Decizia civilă nr. 447/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 447/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul C. G. V. împotriva sentinței civile nr. 2058/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N.
, în dosarul nr._, privind și pe intimatul I. R. DE G. - H.
"P. D. O. F. ";, cauza având ca obiect, în prima instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 2 august 2013, prin fax, din partea intimatului, întâmpinare, în două exemplare, prin care se solicită respingerea, ca nefundat, a recursului.
T. ul, raportat la natura obiectului dedus judecății, invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T. UL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2058/2013 pronunțată la data de 1 februarie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea formulată de reclamantul I. R. DE
G. H. -P. D. O.F. în contradictoriu cu pârâtul C. G. V., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 2.476,24 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate MOLNAR ARPAD JOZSEF, în perioada_ -_, la plata dobânzii legale calculată din data de_ și până la data achitării integrale a debitului principal.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de _
, pe DN 1 E 60, pe raza comunei Feleacu, s-a produs evenimentul rutier cauzat din culpa pârâtului din prezenta cauză C. G. V., care, neadaptând viteza la condițiile meteo și de trafic a pierdut controlul autoturismului marca Mitsubishi nr. de înmatriculare_ .
Accidentul, astfel produs, s-a soldat cu rănirea numitului MOLNAR ARPAD JOZSEF, pasager pe locul din dreapta-față în autoturismul condus de pârât, acesta suferind o serie de leziuni corporale. Vătămările suferite au determinat spitalizarea sa pentru perioada cuprinsă între_ -_ .
Prin decontul de spitalizare nr. 224/_, cheltuielile de spitalizare ocazionate de acordarea asistenței medicale pentru perioada internării au fost stabilite la nivelul sumei de 2.476,24 lei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de_ pronunțată în dosarul penal nr. 865/P/2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul C. G. V., reținându-se faptul că între acesta și partea vătămată MOLNAR ARPAD JOSEF a intervenit împăcarea.
Se menționează în cuprinsul rezoluției, faptul că persoana vătămată nu are pretenții penale sau civile împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, pârâtul C. G. V. .
În vederea soluționării diferendului pe cale amiabilă, pârâtul a fost notificat prin adresa nr. 943/_ .
În drept, potrivit art. 14 alin. 1 și 2 și art. 15 C.Pr.Pen., persoana vătămată care a suferit o pagubă materială ca urmare a unei infracțiuni, se poate constitui parte civilă, împotriva inculpatului, în cadrul procesului penal, pentru a obține repararea prejudiciului produs.
În cazul în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, persoana vătămată se poate constitui parte civilă, prin promovarea unei acțiuni separate în fața instanței civile. În această situație, de reținut este faptul că ordonanța, respectiv rezoluția pronunțată în fază de cercetare penală, nu are autoritate de lucru judecat, instanța civilă având dreptul de a aprecia cu privire la existența faptei, a vinovăției precum și cu privire la autorul faptei ilicite.
Temeiul obligației celui care a săvârșit o faptă penală de a repara paguba pe care a produs-o, îl constituie prevederile art. 998 C.Civ, aplicabile în speța analizată față de prevederile art. 6 alin. 2 din Noul cod civil interpretate coroborat cu art. 103 din Legea 71/2011.
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 998 C.civ. "orice faptă a omului care a cauzat altuia un prejudiciu, îl obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";.
În afară de răspunderea civilă reglementată de textul de lege precizat în cadrul căreia obligația de dezdăunare este consecința directă a infracțiunii săvârșite, există și alte situații, expres prevăzute de lege, în care anumite persoane sunt chemate să răspundă pentru daunele cauzate părții vătămate, constituită parte civilă, chiar dacă prejudiciul n-a fost creat acesteia direct, prin fapta lor.
O astfel de dispoziție legală este și cea prevăzută în cuprinsul art. 313 din Legea nr. 95/2006, potrivit căreia: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicala prevazuta la alin. (1) realizeaza o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidenta, in vederea decontarii, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective.
În vederea angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, se cer a fi îndeplinite următoarele condiții după cum urmează: a) Existența unei faptei ilicite, îndeplinirea acestei cerințe, rezultă din analiza situației de fapt, instanța reținând faptul că la data de_, pe DN 1 E 60, pe raza comunei Feleacu, s-a produs evenimentul rutier cauzat din culpa pârâtului din prezenta cauză C. G. V., în urma căruia s-a produs vătămarea numitului MOLNAR ARPAD JOSEF. b) Existența unui prejudiciu, analiza decontului privind cheltuielile de spitalizare a relevat existența unui prejudiciu material suferit de către instituția reclamantă, constând în suma de 2.476,24 lei reprezentând cheltuieli efective ocazionate de acordarea asistenței medicale numitului MOLNAR ARPAD JOSEF. c) Existența raportului de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu.Instanța de fond a apreciat faptul că îndeplinirea acestei cerințe rezultă din materialitatea faptei. D) Vinovăția pârâtului, îndeplinirea acestei condiții, se desprinde din cuprinsul rezoluției nr._ pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria C., în care se arată faptul că accidentul s-a produs prin neadaptarea vitezei la condițiile meteo și de trafic. În aceste condiții, pârâtul a pierdut controlul autoturismului marca Mitsubishi, nr. de înmatriculare_, fapt ce a condus la producerea accidentului supus analizei. e) Inexistența unor cauze exoneratoare de răspundere, instanța reținând faptul că printre cauzele care înlătură răspunderea penală, se află și împăcarea părților.
Pentru a-și produce efectele, împăcarea părților trebuie să fie totală, necondiționată și definitivă. Ea are, însă, un caracter personal ceea ce înseamnă că se referă numai la persoanele care au convenit asupra împăcării, neavând efecte cu privire la alte personae, fizice su juridice.
Astfel, așa cum se arată și într-o decizie de speță pronunțată de T. ul Suprem (decizia penală nr. 1237/_ ), întrucât prevederile legale în materia analizată, nu fac nici o excepție de la obligația pe care o au persoanele, care prin faptele lor, aduc prejudicii altei persoane, de a suporta cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată acesteia, obligația la care se face referire subzistă și în cazul încetării procesului penal prin împăcarea părților.
Considerentele de mai sus, sunt în acord cu principiile desprinse din jurisprudența CEDO, Curtea europeană stabilind, cu justificat temei, că, dacă achitarea unei persoane pronunțată într-o procedură penală nu poate fi repusă în discuție în cadrul unei proceduri în reparațiune, aceasta nu poate împiedica, pe baza unor exigențe de probă mai puțin stricte, angajarea răspunderii civile delictuale constând în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin aceeași faptă.
Instanța, în temeiul art. 998 C.Civ art. 313 din Legea 95/2006 a admis cererea și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.476,24 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate MOLNAR ARPAD JOZSEF, în perioada_ -_ .
Cu privire la petitul accesoriu, constând în acordarea dobânzii legale, instanța reține faptul că despăgubirile acordate părții vătămate trebuie să constituie, o justă și integrală reparației a daunelor materiale suferite în urma unei fapte ilicite, cuantumul despăgubirilor urmând să cuprindă atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat. Totodată, potrivit art. 1088 C.Civ. debitorul unei obligații având ca obiect o sumă de bani poate fi obligat la plata dobânzii doar de la data cererii de chemare în judecată, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, dobânda curge de drept.
În materia analizată, regula o reprezintă faptul că cel care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere, fără a fi necesară îndeplinirea unei formalități speciale în acest sens.
Astfel, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată din data de_ și până la data achitării integrale a debitului principal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. G. V. solicitând admiterea recursului, in principal, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea hotărârii atacate si pe cale de consecința respingerea acțiunii intimatei.
În motivare recurentul a arătat că prin cererea de chemare in judecata intimata a solicitat obligarea sa la plata sumei de 2.476, 24 lei si a dobânzii legale calculate din prima zi următoare datei externării persoanei vătămate Molnar Arpad Jozsef, respectiv_, si pana la recuperarea integrala a debitului.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a admis acțiunea intimatei si l-a obligat la achitarea către aceasta a sumei de 2.476, 24 lei si a dobânzii legale.
De asemenea, recurentul arată că în principal solicită casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, in baza art 312 alin 3 Cod procedura civila, in speța nefiind posibil modificarea hotărârii atacate fiind necesar administrarea de probe, respectiv audierea de martori iar in subsidiar modificarea hotărârii atacate in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Instanța de fond a respins probele solicitate, respectiv audierea martorului Molnar Arpad și acvirarea dosarului penal 865/P/2010, considerând că aceste probe nu sunt utile în soluționarea cauzei.
Instanța de fond in mod greșit a pronunțat hotărârea atacata fara a administra nici o proba. In cazul in care s-ar fi administrat probele solicitate s-ar fi putut dovedi ca recurentul a achitat părtii vătămate toate cheltuielile ocazionate cu accidental produs in_ .
Intr-adevar la data de_ a fost angajat intr-un eveniment rutier care s-a soldat cu vătămarea corporala a numitului Molnar Arpad Josef. Insa după cum se retine si in Rezoluția Parchetului de pe langa Judecătoria Cluj-Napoca din data de _
, din dosar nr. 865/P/2010, la data de_ partea vătămata Molnar Arpad Josef,
impreuna cu învinuitul C. G. V. s-au prezentat in fata organelor de politie personal si au arătat ca intre ei a intervenit impacarea, persoana vătămata precizând cu aceasta ocazie ca nu are nici un fel de pretenție penala si civila împotriva invinuitului.
Astfel, atâta timp cat partea vătămata a precizat expres in fata organelor de cercetare penala ca nu mai are nici un fel de pretenție civila fata de el este evident ca i-a satisfăcut toate solicitările pecuniare, astfel intervenind impacarea se stinge orice acțiune civila împotriva sa, aceste aspecte puteau fi probate prin audierea părtii vătămate Molnar Arpad, in calitate de martor.
Recurentul a mai arătat că a achitat părtii vătămate Molnar Arpad toate cheltuielile ocazionate acestuia prin evenimentului rutier in care acesta a fost vătămat, inclusiv costurile de spitalizarea. Astfel, a plătit acestuia tijă, fesă, comprese, etc, de altfel este cunoscut faptul că de regula unitățile de spital nu dețin nici unul din aceste obiecte.
Prin urmare, având in vedere ce, toate pretențiile civile au fost satisfăcute in totalitate, acesta fiind si motivul pentru care intre noi a intervenit impacarea, recurentul susținând că nu poate fi tras la răspundere civila de către intimata.
Potrivit doctrinei pentru a avea efecte juridice, impacarea trebuie sa fie totala, necondiționata si definitiva, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ si are drept consecința inlaturarea răspunderii penale si stingerea acțiunii civile. A răspunde civil înseamnă a fi obligat la repararea unui prejudiciu care nu a fost acoperit, de aceea in cazul in care prejudiciul cauzat a fost deja reparat, răspunderea civila inceteaza.
Prin urmare, atâta timp cat a achitat pârtii vătămate cheltuielile de spitalizare nu poate sa fie obligat de către reclamanta la achitarea din nou a acestor cheltuieli de spitalizare, acest lucru nefiind echitabil, practic recurentul fiind obligat sa facă aceeasi plata de doua ori.
Recurentul mai arată că in speța, atâta timp cât intre parti, respectiv intre el si Molnar Arpad a intervenit impacarea intimatul are obligația de a-si recupera cheltuielile spitalizare de la partea vătămata.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul invocă faptul că nu au fost administrate toate probele pe care le-a solicitat, critică nefondată, deoarece așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței o parte din acestea nu erau utile soluționării cauzei. Instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului si proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Acțiunea în pretenții are ca temei legal prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății potrivit căruia "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale", art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1535 și urm. din Codul Civil, OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Conform art. 14 si art. 15 C. pr. penală persoana vătămată care a suferit o pagubă materială ca urmare a unei infracțiuni se poate constitui parte civilă împotriva inculpatului, în cadrul procesului penal, pentru a obține repararea prejudiciului produs.
De asemenea conform art. 19 C pr. penală persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru reperarea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
Așadar cum în mod corect a reținut instanța de fond faptul că între pârâtul C.
G. V. și persoana vătămată a intervenit împăcarea nu exclude întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale și deci nu înlătură posibilitatea promovării acțiunii în pretenții în temeiul răspunderii civile delictuale, pârâtul având obligația, conform prevederilor legale, de a repara prejudiciul produs intimatei chiar si în cazul încetării procesului penal prin împăcarea părtilor. Rezoluția pronunțată în faza de cercetare penală nu are autoritate de lucru judecat, instanța civilă având dreptul de a aprecia cu privire la existența faptei, a vinovăției precum si a autorului faptei ilicite.
Împăcarea are un caracter personal, ceea ce înseamnă că se referă numai la persoanele care au convenit asupra împăcării, neavând efecte cu privire la alte
persoane fizice sau juridice, în speță împăcarea intervenită între pârât si persoana vătămată neavând efecte față de intimată.
Intimatul mai arată că sentința instanței de fond este legală si pe deplin întemeiată, deoarece în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale si anume existența unei fapte ilicite - la data de_, pe DN1E60, pe raza comunei Feleacu, s-a produs accidentul rutier cauzat din culpa pârâtului C. G. V. în urma căruia s-a produs vătămarea numitului Molnar Arpad Josef. Existența unui prejudiciu - astfel cum rezultă din cuprinsul decontului de cheltuieli de spitalizare, depus în probațiune la dosarul cauzei, intimatul a suferit un prejudiciu material, constând în suma de 2.476,24 lei reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată numitului Molnar Arpad Josef în perioada_ -_
.
Al doilea motiv, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este îndeplinit, îndeplinirea cerinței rezultând din materialitatea faptei; prin fapta ilicită săvârșită de către pârât, acesta a produs un prejudiciu în patrimoniul său, constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu rezultând din chiar modul de producere a faptei
Referitor la vinovăția pârâtului, intimatul arată că îndeplinirea condiției rezultă din cuprinsul Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de_ în care se arată faptul că accidentul s-a produs prin neadaptarea vitezei la condițiile meteo și de trafic; în aceste condiții pârâtul a pierdut controlul autoturismului marca Mitsubishi, nr. de înmatriculare_, fapt ce a condus la producerea accidentului.
În mod corect instanța a reținut inexistența în prezenta speță a unor cauze exoneratoare de răspundere.
De asemenea, faptul că în domeniul răspunderii civile delictuale cel care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept pus în întârziere, iar pârâtul avea posibilitate de a repara prejudiciul produs încă din anul 2010, victima accidentului rutier produs de aceasta fiind internată chiar în ziua producerii accidentului, respectiv la data de_, prejudiciul produs nefiind reparat până în prezent deși a încercat soluționarea diferendului pe cale amiabilă, pârâtul fiind notificat în acest sens de intimat prin adresa cu nr. de înregistrare 943/_ .
Intimatul apreciază că, în conformitate cu prevederile legale, cu ocazia judecării fondului cauzei instanța a reținut faptul că pârâtul i-a cauzat prin fapta sa un prejudiciu, prejudiciu care se impune a fi reparat și a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul la plata sumei de 2.476,24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate Molnar Arpad Jozsef în perioada _
-_, precum și la plata dobânzii legale calculată din data de_ și până la data achitării integrale a debitului principal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
În fapt, Judecătoria Cluj-Napoca a fost sesizată la data de 17 august 2012 cu o acțiune în regres formulată de reclamantul I. R. de G. -H. prof. D. O. F. împotriva pârâtului C. G. V., având ca obiect pretenții pecuniare în cuantum de 2.476,24 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate de reclamant pacientului Molnar Arpad Jozsef internat în perioada_ -_, ca urmare a accidentului de circulație produs în data de_ din vina exclusivă a pârâtului, astfel cum rezultă din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de_ pronunțată în dosarul nr. 865/P/2010.
Raportat la data intrării în vigoare a noului Cod civil, 01 octombrie 2011, potrivit art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, prezentul litigiu dedus judecății instanței de recurs a fost pornit la data de 17 august 2012, deci, sub imperiul noului Cod civil. Prin intrarea în vigoare a noului Cod civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, începând cu data de 01 octombrie 2011 nu se mai face distincție între materia civilă și materia comercială, fiind calificate ca fiind litigii de natură civilă, inclusiv litigiile dintre foștii comercianți.
Astfel stabilite fiind actele normative față de care urmează a se aprecia natura litigiului de față, tribunalul specializat califică civil raportul juridic de drept material
dedus judecății, întrucât, fără a face o analiză a temeiniciei pretențiilor, se susține că dreptul la despăgubiri al reclamantului intimat izvorăște din fapta ilicită delictuală a recurentului C. G. V. constând în vătămarea corporală a numitului Molnar Arpad Jozsef prin accidentul rutier din data de 18 ianuarie 2010.
Astfel, unitatea spitalicească nu a derulat niciodată o activitate de natură comercială, deoarece prin specificul activității desfășurate asigură un serviciu public, ca urmare nu se poate reține natura litigiului decât a fi una civilă.
În plus, pentru litigiile ivite ulterior abrogării Codului Comercial( inclusiv a art. 56 C.com.), cum este și cazul în speța dedusă judecății, toate litigiile izvorâte din relațiile dintre profesioniști, precum și dintre profesioniști și neprofesioniști au natură civilă.
De altfel, art. 36 alin. 3 al Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat de art. 215 al Legii 71/2011 prevede că în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, socie tăț i c omerc iale, regis trul
comerțulu i, insolvență, concurență nelo ială
sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale."
Așadar, este evident din economia textului legal faptul că tribunalul specializat nu poate soluționa decât în acele materii expres stabilite de legiuitor în competența sa: societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială, dar cu certitudine nu în materia cauzelor pur civile, izvorâte din pretenții de drept comun.
De asemenea, art. 227 din Legea nr. 71/2011 prevede în mod expres faptul că instanțele specializate( foste T. e Comerciale/ secții comerciale în cadrul tribunalelor) urmează a soluționa doar acele litigii date de lege în mod expres în competența de primă instanță a T. elor Comerciale:
˝Dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.˝
Față de considerentele de mai sus, tribunalul constată că litigiul dedus judecății are natură civilă, ca urmare, în temeiul art. 2 pct. 3 C.p.c. raportat la art. 1349 Cod civil coroborat cu art. art. 313 din Legea nr. 95/2006 competența de soluționare a recursului aparține T. ului C., iar nu T. ului Specializat C., urmând a admite excepția necompetenței materiale și a dispune declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de recurentul C. G. V. împotriva sentinței civile nr.2058/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul C. G.
V. împotriva sentinței civile nr.2058/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ în favoarea T. ului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | H. M. | C. | B. | C. C. | N. | N. |
Red. DH/tehnored LU 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 21/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 622/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
