Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. (...) Ședința a de 03 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta V. A., împotriva sentinței civile nr. 6122 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. R. I. S. S., având ca obiect procedura insolvenței - contestație la raportul de activitate al lichidatorului judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat C. R.
I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
C.ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentanta recurentului depune la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat, respectiv taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei, achitată în contul Consiliului Local al M. C.-N. și timbru judiciar de 0,15 lei, iar la solicitarea instanței arată că, clienta sa are reședința în oraș, acesta fiind motivul pentru care a plătit taxa de timbru în această manieră, și crede că în acest moment și-a schimbat și domiciliul, dar nu are dovada acestei împrejurări. C.ea în raport de susținerile reprezentantei restituie acesteia chitanța depusă la dosar și îi pune în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru prin mandat poștal în contul Consiliului Local al orașului B., sens în care stabilește ora 1100, pentru reluarea dezbaterilor în cauză, invocând din oficiu, excepția insuficientei timbrării recursului. La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurentă, avocat C. R. I., care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru prin mandat poștal în contul indicat de instanță ( f.17). C.ea constată că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Reprezentanta recurentei solicită acordarea cuvântului pe fond, arătând că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în consecință admiterea contestației și constatarea faptului că recurenta nu mai datorează nici o sumă cu titlu de rest de preț, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește incidența art. 1144 C.civil arată că, dispozițiile contractuale cu privire la diferența de preț sunt în sensul că, diferența de preț se va plăți la încheierea contractului în formă autentică, circumscriindu-se condiției suspensive, plata restului de preț depinzând de încheierea contractului autentic, în acest moment fiind cert că se va încheia contractul autentic, pentru că s-au respins toate contestațiile, devenind scadent restul de preț abia în timpul procedurii, fiind incident art. 64 alin. 6 din legea insolvenței, la fel și creanța devine scadentă în timpul procedurii. Diferența de preț cu TVA fiind de 58.233 Euro, s-a plătit 62.000 Euro intervenind compensarea, în temeiul art. 1144 C.civil raportat la art. 64 alin. 6 din L. nr. 85/2006. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.6122 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea V. A. împotriva măsurii lichidatorului judiciar R. I. S. S. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC C. I. S. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 2074 pronunțată la data de (...), a fost admisă contestația formulată de contestatoarea V. A. împotriva tabelului preliminar, dispunându-se înscrierea în tabelul definitiv, a creanței sale în cuantum de 32.441,87 lei, în categoria creanțelor chirografare, sub condiția suspensivă a încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului. În considerentele hotărârii pronunțate, s-a reținut în esență că, dat fiind faptul că, în principal contestatoarea s-a prevalat de incidența în cauză a disp. art. 931din L. nr. 85/2006, solicitând executarea antecontractului de vânzare cumpărare, iar la data deschiderii procedurii insolvenței, antecontractul era în vigoare și își producea efectele, restituirea diferenței de TVA este condiționată suspensiv de încheierea (în formă autentică) a contractului de vânzare cumpărare. Analiza acestei condiții prin raportare la evenimentul contrar - denunțarea sau rezoluțiunea antecontractului - a condus la concluzia că obligația debitoarei de restituire a diferenței de TVA devine supusă condițieisuspensive a încheierii contractului. În consecință, cele două creanțe, avansul depreț cuprinzând cota ordinară de TVA și creanța reprezentând diferența de TVA dintre cota ordinară și cea specială în cuantum de 5%, au fost înscrise în tabel întrucât nașterea lor este condiționată de evenimente diferite. S-a reținut de asemenea că, înscrierea distinctă a creanței cu privire la diferența dintre cota TVA de 19% și cea de 5%, chiar dacă aparent, se suprapune peste creanța înscrisă în tabelul preliminar împotriva averii debitoarei constând în avansul achitat din preț conținând TVA, având în vedere că cele două creanțe sunt înscrise sub condiții diferite, respectiv depind de două evenimente contrare, se exclud reciproc, astfel încât nașterea uneia o înlătură pe cealaltă, motiv pentru care cele două creanțe au fost înscrise în tabelul creanțelor în condițiile arătate. De asemenea, judecătorul sindic a reținut faptul că pe de o parte contestatoarea s-a prevalat de disp. art. 931din L. nr. 85/2006, iar pe de altă parte, pentru a opera compensarea, în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv ale art. 52 din același act normativ, care recunosc dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului, doar în ipoteza în care condițiile prevăzute de lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Or, o atare condiție, așa cum s-a arătat în cele ce urmează nu este îndeplinită în cauză, creanța contestatoarei față de debitoare, constând în diferența de TVA, nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât aceasta a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor sub condiția suspensivă a încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, ceea ce înseamnă că nașterea sa depinde de un eveniment viitor, fiind afectată însăși existența actului juridic, adică nașterea ori desființarea lui, actul neputându-și produce efectele decât de la momentul îndeplinirii condiției. A rezultat așadar faptul că până la îndeplinirea condiției, în cazul concret în speță, contestatoarea nu poate cere executarea obligației, întrucât debitorul nu datorează nimic și nu poate opera compensarea. Nu în ultimul rând, este de subliniat faptul că, așa cum s-a reținut și anterior, în speță sunt incidente disp. art. 52 din legea nr. 85/2006, iar condițiile compensării nu sunt îndeplinite nici la acest moment, cu atât mai puțin nu au fost îndeplinite la data deschiderii procedurii insolvenței. Mai mult decât atât, nu trebuie omis faptul că creanța contestatoarei reprezentând diferența de TVA a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, astfel încât, în ipoteza în care această creanță va deveni una pură și simplă prin îndeplinirea evenimentului de care depinde nașterea sa, creditorul titular al acestei creanță, în speță contestatoarea, va suporta concursul celorlalți creditori înscriși în tabelul creanțelor, în condițiile reglementate de disp. art. 121 și următoarele din L. nr. 85/2006. În fine, în ceea ce privește susținerea contestatoarei că în cauză creanța debitoarei împotriva sa reprezentând restul de preț nu ar fi exigibilă decât la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, este lipsită de temei legal, întrucât contestatoarea s-a prevalat de disp. art. 931din L. nr. 85/2006, fiind obligată astfel să facă dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de aceste dispoziții legale, inclusiv cea referitoare la plata prețului care, în situația în care nu a fost achitat integral, poate fi achitat la data formulării cererii, restul de preț fiind așadar scadent la data formulării cererii pentru executarea antecontractului, conform dispozițiilor legale arătate. Pentru aceste considerente în temeiul art. 21 din L. nr. 85/20065, judecătorul sindic a respins contestația formulată de contestatoarea V. A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs V. A. solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiteriicontestației formulată împotriva măsurii lichidatorului judiciar, R. I. S. S., luate prin raportul de activitate nr.6242/(...) depus la termenul de judecată din data de (...) în cadrul procedurii de insolvență deschisă împotriva debitoarei SC C. I. S. în ceea ce privește cererea formulată de recurentă în vederea compensării până la concurența sumei celei mai mici a datoriilor reciproce constând, din partea recurentei, în obligația de plată a restului de preț și, respectiv, din partea debitoarei, în obligația de plată a sumei reprezentând diferența dintre TVA de 19% achitată de aceasta și TVA social de 5% pe care o datorează, îndeplinind condițiile legale pentru aplicarea taxei reduse aferente prețului pentru imobilul apartament nr.310 . În motivele de recurs se arată că prin contestația formulată, recurenta a arătat că la data de 29 octombrie 2007, numitul V. C. A. a Î. cu societatea S. C. I. S. (fosta SC T. S.) un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament cu nr. 310 situat în C.-N., str. Tăbăcarilor, fără număr, jud. C., construit în baza autorizației de C. Nr. 384 / 28 M. 2007 eliberată de P. M. C.- N., înscris inițial în CF nr. 1., CF 1., CF 1., nr. topo 6825/(...)/(...)/(...)/9, (...)/(...)/12/2/2 care în prezent este înscris în CF 2. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 1.), nr. cadastral 17505, toate CF-urile fiind ale mun. C.-N., apartamentul având o suprafață utilă de 29,86 mp, precum și cota indiviză din terenul aferent imobilului. Precizează că acest antecontract a fost cesionat către recurentă prin contractul de cesiune având încheierea de atestare dată certă nr. 62 din data de (...). Această cesiune a fost adusă la cunoștința și acceptată de către S. T. S., astfel că sumele ulterioare au fost achitate iar predarea posesiei imobilului s-a făcut. La data de (...), recurenta a solicitat lichidatorului executarea antecontractului și predarea dreptului de proprietate asupra apartamentului obiect al acestuia, liber de orice sarcini, conform prevederilor art. 93/1 și 53 din L. nr. 85/2006. Atât prin adresa nr. 863/(...) cât și prin rapoartele de activitate depuse până în prezent la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a arătat în mod expres că admite cererea recurentei. Susține că la data de (...) a formulat o cerere prin care a solicitat lichidatorului judiciar să constate că vor fi îndeplinite condițiile compensării restului de preț datorat cu diferența de TVA datorată de debitoare întrucât la momentul la care va deveni exigibilă obligația de plată a restului de preț - adică momentul semnării actului autentic, va deveni exigibilă și obligația debitoarei de a achita diferența de TVA, fiind deci îndeplinite condițiile pentru operarea compensării legale, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 1144 C. Civ. Menționează că lichidatorul judiciar a respins această cerere arătând că nu ar fi îndeplinite condițiile compensării legale întrucât creanța datorată de recurentă ar fi exigibilă deja, în timp ce diferența de TVA va deveni exigibilă abia în momentul încheierii contractului autentic. Instanța, în soluționarea contestației, a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 52 din L. nr. 85/2006, motiv pentru care nu poate opera compensarea având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile nici în prezent și, evident, nu au fost îndeplinite nici la data deschiderii procedurii insolvenței. În susținerea recursului, arată că trebuie avut în vedere faptul că natura creanței recurentei derivând din diferența de TVA este una specială pentru că, în fapt, debitoarea nu este decât un intermediar în colectarea acestei taxe, beneficiarul ei real fiind statul. Cu toate acestea, normele fiscale prevăd ca societatea comercială care prestează serviciul sau înstrăinează bunul să încaseze această taxă și, respectiv, să o restituie în condițiile art. 140 al. 4 din Codul Fiscal. Apreciază că în cazul de față nu se aplică art. 52 din L. insolvenței care se referă la creanțele născute înainte de deschiderea procedurii ci art. 64 al. 6 care se referă la creanțele născute în timpul procedurii și care prevede că "Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală." Prin urmare, având în vedere că ambele creanțe atât cea a debitoarei decurgând din diferența de TVA, cât și cea a recurentei reprezentând restul de preț - se nasc în timpul procedurii, ele trebuie plătite conform documentelor din care rezultă, fără a suporta riscul concursului celorlalți creditori, putând, deci, opera compensarea. Subliniază că prețul stabilit de părți prin antecontract este de „55.460 Euro (adică 231.739,61 lei la un curs BNR de 4,1785 lei/1 Euro la data deschiderii procedurii). Cota de TVA aplicabilă în mod legal este de 5%, rezultând, deci, un cost total de 58.233 Euro (243.326,59 lei la un curs BNR de 4,1785 lei/1 Euro la data deschiderii procedurii). Conform justificativelor depuse la dosarul cauzei, a achitat debitoarei suma de 62.884 Euro (262.760,79 lei la un curs BNR de 4,1785 lei /1 Euro la data deschiderii procedurii). Susține că o soluție identică cu cele solicitate de recurentă s-a adoptat și în cazul promitenților cumpărători G. Viluca M. și G. E. cărora, inițial, lichidatorul le-a pus în vedere să achite suma de 6.000 Euro cu titlu de rest de preț. Aceștia, însă, au invocat compensarea restului de preț cu suma reprezentând diferența de TVA achitată în plus. La început, lichidatorul a respins cererea lor, iar aceștia au formulat o contestație care a făcut obiectul dosarului nr. (...). Acest dosar a fost soluționat prin sentința comercială nr. 1492/cc/2011 din (...) când instanța a admis excepția nelegalei timbrări întrucât contestatorii nu și-au mai susținut contestația având în vedere faptul că lichidatorul a fost de acord cu poziția lor și, în notele de ședință depuse la dosar, a arătat: .contestatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de cota de TVA de 5%, astfel că în situația în care se va proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și întabularea în CF a dreptului de proprietate al contestatorilor se va efectua regularizarea prețului prin facturarea distinctă a apartamentului și a parcării, moment la care totalul facturilor ce se vor emite va fi de 51.659,33 uro din care contestatorii au achitat până În prezent suma de 51.397 Euro și, prin urmare, vor mai avea de achitat 262,33 E." În esență, recurenta a solicitat același lucru, și anume, ca la momentul încheierii contractului autentic, să se emită pentru apartament o factură de regularizare pentru prețul stabilit contractual de 55.460 Euro (adică 231.739,61 lei la un curs BNR de 4,1785 lei /1 Euro la data deschiderii procedurii) la care să se aplice cota de TV A de 5% având în vedere că îndeplinește condițiile aplicării cotei reduse, rezultând un cost total de 58.233 Euro (243.326,59 lei la un curs BNR de 4,1785 lei /1 Euro la data deschiderii procedurii). Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29 noiembrie 2012, R. I. S. S.solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat de recurenta V. A. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta V. A., în procedura insolvenței debitoarei SC C. I. S., a solicitat lichidatorului judiciar executarea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat anterior cu debitoarea, cererea fiind fundamentată pe prevederile art.931 din LPI. Cu prilejul analizării cererii, lichidatorul judiciar a stabilit că recurenta datorează o diferență de preț care urmează a fi achitată până la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare. Recurenta apreciază, însă, că nu mai datorează nici o diferență de preț întrucât este îndreptățită la restituirea sumei ce reprezintă diferența de TVA de 14% iar condițiile compensării legale sunt întrunite astfel că refuzul lichidatorului judiciar de a constata compensarea este nelegal. C.ea constată că creanța datorată de recurentă urmare a cererii formulate și care vizează diferența de preț este exigibilă întrucât urmare a opțiunii exprimate de către promitenta cumpărătoare, corelativ cu obligația debitoarei de a proceda la executarea antecontractului, se naște obligația celei dintâi de a plăti diferența de preț (neîndeplinirea obligației de plată a diferenței de preț face ca ipoteza normei legale din art.931din LPI să nu fie întrunită). Cât privește diferența de TVA, C.ea constată că această sumă devine exigibilă doar la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare întrucât de la acel moment, în raport de opțiunea părților privind denunțarea sau rezoluțiunea convenției se poate ști dacă restituirea diferenței de TVA este posibilă (neîncheierea convenției autentice cu consecința desființării antecontractului de vânzare-cumpărare impune restituirea întregii sume iar nu doar a diferenței de TVA). Fără a relua întreaga dezbatere doctrinară cu privire la condiția suspensivă, rezolutorie sau termen, C.ea reamintește că condiția suspensivă este acel eveniment de care depinde nașterea raportului obligațional iar condiția rezolutorie este acel eveniment de care depinde desființarea raportului obligațional. În raport de condițiile concrete ale speței, C.ea apreciază că creanța recurentei ce reprezintă diferența de TVA nu este una pură și simplă ci sub condiție suspensivă pentru următoarele considerente: Sunt obligații pure și simple acele raporturi de obligații care își produc efectele în mod ireversibil și se execută, în întregime, imediat după nașterea lor; sunt afectate de modalități acele raporturi obligaționale care reprezintă anumite particularități în ce privește ființa sau executarea ori subiectele sau obiectul lor. Cum în speță, creanța solicitată a fi compensată este izvorâtă - după cum chiar creditoarea susține - din cererea formulată de recurentă în temeiul art.931din LPI, nașterea acesteia precum și executarea sunt afectate de anumite particularități care ne permit a statua că aceasta nu este o obligație pură și simplă. Odată lămurit acest lucru, este necesar a lămuri dacă creanța creditoarei este una sub condiție suspensivă sau cu termen. C.ea constată că creanța creditoarei urmează a fi stabilită doar la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, acela fiind momentul la care dacă nu se procedează la desființarea antecontractului, obligația de restituire a taxei achitate devine exigibilă. Așadar, la momentul formulării declarației de creanțe a creditoarei ne aflăm, pendente conditione, în intervalul de timp dintre momentul nașterii embrionare a raportului de obligații și momentul realizării condiției, perioadă în care se consideră că obligația încă nu există; abia la momentul la care se va stabili, prin încheierea contractului autentic, eveniente conditione, se va putea afirma că s-a realizat condiția suspensivă, că incertitudinea asupra existenței obligației s-a sfârșit iar obligația se consideră născută retroactiv, din momentul înțelegerii părților, ca fiind pură și simplă. Pentru a admite că creanța creditoarei este afectată de un termen trebuie să existe suficiente elemente care să confirme că la data formulării declarației, obligația există și își produce toate efectele, executarea acesteia fiind doar afectată. Cum în speță, după cum am menționat anterior, creanța creditoarei ce reprezintă diferența de TVA nu poate fi apreciată că există la data formulării declarației de creanță, rezultă fără echivoc că aceasta este afectată de o condiție suspensivă și nu de un termen. Rezultă, așadar, că în speță, până la îndeplinirea condiției - încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare - recurenta nu poate cere executarea obligației întrucât debitoarea nu datorează nimic. În aceste condiții se poate observa că ipoteza normei legale din art.1144 din vechiul C.civil nu este întrunită întrucât nu ne aflăm în prezența unor creanțe reciproce certe, lichide și exigibile. Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că în procedura insolvenței astfel cum aceasta este reglementată de L. nr.85/2006, compensarea nu poate avea loc decât în condițiile art.52 din lege. Prin urmare, pentru ca aceasta să opereze, iar datoriile reciproce ale creditoarei și debitoarei să fie stinse este necesar ca toate condițiile compensării să fie îndeplinite la momentul deschiderii procedurii, ipoteză neîntrunită în speță. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat de către recurentă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din LPI îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta V. A. împotriva sentinței civile nr.6122 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. V. D.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Koșa N.
| ← Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3568/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
