Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. (...) Ședința ata de 03 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. I., împotriva sentinței civile nr. 3071 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC I. C. S. PRIN LICHIDATOR J. R. L. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat
M. D. O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-au înregistrat la dosar o serie de înscrisuri depuse în probațiune din partea recurentului ( f. 7 -45).
În data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
C.ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art.1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr.
85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f. 50) precum și copia contractului de muncă a recurentului, în limba engleză și în traducere legalizată ( f. 51 - 52). Raportat la faptul că, azi i-a fost comunicată întâmpinarea, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea lectura întâmpinare.
C.ea în raport de solicitarea reprezentantei recurentului lasă cauza la a doua strigare, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să lectureze întâmpinarea depusă de lichidatorul judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurent, avocat M. D. O.
Reprezentanta recurentului arată că, întâmpinarea depusă de lichidatorul judiciar nu surprinde cu nimic, doar cu faptul că a fost depusă târziu și solicită acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C.ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale sau casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe. C. de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Debitoarea prin administrator statutar nu a fost legal citată și ca atare se impune anularea citației întrucât a produs o vătămare părții. Din cauza problemelor grave recurentul nu a mai putut susține societatea financiar și a plecat cu contract de muncă în A. din 2010, perioadă în care s-a întors în țară de 3 ori. De ce dacă lichidatorul a văzut că vine citația cu mențiunea destinatar plecat din țară, nu a făcut diligențe să vadă ce se întâmplă. Pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare se face mențiunea că, societatea debitoare și-a schimbat sediul, lichidatorul trebuia să depună diligențe în acest sens. Din 2003 sediul societății s-a schimbat datorită decesului proprietarului acelui spațiu. Soția recurentului nu a locuit de mai bine de doi ani în H., fiind plecată la părinții ei în B., care datorită problemelor grave de sănătate aveau nevoie de ajutor, aspecte dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar. Pe acea citație, nu a semnat nimeni drept fica recurentului, iar dacă ar fi fost prezentă să își apere clientul s-ar fi înscris în fals cu acea mențiune. Procedura de citare nu s-a putut face prin afișare, deoarece casa are gard și poată încuiată și nu există cutie poștală, în curte nu se poate intra nici prin efracție deoarece recurentul are un câine de lup special care se plimbă liber, procedura de citare a fost viciată. Antrenarea răspunderii nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală care intervine atunci când prin fapta ilicită menționată în textul legal contribuie la ajungerea societății în stare de insolvență.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3071 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al
Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de reclamanta R. L. S. lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoareo SC I. C. S., cerere având ca obiect antrenarea răspunderii pârâtului C. I. și a fost obligat pârâtul să suporte pasivului debitoarei SC I. C. S. în cuantum 41.769,51 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei altepersoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din
L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din
L. nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din L. nr.85/2006, respectiv folosirea sumelor de bani și a bunurilor existente în patrimoniul debitoarei în interesul personal al pârâtului, precum
și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, judecătorul sindic constată că susținerile lichidatorului sunt pertinente și fondate și că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a folosi bunurile proprietatea debitoarei înscrise în contabilitate, întrucât, așa după cum rezultă din bilanțul contabil aferent anului 2010 în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în sumă de 100 lei, active circulante în sumă de 495.196 lei din care stocuri în sumă de 444.613 lei, creanțe în cuantum de 45.544 lei și disponibilități bănești în sumă de 5.039 lei. Acestea nu au fost identificate, în fapt, de lichidatorul judiciar, iar disponibilitățile bănești nu au fost identificate la băncile la care debitoarea avea deschise conturi.
După cum a rezultat din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, debitoarea și pârâtul au fost notificați pentru a preda actele prevăzute de art.28 din L.nr.85/2006, ambele notificări nr.353/20 martie 2012 și scrisoarea recomandată cu confirmare de primire comunicată pârâtului la data de 27 martie 2012 reavizată la data de 30 martie 2012, întorcându-se cu mențiunea „destinatar mutat";.
Neidentificarea, în patrimoniul debitoarei, a activelor menționate în bilanțul contabil aferent anului 2010 creează prezumția că acestea nu mai există, prezumție care nu a fost răsturnată de către pârât.
De altfel, în patrimoniul debitoarei, astfel cum a rezultat din informațiile furnizate de P. localității H., prin adresa nr.8525/(...) (f.11) a rezultat că la S. I. și T. debitoarea figura cu un autoturism marca Volkswagen dobândit la (...), un autoturism marca Volkswagen LT28 dobândit la aceeași dată, o autoutilitară marca Volvo de 2 tone dobândită în
3 august 2011 și o autoutilitară marca Ford Tranzit dobândită la data de 14 august 2001.
Din adresa Instituției P. J. C., înregistrată sub nr.82588/(...), depusă la dosar în copie la fila 12, rezultă faptul că debitoarea figura în evidența informatizată a instituției menționate cu un număr de 3 autovehicule înmatriculate, respectiv autoturismul marca Volkswagen LT28, marca Volvo și autovehiculul Ford Tranzit, autoturismul marca Volkswagen nefigurând înmatriculat în evidențele prefecturii.
Din înscrisurile depuse la dosar la fila 12 verso rezultă, de altfel, că au fost înstrăinate autovehiculul marca Ford Trasit și autoutilitara marca Volkswagen LT28 la data de (...) și (...) pentru suma de 2.142 lei și 1.190 lei, unor persoane fizice.
Neidentificarea, în fapt, a autovehiculelor existente în patrimoniul debitoarei care figurau înmatriculate la instituțiile abilitate, precum și neidentificarea celorlalte stocuri și a sumelor de bani înregistrate în contabilitatea debitoarei creează prezumția că acestea au fost utilizate de către pârât, în calitate de administrator statutar, în interes propriu.
Drept urmare, în sarcina acestuia poate fi reținută fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat administratorului judiciar/. toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din L. nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât care deține și calitatea de administrator de fapt al debitoarei, solicitându-i să-i predea toate documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, nefiindu-i predate administratorului judiciar și ulterior lichidatorului documentele solicitate pentru a se întocmi un raport complet asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus debitoarea la starea de insolvență.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator de fapt al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cudispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale L. nr.31/1990 republicată și actualizată.
A., administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de practicianul în insolvență, astfel cum sunt prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de ținere a contabilității conform legii.
De altfel, în contabilitatea debitoarei nu au fost înregistrate autovehicule achiziționate de către debitoare, înregistrate la S. I. și T. al P. H. și la I. P. J. C., împrejurare față de care judecătorul sindic consideră că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, atâta timp cât administratorul statutar este răspunzător de evidențierea în contabilitatea persoanei juridice a tuturor bunurilor care intră și ies din patrimoniul acesteia, pentru a avea o imagine corectă și contabilitatea să reflecte situația la zi a patrimoniului societății comerciale.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că se impune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de
41.769,51 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din L. nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. I. solicitândadmiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, sau casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Invederează faptul că sentința recurată este profund nelegală și este esențial netemeinică.
A., instanța a ignorat faptul că societatea și-a încetat activitatea din
2010, astfel că nu mai avea fizic cum să întocmească și să predea actele contabile după anul 2010, nu s-a exercitat rol activ prin încuviințarea unei expertize contabile, care să confirme așa zisul prejudiciu civil dacă și cum a ținut administratorul contabilitatea în conformitate cu legea (de menționat că "era angajat contabil specializat pentru servicii de contabilitate"") și dacă a folosit bunurile societății în interes propriu, prin prisma art. 138 din L. nr.
85/2006.
În cauză, instanța nu a ținut cont de prescripția dreptului material la acțiune, întemeiat pe dispozițiile art. 138 din legea insolvenței, acțiune ce se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, conf. art. 139 din L. 85/2006, or, o atare situație a fost constatată prin raportul lichidatorului din (...).
Precizează că instanța de fond a reținut, potrivit raportului lichidatorului legat de cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență, cauza principală constând în "managementul deficitar" al resurselor financiare ale debitoarei, care au condus la acumularea de datorii către instituțiile Statului și către terți, iar în al doilea rând, a reținut ca și cauze subsecvente : încetarea oricăror activități a debitoarei"; - "lipsa unor eforturi pozitive în vederea continuării activității societății"; - "păstrarea de stocuri în valoare de 444.613 lei, fără a încerca valorificarea lor, în scopul folosirii acestora în folosul propriu al administratorului statutar".
Nu în ultimul rând, acest raport al lichidatorului reține că vinovăția ajungerii la insolvență s-ar datora recurentului care nu a predat lichidatorului documentele; financiare și contabile ale debitoarei.
Pentru a combate neadevărurile care au stat la baza pronunțării acestei sentințe nelegale și netemeinice, sunt dator să fac un scurt istoric al debitoarei : S. I. E. C. S. s-a Î. la O. R. C. C. sub nr. J/(...), având ca principală activitate comerțul cu produse alimentare, alcool și tutun.
Inițial au fost 2 ASOCIAȚI: recurentul, cu 99% aport, și C. G., cu 1% aport la beneficii și pierderi, iar recurentul a deținut calitatea de A.
Potrivit datelor oferite de R. C., ultima mențiune făcută acolo este din
(...), conform căreia la "D. despre administrator/persoane împuternicite" rezultă că "C. I. are mandatul suspendat".
Acest lucru s-a întâmplat deoarece încă din anul 2009 situația financiară a început să cunoască mici probleme care se puteau acutiza din cauza lipsei de fonduri bănești, și atunci a hotărât să plece din România în străinătate, și treptat să redreseze societatea cu bani proveniți din acel loc de muncă.
A., din luna februarie 2010 este și lucrează în A., unde și domiciliază,
șofer pe TIR la firma P. T. L. cu sediul în SHEENESS, BRIELEWAY, fiind și în prezent în A..
Arată că nu a fost acasă nici la expedierea hotărârii civile din Dos.
689/1285/(...), nici la afișarea T. preliminar al creanțelor la ușa instanței ((...)) ; - nici la R. asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei ((...)) ; - nici la notificarea cu deschiderea procedurii simplificate ((...)).
Subliniază faptul că procedura de citare prin afișare este nelegală, deoarece rezultă din Dovada de comunicare a agentului procedural faptul că, în ce privește citarea debitoarei, acesta consemnează : "la adresa indicatăunitate inexistentă", iar în ce privește citarea recurentului C. I., menționează
"destinatar plecat din țară" ((...)).
Or, față de această nulitate și vătămare a citării arată că instanța fondului a acceptat cu atâta ușurință "o motivare" a lichidatorului, de-a dreptul neverosimilă, cu privire la situația în care se află debitoarea , întrucât acesta nu s-a prezentat la lichidatorul judiciar.
Potrivit art. 304 pct.5 C.Pr.Civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate interveni când prin hotărârea dată au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 105 al.2 C.Pr.Civ.
Menționează că, cu privire la afișarea citației, aceasta era imposibilă deoarece CASA, în care domiciliază teoretic, are gard și poartă încuiate și nu există cutie poștală specială. În curte nu se poate intra nici prin efracție, deoarece am un câine LUP deosebit de periculos, care se plimbă liber. Susține că a fost plecat din anul 2010 în A., iar în anii 2004-2009 a fost foarte mult plecat în Germania la muncă.
Cât privește citarea debitoarei, și aceasta este nelegală deoarece în anul 2005 a murit proprietarul magazinului de pa str. Horea nr. 37, iar moștenitorii i-au obligat să -și mute magazinul. A., din anul 2008 a încheiat un contract de închiriere pentru magazin cu NAPOCOM, și de atunci și până în prezent magazinul se află în H. str. Republicii nr.8.
Răspunderea reglementată de art. 137 din L.85/2006 nu este o", extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea unei fapte enumerate în textul de lege, aceasta a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Apreciază că simpla afirmație a intimatei, și anume că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 137 lit. a - d, fără a indica în concret care sunt faptele de care se face vinovat și fără a administra probe în sprijinul susținerilor sale, face ca recursul nostru să fie fondat.
Susține că singura probă administrată în cauză este R. lichidatorului privind cauzele insolvenței societății S.C. "I. C." S., care reține drept cauză principală: managementul defectuos.
Cum managementul defectuos nu este menționat ca unul din cauzele pentru care se poate antrena răspunderea administratorului, având în vedere că nu s-au făcut alte probe din care să rezulte vinovăția recurentului se impune admiterea recursului în formele menționate în petit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar S. R. L. S., solicitând respingerearecursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul declarat de către pârâți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
1. Susține recurentul că hotărârea recurată este nelegală întrucât acesta nu a fost legal citat, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare.
Din conținutul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul rezultă fără echivoc că acesta a fost citat la domiciliul său astfel cum rezultă din înscrisurile existente la ORC C., citația fiind afișată pe ușa principală a imobilului precum și prin publicare în B.
Potrivit art.92 alin.4 C.pr.civ., înmânarea citației și a altor acte de procedură se poate realiza prin afișare în cazul în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la domiciliu.
În speță, agentul procedural a procedat la afișarea citației expediate recurentului menționând că nu a putut fi identificată nici o persoană care este abilitată de lege să primească acest înscris.
Probele existente la dosar relevă împrejurarea că acest imobil nu este unul colectiv, cu mai multe apartamente astfel că se poate susține cu temei că la data comunicării actului de procedură cu recurentul s-a constatat lipsa oricărei persoane la domiciliu, agentul procedural procedând la afișarea actului. Se poate observa, de asemenea, că nu există la dosar nici o probă care să infirme consemnările agentului procedural cu privire la motivul afișării citației, susținerile contrare ale acesteia fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările potrivit cărora citarea recurentului este nelegală și datorită faptului că recurentul a făcut dovada că a fost plecat din țară în toată perioada soluționării cererii iar citarea sa s-a realizat la domiciliu. A., C.ea reamintește că potrivit art.90 C.pr.civ., înmânarea citației (…) se face la domiciliul sau reședința celui citat. Cum în speță singurele date furnizate de către autorități relativ la domiciliul recurentului stabilesc că acesta domiciliază în H., str. Prundului, nr.34, jud. C. (adresă ce coincide și cu cea evidențiată la ORC C.) iar cu prilejul soluționării cauzei recurentul a fost citat la acea adresă, C.ea constată că procedura de citare cu recurentul a fost legal îndeplinită, susținerile contrare fiind nefondate.
2. Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC I. C. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a, d și e din L. nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza L. nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâtul este administratorul debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu a predat documentele prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006, probele administrate în cauză evidențiind această împrejurare.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesia documentelor contabile și că fostul administrator statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din L. insolvenței .
Potrivit art.139 din LPI, acțiunea fundamentată pe art.138 se prescrie în termen de 3 ani calculați de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
În speță, C.ea constată că deschiderea procedurii insolvenței a avut loc la data de 15 martie 2012 iar persoana vinovată de apariția stării de insolvență a debitoarei nu putea fi cunoscută anterior acestui moment. Întrucât acest moment se află în interiorul termenului de prescripție, C.eaapreciază excepția invocată ca fiind nefondată și, ca atare, urmează să o respingă.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că pârâtul a omis înregistrarea in contabilitatea debitoarei a unor înscrisuri fapt ce a condus la acumularea de către debitoare a unor debite fiscale neachitate si neînscrise in contabilitate, recuperarea creanțelor debitoarei fiind astfel imposibilă. Aceasta conduita a pârâtului reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 73 alin.1 tit. c din L. nr. 31/1990 existând astfel o fapta ilicita.
Pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, nu este suficientă o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
R. de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente.
R. cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
C.ea apreciază că judecătorul sindic a reținut corect starea de fapt, și a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia dovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată, prevăzută de art. 138 lit. d in L. nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Jurisprudența a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții , cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu a înregistrat o serie de documente contabile, ipoteza normei legale din art.10 și 11 din L. nr.82/1991 fiind întrunită.
Pârâtului, în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale L. nr.31/1990.
A., administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din L. nr.82/1991 republicata.
Având in vedere faptul că potrivit art.72 din L. nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 din vechiul cod civil potrivit cărora «mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului ».
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâtului și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile L. societăților comerciale sau L. insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâtul din cauză.
Așadar, se poate susține cu temei că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea pârâtului la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că acesta urmează să răspundă în temeiul art.138 lit.d din L. nr.85/2006.
Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actelefinanciar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului - respectiv bilanțul pe anul 2010 înregistrat la M. F.
Din ultimul bilanț contabil (aferent anului 2010), rezultă ca debitoarea deținea la acea dată active imobilizate in suma de 100 lei, active circulante in suma de 495.196 lei, constând în stocuri in valoare de 444.613 lei, creanțe in suma de 45.544 lei si disponibilități bănești de 5.039 lei.
Referitor la activele imobilizate, P. H. a răspuns solicitării lichidatorului din cadrul procedurii de lichidare comunicând faptul ca debitoarea falita figurează in evidentele sale cu următoarele bunuri: autoturism VW 86 cap 1263 cmc, dobândit in (...); autoturism VW LT28 având cap cil 1984 cmc, dobândit in (...), înstrăinat conform FF
3535055/(...) autoutilitara Volvo, cap ciI 9600 cmc, dobândita in (...); autoutilitara Ford Transit, cap ciI 2496 cmc, dobândita in (...), înstrăinat conform FF 3535054/(...).
Probele administrate evidențiază împrejurarea că cele doua autoturisme ramase in patrimoniul debitoarei nu au fost înscrise in contabilitatea acesteia, ulterior lichidatorul judiciar nu le-a putut identifica.
I. P. jud. C., prin adresa nr. 82588/(...) a comunicat ca debitoarea figureaza cu urmatoarele vehicule inmatriculate autoturism VW LT28 avand cap cil 1984 cmc, dobândit in (...); instrainata - neradiata auto utilitara
Volvo, cap cil 9600 cmc, dobandita in (...); auto utilitara Ford Transit, cap cil
2496 cmc, dobandita in (...), instrainat - neradiat cu mentiunea ca autoturismul VW 86 nu figureaza înmatriculat in evidentele acestui serviciu.
În raport de această stare de fapt se poate susține cu temei că recurentul a procedat la înstrăinarea autoturismului in folosul propriu și nu în cel al debitoarei, ipoteza reglementată de art.138 lit. a din LPI fiind prezentă.
Mai mult, din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că nu au fost identificate stocurile înscrise în bilanțul încheiat la (...) si nici disponibilitățile bănești in suma de 5.039 lei, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din L. insolvenței.
Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr.3071 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. C. P. A. M. C.
GREFIER V. D.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.C. C.
| ← Decizia nr. 8589/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
