei a fost achitată cu documentele de plată 9408250/3l.03.2009 s-a achitat 275,l8 lei și cu instrumentul de plată 9665700 din l.07.2009 s-a achitat suma de 2l97,33 lei ;4) factura nr. 72433/l3.0l.2009 în sumă de l.877,99 lei a fost achitată cu documentul de plată 955l6l3/_ .
Susține recurenta că din totalul sumei de 7.403,80 lei a rămas de achitat doar diferența de 397,49 lei, sens în care solicită admiterea recursului.
Sub aspect probator recurenta a depus la dosarul cauzei extrase din evidența contabilă proprie, fără a depune în copie documentele de plată invocate prin prezentul recurs.
Recursul a fost legal timbrat conform chitanței (f.l2) anulată la dosar.
Legal citată reclamanta intimată nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în scris. Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
A reținut în mod corect instanța de fond, cu ocazia soluționării cauzei, prescripția dreptului la acțiunea reclamantei cu privire la două facturi fiscale emise în anul 2008 și cu privire la care termenul de prescripție a fost împlinit.
A admis în schimb acțiunea și a obligat pârâta la plata sumelor ce reprezintă c/v mărfurilor primite conform facturilor invocate în cuprinsul acțiunii.
Prin recursul declarat recurenta pârâtă nu a făcut dovada achitării sumelor cuprinse în facturile invocate în condițiile în care, nu a făcut dovada cu documentele de plată a plății acestor sume. Mai mult, a invocat același document de plată nr. 9408250 din 3l.03.2009, prin care s-ar fi achitat suma de 2.248,54 lei în contul facturii nr.45046/_, dar și plata sumei de 275,l8 lei în contul facturii nr. 48577 din_ .
Așa fiind, recursul declarat de către pârâtă se dovedește a fi nefondat, urmând a fi respins ca
atare.
In măsura în care pârâta recurentă a făcut plăți în contul facturilor invocate de către
reclamantă prin acțiunea introductivă, va avea la îndemână instituția contestației la creanță într-o eventuală punere în executare a hotărârii pronunțate de către instanța de fond de către reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M. T. S. U., cu sediul în Bistrița, cart.U. nr.490, jud.Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.l0968 din 09.ll.2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. l3483/190/201l .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de l6 octombrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. P. | I. | U. | V. C. | K. | F. |
Red/dact | ||
PI/CR/2 ex. | ||
Jud.fond.M. | I. | F. a |
7.ll.2013 |
| ← Decizia civilă nr. 425/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 3538/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
