Decizia civilă nr. 588/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL COMERCIAL CLUJ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 588/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC O. V. I.
G. S.A. B., împotriva sentinței civile nr. 8914/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, privind-o și pe intimata SC A. B. de A. S.R.L., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta cerând judecarea cauzei și în lipsa sa din instanță.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 387 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, aferente recursului.
T. ul, apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8914/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de 31 mai 2013 în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulata de reclamanta SC O. V. I. G. SA (fosta BCR ASIGURĂRI V.
I. G. SA), în contradictoriu cu pârâta A. B. DE A. S., ca fiind neîntemeiată, si s-a luat act de faptul ca societatea pârâtă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în fapt, între societatea reclamantă SC O. V. I. G. SA (fosta BCR ASIGURĂRI V. I.
G. SA), în calitate de asigurător, și societatea pârâtă, SC A. B. DE A. S., în calitate de broker de asigurare, s-a încheiat la data de_ contractul de intermediere, având ca obiect obligația asumată de către societatea pârâta de a mijloci încheierea unor contracte de asigurare în numele și pe seama asigurătorului. Prin prevederile art. 3.1.4 din contract, părțile au convenit asupra obligației asigurătorului de a pune la dispoziția societății pârâte un înscris reprezentând recunoașterea intermedierii contractului, în măsura în care oferta contractuală era acceptată de către partenerul indicat de brokerul de asigurări.
Prin actul adițional încheiat la data de_ în completarea contractului de intermediere, părțile au convenit introducerea art. 3.2.11, care a reglementat obligația brokerului, de a comunica asigurătorului, pe baza unui borderou de
predare, documentele utilizate în activitatea desfășurată. Borderoul trebuia predat prin fax, sau prin orice mijloc de informare în termen de 24 de ore, calculate de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit împreună cu copii ale chitanțelor de încasare, respectiv ale ordinelor de plată. Această obligația contractuală a fost stabilită sub sancțiunea achitării de către broker a despăgubirilor aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat, în cazul în care documentele menționate nu erau comunicate asigurătorului în termenul agreat de comun acord. În considerarea obligațiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de intermediere, societatea pârâtă a procedat la încheierea poliței de asigurare RCA 001188392, pentru persoana asigurată SC ING LEASE ROMÂNIA IFN SA, cu perioadă de valabilitate cuprinsă între_ -_ . Obiectul poliței de asigurare l-a reprezentat autoturismul, tip autotractor, având nr. de înmatriculare_ .
În urma evenimentului rutier produs la data de_, societatea reclamantă a deschis la data de_ dosarul de daună nr. RCV/FR/001907/2009, pentru societatea SC ING LEASE ROMÂNIA IFN, asigurată în baza poliției RCA 001188392. În urma constatărilor efectuate cu prilejul soluționării dosarului de daună nr. RCV/FR/001907/2009, societatea reclamantă în calitate de asigurător, a achitat suma de 769,48 euro, reprezentând daune materiale acoperite prin contractul de asigurare pentru autovehiculul marca Volvo, FH42, având număr de înmatriculare_ . Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de către societatea reclamantă, instanța a reținut faptul că rata de asigurări datorată de către persoana asigurată la data de_, în cuantum de 198 lei, a fost încasată prin chitanța din data de_, data la care a fost luat în evidență și borderoul aferent plății.
În drept, măsurile la care poate apela creditorul în cazul neexecutării unei obligații contractuale, produc un efect diametral opus constând în menținerea sau desființarea contractului. Potrivit principiului executării în natură, obligațiile trebuie îndeplinite în natura specifică a obiectului lor, cu respectarea tuturor elementelor avute în vedere de părți în momentul asumării acestora. Principiul executării în natură se aplică indiferent de faptul că executarea este voluntară sau silită. De cele mai multe ori debitorul va executa de bunăvoie obligațiile asumate, prin plată, dar atunci când el nu-și respecta această îndatorire de care este ținut, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l constrânge la executarea în natură. În acest sens, creditorul are deschisă calea unei acțiuni în răspundere civilă contractuală, această instituție desemnând un sistem în care se întrepătrunde ideea de pedeapsă și ideea de reparație, elementele pe care această instituție juridică se întemeiază, urmând să fie analizate după cum urmează: a) Existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale. Analiza situației de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, nu a relevat săvârșirea unei fapte ilicite de către societatea pârâtă.
În acest sens, instanța a reținut faptul că, în temeiul contractului de intermediere încheiat cu societatea reclamantă, debitoarea în calitate de broker de asigurare a procedat la încheierea unor contracte de asigurare în numele și pe seama asigurătorului, printre care și polița de asigurarea RCA 001188392. Cu privire la executarea obligației contractuale stipulată în anexa la contratul de intermediere, probele administrate în cauză, au relevat sub aspectul analizat, faptul că plata ratelor de asigurare a fost încasată de către societatea reclamantă.
Instanța, a apreciat faptul că stabilirea dincolo de orice îndoială, a modului în care s-a efectuat încasarea ratelor de asigurare de către reclamantă precum și a datei la care s-a depus borderoul de predare aferent încheierii poliței de asigurare în discuție, ar fi necesitat prezentarea unor înscrisuri justificative referitoare la acest aspect. În pofida obligației stabilită de instanță prin încheierea de ședință din data de_ în sarcina reclamantei de a depune la dosarul cauzei extrasul de cont pentru evidențierea modului în care s-a efectuat plata ratelor de asigurare precum și borderoul de predare aferent, creditoarea nu s-a conformat acestei îndatoriri procesuale. Totodată, instanța a reținut faptul că lămurirea acestui aspect nu s-a putut realiza nici prin exercitarea rolului activ al instanței, conform art. 129 alin. 5 C.Pr.Civ., cele două adrese comunicate societatății beneficiare a poliței de asigurare RCA 001188392, SC ING LEASE ROMÂNIA, rămânând fără un răspuns formulat în acest sens. Instanța a interpretat această împrejurare coroborat cu principiul desprins din art. 1069 C.Civ. potrivit căruia sarcina probei revine celui care formulează o pretenție prin promovarea acțiunii civile. Totodată, instanța a avut în vedere și prevederile cuprinse în art. 983 C.civ. în virtutea cărora orice dubiu contractual se interpretează în favoarea debitorului.
b)Prejudiciu. Referitor la îndeplinirea acestei condiții, instanța a reținut faptul că materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că societatea reclamantă a procedat la achitarea daunelor materiale ca urmare a îndatoririlor sale contractuale. Întrucât analiza primului element al răspunderii civile contractuale nu a putut releva existența unei fapte ilicite din parte debitoarei, instanța a apreciat faptul că plata despăgubirilor efectuate de către reclamantă, în calitate de asigurător în dosarul de daună nr. RCV/FR/001907/2009, nu putea fi considerată ca având valoarea unui prejudiciu contractual suferit de către aceasta.
c). Culpa. În analiza acestei condiții, instanța a reținut faptul că pornind de la prevederile art. 1082 C.Civ., în materie contractuală culpa debitorului se prezumă, cu excepția cazului în care neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu îi poate fi imputată. Instanța a apreciat faptul că prezumția de vinovăție în materie contractuală nu-și poate găsi aplicarea în cauza analizată, ca urmare a faptului că analiza probelor administrate nu a putut stabili existența unei fapte ilicite din partea societății debitoare. Întrucât condițiile premisă ale răspunderii civile contractuale nu sunt aduse la îndeplinire, instanța a considerat că nu se mai impune cercetarea elementului privitor la existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de considerentele care preced, și ținând cont de faptul că elementele răspunderii civile nu au fost dovedite în cauza analizată, instanța a respins cererea formulată de societatea reclamantă SC O. V. I. G. SA (fosta BCR ASIGURĂRI V. I. G. SA), în contradictoriu cu societatea pârâtă SC A. B. DE A. S., ca fiind neîntemeiată. În temeiul art. 274 C.Pr.Civ., instanta a luat act de faptul că societatea pârâtă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC O. V. I.
G. SA, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimateiA. B. de A. S., la plată a pretențiilor constând în sumă de 3267,13 lei, reprezentând despăgubirea achitată, precum si constând în sumă de 655,40 lei, reprezentând dobânda legală calculată la debit de la data scadentei,_ si până la_, precum si în continuare până la data plații efective a
debitului principal, precum si obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata din fond si recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinica si nelegala, raportat la disp. art. 304 alin. 8 si 9 si 3041 Cod P. Civ., având în vedere aplicarea greșită a legii. Astfel, referitor la motivarea instanței de fond prin care practic a respins acțiunea nu ca neîntemeiată, ci ca nedovedită, recurenta a precizat că este inadmisibil, soluția de respingere nefiind corectă din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia deoarece deși izvorul juridic al acțiunii rezida în contractul de intermediere asa cum a fost el modificat prin acte adiționale, cu toate acestea instanța nu a interpretat corect și la obiect clauzele extrem de clare ale acestuia, deși instanța de fond însăși a recunoscut că brokerul avea obligația de predare în termen de 24 de ore a borderoului însoțit de copiile chitanțelor de încasare, recurenta invocând faptul că brokerul nu si-a indeplinit întocmai aceasta obligație, sarcina probei în dovedirea faptului îndeplinirii obligației revenea brokerului de asigurare si nu recurentei-reclamante asigurătoare care ar fi trebuit sa facă dovada faptului negativ, al neîndeplinirii obligației deoarece, s-a apreciat că brokerul trebuia sa facă această dovada. Chiar daca a avut calitatea de reclamantă, instanța de fond ar fi trebuit să lămurească dubiul modului de efectuare a încasarii ratelor de asigurare și a datei la care s-a depus borderoul aferent poliței în discuție prin adresa către intimata-pârâta- broker care să depună actele cu care sa dovedească îndeplinirea întocmai a obligațiilor contractuale, sarcina fiind a brokerului, pentru că acesta a intermediat polița, a negociat și încheiat polița, în numele și pe seama asiguratorului.
S-a menționat faptul că, atâta timp cât brokerul nu a putut dovedi respectarea întocmai a obligației de predare în termen de 24 de ore, conform clauzei de la art. 3.2,11 din anexa 2 la contractul de intermediere încheiat la data de_, s-a activat clauza penală care a fost cuprinsă imediat mai jos la aceeași clauză și în care se preciza că, în cazul în care borderourile nu se transmit în termen și se produce riscul asigurat până la comunicarea acestuia către asigurător, despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat se recuperează de la broker. Instanța de fond nu putea face altceva decât să constate aplicabilitatea clauzei penale care trebuia să conducă la admiterea acțiunii. Practic instanța a ignorat clauza penală conținută în clauza privind obligațiile brokerului și, astfel a pronunțat o soluție greșită.
De asemenea, instanța de fond nu trebuia să facă altceva decât sa constate că, la data intervenirii riscului asigurat, adică_, rata de primă de asigurare în sumă de 198 lei scadentă încă de la_, nu era achitată și, evident nici borderoul aferent ei nu era depus la acea dată, rezultând din confirmarea valabilității poliței că plata nu era făcută la data intervenirii evenimentului asigurat, ci a fost făcută ulterior, mai exact după o săptămâna la data de_, aspecte care desi au fost constatate de instanța de fond, nu au condus instanța la soluția de admitere a acțiunii în condițiile în care recurenta-reclamantă-asigurător a făcut dovada plații despăgubirii către terțul păgubit si a avut dreptul de a obține recuperarea despăgubirii de la broker prin aplicarea clauzei penale. Atât timp cât clauza penală a fost înscrisă în contractul de intermediere si acceptată de broker, iar termenul de 24 de ore era obligatoriu și a intervenit evenimentul asigurat, a
rezultat că instanța ar fi trebuit să o aplice și să oblige pe cale de consecință la plata brokerul. În acest sens s-a menționat că instanța a judecat mai mult în echitate, susținând că, având în vedere că plata ratei s-a făcut și borderoul s-a predat, nu ar conta întârzierea atâta timp cât s-a plătit. Aceasta motivare a echivalat cu refuzul de aplicare a unei clauze penale cuprinse în contract în condițiile în care contractul este legea părților.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între recurenta SC O. V. I. G. SA (fosta BCR ASIGURĂRI V. I.
G. SA), în calitate de asigurător, și intimata SC A. B. DE A. S., în calitate de broker de asigurare, a fost contractul de intermediere din_, înregistrat de către recurentă sub nr. 385/_, constatat prin înscris însusit de ambele părti prin semnături necontestate si stampilă, si modificat ulterior prin mai multe acte aditionale, prin care intimata s-a obligat să intermedieze încheierea unor contracte de asigurare în numele și pe seama recurentei, în schimbul plătii de către aceasta din urmă a unui comision.
La art. 3.2.11 din contractul de intermediere încheiat între părti, a fost inserată clauza penală, potrivit căreia în cazul neîndeplinirii de către intimată a obligatiei de a comunica asigurătorului, pe baza unui borderou de predare, documentele utilizate în activitatea desfășurată, borderoul trebuind să fie comunicat prin fax, sau prin orice mijloc de informare în termen de 24 de ore, calculate de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit împreună cu copii ale chitanțelor de încasare, respectiv ale ordinelor de plată, iar riscul asigurat se produce, intimatei îi revenea obligatia de a plăti recurentei despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat. În ce priveste această clauză, tribunalul retine că a fost încheiată în acord cu dispozitiile art. 1069 Cod civ.
În desfăsurarea raporturilor contractuale dintre părti, intimata a încheiat polița de asigurare RCA 001188392, pentru persoana asigurată SC ING LEASE ROMÂNIA IFN SA, cu perioadă de valabilitate cuprinsă între_ -_, având ca obiect autoturismul de tip autotractor cu numărul de înmatriculare_ .
În urma evenimentului rutier produs la data de_, recurenta a deschis la data de_ dosarul de daună nr. RCV/FR/001907/2009, în cadrul căruia a procedat la plata despăgubirilor pentru producerea riscului asigurat în cuantum de 769,48 euro, pentru daunele materiale produse la autovehiculul marca Volvo, FH42 cu număr de înmatriculare_ . După cum a observat si prima instanță, prima de asigurare datorată de către persoana asigurată la data de_, în cuantum de 198 lei, a fost încasată prin chitanța din data de_ .
Fată de aceste împrejurări, recurenta a solicitat primei instante să dea eficientă clauzei penale inserate la art. 3.2.11 din contractul de intermediere încheiat între părti, invocând nerespectarea de către intimată a obligatiei de comunicare în termen de 24 de ore, calculate de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit borderoul, a borderoului întocmit împreună cu copii ale chitanței de încasare, respectiv ale ordinului de plată privind plata primei de asigurare în
cuantum de 198 lei efectuate la_ în baza poliței de asigurare RCA 001188392 pentru persoana asigurată SC ING LEASE ROMÂNIA IFN SA, încheiate de către intimată.
În aceste conditii, tribunalul retine că în mod gresit a apreciat prima instantă că recurentei-reclamante îi revenea sarcina probei neîndeplinirii de către intimata-pârâtă a obligatiei de comunicare în termen de 24 de ore, calculate de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit borderoul, a borderoului întocmit împreună cu copii ale chitanței de încasare, respectiv ale ordinului de plată privind plata primei de asigurare mentionate. Astfel, dat fiind faptul că recurenta are calitatea de creditor al obligatiei intimatei de comunicare a borderoului si documentelor de plată, acesteia îi revine sarcina probei doar în ce priveste existenta raportului obligational, respectiv a existentei obligatiei intimatei de a-i comunica borderoul si documentele de plată în termen de 24 de ore de la data întocmirii borderoului, probă care a fost făcută în cauză. În mod corelativ, intimatei-pârâte îi revine sarcina probei îndeplinirii propriei obligatii, neputându-se pretinde recurentei- reclamante să facă dovada unui fapt negativ. Astfel, intimata-pârâtă era cea care, fiind legal citată în cauză, trebuia să facă dovada faptului că si-a îndeplinit obligatia de comunicare în termen de 24 de ore, calculate de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit borderoul, a borderoului întocmit împreună cu copii ale chitanței de încasare, respectiv ale ordinului de plată privind plata primei de asigurare în cuantum de 198 lei efectuate la_ în baza poliței de asigurare RCA 001188392 pentru persoana asigurată SC ING LEASE ROMÂNIA IFN SA, probă care însă nu a fost făcută de către aceasta.
Totodată, în mod gresit a retinut prima instantă incidenta prevederilor art. 983 cod civil privind interpretarea contractelor în favoarea debitorului, de vreme ce în cauză nu se poate retine existenta vreunor clauze contractuale îndoielnice care să ridice probleme de interpretare.
Asa fiind, tribunalul retine că de vreme ce intimata nu a făcut dovada îndeplinirii obligatiilor ce îi reveneau în baza art. 3.2.11 din contractul de intermediere încheiat cu recurenta, fată de încasarea primei de asigurare în cuantum de 198 lei efectuate la_ în baza poliței de asigurare RCA 001188392 pentru persoana asigurată SC ING LEASE ROMÂNIA IFN SA, acesteia îi revine în baza clauzei penale inserate la acelasi articol al contractului si în baza prevederilor art. 969 si art. 1069 Cod civ., obligatia de plată către recurentă a sumei în cuantum egal cu despăgubirea achitată de către aceasta în dosarul de daună nr. RCV/FR/001907/2009, ca urmare a producerii riscului asigurat la autovehiculul obiect al politei de asigurare mentionate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursul recursul formulat de către recurenta SC O. V. I. G. SA B., împotriva sentinței civile nr. 8914/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de 31 mai 2013, pe care o va modifica, în baza art. 1069 si art. 969 Cod civ., în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei A. B. de A. S. C. -N.
, la plata, către reclamanta SC O. V. I. G. SA B., a sumelor de 3.267,13 lei, cu titlu de despăgubiri, si de 655,4 lei, reprezentând dobândă comercială legală calculată până la data de 6 iulie 2012, dobândă ce urmează să curgă în continuare, începând cu această dată și până la achitarea integrală a debitului principal, precum și a sumei de 776,76 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În ce priveste dobânda
legală, tribunalul are în vedere principiul disponibilitătii, raportat la data de la care aceasta a fost solicitată, si prevederile art. 1088 alin.1 Cod civ. si ale art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 13/2011.
În ce priveste cheltuielile de judecată, tribunalul are în vedere dispozitiile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, si faptul că în urma admiterii recursului, reclamanta are câștig de cauză la fond, cheltuielile acordate acesteia aferent fondului fiind de 776,76 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar achitate de către reclamantă la fond. Totodată, întrucât recurenta are câștig de cauză în recurs, tribunalul va obliga pe intimată să plătească în favoarea recurentei, suma de 387,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de recurentă în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta SC O. V. I. G. SA B.
, împotriva sentinței civile nr. 8914/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, în data de 31 mai 2013, pe care o modifică în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei A. B. de A. S. C. -N., la plata, către reclamanta SC O.
V. I. G. SA B., a sumelor de 3.267,13 lei despăgubiri, 655,4 lei, dobândă comercială legală calculată până la data de 6 iulie 2012, dobândă ce urmează să curgă în continuare, începând cu această dată și până la achitarea integrală a debitului principal și 776,76 lei, cheltuieli de judecată.
O obligă pe intimată să plătească în favoarea recurentei, suma de 387,3 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
I. P. | E. | B. | V. L. G. | S. M. |
Red./G.V.L./Dact./A.A.;G.V.L. 2ex./_
Judecător fond: C. T. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 3538/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1390/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
