Sentința civilă nr. 2947/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2947
Ședința publică din 08 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER T. H.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta SC L. M. & T. S. PRIN ADMINISTRATOR J. P. I. I.
B. M., cu sediul în B. M., Bd. B., nr.11B/3, județul M. în contradictoriu cu pârâta SC M. P. S. B. M., cu sediul în B. M., str. Gh.B., nr.22/27, județul M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut se constată lipsa părților.
P. cedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 17 aprilie 2013, 24 aprilie 2013 și 30 aprilie 2013 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T.
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de_ sub nr._, reclamanta SC L. M. & T. S. în contradictoriu cu pârâta SC Mallus P.
, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 386.874,86 lei, din care suma de 105.503,86 lei reprezintă chirie neachitată și 281.370,86 lei reprezintă penalități de 1% pe zi de întârziere.
În motivare, reclamanta a arătat că între cele două societăți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 78/_ având ca obiect închirierea unei stații de distribuție combustibili. P. prietară asupra stației de distribuție a combustibilului este SC LKW M. & T. S. . Valoarea chiriei stabilită de comun acord a fost de 500 Euro/lună, chirie care ulterior a fost majorată al 1000 Euro/lună, conform actului adițional nr. 23/_ . Este de menționat faptul că chiriașul, SC Mallus P. S. avea obligația de a achita și
contravaloarea utilităților (apă, gaz, energie electrică, etc.), conform art. 7, lit. b din contractul de închiriere. Pârâta SC Mallus P. S. și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei și a utilităților până în luna martie 2008, inclusiv. Începând cu aprilie 2008, aceasta nu a mai achitat contravaloarea chiriei și a utilităților. Chiria a fost calculată și facturată până în luna iulie 2009, astfel că la sfârșitul lunii iulie 2009 chiria neachitată a fost în sumă de 69.512,07 lei, conform facturilor pe care le-a depus anexă cererii introductive de instanță. Având în vedere că ultima factură a fost refuzată de primire de către pârâtă, începând cu luna august societatea reclamantă nu a mai întocmit facturi pentru chirie, chiar dacă societatea pârâtă a continuat să folosească bunul închiriat. Chiar și la această dată, bunul închiriat nu a fost predat societății reclamante de către pârâtă, motiv pentru care chiria a fost calculată până la_ . Așadar, chiria în perioada august 2009 - martie 2010 se ridică la suma de 35.991,79 lei. Întrucât pârâta nu a achitat la scadență chiria, s-au calculat penalități de 1% pe zi de întârziere, conform art. 5 din contractul de închiriere, a căror valoare este de 281.370,86 lei. Așadar pârâta datorează reclamantei, în total, suma de 386.874,72 lei. Se mai arată faptul că pârâta a achitat în data de_, cu OP nr. 127, suma de 7.482,93 lei, reprezentând contravaloare utilități, fără chirie, de aici rezultând că pârâta recunoaște că are o datorie față de reclamantă, pe care însă refuză să o achite. Reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, sens în care la data de_ pârâta a fost notificată și prin notificarea trimisă i s-au arătat pretențiile solicitate. Convocarea la conciliere s-a făcut pentru data de_, dată la care pârâta nu s-a prezentat.
Acțiunea nu a fost motivată în drept. În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Reclamanta nu a achitat taxă de timbru precizând că se află în procedură de insolvență și a invocat prevederile art., 77 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din_ 1, pârâta a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, iar pe cale de excepție, a invocat excepția netimbrării și a lipsei calității procesuale a administratorului statutar al societății reclamante.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul din_, pârâta a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să plătească despăgubiri în valoare de
150.000 lei întrucât de la data de_ ocupă terenul său în mod abuziv.
Prin sentința civilă nr. 4544 din 10 noiembrie 2010 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea
formulată de către reclamanta SC L. M. &
S., în insolvență, cu sediul în loc. Ș., nr. 11A, județul M., împotriva pârâtei SC Mallus P. S., cu sediul în B. M., str. Gh. B., nr. 22/27, județul
M., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală activă. Totodată a constatat că a intervenit suspendarea de drept cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă SC Mallus P. S. .
Pentru a dispune astfel s-a reținut că, întrucât societatea reclamantă se află în procedură de insolvență acțiunea este scutită de taxă de timbru cu condiția să fie introdusă de către administratorul judiciar, cel care are de altfel capacitatea procesuală de a introduce o asemenea acțiune pe parcursul acestei etape a procedurii insolvenței.
Cum la termenul acordat în acest scop, administratorul judiciar P. I. I. nu a înțeles să-și însușească acțiunea introdusă de către administratorul statutar al societății reclamante, instanța a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar cu privire la cererea reconvențională introdusă de către pârâta SC Mallus P. S. instanța constată că o asemenea cerere este suspendată de drept în virtutea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 130 din data de 29 Iunie 2011, Curtea de Apel C. a dispus admiterea apelului declarat de SC L. M. & T. S. împotriva sentinței civile nr. 4544 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. care a fost anulată în parte și a trimis cauza spre rejudecare
, în ceea ce privește acțiunea principală, aceleași instanțe, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că în speță, prin încheierea nr. 554/_ dată în dosar nr._ al T. ui M. judecătorul sindic a deschis procedura generală a insolvenței împotriva reclamantei recurente din prezenta cauză fără însă a dispune în sensul ridicării dreptului de administrare.
În această ipoteză formularea de acțiuni în justiție în numele debitoarei constituie apanajul atât al practicianului în insolvență, cât și al administratorului statutar.
Mai mult, s-a reținut faptul că administratorul judiciar a ratificat actele de procedură îndeplinite de către administratorul statutar în prezenta cauză, astfel încât sancțiunea lipsei calității procesuale active se impune a fi înlăturată. Totodată au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate în ceea ce privește incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 raportat la cererea reconvențională.
Așadar, cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu îndrumarul de a se analiza acțiunea principală formulată de către SC L. M. & T. S. împotriva pârâtei SC M. P. S. pe baza probațiunii administrate, T. urmând a se pronunța asupra eventualelor alte excepții de procedură în măsura în care acestea vor fi invocate mai puțin asupra excepției lipsei calității procesuale active care așa cum s-a arătat anterior, s-a impus a fi respinsă.
Astfel sesizată în rejudecare, cauza înregistrându-se sub nr._ *,
T., din actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 78/_ reclamanta SC L. M. & T.
a închiriat pârâtei SC M. P. S. o stație de distribuție combustibili petrolieri situată în B. M., str. Oborului nr. 3, jud. M., compusă din: trei
bazine pentru combustibil lichid de câte 32000 l fiecare, trei pompe și construcția administrativă, cu terenul aferent de 1014 mp.
Durata închirierii a fost convenită la 2 ani, cu începere din data de _
, cu posibilitatea prelungirii de comun acord prin acte adiționale, iar chiria a fost stabilită la nivelul sumei de 500 euro/lună ( fără TVA), părțile stipulând și clauza penală conform căreia neplata chiriei la termenul convenit, respectiv
"…până în data de 30 a lunii în curs…";, atrage perceperea unor penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, după 15 zile calendaristice, calculate la valoarea restantă a chiriei.
Prin acte adiționale succesive, contractul a fost prelungit, inițial, cu 24 de luni, cu începere din data de_, iar ulterior cu încă 12 luni, cu începere din data de_ .
Totodată chiria a fost modificată de comun acord la nivelul sumei de 1000 euro/lună (fără TVA), începând cu data de_ .
Conform recunoașterilor părților, chiria a fost achitată până în luna martie 2008, inclusiv.
Astfel, în condițiile în care contractul cu termen determinat s-a prelungit tacit, prin folosința de către chiriaș a lucrului și primirea de către locator a prețului, la expirarea termenului, respectiv la data de_, locațiunea s-a considerat reînnoită prin tacita relocațiune, conform art.1437 si art.1452 C.civ, această relocațiune nefiind exclusă printr-o clauză contractuală expresă.
În considerarea acelorași dispoziții legale contractul de locațiune este considerat că a fost încheiat în aceleași condiții ca și primul contract, rămânând același preț și aceleași obligații, prin urmare și clauza penală.
Relocațiune înseamnă un contract de închiriere pe durată nedeterminată, dar având în rest aceleași clauze, deci inclusiv cu menținerea chiriei și clauza penalităților de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 1463/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, rămasă irevocabilă la data de_ (conform deciziei civile nr. 3119/_ pronunțată de Curtea de Apel C. ), urmarea acțiunii promovate de SC M. P. S. la data de _, a fost obligată SC L. M. &
S. prin administrator judiciar P. I. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei SC M. P. S., terenul în suprafață de 7.620 mp situat în B. M., str. Oborului nr. 3, înscrisă în CF 1. B. M. nr. cad 11795, teren pe care este amplasată stația de distribuție combustibili petrolieri situată în B. M., str. Oborului nr. 3, jud. M., compusă din: trei bazine, trei pompe și construcția administrativă, constatându-se că SC M. P. S. a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra acestei stații de benzinărie, având o suprafață construită de 56 mp.
În acest litigiu a fost respinsă apărarea SC L. M. & T. S. potrivit căreia aceasta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor existente în B. M., str. Oborului, nr. 3 de la SC UNIT. SA, care la rândul său le-ar fi dobândit în proprietate prin efectul Legii nr.
15/1990, întrucât nu a făcut dovada parcurgerii procedurii reglementate de HG. nr. 834/1991 și nici dovada emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea antecesoarelor sale, neputându-se prevala astfel de dispozițiile ar. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
Constatându-se că terenul aparține unor persoane fizice, teren ce a fost vândut către SC M. P. S. prin contractului de cumpărare autentificat sub nr. 3726/_, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul înscris în CF 1. B. M. a fost recunoscut în favoarea SC M. P. S. în virtutea dispozițiilor art. 494 cod civil și a constatărilor efectuate de expertul topograf în conformitate cu care clădirea cu destinație de benzinărie cu trei pompe este amplasată pe terenul proprietatea acesteia.
Cumpărarea terenului de la adevărații proprietari de către SC M. P. S. a fost unul din elementele esențiale în stabilirea priorității titlului, față de titlul obținut de SC L. M. & T. S. prin cumpărarea bunului de la un proprietar aparent, astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul_ .
Această hotărâre, pronunțată în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, produce față de aceasta efectele relativității lucrului judecat, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 1201 Cod civil, ea nu mai poate solicita reluarea verificării jurisdicționale asupra aspectelor deja tranșate în mod irevocabil.
Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect de revendicare a terenului și constatarea accesiunii asupra construcțiilor, cum este cea din speță, este o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
În privința construcțiilor, această hotărâre are sub aspectul dovedirii dreptului, efect constitutiv în patrimoniul celui care le pretinde de la data manifestării opțiunii de a prelua construcțiile, respectiv în patrimoniul SC M.
P. S., căci, în cauză, dreptul de accesiune al pârâtei nu s-a născut odată cu încorporarea în sol a materialelor de construcții din care rezultă imobilele, ci ca urmare a manifestării exprimării voinței acesteia după cumpărarea terenului pe care sunt amplasate construcțiile, iar, în aceste condiții, în absența constatării de către instanță a îndeplinirii condițiilor legale, cel care se prevalează de existența accesiunii nu-și poate demonstra dreptul de proprietate.
Astfel, hotărârea constată că pârâta este proprietara terenului, drept care, conform art. 492-494 C.civ., îi dau dreptul de a dobândi pe calea accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcțiilor - față de opțiunea sa de a le păstra și nu demola, din momentul manifestării acestei opțiuni.
În privința terenului pe care sunt amplasate construcțiile, hotărârea nu dă naștere unui nou drept de proprietate ci obligarea la restituirea acestuia în
considerarea dreptului de proprietate preexistent, dobândit de pârâtă prin contractul de cumpărare autentificat sub nr. 3726/_, hotărârea fiind declarativă, cu efect retroactiv.
Astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu luat părților, reclamanta a aflat despre dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către locatar în urma notificărilor nr. 151/_ (f.131) și nr. 25/_ (f.132) emise de pârâtă prin care SC M. P. S. solicită eliberarea terenului și își exprimă voința de a prelua construcțiile, având în vedere prevederile art. 494 cod civil.
Deși, în aceste condiții, se poate considera că, de la data notificării, ce atestă manifestarea voinței pârâtei de a prelua construcțiile în temeiul accesiunii, SC M. P. S. a devenit proprietara bunurilor-construcții închiriate și astfel obligația de plată a chiriei din contractul de închiriere s-a stins prin confuziune, conform art. 1154 cod civil, instanța apreciază că anterior acestui moment, contractul de închiriere a încetat prin denunțarea lui de către reclamantă.
Astfel, conform notificării nr.25/_ (f.156), reclamanta a solicitat pârâtei, ca până la data de_ să predea stația de distribuție carburanți, obiect al contractului de închiriere, invocând existența unei somații de retrocedare a terenului "…de la posibilii deținători de drept ai terenului…";, locatorul apreciind această situație ca o forță majoră.
Pârâta a răspuns acestei notificări, conform adresei nr. 138/_ (f.155), prin care invocă tacita relocațiune, învederând faptul că posibilele litigii referitoare la teren nu constituie caz de forță majoră, iar încetarea contractului i-ar cauza prejudicii.
Însă, conform art. 1438 cod civil "când s-a notificat concediul, locatarul, chiar dacă ar fi continuat să se servească de lucrul închiriat, nu poate opune relocațiunea tacită".
În condițiile în care tacita relocațiune se considera încheiat fără termen, denunțarea contractului se va face în condițiile art. 1.436 alin.2 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1436 alin. 2 civ, dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta observându-se termenele defipte de obiceiul locului.
În contractul de închiriere încheiat între părți, la art. 15, se vorbește de posibilitatea oricărei părți de a rezilia contractul la solicitarea acestora printr- o notificare scrisă cu minim 30 de zile înainte de data solicitării.
Prin urmare, acest termen de concediu trebuie să i se recunoască atât locatarului cât și locatorului.
Astfel, notificarea nr.25/_ emisă de reclamantă, deși prevede termenul limită de predare a lucrului închiriat la data de_, în aplicarea art. 1436 alin. 2 c.civ, instanța apreciază că încetarea înțelegerii contractuale a părților prin reziliere unilaterală, conform prevederilor art.969, 970 si 1438
C.civ., a operat la împlinirea termenului de 30 de zile de la data acestei notificări. Concediul este un act juridic unilateral de voință, irevocabil.
Introducerea acțiunii de revendicare promovate de SC M. P. S. la data de _, deși poate semnifica anunțarea concediului după art.1437 cu referire la art.1436 alin.2 C. civ., aceasta a avut loc ulterior denunțării făcute de reclamantă, conform celor reținute.
De menționat este și faptul că locațiunea nu este un contract translativ sau constitutiv de drepturi reale, ci un contract creator de raporturi obligaționale, dreptul de folosință al locatorului fiind un drept de creanță. Dat fiind faptul că locațiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate să nu fie proprietarul bunului dat în locațiune. Locatorul asigură, doar pe durata locațiunii, liniștita folosință a lucrului închiriat, și nu proprietatea și posesia. Contractul de închiriere, încheiat cu un proprietar aparent, trebuie să fie menținut și să-și producă în continuare efectele până la încetarea sa, de vreme ce atât locatorul cât și locatarul au fost de bună-credință la momentul semnării contractului, în speță nedovedindu-se reaua credință.
În aceste condiții, chiria fiind achitată până în luna martie 2008, inclusiv, pârâta locatar, datorează în temeiul art.969 cod civil coroborat cu art. 1429 cod civil, chiria restantă și penalitățile contractuale aferente de 01% pe zi de întârziere, pentru perioada aprilie - august 2008, iar pentru perioada ulterioară nu se mai datorează chirie având în vedere încetarea contractului. Nici eventualul prejudiciu constând în contravaloarea beneficiului nerealizat de reclamantă prin nefolosința bunurilor închiriate, pentru perioada ulterioară lunii august 2008, calculat la nivelul chiriei percepute în perioada anterioară, nu se justifică, față de dobândirea de către pârâtă, prin accesiune, a bunurilor respective.
Astfel, având în vedere facturile fiscale nr. 45/_, nr. 47/_, nr.55/_, nr. 59/_ (f.3-6 -dosar nr._ ) emise de reclamantă, privind chiria aferentă lunilor aprilie-iulie 2008, coroborat cu tabelul centralizator depus la dosar (f.8 -dosar nr._ ) privind chiria aferentă lunii august 2008, necontestate sub aspect valoric, raportat la clauzele contractuale cuprinse în art.4, art.5-al treilea punct și art.7 lit.a din convenția de închiriere, față de cele reținute și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință obligă pârâta
să-i plătească reclamantei următoarele sume:
-5523,62 lei cu titlu de chirie aferentă lunii aprilie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului;
5192,9 lei cu titlu de chirie aferentă lunii mai 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
5313,52 lei cu titlul de chirie aferentă lunii iunie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
4856,10 lei cu titlu de chirie aferentă lunii iulie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
4209 lei cu titlu de chirie aferentă lunii august 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
Instanța va respinge restul pretențiilor bănești formulate de reclamantă, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. LKW M.
& T. S. cu sediul în S. nr. 11A, județul M., având ca administrator judiciar pe P. I. I. cu sediul în B. M., B-dul B. nr. 11B/3, județul M. în contradictoriu cu pârâta S.C. MALLUS P. S. cu sediul în B. M., str. Gh.
nr. 22/27, jud. M., și în consecință:
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei următoarele sume:
5523,62 lei cu titlu de chirie aferentă lunii aprilie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului;
5192,9 lei cu titlu de chirie aferentă lunii mai 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
5313,52 lei cu titlul de chirie aferentă lunii iunie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
4856,10 lei cu titlu de chirie aferentă lunii iulie 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
4209 lei cu titlu de chirie aferentă lunii august 2008 și penalități contractuale aferente de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului,
Respinge restul pretențiilor bănești formulate de reclamantă. Cu apel în 15 zile de la comunicare.
P. nunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. H. T.
Red. /
Tred. T.H. / 08 Mai 2013 - ex
| ← Decizia civilă nr. 1421/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 8735/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
