Sentința civilă nr. 3538/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3538/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - F. I. M.
GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare cererea formulată de reclamanții P. I. și P. J.
, în contradictoriu cu pârâții SC J. C. S. și O. F. -M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză la solicitarea cauzei la amânări fără discuții, se prezintă reprezentanta reclamanților, d-na avocat Ana M. Budușan, cu împuternicire avocațială depusă în dosarul de fond, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că reclamanții au depus la dosar, în data de_, o declarație de renunțare la judecată și de renunțare la dreptul dedus judecății.
Reprezentanta reclamanților confirmă faptul că au primit citația care cuprindea obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 12.955,90 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Instanța, din oficiu ridică și pune în discuția excepția nelegalei timbrări a cererii, raportat la faptul că reclamanții nu înțeleg să achite taxa de timbru aferentă cererii.
Reprezentanta reclamanților arată că este de acord cu admiterea excepției și respectiv cu anularea cererii ca nelegal timbrată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției nelegalei timbrări a cererii.
T R I B U N A L U L;
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii P. I. și P. J. în contradictoriu cu pârâții SC J. C. S. si O. M. F. au solicitat obligarea pârâților SC J. C. S. și O. F. M. in solidar, la plata sumei de 884.490 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamanților ca urmare a incendiului care a avut loc în data de_ la imobilul situat în C. -Napoca, str. Victor Babes, nr. 33A, jud C. și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei mai sus indicate, de la data înregistrării acțiunii si pana la plata efectivă.
În motivare, reclamanții arată că sunt proprietarii imobilului situat în
C. -Napoca, str. Victor Babes nr. 33A, jud C. .
În acest imobil au funcționat mai multe baruri și cluburi aparținând societății pârâte sau unor societăți asociate, la toate fiind administrator sau asociat pârâtul O. F. -M. .
Din cauza condițiilor de exploatare a unei vitrine frigorifice "Holsten 372L"; proprietatea unei societăți terțe, SC Carlsrom Beverage Co S. și aflată în paza juridică a societății pârâte, în baza Contractului de comodat seria 0027895/_, depus în anexa, în data de_ a avut loc un incendiu care a distrus imobilul în proporție de cca. 70%, cauzându-le un prejudiciu
considerabil și fiind de asemenea distruse bunurile, proprietatea reclamanților, aflate în imobil. Aceste bunuri fuseseră predate anterior în custodie societății pârâte, în baza unor procese verbale de predare-primire.
Reclamanții au solicitat unei societăți specializate să le întocmească un Deviz de reparații a imobilului, pe care îl depun în anexă, conform căruia contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanți este de 791.171 lei si au solicitat de asemenea evaluarea bunurilor mobile aflate in imobil și distruse de incendiu, valoarea acestora fiind de 93.319 lei.
Reclamanții arată că au formulat și plângere penală împotriva pârâtului O. F. -M. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, aflată încă în curs de soluționare. În cadrul cercetărilor penale s-a dispus și a fost întocmit și un Raport de expertiză pirotehnică, care a stabilit cauza incendiului și obligațiile încălcate de pârâtul O. F. -M., raportat la dispozițiile art. 19 din Legea 307/2006.
Reclamanții consideră că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu, culpa.
Totodată învederează faptul că deși între părți s-a purtat o bogată corespondență cu privire la daunele rezultate din incendiul produs și deși, inițial, s-au vehiculat promisiuni în sensul reparării imobilului, în realitate reclamanții nu au fost despăgubiți nici până în prezent.
Întrucât responsabilitatea cauzării incendiului revine atât societății comerciale, cât și administratorului acesteia în nume propriu și raportat la dis part. 1003 C.civ, se regăsesc într-un caz de solidaritate pasivă.
Reclamanții consideră că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza dis part. 15 lit o din Legea 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată pârâta SC J. C. S. a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția netimbrării, pârâta arată că în cauză nu sunt îndeplinite dispoz. art. 15 lit. o din Legea 146/1997.
Plângerea penală la care reclamanții fac referire în cuprinsul cererii de chemare în judecata a fost soluționată de procuror printr-o soluție de neîncepere a urmăririi penale, soluție care a fost confirmată de către procurorul ierarhic superior, cât și de către judecător, plângerea reclamanților împotriva rezoluției procurorilor de neîncepere a urmăririi penale fiind respinsă definitiv de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. _
.
Cu privire la excepția necompetenței funcționale:
Pârâta apreciază că în calitatea sa de societate reglementată de Legea 31/1990 competența de soluționare a prezentei cauze îi revine, potrivit art.
37 alin. 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Tribunalului Specializat C. .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive:
Chiar dacă incendiul ar fi fost consecința unui caz fortuit, eventuala faptă ilicită culpabilă care să fi provocat incendiul nu avea cum să fie săvârșită de pârâtă întrucât locul unde a izbucnit incendiul, nu funcționa pârâta, ci o altă societatea comercială - SC La Ceaune S., cu acordul reclamanților, după cum reiese și din procesul verbal întocmit de pompieri cu ocazia incendiului, anexat de reclamanți cererii de chemare în judecată.
Chiar dacă incendiul ar fi cauzat de vitrina frigorifică pe care o invocă reclamanții, vitrină care să se fi aflat la locul unde a izbucnit incendiul -
mansarda, pârâtii nu aveau cum să fie responsabili pentru un eventual prejudiciu produs de această vitrină frigorifică din două motive:
Vitrina frigorifică nu s-ar fi aflat în paza lor juridică, ci în paza SC La Ceaune S., societate care, funcționa la acel moment la mansarda clădirii.
Paza juridică a vitrinei frigorifice ar fi fost oricum scindată între proprietarul acesteia și comodatarul acesteia, după cum urmează: proprietarul vitrinei frigorifice i-ar fi revenit paza structurii lucrului, iar comodatarului i-ar fi revenit paza utilizării lucrului. Or din moment ce reclamanții nu au probat în nici un fel o utilizare greșită a vitrinei
frigorifice de către comodatar, rezultă că și în eventualitatea în care incendiul ar fi fost cauzat de vitrina frigorifică, la baza ar fi stat un viciu al lucrului, nicidecum o presupusă utilizare greșită a acestuia de către comodatar.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că nu a săvârșit nici o faptă ilicită în contextul incendiului din data de_ . Nefiind obligați să dovedească acest fapt negativ, este în sarcina reclamanților obligația de a proba că în contextul incendiului ar fi săvârșit o faptă ilicită.
Reclamanții invocă în dovedirea presupusului prejudiciu următoarele documente: un deviz de reparații care însă nu este asumat de nimeni, prin urmare fiind evidentă irelevanța acestui document anexat de reclamanți cererii de chemare în judecată; o listă cu niște bunuri care probabil a fost
întocmită de reclamanți, nereieșind însă de nicăieri dacă acele bunuri sau fost distruse în incendiu și dacă valoarea indicată de reclamanți este cea corectă.
Din moment ce nu există nici o faptă ilicită în contextul incendiului, același lucru este valabil și pentru raportul de cauzalitate, care nu are cum să existe în lipsa unei fapte ilicite.
Legat de presupusa nerespectare a prev art. 19 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, reclamanții nici măcar nu au indicat care este raportul de cauzalitate între această presupusă faptă și prejudiciul pe care susțin că l-au suferit. În orice caz, după cum reiese din procesul- verbal întocmit de pompieri cu ocazia incendiului, sursa probabilă a incendiului a fost un scurt circuit electric, asadar un caz fortuit, nicidecum un fapt negativ al vreunei persoane legat de neîndeplinirea vreunei obligații legale în materie de prevenire și stingere a incendiilor.
Din moment ce nu există o faptă ilicită în contextul incendiului, același lucru este valabil și pentru culpă, care nu are cum să existe în lipsa unei fapte ilicite. Nu în ultimul rând, după cum reiese din procesul verbal întocmit de pompieri cu ocazia incendiului, sursa probabilă a incendiului a fost un scurt circuit electric, așadar un caz fortuit, element care exclude culpa în materie de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.
Prin decizia civilă nr. 514/2013 pronunțată la data de 17 octombrie 2013 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C., reținând că acțiunea promovată are ca obiect obligarea pârâtei SC J. C. S. în solidar cu paratul O. F. M. ,administrator al societății, la plata sumei de 884.490
lei cu titlu de despăgubiri, invocand răspunderea civilă delictuală.
În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența Tribunalului Specializat, vizând răspunderea civilă delictuală a unui profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod Civil, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei
instanțe, așa cum de altfel s-a statuat în literatura de specialitate anterior, pornindu-se de la aplicarea art.4 din vechiul Cod comercial care instituia prezumția de comercialitate
Altfel spus, în raport de prezumția de comercialitate instituită de art.
4 susmenționat, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care reclamanta o atribuie societății intimate are un caracter vădit comercial.
Aceasta, întrucât este știut faptul că printre faptele juridice stricto sensu, ca izvor de posibile obligații, alături de gestiunea intereselor altuia, plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, se regăsește și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ea nu este cuprinsă de art. 3 din Codul comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Instanța a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale
specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 22 noiembrie 2013.
La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția netimbrării cauzei.
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării apelului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art.
20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință reclamantei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligațiile legale privind achitarea taxei judiciare în cuantum de 12.955,9 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei (f.5).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, apelantei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea cauzei aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente apelului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a cauzei și va anula ca netimbrată cererea formulate de reclamanții P. I. și P. J. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția nelegalei timbrari a cererii, ridicată din oficiu, și, în consecință:
Anulează, ca nelegal timbrată, cererea formulată de reclamanții P. I.
, CNP 1., domiciliat în com. F., sat F., str. A. I., nr. 428, jud. C. și P. J., CNP 2., domiciliată în com. F., sat F., str. Plopilor, nr. 14, jud. C. în contradictoriu cu pârâții SC J. C. S., cu sediul în H., str. H., nr. 69, jud. C., J_, CUI 24252927 și O. F.
-M., CNP 1., domiciliat în H., str. R., nr. 8, ap. 7, jud. C., având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 884.490,00 lei reprezentând despăgubiri pentru pentru prejudiciul cauzat reclamanților ca urmare a incendiului care a avut loc în data de 28 martie 2010 la imobilul situat în C. -Napoca, str. Victor Babeș, nr. 33A, jud. C. .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013
PREȘEDINTE GREFIER,
F. I. M. F. B.
Red.2.ex. FM/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 556/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 588/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
