Sentința civilă nr. 941/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.941/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii formulată de către reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. SA VOLUNTARI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, d-nul avocat Anca A. Florin, cu împuternicire la dosar și reprezentanta pârâtei, d-na avocat Ramona Gatea, în substituirea d-nei avocat E. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 19 februarie 2013, din partea Institutului de Medicină L. ă C. -N., raport de expertiză medico-legală dispus a fi efectuat în cauză.
R. entanții părților arată că nu înțeleg să formuleze obiecțiuni împotriva raportului de expertiză medico-legală.
R. entantul reclamantului depune la dosar dovada plăților făcute de către reclamant pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală și, ca și practică judiciară, decizia civilă nr.23/2013 pronunțată de C. ea de Apel C.
.
R. entanta pârâtei arată că nu mai solicită alte cereri în probațiune, deși la un termen anterior a solicitat o expertiză psihiatrică, considerând că nu se mai impune a fi efectuată în cauză, raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
R. entantul reclamantului solicită admiterea acțiuni astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.493.415 lei cu titlu de daune morale, la plata penalităților în cuantum de 0,1% pe zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, iar cu privire la petitul nr. III, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, arată că lasă la aprecierea instanței. În continuare, arată că din întreaga probațiune administrată în cauză a rezultat culpa
exclusivă de producerea accidentului rutier a asiguratului pârâtei, dovedindu- se că polița de asigurare este valabilă, iar din actele medicale, certificatele de handicap depuse și raportul de expertiză medicală, rezultă urmările, respectiv faptul că au fost necesare între 110 și 120 de zile de îngrijiri medicale, că leziunile suferite au modificat semnificativ calitatea vieții reclamantului, că victima are în prezent o incapacitate adaptativă de 30%, care exprimă gradul de tulburare morfologică și funcțională care apare în cadrul vieții socio- profesionale și în desfășurarea activităților de zi cu zi și că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat cu o deficiență funcțională accentuată. În continuarea, cu privire la temeiul de drept invocat, arată că sunt incidente prevederile art.36 și art.37 din Ordinul C.S.A. nr.5/2010 conform cărora, de la plata formulării cererii de despăgubire și de acordare de
daune, pârâta era obligată ca în termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, obligație ce nu a fost îndeplinită de către pârâtă, astfel că este obligată la plata sumei de despăgubire cuvenită, o penalizare de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere.
R. entanta pârâtei solicită admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant, arătând că în ceea ce privește primul petit referitor la solicitarea de daune morale, conform art.49 din Ordinul nr.5/2010, acordarea de daune morale se face în conformitate cu legislația și jurisprudența din R., iar având în vedere că nu există criterii clare stabilite de lege cu privire la acordarea daunelor morale, instanța este suverană să aprecieze în funcție de materialul probator administrat în cauză, în aceste condiții, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legală, leziunile traumatice suferite nu au dus la scăderea capacității de muncă sau la încadrarea într-un grad de invaliditate permanent, ci au dus la instalarea unei incapacități adaptabile de 30% care este o deficiență globală ușoară și, raportat la faptul că victima este o persoană tânără în vârstă de 21 de ani, are posibilitatea reintegrării în viața socio-profesională, solicitând să se ia în considerare faptul că înainte de producerea evenimentului rutier, victima nu avea un loc de muncă stabil, desfășurând munci ocazionale agricole. În continuare, arată că este justificată acordarea de compensații materiale, însă consideră că trebuie să existe un echilibru între valoarea daunelor morale solicitate de către reclamant și cuantumul admis de către instanță, astfel încât să nu se creeze o îmbogățire fără justă cauză a victimei și, astfel cum susține și profesorul Liviu P. în lucrarea sa "Obligații";, asemenea sume trebuie să aibă un efect compensator fără a constitui o sancțiune excesivă pentru asigurător și fără a se transforma în venituri nejustificate. În continuare, în ceea ce privește acordarea de penalități de întârziere, solicită respingerea acestora ca inadmisibile, considerând că nu există un temei legal pentru acordarea acestor penalități, raportat la invocarea de către reclamant ca și temei legal a art.36 și art.37 din Ordinul C.S.A. nr.5/2010, considerând că dispozițiile art.36 se referă la acordarea de despăgubiri materiale și nu la despăgubiri morale, pentru cele morale legea precizând foarte clar că instanța este suverană să stabilească în funcție de probele administrate în cauză și raportat la toate actele depuse la dosarul cauzei, iar art.37 prin care se precizează că dacă în termen de 10 zile nu se depun toate documentele solicitate, se vor aplica penalități de întârziere, consideră că se aplică de asemenea despăgubirilor pentru daune materiale și nu pentru cele morale, astfel că solicită respingerea solicitării de acordare de penalități de 0,1% pe zi, ca inadmisibilă. În continuare, în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere al reclamantului, solicită respingerea acestuia ca nedovedit, având în vedere că nu s-a dovedit existența unei infirmități permanente a victimei, anterior evenimentului rutier aceasta neavând un contract de muncă, iar conform art.49 din Ordinul C.S.A. nr.5/2010 se precizează că trebuie să se țină cont de venitul avut de către victimă înainte de producerea accidentului, iar indemnizația care se acordă trebuie să fie stabilită în funcție de veniturile avute la data la care s-a produs incidentul, la dosar nedepunându-se dovada existenței unor venituri.
În replică, reprezentantul reclamantului arată cu dispozițiile art.36 din Ordinul C.S.A. nr.5/2010 nu fac distincție între daune materiale și daune morale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2012, în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul B. I. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E. R. A.
R. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.493.415 lei echivalentul sumei de
350.000 euro la cursul BNR din1_, cu titlu de daune morale, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, la plata lunară a sumei de 740 lei cu titlu de câștig nerealizat din muncă începând cu luna octombrie 2011 și până la încetarea stării de incapacitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că în data de_ în jurul orelor 5,45, a fost implicat într-un accident de circulație care a avut loc în localitatea Gilău, în calitate de pasager pe locul din dreapta spate a autoturismului marca Dacia Logan Break înmatriculat sub nr._, condus de numitul L. Vălean, autovehicul care a intrat în coliziune cu o autoutilitară înmatriculată în Ungaria sub nr.LMG-270, condusă de numitul Bencze Attila Laszlo.
Evenimentul s-a produs pe fondul neadaptării de către conducătorul auto L. Vălean a vitezei la condițiile de drum și a oboselii, autovehiculul părăsind partea carosabilă, pătrunzând pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu celălalt autovehicul condus regulamentar.
În urma accidentului, conducătorul auto vinovat de producerea accidentului a decedat, iar reclamantul împreună cu alți patru ocupanți a celor două autovehicule au suferit vătămări corporale.
În urma decesului numitului L. Vălean, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus prin raportare la prev. art.388 alin.6 coroborat cu prev. art.10 lit.g C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale.
Autovehiculul marca Dacia Logan Break înmatriculat sub nr._ era proprietatea unei persoane juridice SC KITY & OANA TRANS SRL și avea la data producerii accidentului încheiată polița de asigurare RCA seria RO/16/H16/DV nr.2000211148 la SC E. R. A. R. SA.
Reclamantul susține că temeiul cererii deduse judecății îl reprezintă disp. art.998, 999 C.civ., întemeindu-și cererea și pe prevederile Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA nr. 5/2010, arătând că acest ordin era în vigoare la data producerii accidentului.
În urma accidentului produs reclamantul arată că a fost internat în perioada_ -_ la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. - Clinica Chirurgie I, cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, suferind mai multe fracturi, pe perioada internării suportând un număr de 8 intervenții chirurgicale, fiind prezentă și o reacție depresivă posttraumatică pentru care i s-a întocmit o schemă de tratament.
A mai arătat că începând cu data de 15 aprilie 2011 a fost transferat la Spitalul Teritorial Gherla unde a fost internat un număr de 8 zile, fiind imobilizat la pat un număr de circa 100 zile.
Începând cu data de_, prin decizia nr.5885 a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu un handicap de pe lângă Consiliul Județean C. reclamantul arată că a fost încadrat în gradul de handicap mediu cu termen de revizuire la_ .
În motivarea pretențiilor privind daunele morale solicitate reclamantul susține că are vârsta de 20 de ani și nu este căsătorit și că până în prezent nu a avut nici un loc de muncă, lucrând frecvent în agricultură și în construcții fără contract de muncă, împrejurare față de care a fost în imposibilitate de a obține o pensie de invaliditate.
În ceea ce privește traumele fizice și psihice suferite, reclamantul arată că anterior producerii accidentului se deplasa în Italia, unde a căutat de lucru și se întorcea spre domiciliu, că era o persoană activă social, planurile sale de viitor fiind puse sub semnul incertitudinii datorită stării de sănătate, susținând că a suferit din punct de vedere psihic tulburări datorate traumatismului, fiind de multe ori confuz, dezorientat temporo-spațial cu tulburări cognitive, de memorie, concentrare și amnezice.
Acestea au avut drept consecință restrângerea posibilității de a-și întemeia o familie și de a duce o viață socială activă, consecința fiind ruperea contactelor cu alte persoane din afara familiei, reclamantul arătând că a devenit o povară, fiind irascibil, restrângându-i-se posibilitatea de deplasare și autoîngrijire.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata lunară a sumei de 740 lei cu titlu de câștig nerealizat din muncă, reclamantul a arătat că singura sursă de venit pe care o are începând cu data încadrării în grad mediu de handicap este suma de 33 lei lunar ce i se achită în baza dispozițiilor Legii nr. 448/2006. Suma de 740 lei este pretinsă de reclamant în temeiul disp. art. 49 pct. 1 lit.a din Ordinul CSA nr. 5/2010 cu titlu de câștig nerealizat din muncă.
Obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi se solicită în temeiul disp. art. 36 și 37 din ordinul menționat mai sus, fiind invocate și recomandările făcute de Consiliul Europei și de C. ea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Protocolului nr. 11 care consacră dreptul la indemnizare prin Rezoluția nr. 75-7, fiind recomandată indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate sau în caz de limitare a anumitor activități recreative.
La data de 28 iunie 2012 reclamantul a depus la dosar o extindere de acțiune, solicitând introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitei L. C., în calitate de moștenitoare legală - soție supraviețuitoare a defunctului L. Vălean, persoana vinovată de producerea accidentului și a fiului acestuia L. D. .
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea în parte a capătului de cerere referitor la plata daunelor morale și acordarea acestor despăgubiri în valoarea stabilită de instanță în baza probelor, respingerea cererii având ca obiect obligarea sa la plata penalităților de întârziere, precum și a pretenției având ca obiect obligarea sa la plata unei sume lunare cu titlu de câștig nerealizat, cererea fiind considerată ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat acordarea în mod limitativ a despăgubirilor în conformitate cu regulile de despăgubire prev. de art. 49 din Norma din_ privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de circulație, aprobate prin Ordinul nr. 14/_ și respingerea capătului de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției procesuale pârâta a susținut că solicitarea de obligare a plata despăgubirilor morale s-a făcut fără indicarea unor criterii concrete, dovedite, ce au fost avute în vedere la cuantificarea acestora, astfel încât apreciază cuantumul daunelor ca nefiind pe deplin justificat.
Acordarea daunelor morale în practică se face prin luarea în considerare a Normelor CSA conform cărora cuantificarea trebuie realizată în conformitate cu legislația în vigoare și jurisprudența existentă în R. .
Prevederile în ceea ce privește obligativitatea despăgubirii pentru daunele morale solicitate sunt prezentate în legislație cu valoare imperativă.
Analiza motivelor și probelor prezentate de reclamant în susținerea pretențiilor referitoare la daunele morale se apreciază că vizează doar aspecte cu caracter preponderent social general și nu aspecte în legătură directă de cauzalitate cu fapta generatoare a prejudiciului.
Reclamantul, de altfel, recunoaște că nu avea o ocupație stabilă și niciodată nu a avut calitatea de angajat și, cu toate acestea, lipsa unei ocupații este atribuită exclusiv accidentării, în condițiile în care și după producerea accidentului reclamantul nu avea un loc de muncă.
Ca urmare a accidentului reclamantul a suferit fizic, însă în urma îngrijirilor medicale pârâta consideră că a reușit să se recupereze fizic, lucru dovedit și prin documentul denumit "Certificat de încadrare în grad de handicap"; care reține la pct. 2 că persoana examinată se încadrează în gradul de handicap mediu, care nu implică necesitatea unui asistent sau însoțitor personal, acesta fiind și motivul pentru care reclamantului nu i s-a acordat pensie de invaliditate.
După cum reiese din materialul probator, comisia de evaluare nu a constatat în urma examinării pierderea sau diminuarea capacității de muncă a reclamantului, astfel încât acesta să poată fi încadrat în vreun grad de invaliditate.
Prin recomandările medicale ale comisiei au fost sugerate reclamantului, în vederea depășirii momentului, desfășurarea unor cursuri de calificare/recalificare în muncă, integrare/reintegrare socio-profesională și lucrul între-un mediu socio-profesional tolerant menținerii în activitate.
Aceste aspecte sunt apreciate de către pârâtă ca fiind de natură să conducă la ideea că există certitudinea că subiectul examinat are posibilitatea fizică de recuperare, lucru de natură să ducă implicit și la reintegrarea socială a acestuia.
În concluzie, pârâta susține că reclamantul a pretins o sumă foarte mare cu titlu de daune morale, fără să fie corelată cu gradul său de vătămare, cu nivelul veniturilor sau standardul de viață din R. al unei persoane din același mediu, având aceeași vârstă și pregătire similară cu cele are reclamantului.
Prin valorizarea excesivă a suferinței fizice reclamantul a înțeles să-și satisfacă și anumite scopuri personale a căror imposibilitate de realizare ține, conform aprecierilor pârâtei, mai mult de starea negativă socială generală care caracterizează în prezent R. decât de situația particulară a reclamantului.
Referitor la penalitățile de 0,1% pe zi de întârziere solicitate de reclamant, pârâta susține că nu pot fi acordate, întrucât nu a fost precizat temeiul de drept în baza căruia solicită plata acestor pretenții.
Argumentele invocate de pârâtă pentru respingerea cererii formulate de reclamant având ca obiect plata unei sume lunare de 740 lei cu titlu de câștig nerealizat din muncă se referă la faptul că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a beneficiat cu certitudine de numărul de zile de îngrijiri medicale
invocate și că, în plus, acesta nu s afla într-un grad de invaliditate care să nu-i permită angajarea în muncă, despăgubirile sub forma indemnizației putând fi acordate numai în varianta în care persoana vătămată beneficiază de îngrijiri medicale sau survine o incapacitate de muncă.
Se apreciază că despăgubirile pot fi solicitate în mod temeinic de la asigurător numai în condițiile în care se respectă prev. art. 49 alin. 1 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 14/2001.
Intervenienții au depus la dosar întâmpinare, arătând că nu se opun admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Prin înscrisul înregistrat la dosarul cauzei la data de_ pârâta a depus la dosar o completare la întâmpinare, solicitând pe fondul cauzei, a fi avute în vedere dispozițiile Ordinului CSA nr. 5/2010 aplicabil în speță la data producerii accidentului, respectiv prev. art. 49 din cuprinsul acestui ordin care reglementează modul de stabilire a despăgubirilor în cazul vătămării corporale.
În ceea ce privește petitul 3 al cererii privind daunele materiale solicitate de reclamant, s-a solicitat a fi soluționat în măsura în care acestea vor fi probate cu documente justificative, apreciind că temeiul juridic invocat de reclamant, art. 49 lit. a din Ordinul CSA br. 5/2010 nu este aplicabil în speță, deoarece reclamantul nu a dovedit existența unor câștiguri salariale obținute anteriori accidentului în baza unui contract de muncă.
Cu referire la daunele morale solicitate de reclamant, pârâta a arătat că cuantumul este prea mare față de situația de drept prezentată în speță și raportat la practica judiciară națională, jurisprudența din R. acordând daune prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, durerea sufletească fiind incompatibilă cu un echivalent bănesc.
În acest mod se apreciază că se aduce atingere principiului echilibrului și proporționalității și raționalității consacrate de normele europene în domeniu, fiind justificată însă acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a unor fapte ilicite săvârșite de către alte persoane, între valoarea daunelor morale solicitate de reclamant și cuantumul admis de instanță trebuind însă să existe un echilibru și o proporție pentru ca valoarea daunelor morale acordate să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză.
Criteriile de evaluare a daunelor morale în aprecierea cuantumului acestora se apreciază că sunt legate și de dovedirea concretă a prejudiciului moral suferit și a intensității acestuia, considerându-se că daunele morale solicitate de reclamant prin acțiune sunt exagerat de mari, depășind cu mult practica judiciară națională.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere se solicită a fi respins ca inadmisibil, întrucât cererea de plată a daunelor morale nu este susceptibilă de plata unor penalități de întârziere.
Analizând cererea formulată de reclamant cu luarea în considerare a probelor existente la dosarul cauzei, înscrisuri depuse de către părți, expertiza medico-legală efectuată de instanță la solicitarea reclamantului, instanța reține următoarele:
În data de 16 februarie 2011 în localitatea Gilău a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoutilitara înmatriculată în Ungaria marca IVECO Ford cu nr. de înmatriculare LMG-270, condusă de numitul Bencze Attila Laszlo și autovehiculul marca Dacia Logan Break înmatriculat sub nr._ condus de numitul L. Vălean, reclamantul aflându-se în calitate de pasager pe locul din dreapta spate al autoturismului marca Dacia.
Circumstanțele producerii accidentului au relevat, astfel cum rezultă și din cuprinsul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, faptul că vinovat de producerea accidentului și respectiv de vătămarea corporală a reclamantului a fost făptuitorul L. Vălean, care a decedat la data producerii accidentului, acesta pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune cu autoturismul înmatriculat sub nr. LMG-270 condus regulamentar.
Din cuprinsul aceleiași rezoluții rezultă faptul că învinuitul Bencze Attila Laszlo nu se face vinovat de producerea accidentului, față de acesta fiind dispusă neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta săvârșită de acesta nu întrunea latura obiectivă și nici latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen.
Reclamantul a fost internat la Spitalul Clinic Județean - Clinica Chirurgie I din C. -N. cu un politraumatism în urma unui accident rutier, TCC grad O, factură cominutivă paleta umerală dreapta, fractură de claviculă dreapta 1/3 medie, fractură femur drept 1/3 proximală tip A, factura femur tip A 1/3 medie stâng, fractură fără deplasare scafoid drept, contuzie coloană cervicală și torace, umăr drept, antebraț drept și cot drept, având multiple plăgi la mână, TVP membru inferior drept posttraumatic, diagnostic care rezultă din biletul de ieșire din spital depus la dosar în copie xerox la fila 20.
De asemenea, în biletul de ieșire din spital se menționează și o reacție depresivă posttraumatică.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză la solicitarea reclamantului depus la dosar la filele 103-106 rezultă aceleași leziuni suferite de către reclamant, menționându-se și faptul că reclamantul a fost supus mai multor operații la data de_ unei incizii de decompresie coapsă stângă, osteosinteză cu fixator extern tip ortofix femur stânga la data de_ unei operații de reducere închisă și osteosinteză cu tijă centromedulară blocată femur drept, la data de_ unei operații de scoatere a fixatorului extern coapsă fixă și unei alte operații de prelucrare mecanică a plăgii coapsă fixă, precum și operațiilor de reducere închisă și fixare cu tijă centromedulară blocată femur stâng și reducere închisă și imobilizare în aparat rășină circular humero-antebrahial drept. La data de_ a fost efectuată o intervenție având ca obiect transpoziția anterioară a nervului ulnar drept, cu reducere deschisă și osteosinteză cu șuruburi de compactare interfragmentară, iar la_ unei operații de debridare, lavaj continuu cu colistin coapsă stângă.
Examenul paraclinic din data de_ a relevat efectuarea unei radiografii la coloana cervico-dorsală-lombară, torace, bazin, membre inferioare bilateral, cot drept, antebraț drept, mâna dreaptă, radiografii pulmonare la datele de_ ,_ ,_ ,_, radiografii femur bilateral la data de_ și_, radiografii cot drept și claviculă dreaptă la aceleași date, radiografie scafoid drept la_ și CT craniu la_ și_ .
În epicriză s-a intervenit de urgență, practicându-se examen ortopedic cu imobilizarea fracturilor, tratament ATI cu monitorizarea și menținerea funcțiilor vitale, examen chirurgical, eco-Doppler membre inferioare, în urma căruia s-a decelat TVP membru inferior drept în context traumatic, examenul eco-Doppler fiind repetat în_, efectuându-se ecografie abdominală la _
, nu decelează modificări, consult chirurgie plastică la_, consult psihiatric și neurologic la_ care s-a repetat la data de_ . Examenul psihiatric din_ a relevat prezența unei reacții depresive posttraumatice, pentru care s-a stabilit o schemă terapeutică. Evoluția imediată a fost complicată cu apariția unui sindrom de compresiune la nivelul coapsei pentru care s-a revenit chirurgical, practicându-se incizia de decompresiune, reducere și fixare a fracturii de femur stâng cu fixator extern, cu evoluție bună, raportată la simptomatologia sindromului de compartiment.
Pentru fracturile prezentate s-a intervenit chirurgical, practicându-se reducere deschisă și osteosinteză cu tija centromedulară blocată la nivelul ambelor femure, osteosinteză cu șuruburi de compactare interfragmentare la nivelul fracturii de paletă humerală dreaptă.
Evoluția a fost bună, cu plăgile vindecate la nivelul coapsei drepte, complicată cu supurație la nivelul coapsei stângi, buletinele de analiză microbiologică pentru secreția din plagă de la nivelul coapsei stângi recoltate în datele de_ ,_ ,_ ,_ și_, arătând prezența acinetobacter baomanni și staphylococcus aureus MRSA, iar la data de_ MLSBI. S-a intervenit la nivelul coapsei stângi chirurgical practicându-se debridare, lavaj continuu cu colistin prin procedural Lautembach și antibioterapie cu tobramicin. Evoluția a fost favorabilă după antibioterapie, pacientul fiind transferat la Spitalul Teritorial Gherla cu recomandările de a se continua antibioterapia până la 6 săptămâni cu tobramicin, mobilizare progresivă în fotoliu până la 6 săptămâni de la intervenția chirurgicală la nivelul membrelor inferioare, regim igieno-dietetic cu alimentație bogată în calciu și vitamine și suplimentare cu Calcivit 600 mg pe parcursul a 3 luni, imobilizarea cotului drept și control în ambulator peste 6 săptămâni.
În urma accidentului suferit de reclamant Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap l-a încadrat pe acesta într-un grad de handicap mediu, fapt ce rezultă din decizia nr.588/_, decizie depusă la dosar în copie xerox la fila 25, pe o perioadă de 12 luni, fiind stabilit termenul de revizuire pentru data de_ .
În baza acestei decizii reclamantul beneficia de toate drepturile și accesibilitățile prevăzute de Legea nr.448/2006 republicată cu modificările ulterioare, corespunzător gradului de handicap stabilit.
Deficiența funcțională menționată în cuprinsul deciziei era medie, reclamantul având cod handicap I.
În urma revizuirii stării de sănătate a reclamantului Comisia de Evaluare a emis o nouă decizie nr.4967/_, dispunându-se încadrarea reclamantului într-un grad de handicap accentuat, deficiența funcțională fiind accentuată, termenul de revizuire fiind stabilit pentru data de_ (f.68).
Pornind de la deciziile menționate, ținând cont de faptul că dispozițiile art.49 pct.1 lit.f din Ordinul CSA nr.5/2010 aplicabil în cauză prin raportare la data producerii accidentului, în caz de vătămare corporală la stabilirea despăgubirilor având ca obiect daunele morale urmează să fie avută în vedere legislația și jurisprudența din R., tribunalul consideră că reclamantul este îndreptățit să solicite pârâtei, în calitate de asigurător, plata unor daune morale pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat.
Deși norma legală nu reglementează criterii pentru ca instanța să se raporteze la acestea în încercarea de a stabili cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului, admisibilitatea daunelor morale este cu certitudine reglementată de lege și modul de stabilire a acestora se impune a se face prin raportare la disp. art. 998, 999 C.civ., în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei spețe în parte, coroborate cu prev. art.26 și 49 lit.f din Ordinul CSA nr.5/2010.
De altfel, pârâta nu a contestat faptul că i-ar datora reclamantului despăgubiri morale, recunoscând, implicit, împrejurarea că în cauză angajarea răspunderii sale este corectă în baza răspunderii civile obligatorii, în condițiile în care autoturismul condus de L. Vălean înmatriculat sub nr._ era asigurat la E. R. A. A ROMÂNEASCĂ SA în baza poliței de asigurare obligatorii seria RO/16/H16/DV nr.2000211148.
Se impune a se reține faptul că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate în cuantum de 33 lei lunar în conformitate cu disp. art.58 alin.4 lit.b din Legea nr.448/2006, nefiind încadrat în muncă anterior producerii accidentului, acesta având la data producerii riscului asigurat vârsta de 19 ani
și lucrând în agricultură sau în construcții, astfel cum susținea în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Deși prin cererea dedusă judecății, reclamantul a pretins obligarea pârâtei la suma de 740 lei în temeiul disp. art.49 lit.a din Ordinul nr.5/2010 cu titlu de câștig nerealizat începând cu luna iulie 2011 și până la încetarea stării de incapacitate, instanța apreciază că solicitarea sa nu poate fi admisă, întrucât norma legală enunțată reglementează dreptul persoanelor vătămate de a obține cu titlu de despăgubiri diferența dintre veniturile nete probate cu documente fiscale și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical.
Drept urmare, prin raportare la norma legală reclamantul nu poate beneficia de suma în cuantum de 740 lei lunar cu titlu de câștig nerealizat din muncă, întrucât nu a făcut dovada faptului că era încadrat în muncă, că ar fi obținut anterior producerii accidentului și vătămării sale, venituri care să-l îndreptățească la diferența dintre pensia de 33 lei lunar dobândită în baza Legii nr.448/2006 și venitul lunar pe care a fost în imposibilitate de a-l mai realiza în urma incapacității de muncă provocate.
De altfel, reclamantul nu a făcut dovada faptului că realiza vreun venit, chiar în condițiile în care nu ar fi avut calitatea de salariat, pentru ca în cauză să fie aplicabile disp. art.49 alin.1 pct.1 lit.b din Ordinul CSA nr.5/2010, astfel încât pretențiile sale referitoare la plata câștigului nerealizat se impun a fi respinse ca fiind nefondate.
Începând cu data de_ reclamantul a fost încadrat în grad de handicap, expertiza medico-legală dispusă în cauză efectuată de Institutul de Medicină L. ă C. -N. concluzionând în sensul că în urma accidentului rutier suferit la data de_ acesta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 110-120 zile îngrijiri medicale și că aceste leziuni s-au putut produse prin lovire-proiectare în cadrul unui accident rutier, constatându-se la nivelul membrului inferior drept o scurtare de 3 cm, fapt ce a condus la instalarea unei infirmități fizice permanente.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză instanța reține că leziunile traumatice au dus la instalarea unei incapacități adaptative de 30%, fapt care a fost catalogat ca o deficiență globală ușoară și că între accidentul rutier din_ și leziunile traumatice descrise în cuprinsul raportului există legătură de cauzalitate.
Tribunalul consideră că aspectele mai sus relevate prezintă importanță pentru stabilirea întinderii despăgubirilor, respectiv a daunelor morale, ce urmează a fi stabilite în sarcina pârâtei, în condițiile în care acestea au influențat viața reclamantului, fiind avute în vedere atât suferințele acestuia, cât și numărul și procedurile medicale la care a fost supus, incapacitatea adaptativă a reclamantului și împrejurarea că acesta suferă de o infirmitate fizică permanentă, precum și faptul că reclamantul avea la data producerii accidentului vârsta de 19 ani.
Instanța apreciază că accidentul din data de_ a avut urmări grave în ceea ce privește întreaga existență a reclamantului, în condițiile în care leziunile suferite au necesitat un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale și acestea nu au avut drept rezultat recuperarea, reclamantul fiind încadrat în grad de invaliditate accentuat, dobândind o infirmitate permanentă la piciorul drept și o incapacitate adaptativă de 30%.
Acest coeficient de incapacitate adaptativă reprezintă în concret gradul de tulburare morfologică și funcțională care apare în adaptarea individului la
viața socio-profesională, în derularea activităților de zi cu zi, altfel spus măsura în care reclamantul este afectat prin vătămările corporale suferite și consecințele acestora în plan social, familial, afectiv.
Este de necontestat împrejurarea că intervențiile chirurgicale suferite de către reclamant, în număr de 8, numărul și durata procedurilor au avut un impact major asupra sănătății fizice și, implicit, asupra psihicului său, fapt care rezultă în mod neîndoielnic din biletul de ieșire din spital ce atestă împrejurarea că în urma traumatismului suferit reclamantul a fost supus unui examen psihiatric la data de_ care a relevat prezența unei reacții depresive posttraumatice pentru care s-a stabilit o schemă terapeutică.
Problema reparării bănești a prejudiciilor morale a constituit una dintre problemele controversate chiar în sistemele de drept ale statelor care au admis în mod constant plata de despăgubiri bănești pentru asemenea prejudicii.
Despăgubirile morale sunt o consecință a prejudiciului cauzat unei persoane și constau în suferințe de ordin psihic. Normele eticii și echitatii interzic acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Se justifică însă, acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei.
Repararea daunelor morale este și trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită ușurare sau satisfacție, pentru suferințele îndurate.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în urma suferințelor și durerilor fizice precum acordarea unor despăgubiri cu titlu de prejudiciu de agrement, în urma imposibilității de a mai duce o viață normală, în condițiile în care a fost încadrat în grad de invaliditate și are o infirmitate fizică permanentă.
În absența unor norme legale care să stabilească despăgubiri precise pentru fiecare dintre suferințele produse, fizice sau psihice, instanța va avea în vedere ca și limită maximă a despăgubirilor pe care legea le permite a fi acordate persoanelor vătămate limita reglementată de Ordinul CSA nr.5/2010 și necesitatea stabilită de practica judiciară ca nivelul acestor despăgubiri acordate să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Compensațiile acordate reclamantului pentru suferințele sale, atât fizice, cât și psihice, și urmările accidentului vor avea în vedere și faptul că acesta a fost victima accidentului rutier la o vârstă tânără și că suma ce se acordă este menită să compenseze prejudiciile morale suferite pe o perioadă de timp îndelungată, în condițiile în care nu pot fi acceptate susținerile pârâtei conform cărora s-ar impune a se avea în vedere faptul că acordarea daunelor morale, respectiv cuantumul acestora, nu poate constitui o sancțiune excesivă pentru asigurător și să se transforme în venituri nejustificate pentru victimă.
Aceasta întrucât, chiar dacă daunele morale nu pot fi evaluate în bani, ci reprezintă o compensare materială, întrucât durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent material, persoanele vătămate pot fi despăgubite astfel încât aceste despăgubiri ce urmează să fie acordate să le asigure, în situația apariției unor interdicții generate de gradul de invaliditate și de incapacitatea adaptativă, un oarecare confort psihic și material de natură
să acopere, măcar în parte, privațiunile pe care persoana vătămată le va avea de suportat întreaga viață.
Din această perspectivă, tribunalul consideră că stabilirea în favoarea reclamantului a unor despăgubiri în limita cuantumului de 100.000 euro, respectiv echivalentul în lei la data producerii accidentului, 1_, respectiv suma de 426.690 lei, sunt de natură să asigure o justă despăgubire a acestuia, aceste daune fiind acordate cu titlu de pretium doloris, prejudiciu de agrement și prejudiciu juvenil, cu intenția de a se compensa prejudiciile suportate și care își vor produce efectele pe întreaga durată de viață a victimei.
Susținerile pârâtei în sensul că practica judiciară a acordat în situații similare, cu titlu de daune morale, sume cuprinse între 3.000 lei și 20.000 lei, se impun a fi înlăturate, dat fiind faptul că situația în speță este diferită de cea relevată în cuprinsul deciziilor menționate în întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul fiind incadrat în grad de handicap accentuat și suferind o
infirmitate fizică permanentă, situație care îl diferențiază în mod clar față de celelalte persoane vătămate, cărora instanța le-a acordat despăgubiri în limite mult mai mici.
În baza disp. art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010, instanța va admite și cererea formulată de reclamant de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 23 mai 2012 și până la plata integrală a debitului, în condițiile în care norma legală enunțată statuează asupra faptului că în situația în care asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Ori, reclamantul i-a solicitat pârâtei plata de despăgubiri morale în condițiile reglementate de disp. art.36 din ordinul menționat printr-o cerere adresată în scris acesteia, pârâta a refuzat să facă o plată, chiar și parțială, cererea de avizare de daună fiind înregistrată la sediul pârâtei la data de 12 martie 2012, pârâta fiind convocată și la conciliere pentru data de 27 martie 2012, fără însă a fi prezent un reprezentant al său pentru a negocia cu reclamantul cuantumul daunelor.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit în termenul prevăzut de art.36 obligațiile ce-i incumbă, va fi obligată la plata penalităților de întârziere în cuantumul stabilit de norma legală, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilității, reclamantul solicitând plata acestor despăgubiri doar începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să-i achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3.718 lei reprezentând contravaloare raport de expertiză și onorariu avocațial, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul B. I., cu domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.104, bl.L.1, ap.1, jud.C., în contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. SA, cu sediul procesual ales în B., str. Dr. D. D. nr.15, sector 5, la
S.C.A. "C. & A. "; și intervenienții forțați L. C. și L. D. prin reprezentant legal L. C., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. 21
D. 1989 nr.104, bl.L.1, ap.1, jud.C., la Cabinet Avocat Andone Serghei și, în consecință:
Obligă pârâta să-i achite reclamantului cu titlu de daune morale suma de 426.690 lei și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 23 mai 2012 și până la plata integrală a debitului.
Respinge cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare.
Obligă pârâta să-i achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma în cuantum de 3.718 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 6 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 1174/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 273/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
