Sentința civilă nr. 900/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 900/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de către reclamanta S.C. T. I.
E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. B., prin P., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, din partea ambelor părți, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 18 martie 2013, care este parte integrantă din prezenta sentință, dată la care instanța a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise de părți.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului specializat C., reclamanta SC T. I. E. S. a chemat-o în judecată pe pârâta C. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata debitului total în sumă de 183.991,74 lei, reprezentând debit restant conform facturilor fiscale emise de reclamantă; să fie obligată pârâta la plata sumei de 31.608,52 lei - reprezentând dobânzile legale aferente sumelor datorate calculate în conformitate cu nivelul ratei dobânzii de referință a BNR; să fie obligată pârâta la plata dobânzilor legale la zi pentru sumele datorate în continuare, până la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de_, în calitate de executant, a încheiat cu PRIMĂRIA comunei B., in calitate de achizitor, Contractul de lucrări nr. 4871/_ având ca obiect executarea lucrării "Pasarela pietonala peste râul Someș, localitate Răscruci, comuna B., județul C. ";. Conform art. 5.1 din contract, părțile au stabilit de comun acord valoarea contractului la suma de 2.194.776 lei la care se adaugă TVA 19%. Ulterior s-a semnat Actul adițional nr. 1 din data de_ prin care s-a decalat termenul de execuție pana la data de_ datorita condițiilor climatice.
Reclamanta a executat lucrarea contractată conform prevederilor legale in materie precum si a celor contractuale.
În baza centralizatoarelor financiare, ce se întocmeau la sfârșitul fiecărei situații de lucrări ce au fost acceptate de către dirigintele de șantier, reprezentant al pârâtei, reclamanta a emis următoarele facturi fiscale: nr.3113789/_ in valoare totala de 96.918,36 lei, din care s-a achitat parțial suma de 64.689,7 lei rămânând un rest de 32.228,66 lei; nr. 3113823/_ in valoare totala de 138.651,66 lei; nr. 3113833/_ in valoare totala de 13.111,42 lei. Aceste facturi au fost acceptate spre plata de către parata, rămânând un rest de plata neachitat in valoare de 183.991,74 lei.
Cu toate că aceasta a recunoscut debitul, facturile fiscale purtând semnătura și ștampila de primire și acceptare, pârâta refuză achitarea acestor ultime facturi fiscale.
La data de_, reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă. La ora fixată s-au prezentat din partea pârâtei, primarul C. A. E., secretarul Fecheta Vasile A. și consilierul juridic. Ca urmare a discuțiilor avute s-a convenit faptul că pârâta va achita doar debitul principal, fără penalitățile de întârziere cu condiția de a efectua o expertiză în construcții care să stabilească fără echivoc că lucrarea efectuată îndeplinește criteriile stabilite prin obiective, că este în concordanță cu dispozițiile legale, iar Inspectoratul de Stat în Construcții nu are obiecțiuni privind lucrarea
executată. Totodată s-a convenit și referitor la semnarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor ce nu a fost semnat de către reprezentanții pârâtei pe considerentul că lucrarea nu a fost executată conform clauzelor contractuale.
Astfel, reclamanta a fost de acord cu efectuarea expertizei și cu plata acesteia și a convenit cu pârâta să stabilească de comun acord obiectivele expertizei in termen de 4 zile de la data semnării procesului verbal.
La finalul discuțiilor și după întocmirea procesului verbal, primarul comunei s-a enervat pe faptul că reclamanta a solicitat penalitățile de întârziere și a plecat fără să semneze actul.
La discuții au rămas doar secretarul și consilierul juridic cu care s-a convenit să fie trimis procesul verbal, ce a fost întocmit de comun acord pentru a fi semnat de dl. primar. Cu toate că procesul verbal a fost trimis pe e-mail, reprezentanții pârâtei au refuzat să il semneze. Mai mult, reclamanta a fost convocată de C. B. la conciliere directă pe data de 26 septembrie 2011, dată la care a constatat faptul că pe lângă refuzul plății facturilor restante și a invocării altor impedimente în efectuarea plății pârâta nu a mai recunoscut convențiile stabilite de comun acord în cadrul concilierii din data de_ .
Lucrarea contractată a fost finalizată în termenul convenit, conform termenilor contractuali și prevederilor legale, însă, deși a fost recepționată în fapt (din momentul finalizării și până în prezent podul este folosit), pârâta a refuzat în mod constant să încheie procesul-verbal de recepție a lucrării invocând motive ce nu țin de îndatoririle reclamantei.
Cu toate că s-a adus la cunoștința pârâtei faptul că podul construit trebuie întreținut de către beneficiar, iar dacă aceasta nu a îndeplinit aceste lucrări de întreținere, este de la sine înțeles că acea construcție nu se menține intactă ca și la predare. Pe tot parcursul efectuării construcției, pârâta a fost reprezentată de dirigintele de șantier, care a supravegheat lucrările și a acceptat situațiile de lucrări executate, neavând nici o obiecțiune. Mai mult chiar, facturile fiscale a căror plată se solicită au fost emise în baza unui centralizator acceptat la plată de către dirigintele de șantier, iar ulterior facturile fiscale au fost semnate de către un reprezentant din cadrul Primăriei.
Totodată, de la data dării în folosință a obiectului construit de reclamantă, pârâta a acceptat tacit finalizarea lucrării executate, iar motivele invocate în cadrul concilierii directe nu sunt reale, fiind doar invocate pentru a nu achita lucrările executate.
Nici până în prezent pârâta nu a avut obiecțiuni asupra sumelor facturate, nu a restituit facturile fiscale, motiv pentru care acestea sunt înregistrate în contabilitatea pârâtei, ba mai mult chiar sunt semnate spre acceptare, dar cu toate acestea pârâta le refuză la plată.
Neplata acestor facturi, refuzul constant de a încheia proces-verbal de recepție dă dovadă de rea-credință din partea pârâtei, creându-se o situație neplăcuta din punct de vedere financiar pentru reclamantă cu atât mai mult cu cât aceasta este plătitoare de TVA, iar conform legislației în vigoare, TVA-ul și impozitul de 16% pentru sumele înscrise pe facturile fiscale trebuie virat bugetului de stat.
Este mai mult decât evident faptul că, creanța reclamantei este certă, lichidă si exigibilă. În speță creanța este certă deoarece existența ei rezultă din contractul semnat de ambele părți cât și din facturile emise în baza unui contract valabil, facturi acceptate spre plată. Câtimea creanței rezultă din facturi. Creanța este exigibilă pentru o datorie scadentă al cărei termen de plată a expirat.
În drept au fost invocate prevederile art._, 379, 187, 188, 189, 274 Cod pr. civ., art._ Cod Civil, prevederile OG 13/2011, prevederile OUG 34/2006, prevederile Legii 337/2006.
Pârâta C. B. a formulat întâmpinare la data de 04 decembrie 2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că, în principal, invocă excepția de neexecutare a contractului prevăzuta expres la art. 1556 Cod Civil.
Pentru a face dovada susținerilor sale, pârâta a învederat teza 1 din art. 1556 alin. (1) Cod Civil, care prevede că "atunci când obligațiile născute dintr-un contract
sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, intr-o măsura corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi";.
Astfel, obligația de plata a pârâtei provine dintr-un contract de execuție lucrări, contract sinalagmatic prin definiție, fiind enunțat, in art. 1874 cod civil ca și contract de antrepriza pentru lucrări de construcții.
In speța, Contractul de lucrări nr. 4871 din_, având ca părți Primăria Comunei B. și SC T. I. -E. S. prevede ca obligații principale ale părților: executare, finalizare si intretinere a lucrării "Pasarela pietonala peste Râul Someș, localitatea Răscruci, comuna B., județul C. " pentru reclamanta SC T. I. -E.
S., si plata prețului de 2.194.776 lei fara TVA pentru subscrisa, iar la art. 8.1 definește documentele contractului ca fiind documentele depuse in cadrul licitației deschise adjudecate.
In cadrul documentației de atribuire si a documentației pentru licitație este specificat, clar și fără echivoc, modul de realizare a construcției, cuprinzând liste de materiale și proiect tehnic de execuție.
Astfel, atât în proiectul tehnic, cât și în documentația de atribuire, ca si cale de rulare este prevăzuta pavarea podului cu dale din beton. Executantul, fara a avea acceptul beneficiarului, a modificat aceasta soluție tehnica, prin executarea caii de rulare din placi din tabla metalica.
S-a susținut că executantul a modificat calea de rulare in mod unilateral, fara a se consulta inițial cu proiectantul, si fara a avea acordul beneficiarului, deoarece Dispoziția de șantier/_ este emisa de către proiectantul investiției la o data ulterioara datei constatării modificării prin Procesul verbal de control al statului in faza determinanta încheiat în data de_, pct. 3 Constatări, deși este datată_ .
Astfel, Dispoziția de șantier, fara număr din data de_ este înregistrata la sediul autorității contractante spre aprobare la data de_, așa încât, în conformitate cu prevederile art. 67 din Norma metodologica de aplicării a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, este nulă de drept datorită nerespectării dispozițiilor exprese privind acceptarea scrisă a beneficiarului investiției.
Raportat la aceste considerente, pârâta consideră că executantul nu a respectat prevederile contractului de execuție, modificând unilateral prevederile acestuia, fapt pentru care se încadrează în dispozițiile exprese ale art. 1556 Cod Civil, prin neexecutarea contractului.
În ceea ce privește fondul cauzei, în plus față de susținerile privind legalitatea modificării contractului de execuție prin modificarea clauzelor contractului de execuție de lucrări, pârâta a arătat că susținerile reclamantei în sensul că a executat lucrarea contractată conform prevederilor legale in materie precum si a celor contractuale sunt in totalitate eronate, raportat la prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991, care dispun că "Art. 3. - (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru: [...]c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, [...]".
Astfel, au fost învederate prevederile Autorizației de construire nr. 1137/_, în care, ca și parte integrantă sunt cuprinse documentația tehnica PAC/PAD - vizata spre neschimbare.
Documentația tehnică prevede realizarea Obiectivului Pasarela pietonala peste râul Someș între localitățile B. si Răscruci având ca si cale de rulare dale din beton armat.
Totodată, reclamanta învederează instanței faptul că a întocmit centralizatoare financiare, care aveau la bază situații de lucrări acceptate de către dirigintele de șantier, în calitate de reprezentant al beneficiarului, iar urmarea a fost emiterea unor facturi fiscale acceptate la plată de către pârâtă.
Față de aceste susțineri, s-a arătat că reclamanta se găsește într-o evidentă eroare, atât față de mandatul de reprezentare a dirigintelui de șantier, cât și față de modalitatea de acceptare la plata a facturilor de către beneficiarul lucrării, autoritate contractantă.
În ceea ce privește mandatul de reprezentare al dirigintelui de șantier, s-a arătat că acesta este unul simplu, care se identifică cu prevederile art. 44 din procedura de autorizare a diriginților de șantier prin care se stabilesc obligațiile și atribuțiile persoanelor autorizate în acest sens și în care nu există o prevedere conform căreia dirigintele de șantier poate accepta, în numele beneficiarului, situații de lucrări sau situații financiare, ci, dimpotrivă, stabilesc în sarcina acestuia obligația de verificare a situațiilor de lucrări, în ceea ce privește conformitatea cu documentația tehnică, proiectul avizat și procedurile de lucru folosite.
În aceste condiții este evident faptul că dirigintele de șantier nu putea accepta, în numele beneficiarului, documente emise de către executant, acceptare care se face în mod expres, în scris, exclusiv de către reprezentantul legal al autorității contractante.
În ceea ce privește acceptarea la plată de către beneficiar, pârâta a arătat că orice document este prezentat la registratura instituției se stampilează și i se atribuie un număr de ordine, pentru ca, ulterior, ordonatorul principal de credite să accepte sau nu la plată facturile fiscale, prin completarea formulei "bun de plată" și prin aplicarea semnăturii proprii, operație care nu s-a desfășurat în speța de față.
Totodată, au fost învederate prevederile legale în materie de achiziții publice, calitatea lucrărilor și recepții de lucrări, prin care se stabilesc clar și neechivoc modalitatea de lucru și modalitatea de decontare a lucrărilor.
Astfel, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții prevede la art. 23 lit. e, f si g, obligațiile executanților de lucrări în ceea ce privește respectarea în totalitate a proiectului tehnic și interdicția de modificare a acestuia fără acordul expres al beneficiarului.
De asemenea, Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, prevede modalitatea prin care o factură se poate deconta de către investitor, respectiv prin acceptarea recepției de către comisia de recepție numită în acest sens.
La art. 14 din Regulament se prevede clar și neechivoc atribuția comisiei de recepție privind verificarea conformității lucrării cu proiectul tehnic.
In speța de față Comisia de recepție a concluzionat faptul ca investiția nu respecta prevederile proiectului, astfel încât nu se poate recepționa lucrarea existentă.
Totodată, reclamanta a încălcat cu bună-știință si rea-credință prevederile contractuale care prevăd la art. 13, obligația executantului de a constitui garanția de bună execuție a contractului, în sumă de 130.589 lei.
Astfel, executantul, contrar prevederilor contractului, a constituit garanția de bună-execuție prin scrisoare de garanție bancară, și nu prin rețineri din facturile achitate, scrisoare de garanție bancara care a expirat în data de_, astfel încât, în prezent, autoritatea contractantă este în imposibilitate de a-și realiza obiectivul.
Reclamanta învederează instanței faptul că, în urma concilierilor directe convocate în conformitate cu prevederile art. 7201, pârâta nu a respectat înțelegerea si nu a recunoscut unele aspecte convenite inițial. Astfel, reclamanta, prin propriile susțineri, își recunoaște reaua-credință și nu dorește rezolvarea amiabila a acestui diferend.
Astfel, reclamanta susține faptul ca părțile au convenit la efectuarea unei expertize in construcții, având ca si obiectiv principal stabilirea faptului ca lucrarea efectuata indeplineste criteriile stabilite prin obiectivele investiției, respectiv prin proiectul tehnic, si ca este in concordanta cu prevederile legale in materie de construcții, expertiza care sa fie prezentata si aprobata de către Inspectoratul de Stat in Construcții, fapt real, care insa nu s-a finalizat niciodată. Pârâta considera ca obiectivele erau deja stabilite prin intelegerea verbala, astfel cum s-au prezentat mai sus, insa, raportat la faptul ca reclamanta stie, fara putința de tăgada, faptul ca nici un expert nu poate susține respectarea normelor legale in materie de construcții, aceasta, in mod deliberat, a evitat contractarea unei astfel de lucrări.
In ceea ce privește susținerile reclamantei, privind faptul ca pârâta trebuie sa intretină podul construit de reclamanta, se considera ca acestea incalca in mod flagrant prevederile Codului civil, care, la art. 1851 stabilesc clar riscul contractului, care aparține antreprenorului, pana la predarea lucrării.
Reclamanta susține de asemenea faptul ca, de la data darii in folosința a obiectivului construit, pârâta a acceptat tacit finalizarea lucrării executate, fapt de asemenea neadevărat, raportat la faptul că, prin legile speciale privind realizarea și recepția lucrărilor de construcții nu există prevăzut un asemenea termen, și, de asemenea, obiectivul nu a fost dat în folosință.
Faptul ca acest obiectiv este deschis si lăsat nesupravegheat de către constructor, lucru care nu echivalează cu darea in folosința, reprezintă o încălcare flagrantă, de către executant, a prevederilor art. 10.6 și 10.7 din contractul de lucrări nr. 4871/_
, care prevăd obligativitatea executantului de a asigura menținerea în bună stare a lucrărilor, până la data semnării procesului-verbal de recepție.
În ceea ce privește caracterele creanței, pârâta a arătat că creanța nu este certă, deoarece așa cum s-a arătat anterior, parte din câtimea pretinsă o reprezintă contravaloarea garanției de bună-execuție a contractului. Creanța nu este lichidă, atâta vreme cât facturile fiscale nu au fost corelate cu situațiile de lucrări acceptate. Creanța nu este exigibilă, atâta vreme cât procesul-verbal de recepție nu a fost semnat, executantul executând o lucrare neconformă cu proiectul tehnic aprobat.
Reclamanta solicită achitarea sumei de 31.608,52 lei cu titlu de dobânzi legale, precum si la plata dobânzilor legale pana la data achitării integrale a debitului. Fata de aceste solicitări, pârâta a arătat ca o creanța căreia ii lipsesc caracterele esențiale si care nu a devenit scadenta nu poate fi purtătoare de dobânzi legale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 10 decembrie 2012, reclamanta S.C. T. I. -E. S.R.L. a arătat că
temeiul juridic al invocării excepției de neexecutare a contractului îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre aceste obligații este cauza juridică a obligației corelative. In speța dedusa judecații, nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului, respectiv, nu se poate vorbi despre vreo presupusă neexecutare din partea reclamantei care să poată fi invocată în apărare de către parata, deoarece reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de achiziții publice care ii incumbau.
S-a arătat că schimbarea soluției tehnice a fost efectuată respectând toate normele în vigoare privitoare la astfel de construcții și toate aceste modificări care au survenit în timpul derulării contractului au fost efectuate cu acordul proiectantului, dirigintelui de șantier, in calitate de reprezentant al beneficiarei pârâte, fiind considerate astfel acceptate de aceasta. Prin urmare, toate aceste modificări survenite, despre care s-a făcut vorbire mai sus, nu pot fi considerate ca o neexecutare sau o executare necorespunzătoare a obligațiilor din partea reclamantei, deoarece acestea au fost acceptate de către beneficiară.
De asemenea, aceste neconcordanțe ale proiectului nu au reprezentat pana la acest moment nici o inconveniență din partea paratei, aceasta efectuând o plata parțiala aferenta primei facturi fiscale emise de reclamantă în temeiul contractului. Astfel, se considera cu just temei ca aceasta plata nu reprezintă altceva decât încă o dovadă a faptului că a acceptat schimbarea proiectului și datorează și întregul debit pe care reclamanta îl solicită prin cererea introductivă.
Pe tot parcursul efectuării construcției, pârâta a fost reprezentată de dirigintele de șantier, care a supravegheat lucrările și a acceptat situațiile de lucrări executate, neavând nici o obiecțiune. Mai mult chiar, facturile fiscale emise a căror plată se solicită au fost emise în baza unui centralizator acceptat la plată de către dirigintele de șantier, iar ulterior facturile fiscale au fost semnate de către un reprezentant din cadrul Primăriei.
Art. 14.3 alin 1 din contract prevede că "achizitorul are dreptul de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor și de a stabili conformitatea lor cu specificațiile din anexele la contract. Părțile contractante au obligația de a notifica, în scris, una celeilalte, identitatea reprezentanților lor atestați profesional pentru acest scop, și
anume responsabilul tehnic cu execuție din partea executantului și dirigintele de șantier sau, daca este cazul, altă persoană fizică sau juridică atestată potrivit legii, din partea achizitorului."
De asemenea, art. 13 și 21 lit. d din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și art. 75 lit. a pct. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd că investitorul asigură verificarea executării corecte a lucrărilor de construcții prin diriginte și că verificarea calității execuției lucrării se realizează tot prin dirigintele de șantier care urmărește ca execuția lucrărilor să se facă în concordanță cu autorizația emisă, cu respectarea proiectului tehnic și a normelor în vigoare.
Conform acestui articol reprezentantul pârâtei, responsabil cu supravegherea lucrărilor, executarea acestora conform dispozițiilor legale și în conformitate cu documentația tehnică și actele subsecvente a fost dirigintele de șantier.
Mai mult decât atât, dirigintele de șantier are în mod clar stabilite obligațiile sale care coincid cu cele de mai sus in Ordinul nr. 595/2007 privind Aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de șantier la capitolul IX art. 35:
Totodată pârâta susține că fiecare act de acceptare la plată este prezentat la registratură unde se ștampilează și i se atribuie un număr de ordine, fapte ce țin de organizarea internă a fiecărei instituții în parte și pe care reclamanta nu avea de unde să le cunoască, însă toate cele 3 facturi neachitate poartă ștampila și semnătura de primire a pârâtei. Susținerea că aceste facturi ar fi trebuit să conțină scris formula
"bun de plată" și primarul în calitate de ordonator de credite să semneze personal sunt detalii pe care angajații comunei ar fi trebuit să le cunoască, dar din moment ce facturile fiscale poartă ștampila comunei, aceste detalii nu fac diferența.
Mai mult chiar, prin întâmpinarea formulată pârâta nu are obiecțiuni nici acum asupra sumelor facturate, nu a restituit facturile fiscale reclamantei, motiv pentru care acestea sunt înregistrate în contabilitatea pârâtei, dar cu toate acestea pârâta le refuză la plată. În situația în care pârâta nu ar fi acceptat spre plată aceste facturi, nu le înregistra în contabilitate și le restituia reclamantei, mai mult una din facturi obiect al prezentei cauze a fost achitată parțial.
Chiar dacă pârâta susține că dirigintele de șantier nu putea accepta documente în numele beneficiarului, s-a arătat că pe parcursul desfășurării lucrărilor, toate centralizatoarele financiare emise în baza situațiilor de lucrări erau acceptate de către dirigintele de șantier, deoarece acesta era reprezentantul pârâtei pe șantiere și el avea cunoștință despre lucrările efectuate și materialele utilizate. În baza acestor acte se emiteau facturile, care în speță au fost acceptate la plată de către reprezentantul primăriei. Aceasta era procedura pe parcursul desfășurării lucrărilor, nu au existat obiecțiuni din partea pârâtei până la aceste 3 facturi. Conform Ordinului nr. 595/2007 privind Aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de șantier, capitolul IX art. 35 pct. 20 dirigintele de șantier, în calitate de reprezentant al pârâtei putea accepta la plată numai lucrările corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
S-a mai arătat că pe parcursul executării lucrărilor de construcție, de comun acord cu proiectantul și dirigintele de șantier au convenit modificarea căii de rulare din plăci de beton cu tabla striată prefabricată de 5 mm sudată continuu, deoarece dacă ar fi utilizat plăcile de beton așa cum apăreau în proiectul inițial risca să se surpe podul datorită greutății foarte mari a betonului armat.
Prin schimbarea acestei soluții care acoperă de fapt partea superioară a podului nu se aduce atingere sub nici un fel rezistenței construcției, nici comportamentului materialului în timp, nici nu afectează în vreun fel construcția executată și nu a adus nici o modificare cu privire la prețul contractului.
Prin Dispoziția de șantier nr. 4 din data de_ părțile au convenit de comun acord că aceasta ar fi soluția pentru a se evita încărcarea podului, iar structura de rezistență a construcției să nu cedeze din cauza greutății.
Faptul că dirigintele de șantier nu a dus la cunoștința beneficiarului schimbarea profilelor de pe suprafața podului nu a fost adus la cunpștința reclamantei și nici nu îi incumbă acesteia, fiind de datoria lui să-și informeze clientul.
De asemenea, după ce s-a luat decizia de a modifica profilele de beton cu cele din tablă reclamanta a continuat lucrarea până a finalizat-o, fără ca pârâta să oprească lucrările și să-i atragă atenția asupra faptului că nu este de acord cu finalizarea construcției în acest fel.
Totodată, luarea acestei decizii a avut la bază Nota justificativă nr. 426/02.04.200Q emisă de Proiectantul S.C. 4 I INVEST S.R.L., care a motivat schimbarea soluției tehnice din beton armat într-o soluție mult mai suplă și mai ușoară a tablierului metalic pe următoarele aspecte: implicațiile în timp din încărcări permanente, degradări ale betonului în infrastructură, afuieri la fundația pasarelei, defecțiuni a betonului la sistemul de blocaj a cablurilor portante.
Se poate observa că după schimbarea soluției tehnice, urmare a necesităților învederate, pârâta a mai efectuat și alte plăți, astfel încât din nou s-a adus în atenția instanței acceptarea tacită a acesteia în schimbarea soluției tehnice.
De asemenea, s-a arătat că fiecare finalizare de situație de lucrări ce a fost efectuată de reclamantă a avut acordul Inspectoratului de Stat în Construcții, fiind depusă în acest sens adresa nr. 2948/_ emisă de Inspectoratului de Stat în Construcții la cererea reclamantei prin care se confirmă faptul că lucrările executate respectă normativele în vigoare.
Reclamanta a arătat că nu a înlocuit profilele de beton cu tablă deoarece au fost mai ieftine sau mai ușor de montat, ci cu bună credință a făcut în așa fel încât construcția contractată să fie realizată corespunzător și să nu existe nici un moment riscul cedării acesteia. Astfel cum rezultă din Nota justificativă nr. 426/_ această schimbare s-a realizat fără modificarea valorii (a prețului) lucrării.
Cu toate acestea, podul este funcțional, încă din anul 2009 se circulă pe acesta fără probleme, motiv pentru care se consideră că de la darea în folosință a obiectului construit pârâta a acceptat tacit finalizarea lucrării executate, iar motivele invocate în cadrul întâmpinării formulate nu sunt reale, fiind invocate doar pentru a nu achita lucrările executate.
În motivarea întâmpinării, pârâta susține că reclamanta ar fi încălcat prevederile art. 13 din contract, respectiv nu a constituit garanția de bună execuție, ci a depus scrisoare de garanție bancară care a expirat la data de_, astfel încât în prezent sunt în imposibilitate de a o executa.
Într-adevăr contractul prevede că garanția de bună execuție se constituie prin rețineri succesive din situațiile de lucrări acceptate la plată, însă doar în acest moment pârâta aduce la cunoștință faptul că nu este de acord cu constituirea garanției sub formă de scrisoare de garanție bancară. Această scrisoare a fost depusă în momentul în care s-au început lucrările, iar faptul că doar în acest moment au obiecțiuni în această privință duce la concluzia că a fost de acord cu scrisoarea de garanție bancară, a acceptat-o în mod tacit, altfel i-ar fi adus la cunoștință reclamantei că dorește să se constituie garanția prin rețineri succesive. De asemenea, pe parcursul executării lucrărilor scrisoarea de garanție bancară a tot expirat, iar reclamanta a prelungit-o și a depus-o la Primăria B. . În situația în care nu era de acord cu această modalitate de constituire a garanției pârâta putea să refuze primirea scrisorii astfel cum aceasta a fost prelungită de mai multe ori.
Conform art. 13.1 din Contract, garanția se constituie prin rețineri succesive din situațiile de lucrări acceptate la plată, respectiv în momentul în care pârâta plătea o factură emisă de către reclamantă, din valoarea totală a facturii reținea 5%, cuantumul garanției. Din moment ce pârâta a achitat în totalitate facturile emise de reclamantă, fără a reține 5% garanția, implicit a fost de acord cu scrisoarea de garanție bancară.
Conform art. 13.3 din contract, achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună-execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract. Anterior emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție, achizitorul are obligația de a notifica acest lucru executantului, precizând totodată obligațiile care nu au fost respectate.
Se arată că această scrisoare a expirat în data de_, însă dispoziția prin care s-a modificat calea de rulare a fost emisă în_, astfel încât de la momentul în care
beneficiarul a luat cunoștință despre modificarea căii de rulare (aprilie 2009), modificare cu care susține că nu este de acord, până la expirarea scrisorii de garanție bancară (septembrie 2010) este o perioadă de un an jumătate când pârâta avea posibilitatea de a executa scrisoarea.
Prin poziția procesuală depusă la dosar la data de 25 ianuarie 2013
, pârâta C.
B.
, a arătat că nici în acest moment construcția contractată nu este finalizată, lipsind elemente considerate esențiale în existența unui pod peste un curs de apă cum ar fi: apărările la mal (partea de construcție care apară malul în ceea ce privește eroziunea apei în imediata vecinătate a podului), taluzări, elemente de stabilitate.
Mai mult, reclamanta-antreprenor nu a respectat planurile de construcție, nu a respectat proiectul tehnic agreat, încercând predarea către beneficiar a unei construcții total diferite față de cea comandată și contractată.
Pârâta consideră că reclamanta se găsește într-o gravă eroare de drept în ceea ce privește legislația specifică lucrărilor de construcții, considerând fără temei, că beneficiarul investiției, prin simpla numire a unui diriginte de șantier, pierde controlul efectiv asupra realizării obiectivului contractat, acesta fiind la dispoziția constructorului și a reprezentantului tehnic, dirigintele de șantier.
Astfel, pârâta a învederat că dirigintele de șantier nu este reprezentantul beneficiarului decât exclusiv in ceea ce privește realizarea tehnică a construcției, iar acesta nu se substituie beneficiarului sub nici un aspect.
Dirigintele de șantier, într-o exprimare plastică nu este altceva decât angajatul cu studii tehnice al beneficiarului, care reprezintă sau ar trebui să reprezinte interesele acestuia, fără a-și depăși atribuțiile și fără a se substitui reprezentantului legal al instituției reprezentate.
De altfel, Procedura de autorizare a diriginților de șantier aprobata prin Ordinul nr. 1496 din 2011 al ISC definește dirigintele de șantier astfel: "Art. 7. - (1) - diriginte de șantier - persoana fizica angajata de către investitor/beneficiar, cu obligații privind asigurarea verificării execuției corecte a lucrărilor de construcții, pe tot parcursul lucrărilor".
În ceea ce privește presupusa acceptare, de către beneficiar, prin intermediul dirigintelui de șantier, a modificării proiectului, au fost invocate de pârâtă prevederile art. 23 alin (1), lit. f) din Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcții, care arata clar și neechivoc faptul că investitorul trebuie să iși dea acordul pentru schimbarea soluției tehnice, iar executantul este ținut la neexecutarea oricăror lucrări neaprobate de acesta: "f) utilizarea in execuția lucrărilor numai a produselor si a procedeelor prevăzute in proiect, certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum si gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor si a procedeelor prevăzute in proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate si numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului".
Totodată, prevederile art. 67 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 50
/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea ca acordul modificării soluției tehnice să fie exprimat de către beneficiar, ad validitatem și nu ad probationem, în formă scrisă. "(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pe baza de dispoziție de șantier data de proiectantul lucrărilor si verificata de către un verificator de proiecte atestat in condițiile legii, precum si cu acordul scris al beneficiarului/investitorului/ administratorului/managerului de proiect după caz, se pot admite modificări locale ale soluțiilor tehnice din documentația tehnica - D. T. autorizata fara emiterea unei noi autorizații de construire"
Astfel, coroborând prevederile art. 23, alin (1), lit. f) din Legea nr. 10 din 1995 privind calitatea în construcții cu art. 67 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr.
50 /1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, putem concluziona faptul că executantul era ținut să nu execute o lucrare prin care se modifică proiectul tehnic aprobat fără să dețină acordul scris al beneficiarului.
In ceea ce privește susținerile prin care reclamanta consideră că plata parțială efectuată reprezintă acceptarea schimbării proiectului, recunoașterea completă și fără condiție a întregului debit, s-a arătat că contractul de lucrări nr. 4871 din_ ,
având ca parti Primăria Comunei B. si SC T. I. -E. S. a fost încheiat ca urmare a aprobării unei finanțări acordate de către Guvernul României în temeiul OG nr. 7/2006 privind dezvoltarea infrastructurii în spațiul rural.
În urma acestor acțiuni, C. B. a primit tranșe de plata anuale, pe care, dacă nu le-ar fi folosit ar fi trebuit returnate la bugetul general consolidat al statului. Astfel, pârâta a preferat să achite totalitatea sumelor primite către executant, considerând că acesta este de bună credință și se va găsi o cale de rezolvare amiabilă a diferendului privind schimbarea soluției tehnice.
Faptul că, mai târziu, s-a dovedit că executantul a acționat cu rea-credință față de pârâtă și a încercat prin diferite modalități să încaseze sume fără temei, nu face decât să întărească convingerea că reclamanta a acționat cu bună-știință în acest mod, urmărind să obțină un profit mai mare, fiind cunoscut faptul că o construcție metalică nu generează aceleași costuri de executare comparativ cu construcțiile din beton armat.
De fapt pe parcursul discuțiilor purtate cu reclamanta, acest argument, al diferenței de preț, a fost unul hotărâtor, deoarece aceasta a refuzat reducerea valorii construcției cu suma corespunzătoare.
Totodată, reclamanta nu a prezentat note de renunțare la produsele ofertate și nefolosite și note de necesitate la produsele noi introduce în structura construcției.
Pentru aceste considerente, se solicită instanței admiterea excepției de neexecutare a contractului.
În ceea ce privește fondul cauzei și relațiile comerciale dintre părțile litigante pârâta a arătat că reclamanta susține că a întocmit facturile fiscale în urma semnării situațiilor de lucrări de către dirigintele de șantier, iar pârâta a acceptat la plată aceste facturi, și, mai mult, a acceptat plata debitului principal, fără penalități de întârziere, cu condiția efectuării unei expertize în construcții care să stabilească fără echivoc că lucrarea executată îndeplinește criteriile stabilite prin obiective, că este în concordanță cu dispozițiile legale, iar Inspectoratul de Stat în Construcții nu are obiecțiuni privind lucrarea executată.
Reprezentantul legal al pârâtei nu poate accepta semnarea unui proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor câtă vreme acest document este atribuția exclusivă a comisiei de recepție, care acționează în mod independent și ale cărei atribuții sunt stabilite prin lege specială.
Astfel, potrivit Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții si instalații aferente acestora, emis de Guvernul României și publicat în MOf. 193/1994. "Art. 1. - Recepția constituie o componenta a sistemului calității in construcții si este actul prin care investitorul declara ca accepta, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție. "
Atribuțiile comisiei de recepție sunt stabilite la art. 14. din Regulament, o componenta esențiala în speța de față fiind obligativitatea comisiei de a verifica concordanța dintre documentația tehnică aprobată și lucrarea executată. "Art. 14. - Comisia de recepție examinează obligatoriu: respectarea prevederilor din autorizația de construire, precum si avizele si condițiile de execuție impuse de autoritățile competente; executarea lucrărilor in conformitate cu prevederile contractului, ale documentației de execuție si ale reglementarilor specifice, cu respectarea exigentelor esențiale, conform legii; referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul in care a fost executata lucrarea. Investitorul va urmări ca aceasta activitate sa fie cuprinsa in contractul de proiectare; terminarea tuturor lucrărilor prevăzute in contractul încheiat intre investitor si executant si in documentația anexa la contract. In cazurile in care exista dubii asupra înscrisurilor din documentele cârtii tehnice a construcției, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe si alte teste; valoarea declarata a investiției. Examinarea se efectuează in toate cazurile prin cercetarea vizuala a construcției si analizarea documentelor conținute in cartea tehnica a construcției".
Așa cum se poate observa cu ușurință din parcurgerea textului legal, comisia de recepție va controla, în speța supusă judecății, existența acordului scris al beneficiarului investiției, iar în cazul în care acest acord nu există, comisia va fi nevoită
să solicite respingerea recepției, în conformitate cu prevederile 18 din Regulamentul de recepție, care prevede: "Art. 18. - Comisia de recepție recomanda respingerea recepției daca se constata vicii care nu pot fi înlăturate si care prin natura lor împiedica realizarea uneia sau a mai multor exigente esențiale, caz in care se impun expertize, reproiectari, refaceri de lucrări etc. "
Reclamanta susține de asemenea faptul că și-a respectat în totalitate obligațiile contractuale, că a finalizat investiția la termenul convenit și că a acționat sub supravegherea dirigintelui de șantier. Pârâta a arătat că nu va relua discuția privind atribuțiile dirigintelui de șantier, acestea fiind dezbătute atât în întâmpinare, cât și în prezenta poziție procesuală, rezumându-se la a anexa prezentei Contractul de prestări- servicii nr. 3725/_ încheiat între pârâtă și Revinvest Consulting S. cu privire la activitatea de dirigenție de șantier, care nu conține nici o clauză expresă cu privire la atribuții suplimentare, care exced prevederile Ordinului nr. 595/2007 privind Aprobarea Procedurii de autorizare a diriginților de șantier.
În opinia pârâtei, având în vedere necesitatea acceptării modificării soluției tehnice prevăzută la art. 67 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în forma scrisă, ad validitatem, se consideră că, în cazul în care autoritatea contractantă ar fi dorit delegarea acestei atribuții, contractul de prestări servicii ar fi trebuit să conțină o clauză expresă, deoarece exced cadrului legal al autorizării dirigintelui de șantier.
Este astfel evident faptul că pârâta a considerat că atribuțiile dirigintelui de șantier sunt cele legale, fără să exceadă cadrul autorizării.
În ceea ce privește considerațiile executantului - reclamant, cum că dirigintele de șantier a acționat ca și reprezentant legal al beneficiarului, sunt total eronate, iar eroarea nu poate fi pusă în sarcina pârâtei, ci îi aparține reclamantei în totalitate. Astfel, nu se poate substitui semnătura dirigintelui de șantier pe o dispoziție de șantier unei acceptări a modificării soluției tehnice din partea beneficiarului.
In ceea ce privește acceptarea la plată a facturilor, de către beneficiar, reclamanta susține faptul că simpla ștampilare și înregistrare constituie o acceptare la plată. Într- adevăr, jurisprudența susține aceste susțineri, însă, acest caz fiind unul special, putem aprecia că facturile nu au fost acceptate la plată fără protest.
În calitatea pârâtei de autoritate publică locală, aceasta se supune normelor speciale elaborate în vederea transparenței și eficienței utilizării fondurilor publice, astfel încât orice operație financiară este supusă controlului financiar preventiv, astfel cum este definit prin OG nr. 119/1999.
În speță, raportat la faptul că pârâta a avut obiecțiuni în ceea ce privește atât valoarea, cât și titlul legal din care provine (valoarea nu a fost actualizată conform aplicării unui proiect modificat), controlul financiar preventiv nu a putut fi exercitat până la efectuarea demersurilor de recepționare a construcției.
În ceea ce privește garanția de bună execuție, pârâta a acceptat într-adevăr constituirea acesteia prin scrisoare de garanție bancară, învederând instanței doar faptul că, în acest moment nu are constituită o astfel de garanție, iar din suma solicitată consideră că este îndreptățită la a reține valoarea acesteia, până la rezolvarea oricăror diferende, iar construcția va putea fi recepționată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
S-a arătat că OUG nr. 34/2006 stabilește cadrul legal de desfășurare și principiile aplicate achizițiilor publice, normă legală în conformitate cu prevederile căreia s-a încheiat contractul de lucrări, izvor al obligațiilor reciproce dintre părțile litigante în prezenta cauză.
Art. 2 din OUG nr. 34/2006 stabilește principiile aplicate achizițiilor publice, la alin. (2) lit. e și f fiind menționate principiile proporționalității și eficiența utilizării fondurilor.
În opinia pârâtei, aceste principii, care stau la baza achizițiilor publice o împiedică să acționeze în sensul dorit de reclamantă, datorită modului în care aceasta încearcă să folosească mijloace dolosive.
Astfel, având în vedere faptul că, în măsura în care reclamanta nu dovedește proporționalitatea dintre materialele utilizate la construcția pasarelei și materialele
contractate, acest principiu ar fi încălcat, fiind evidentă diferența de preț dintre materiale, în favoarea sa, generând un profit suplimentar care nu poate fi în sarcina cocontractantului.
De asemenea, pârâta, conform principiului eficienței utilizării fondurilor publice, este obligată să acționeze în sensul clarificării sumei reale care reprezintă costurile construcției, pentru a respecta proporțiile prin oferta declarată câștigătoare în cadrul licitației publice, unde reclamanta a depus o ofertă, nevalabilă la momentul executării efective a construcției, având în vedere faptul că a acționat prin schimbarea materialelor și modificarea proiectului tehnic.
Prin poziția procesuală depusă la dosar la data de 28 ianuarie 2013 reclamanta
S.C. T. I. -E. S.R.L
a arătat că la data de_ s-a semnat Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 6970/2009 prin care s-au constatat următoarele: rampele de acces pe pasarelă sunt necompactate; o parte din contravântuiri sunt făcute din cornier adăugat și sudat, nevopsit; calea de pod prezintă urme de rugină la punctele de sudură și este executată din tablă striată conform Dispoziției de șantier nr. 4 din_, neacceptată de beneficiar. Proiectul prevedea dale din beton de 10 cm grosime; parapeții din proiecție nu au montate la capete elemente de închidere.
Ulterior semnării acestui proces-verbal, reclamanta a remediat deficiențele constatate prin procesul-verbal, fapt pe care l-a adus la cunoștința pârâtei prin adresa nr. 47/_ .
Tot din inițiativa reclamantei și ca urmare a nenumăratelor adrese de convocare a comisiei de recepție, la data de_ s-a semnat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, conform căruia s-au remediat lucrările cu obiecțiuni din procesul-verbal de recepție nr. 6970/2009, singura obiecțiune a fost calea de pod ce nu a fost executată conform proiectului, iar dispoziția de șantier nu a fost acceptată de beneficiar.
Astfel, elementele considerate esențiale ce ar lipsi conform susținerilor pârâtei nu au fost consemnate în nici unul din procesele-verbale de recepție, fiind prima data când îi sunt aduse la cunoștință aceste aspecte.
Reclamanta susține în continuare că podul a fost construit conform documentației, lucru ce poate fi confirmat doar de o expertiză în construcții, această probă fiind absolut necesară lămuririi si soluționării corecte a prezentei cauze.
Ulterior datei de_, data emiterii dispoziției de șantier nr. 4, pârâta a solicitat reclamantei prezentarea unui proiect tehnic de montaj al suprastructurii metalice. Prin Adresa nr. 782/_ reclamanta a răspuns pârâtei, în sensul de a comunica planul de montaj "Pasarelă metalică B. ". Nici după comunicarea planului de montaj a pasarelei astfel cum a fost modificată prin dispoziția de șantier, nici beneficiarul personal și nici prin dirigintele de șantier nu au avut obiecțiuni și nici nu au solicitat oprirea lucrărilor și efectuarea lucrării conform documentației inițiale.
Pârâta susține că scopul pentru care s-a schimbat proiectul prin Dispoziție de șantier nr. 4/_ a fost obținerea unui profit mai mare. Astfel cum rezultă și din dispoziția de șantier "valoarea contractului rămâne neschimbată", iar în ceea ce privește discuțiile referitoare la reducerea valorii construcției, acestea nu au avut loc.
Ulterior emiterii Dispoziției de șantier nr. 4/_, prin care s-a modificat calea de rulare, reclamanta a notificat Inspectoratul de Stat în Construcții pentru a participa la fazele determinante, însă această instituție nu a avut obiecțiuni cu privire la modificarea căii de rulare.
Se susține faptul că reclamanta nu ar fi întocmit note de renunțare la produsele ofertate și nefolosite și note de necesitate la produsele noi introduse în structura construcției. Anexat s-a depus nota de renunțare și nota de comanda suplimentara care au fost depuse la parata, se afla la documentația acesteia, din care rezulta că nu a fost schimbată valoarea.
Referitor la procesul verbal întocmit ca urmare a concilierii directe din data de _
, se susține că obiectivele pârâtei nu trebuiau comunicate reclamantei, ci expertului propus de aceasta. Aceste susțineri nu sunt reale, aspect ce poate fi lămurit doar printr-o simplă lecturare a procesului verbal expertiza se va efectua conform obiectivelor stabilite de comun acord de către părțile litigante. Reprezentanții comunei
B. convin să comunice în scris obiectivul pe care doresc sa-l lămurească cu privire la calea de rulare, înscris care va fi trimis reclamantei în termen de 4 zile de la data semnării prezentei.
În ceea ce privește plata onorariului expertului principal, reprezentantul creditoarei este de acord cu efectuarea plății acestui onorariu, iar în situația în care C.
B. dorește numirea unui expert asistent, comuna va achita onorariul acestuia.
Înțelegerea părților a fost rezolvarea diferendului pe cale amiabilă și în acest sens urma să se contacteze un expert sau chiar și un expert asistent din partea pârâtei, doar după ce pârâta comunica obiectivele la expertiză și părțile cădeau de acord asupra variantei finale de obiective. Având în vedere că pârâta nu a comunicat obiectivele la expertiză, nu s-a mai contactat nici un expert pentru efectuarea unei expertize a cărei concluzii în mod sigur nu erau acceptate de pârâtă având în vedere că nu a propus obiective.
În ceea ce privește semnarea procesului-verbal de recepție, s-a arătat că reprezentantul comunei nu poate accepta semnarea procesului verbal de recepție a lucrării, însă la concilierea directă, pe lângă primar au mai participat și secretarul și consilierul juridic din cadrul Primăriei B., persoane care au făcut parte din comisia de recepție din data de_ și_ .
Având în vedere că la momentul în care se dorea soluționarea diferendului pe cale amiabilă, dorința comună a ambelor părți a fost lămurirea aspectelor privind respectarea proiectului, durabilitatea și costurile lucrării finale printr-o expertiză în construcții se solicită instanței să admită această probă.
Pârâta a anexat contractul de prestări servicii nr. 3725/_ încheiat între Consiliul Local B. și Revinvest Consulting S. . Din contract reiese că la momentul semnării acestui contract comuna a fost reprezentată de primar Baciu Vasile, însă semnătura acestuia de pe contract este total diferită față de semnătura de pe adresa nr. 3887/_, semnată de același primar.
În cadrul întâmpinării, pârâta susține că "orice document este prezentat la registratura instituției, se ștampilează și i se atribuie un număr de ordine" însă acest contract nu prezintă nici un număr de înregistrare, mai mult este datat_ la aproximativ un an de la data semnării contractului de lucrări, iar de la art. 4.2 numerotarea trece la art. 11.1, probabil lipsind restul prevederilor contractuale.
Atât timp cât la dosarul cauzei s-a depus un contract-cadru, fără a se specifica vreo obligație din partea prestatorului-diriginte de șantier, prezumând că într-adevăr acesta este contractul semnat între pârâtă și dirigintele de șantier, obligațiile acestuia din urmă sunt cele rezultate din lege.
Astfel cum rezultă din atribuțiile dirigintelui de șantier, astfel cum sunt prevăzute de lege, acesta era un reprezentant al beneficiarului pe șantier, se ocupa de toate problemele tehnice, având studii de specialitate în acest sens, putea semna documente, participa la verificarea în faze determinante în situația în care construcția și documentele ce s-au emis pe parcursul acesteia nu ar fi respectat normele legal și nu ar fi fost în concordanță cu dorința angajatorului, respectiv a beneficiarului, pârâta din prezenta cauză, avea posibilitatea să aducă la cunoștința acesteia, mai mult putea dispune oprirea execuției și refacerea lucrărilor executate necorespunzător.
Atât timp cât construcția a fost finalizată, și doar ulterior, în momentul în care s-a pus problema plății restului de preț și a semnării procesului verbal de recepție, beneficiarul a ridicat obiecțiuni cu privire la modalitatea de construire a podului și actele ce au stat la baza acestuia, duce la concluzia că acesta a fost de acord cu construcția, singura problemă fiind achitarea restului de preț. De asemenea, pârâta face referire în poziția procesuală la niște discuții care pretinde că ar fi existat cu privire la diminuarea prețului, ceea ce duce la concluzia că dacă reclamanta ar fi diminuat prețul, probabil ar fi rezolvat conflictul pe cale amiabilă. Astfel cum s-a mai arătat nu au existat astfel de discuții și nici pârâta nu a prezentat acte, adrese în acest sens.
Prin întâmpinare pârâta arată că "dirigintele de șantier nu putea accepta in numele beneficiarului documente emise de executant". Reclamanta a anexat Adresa nr. 6151/_ ce cuprinde centralizatoare financiare semnate doar de dirigintele de
santier in numele beneficiarului. Astfel cum s-a susținut si prin răspunsul la intampinare, toate actele au fost semnate doar de dirigintele de șantier in calitate de reprezentant al beneficiarului.
În ceea ce privește facturile a căror contravaloare este solicitată prin acțiunea introductivă, pârâta susține că, deși acestea poartă semnătura și stampila comunei, nu au fost acceptate la plată. De asemenea, se susține că au avut obiecțiuni cu privire la valoare, însă nu a fost comunicată reclamantei nici o adresă prin care se solicită diminuarea cuantumului, împreună cu facturile în original atașate pentru a fi anulate. Și în prezent facturile sunt înregistrate în contabilitatea pârâtei.
Pârâta susține că o construcție metalică nu generează aceleași costuri de executare comparativ cu construcțiile din beton armat. În momentul în care s-a făcut modificarea s-a întărit și structura de rezistență, generând costuri suplimentare. Astfel cum rezultă și din nota de pe dispoziția de șantier, valoarea a rămas neschimbată.
Pârâta solicită ca reclamanta să facă dovada proporționalității dintre materialele utilizate la construcția pasarelei și materialele contractate, reclamanta fiind de acord cu această solicitare, singura modalitate prin care se poate lămuri acest aspect este o expertiză în construcții.
Prin poziția procesuală, se susține că urmare a unei înțelegeri cu proiectantul s-a modificat proiectul tehnic. Subscrisa am avut calitatea de executant, respectiv de a executa lucrarea în conformitate cu proiectul și actele anexe întocmite de proiectant.
În ceea ce privește garanția de bună execuție, pârâta recunoaște că constituirea garanției de bună execuție s-a făcut prin scrisoare de garanție bancară, cu toate că prin întâmpinare susține că reclamanta a încălcat cu rea-credință prevederile contractului, stabilind în mod unilateral modalitatea de constituire a garanției.
De asemenea, pârâta arată că, având în vedere că în acest moment nu există constituită o astfel de garanție, din suma solicitată de reclamantă este îndreptățită să rețină valoarea acesteia.
Suma solicitată de către reclamantă este cu titlu de rest preț neachitat, sub nici o formă nu reprezintă o garanție de bună execuție ce poate fi reținută de către beneficiar în condițiile dispozițiilor contractuale. Mai mult, pârâta nici nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens.
Se arată că această scrisoare a expirat în data de_, însă dispoziția prin care s-a modificat calea de rulare a fost emisă în_, astfel încât de la momentul în care beneficiarul a luat cunoștință despre modificarea căii de rulare (aprilie 2009), modificare cu care susține că nu este de acord, până la expirarea scrisorii de garanție bancară (septembrie 2010) este o perioadă de un an și jumătate când pârâta avea posibilitatea de a executa scrisoarea.
Pârâta în mod nelegal refuză plata acestei sume motivat pe faptul că o reține deoarece nu este constituită garanția de bună execuție, având la dispoziție scrisoarea de garanție bancară pe care o putea executa, în perioada de valabilitate a acesteia.
Astfel cum s-a solicitat, reclamanta consideră că se impune, în probațiune, efectuarea unei expertize în construcții, care să lămurească atât pârâta, cât și instanța, aspectele legate de: respectarea documentației și a proiectului, proporționalitatea, din punct de vedere al prețului, dintre materialele utilizate și cele contractate, durabilitatea construcției efectuate față de cea care inițial a fost contractată.
În probațiune au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii V. M. și R. E. pentru reclamantă( filele 159, 160), respectiv cu martorul C. A. E. încuviințat pârâtei( fila 158).
Atât reclamanta, cât și pârâta au depus concluzii scrise avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, la data de_ a fost încheiat contractul de lucrări nr. 4871/2007 în temeiul OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică prin care Primăria comunei B., în calitate de achizitor, pe de o parte și S.C. T. I. E. S., în calitate de executant, pe de altă parte au convenit executarea și întreținerea lucrării
intitulată ˝pasarelă pietonală peste râul Someș, localitatea Răscruci, comuna B., jud. C. pentru prețul de 2.194.776 de lei fără TVA.
Potrivit art. 10.1 din acest contract executantul are obligația de a executa și finaliza lucrările, precum și de a remedia viciile ascunse, cu atenția și promptitudinea cuvenită, în concordanță cu obligațiile asumate prin contract, inclusiv de a proiecta în limitele prevăzute de prezentul contract.
Reclamanta susține faptul că a finalizat de executat lucrarea și a emis facturile fiscale nr. 3113789 din_ în valoare totală de 96.918,36 lei din care s-a achitat parțial suma de 64.689,7 lei, factura fiscală nr. 3113823 din_ în valoare totală de 138.651,66 lei și factura fiscală nr. 3113833 din_ în valoare de 13.111,42 lei, toate aceste facturi fiind acceptate la plată de către pârâtă, însă a rămas un rest de plată neachitat în valoare de 183.991,74 lei pe care pârâta refuză a-l achita.
În mod cert la acest moment nu s-a realizat recepția finală a lucrării de către comisia de recepție. Astfel, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 6970 din data de_, la rubrica nr.5 - în urma vizitei pe teren la fața locului, comisia constată - sunt menționate următoarele observații: 1. rampele de acces pe pasarelă sunt necompactate; 2. o parte din contravantuiri sunt făcute din cornier adăugat și sudat nevopsit; 3. calea pe pod prezintă urme de rugină la punctele de sudură și este executată din tablă striată de 5mm conform dispoziției de șantier nr. 4 din_, neacceptată de beneficiar; proiectul prevedea dale din beton de 10 cm grosime;4. parapeții de protecție nu au montate la capete elemente de închidere.
Ulterior, la data de_ a fost întocmit un alt proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor( filele 122-124), în care se menționează la rubrica nr. 5 același aspect: calea de pod nu a fost executată conform proiectului, iar dispoziția de șantier nu a fost acceptată de beneficiar, prezentând urme de deformare.
Potrivit art. 18.5 din același contract nr. 4871/2007 plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitivă de către achizitor. Dacă verificarea se prelungește din diferite motive, dar, în special, datorită unor eventuale litigii, contravaloarea lucrărilor care nu sunt în litigiu va fi plătită imediat. Însă, contractul nu va fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului.
Este lipsit de orice dubiu faptul că pe de o parte lucrarea nu a fost recepționată, prin avizarea comisiei de recepție finală și, pe de altă parte, că proiectul nu a fost respectat în totalitate și nu este finalizat. Astfel, calea de acces pe pasarelă a fost modificată față de proiectul inițial care face obiectul contractului din dale din beton în tablă striată, conform dispoziției de șantier nr. 4/2009, neacceptată de beneficiarul C.
.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. f din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții printre obligațiile executantului lucrărilor de construcții se numără și utilizarea în execuția lucrărilor numai a produselor și a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care exista agremente tehnice, care conduc la realizarea cerințelor esențiale, precum și gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor și a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condițiile precizate și numai pe baza soluțiilor stabilite de proiectanți cu acordul investitorului.
Astfel, legea nu lasă loc de nici o interpretare: orice modificare a proiectului î cursul executării lucrării este condiționată de acordul investitorului, în speța de față de acordul pârâtei C. B. .
Indiferent de momentul intrării în vigoare a Normelor tehnice de punere în aplicare a Legii privind calitatea în construcții, înainte sau după modificarea soluției tehnice de către executant privind calea de acces, este cert faptul că orice modificare a procedeelor inițial prezentate are loc doar cu acordul investitorului, respectiv cu acordul pârâtei C. B., beneficiara acestei lucrări.
Reclamanta a susținut faptul că acceptul dirigintelui de șantier este suficient pentru a aprecia că investitorul beneficiar a acceptat această modificare prin semnarea dispoziției de șantier nr. 4 din_ .
Instanța observă că raportat la atribuțiile prevăzute de lege pentru dirigintele de șantier, respectiv art. 44 pct. B subpct. 14 din Ordinul nr. 1496/2011 privind procedura autorizării diriginților de șantier, în cazul schimbării soluției tehnice în cursul executării lucrării dirigintele de șantier are exclusiv atribuția de a verifica, în calitate de reprezentant al beneficiarului, respectarea prevederilor legale în cazul schimbării soluțiilor tehnice pe parcursul execuției lucrărilor.
Din perspectiva normei legale mai sus amintite, instanța constată că reclamanta nu a avut acordul investitorului pentru schimbarea soluției tehnice privind schimbarea căii de rulare întrucât se poate observa că dirigintele de șantier, prin semnarea acelei dispoziții de șantier nr. 4/2009 nu a complinit acordul investitorului, neavând o asemenea atribuție legală.
Nu are relevanță faptul că investitorul a cunoscut sau nu această modificare a proiectului, nu are importanță că acesta a lăsat impresia sau nu că acceptă această modificare, cât timp reclamanta solicită intervenția instanței de judecată pentru a-i fi protejate drepturile patrimoniale izvorâte din acest contract este necesar a face dovada îndeplinirii de către aceasta a tuturor obligațiilor sale atât contractuale, cât și legale.
Totodată, din cuprinsul depoziției martorului R. E., dirigintele de șantier al pârâtei, rezultă că, deși în proiectul inițial era prevăzută, lucrarea de apărare de mal nu a fost finalizată nici până la această dată. Astfel, dincolo de modalitatea de executare a lucrării contractate din perspectiva respectării proiectului inițial, reclamanta a dovedit prin propriul său martor că lucrarea nu este finalizată în integralitate.
Față de aceste considerente, în mod just s-a invocat excepția de neexecutare a contractului în acest stadiu, de recepție finală a lucrării și de achitare a diferenței de preț. Codul civil sub imperiul căruia s-au derulat raporturile contractuale dintre părți este vechiul Cod civil din 1864. Deși nu este reglementată în mod distinct, excepția de neexecutare a contractului își găsește aplicații în diferite materii reglementate de vechiul Cod civil, doctrina și jurisprudența fiind unanim de acord cu privire la condițiile pentru invocarea acestei excepții, condiții are în cazul dedus judecății sunt îndeplinite: 1. obligațiile reciproce astfel invocate izvorăsc din același contract nr. 4871 din_ ; 2. s-a probat faptul că este vorba despre o neexecutare parțială a contractului, dar suficient de importantă; astfel, pe de o parte, lucrarea nu este finalizată, iar pe de altă parte, pentru modificările aduse proiectului inițial în continuare nu a fost obținut acceptul investitorului, considerente pentru care nu se poate realiza recepția finală și nu se poate finaliza executarea contractului; imposibilitatea realizării recepției finale se datorează faptei reclamantei care nu a realizat lucrările de apărare de mal, lucrări care conferă rezistență lucrării, deci având o relevanță deosebită în ansamblul proiectului executat; pe de altă parte, refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru modificările aduse proiectului nu îi pot fi imputate acesteia din urmă întrucât acest acord a fost condiționat, cu prilejul încercărilor de soluționare amiabilă a litigiului, de întocmirea pe cheltuiala reclamantei a unei expertize tehnice de specialitate care să certifice rezistența și durabilitatea în timp a acestei modificări. Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovada că a întocmit această lucrare, așadar, din nou, nu i se poate imputa pârâtei neacordarea respectivului accept pentru modificarea proiectului; totodată, părțile nu au convenit un termen expres pentru executarea acestor obligații. Toate aceste condiții fiind îndeplinite, se reține că în mod temeinic a fost invocată excepția de neexecutare a contractului.
Reclamanta a mai invocat și faptul că facturile fiscale a căror plată se cere, pe de o parte, au fost acceptate la plată, iar pe de altă parte, au fost achitate parțial.
Nu există nici un text de lege care să instituie o prezumție legală absolută de acceptare a creanței prin aplicarea ștampilei și a semnăturii pe factura fiscală, respectiv prin efectuarea unei plăți parțiale în baza unei facturi fiscale. Este adevărat că practica este unanimă în a conferi caracter de prezumție simplă în ipoteza anterior menționată, însă, orice prezumție simplă poate fi răsturnată prin proba contrară în funcție de contextul concret. Astfel, nu se contestă executarea unor lucrări în temeiul contractului 4871/2007, dar se contestă și în mod temeinic respectarea contractului prin efectuarea lucrărilor pretins a fi remunerate. Tribunalul are în vedere întregul
cadru al relațiilor contractuale expus mai sus și chiar dispozițiile art. 18.5 teza finală din contract, anterior citate, potrivit cărora în situația în care recepția finală a lucrărilor se prelungește, inclusiv din cauza unor litigii, contravaloarea lucrărilor care nu sunt în litigiu va fi plătită imediat, aspect care conferă posibilitatea efectuării unor plăți parțiale, fără a reține acceptarea expresă a întregului debit pretins debitoarei.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. I. -E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta
B., reprezentată legal prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. I. -E. S.R.L., cu sediul procesual ales la cab. Av. T. Miron situat în municipiul C. -N., str. G-ral T. M. nr. 48 ap. 5-6, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. B., cu sediul în B., str. M. E. nr. 446, jud. C., reprezentată legal prin primar C.
A. E. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 622/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1384/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
