Decizia nr. 3797/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)/a1*/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D. C. Nr. 3797/2012

Ședința publică de la 11 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Judecător M.-I. I.

Grefier A. B.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 6557 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., privind și pe intimat A. F. P. A M. C.-N. - PRIN D. G. A F. P. A J. C., intimat SC R. S. PRIN ADMINISTRATOR J. B. R. I., având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul

P. F. în calitate de asociat unic și administrator al societății recurente, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat, precum și faptul că la data de 5 mai 2012 recurenta a depus la dosar, prin registratură, note de ședință.

C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159^{1alin 4}

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

Întrucât se învederează instanței că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Recurenta, prin reprezentant, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței în principal ca prematur introdusă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

C.ea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }

C.EA

Prin sentința civilă nr. 6557 din 0(...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...)/a1* s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea SC R. S. împotriva cererii de deschidere a procedurii formulate de creditoarea D. a jud. C.. S-a admis cererea formulată de creditoarea D. G. A F. P. A J. C. în calitate de reprezentantă a A. F. P. a municipiului C.-N. având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC R. S., J(...), CUI 15652592 și în consecință:

S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC R. S.

S-a numit administrator judiciar B. R. I., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din L. nr. 8..

S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 8., în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.

S-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei. S-a dispus desemnarea administratorului special.

S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din L. nr. 8..

S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.

S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din L. nr. 8., obligația de notificare revenind administratorului judiciar.

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din L. nr. 8..

S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 25 ianuarie 2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea, comunicarea și publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanțelor la data de 15 februarie 2012, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei în BPI și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 29 februarie 2012.

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din L. nr. 8..

S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din L. nr. 8. în termen de maximum 20 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de trecere a debitoarei în faliment în procedură simplificată și fixează termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 18 ianuarie 2012, sala 249, ora 8.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2009 sub nr. (...), creditoarea

D. a jud. C. a solicitat deschiderea față de debitoarea SC R. S. a procedurii insolvenței, prevalându-se de o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile în cuantum de 157.586 lei, constatată prin titluri executorii fiscale.

Împotriva acestei cereri a formulat debitoarea SC R. S. contestație la data de 27 februarie 2009.

În cuprinsul contestației, debitoarea a atacat modul de îndeplinire a procedurii de citare și comunicare a cererii de deschidere a procedurii și anotificării, respectiv a contestat atât caracterul cert al creanței invocate de creditoare, cât și întinderea acesteia, arătând că administratorul debitoarei a fost cercetat penal și scos de sub urmărire penală cât privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din L. nr. 241/2005 și art. 43 din L. nr. 82/1991, iar creditoarea nu și-a îndeplinit obligația de a comunica debitoarei somațiile aferente debitelor fiscale, respectiv încearcă recuperarea unei creanțe necuvenite.

Prin sentința comercială nr. 1589/27 aprilie 2009, Tribunalul

Comercial Cluj a respins contestația debitoarei, ca neîntemeiată, a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, a numit în calitate de administrator judiciar C. B. R., a ridicat dreptul debitoarei de a își conduce afacerile, a indisponibilizat părțile sociale ale debitoarei, a obligat-o pe debitoare să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 8., în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii și a dispus efectuarea de către administratorul judiciar a notificărilor prevăzute de L. nr. 8..

Prin decizia civilă nr. 2. noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. (...),

C.ea de A. C. a admis recursul formulat de debitoarea SC R. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1589/27 aprilie 2009, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare T. C. C., reținând faptul că judecătorul sindic nu a cercetat fondul cauzei.

Prin sentința comercială nr. 4909/1 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) în rejudecare, Tribunalul Comercial Cluj a respins excepția tardivității formulării contestației împotriva cereri de deschidere a procedurii insolventei, excepție invocata de către creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. A F. P. a jud. C., a admis contestația formulată de către debitoarea SC R. S. împotriva cererii formulate de creditoarea AFP C.-N. prin D. C., privind deschiderea procedurii insolventei debitoarei și, în consecință, a respins cererea formulată de creditoarea AFP a mun. C.-N. prin D. a jud. C. privind deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC R. S. A diminuat onorariul lichidatorului judiciar C. B. R. de la suma de 2000 lei la suma de 1.000 lei și a obligat debitoarea SC R. S. la plata către acest practician în insolvență a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu și a sumei de 174,70 lei reprezentând cheltuieli de procedură. A diminuat onorariul avocatului debitoarei de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei. În final, a admis în parte cererea debitoarei SC R. S., în sensul obligării creditoarea AFP a mun. C.-N. prin D. a jud. C. la plata către debitoare a sumei de 1.039,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru și a respins cererea privind obligarea creditoarei la plata sumei de

2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Prin decizia civilă nr. 2. mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1,

C.ea de A. C. a admis recursul declarat de creditoarea D. a jud. C. împotriva sentinței comerciale nr. 4909/1 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut următoarele :

Conform înscrisurilor depuse în probațiune la dosarul instanței de fond, creditoarea recurentă a făcut dovada faptului că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei in cuantum de 163.835 lei, cu mult peste valoarea prag actuală de 45.000 lei, fără a mai avea în vedere faptul căla momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență valoarea prag se situa la nivelul de 10.000 lei. După casarea sentinței inițiale și trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia 2., creditoarea recurentă a depus la dosarul cauzei copiile tuturor titlurilor executorii emise împotriva debitoarei intimate (f.241-286). T. titlurile executorii conțin, detaliat, conform prevederilor OG nr. 92/2003, republicată, obiectul acestora, respectiv menționarea documentelor prin care s-a individualizat suma de plată. Aceste titluri executorii au fost comunicate debitoarei, conform dovezilor de comunicare depuse în probațiune la dosar la solicitarea expresă a instanței.

I. de recurs a mai reținut că apărările făcute de către debitoare în mod constant pe parcursul soluționării dosarului înregistrat pe rolul instanței încă din (...) se referă la imposibilitatea de contestare a acestora. I. de recurs a apreciat aceste apărări ca fiind total neîntemeiate, deoarece o parte din titlurile executorii chiar au fost contestate de către debitoarea intimată. A., obligații datorate bugetului de stat de către debitoare au fost stabilite inițial de către organele de control fiscal prin decizia de impunere nr. 637/(...). D. a contestat debitele stabilite prin decizia de impunere nr. 637/(...), acest fapt semnificând că debitoarea are cunoștință de conținutul deciziei de impunere, act administrativ fiscal și acesta îi este opozabil în condițile art. 45 din OG nr. 92/2003.

A mai reținut instanța de control că inițial, prin decizia nr. 127/(...), s- a suspendat soluționarea contestației până la soluționarea cauzei penale. Prin ordonanța P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dată în data de (...) s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a administratorului statutar al debitoarei pe motivul lipsei unui dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respective lipsa laturii subiective, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din L. nr. 241/2005 si art. 43 din L. nr. 82/1991. După soluționarea dosarului de urmărire penală, prin decizia nr. 175/(...), soluționarea contestației împotriva deciziei 637/(...) a fost reluată, iar prin decizia 175/(...) a fost respinsă ca neîntemeiata contestația debitoarei împotriva deciziei de impunere nr. 637/(...), stabilindu-se că debitoarea datorează suma de 86.076 lei. D. a fost depusă la dosar la data de (...), împreună cu contestația debitoarei. D. de comunicare a acestei decizii se află la f. 122 din dosarul inițial de fond. D. nu a contestat această decizie la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile art. 218 alin. 2 C.proc.fiscală. Chiar dacă decizia nu ar fi fost comunicată, oricum debitoarea a cunoscut-o la momentul depunerii acesteia la prezentul dosar de deschidere a procedurii de insolvență, însă într-un interval de peste doi ani, până la soluționarea acestui recurs nu a manifestat în vreun fel intenția de a contesta această decizie, deși nu a existat vreo imposibilitate de a acționa. Prima instanță nu a sancționat pasivitatea debitoarei și a ajuns la concluzia că neformularea contestației înlătură caracterul cert al creanței. În realitate, necomunicarea deciziei de soluționare a contestației nu echivalează cu nevalabilitatea sau suspendarea efectelor actului administrativ fiscal vizat de respectiva contestație. Mai mult, conform dispozițiilor art. 215 alin. 1 C.proc.fiscală, introducerea contestației administrative împotriva actului administrativ fiscal nu suspendă executarea actului administrativ fiscal atacat. În lipsa unei suspendări a executării actului administrativ în condițiile art. 215 alin.

2 C.proc.fiscală, acesta produce pe deplin efectele unui titlu executoriu și dovedește pe deplin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pe care o constată.

Chiar și această creanță de 86.076 lei, pe deplin certă, lichidă și exigibilă conform actului administrativ fiscal și deciziei de soluționare a contestației anterior enunțate este suficientă pentru deschiderea procedurii de insolvență, având o valoare peste pragul minim și o scadență de peste 30 de zile conform normelor în vigoare la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență.

I. de recurs a mai reținut că debitoarea s-a rezumat în mod formal să invoce o imposibilitate de contestare și cu privire la celelalte titluri executorii depuse în probațiune. În realitate, însă, există la dosar copia unei acțiuni în contencios fiscal (f.201), având ca obiect contestarea tuturor actelor administrativ fiscale pe care creditoarea le invocă în prezentul dosar, însă nici o dovadă a faptului că această acțiune chiar a fost înregistrată pe rolul vreunei instanțe. În urma consultării din oficiu a evidenței dosarelor aflate pe rolul T. C., instanța de recurs a identificat dosarul (...) având ca obiect contestație act administrativ fiscal, cu părți identice cu cele din prezenta cauză. Dosarul a fost lăsat în nelucrare și instanța a constatat perimarea printr-o hotărâre judecătorească din 1 aprilie 2011, dovadă a pasivității totale și a caracterului formal al apărărilor formulate în prezentul dosar.

În consecință, instanța de recurs a concluzionat că, în conformitate cu titlurile executorii depuse în probațiune la dosarul instanței de fond, creditoarea recurentă a făcut dovada faptului că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei în cuantum de 163.835 lei. T. aceste titluri executorii au fost contestate în forme mai mult sau mai puțin procedurale, dovadă a faptului că debitoarea le-a cunoscut și că îi sunt opozabile în condițiile art. 45 din C.proc.fiscală. Scadența acestei creanțe a depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de dispozițiile art. 3 alin.

1 lit. a din L. nr. 8. în forma în vigoare în anul 2009, situație în care față de debitoare operează prezumția stării de insolvență, in conformitate cu textul anterior enunțat, conform căruia „insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori";. Nici în fața primei instanțe și nici în dosarul de recurs, debitoarea intimată nu a administrat vreo proba utilă, pertinentă și concludentă prin care sa dovedească faptul că deține resursele financiare necesare achitării creanței certe, lichide și exigibile invocate de către creditoarea recurentă.

Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs a apreciat faptul că, contrar celor reținute de către prima instanță, debitoarea se află în stare de insolvență și sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente, cauză de modificare a sentinței reglementată de dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ. De asemenea, analiza tuturor argumentelor primei instanțe și a probatoriului administrat a fost posibilă și în baza dispozițiilor art. 304^{1C.proc.civ., care permite la rândul sau doar modificarea sentinței recurate, în nici un caz casarea cu trimitere, desigur, în ipoteza în care calea de atac este apreciată întemeiată. Cu toate acestea, instanța de recurs s-a văzut nevoită să facă aplicarea în cazul concret analizat a deciziei 5/2011 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și}

Justiție în materia recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 1 și art. 12 din L. nr. 8., coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 2-4 din C. de procedură civilă, curtea de apel, învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, admițând recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței";. Înconsecință, a admis recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. a jud. C. împotriva sentinței comerciale nr. 4909/1 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a casat- o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC R. S.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T. C. (reorganizat S. de la data de 1 octombrie 2011) C. la data de 28 iunie 2011.

În cel de al treilea ciclu procesual nu s-au administrat alte probe.

Prin notele de ședință depuse de debitoarea contestatoare la data de

25 octombrie 2011, aceasta a invocat excepția prematurității cererii de deschidere a procedurii insolventei, apreciind că nu au fost respectate prevederile imperative ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin raportare la aceste dispoziții, debitoare a apreciat că avea la dispoziție un termen de 6 luni de zile, de la așa zisa comunicare a deciziei 1., dacă aceasta ar fi fost legal comunicată, să o conteste la instanța de judecata competentă. A arătat că se afla la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în data de 29 ianuarie 2009, în termenul legal de contestare a actului administrativ (D. nr. 1.) din două motive: 1) decizia nr. 1. a fost emisă la data de (...), fapt pentru care, dacă s- ar presupune că aceasta ar fi fost comunicată în aceeași zi, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 554/2004 s-ar fi împlinit abia in (...), deci la 4 luni după ce creditoarea a introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenței ; 2) decizia nr. 1. nu a fost comunicată în nici un moment debitoarei; creditoarea a urmărit să inducă în eroare instanța de judecată prin depunerea la dosar a unei copii după o așa-zisă confirmare de primire cu care s-ar fi comunicat decizia debitoarei, dar această confirmare este complet nelizibila. Din aceste considerente, a apreciat că termenul de contestare a deciziei nu a început sa curgă ; 3) decizia nr. 1. ar fi fost comunicată doar prin publicitate, în conformitate cu art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și doar la data de 16 ianuarie 2009; cu alte cuvinte, creditoarea a înaintat cererea de deschidere a procedurii insolvenței la nici 2 săptămâni de la parcurgerea procedurii comunicării prin publicitate. A apreciat că aspectele semnalate sunt îndestulătoare pentru a putea concluziona ca creditoarea nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 554/2004 și a răpit debitoarei SC R. S. posibilitatea legală de a exercita o cale de atac judiciară împotriva deciziei prin care i s-a respins contestația depusă împotriva deciziei de impunere din 2006.

A invocat și conduita de rea-credință a creditoarei, care din dorința vădită de a înregistra o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei, și, mai ales de a obține o sentință de admitere a acesteia, a apelat, la diverse șiretlicuri. A., pentru a crea o aparență în ceea ce privește împlinirea termenului de 6 luni în care debitoarea putea să facă contestație, a emis decizia 175 cu data de 26 noiembrie 2007, deși data reală de emitere era 26 noiembrie 2008. Această eroare a fost observată de către debitoare și adusă la cunoștința instanței la primul termen de judecată și a fost îndreptată de creditoare, în mod convenabil, abia la 2 luni după deschiderea prezentei pricini, moment la care, în loc să își recunoască greșeala și să-și retragă cererea, așa cum ar fi fost firesc, a continuat să solicite deschiderea insolvenței. A mai arătat că din actele cauzei rezultă ca însuși judecătorul sindic a solicitat creditoarei să prezinte creanțele bugetare, titlurile și modurile prin care acestea au fost comunicate debitoarei, însă creditoarea a manifestat o atitudine oscilantă, fără a preciza cum și când i s-a comunicat actul de constatare debitoarei și dovada decomunicare aferentă. A., din copiile înscrisurilor de la pp. 122 și 130 din dosar, asa cum se arată în pp. 2 alin. 5 a deciziei civile nr. 2., pronunțată de C.ea de A. C. în dosarul 248/12852009/a1, rezultă că decizia 1. noiembrie

2007 nu fusese comunicată debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței.

În subsidiar, a solicitat ca prin sentința pe care instanța de judecată o va pronunța în cauza, să respingă cererea de deschidere a procedurii insolvenței prin prisma întregului probator administrat în cauză.

A apreciat că, în fapt, toată problematica dedusă judecății în cauza pendinte a fost generată de decizia de impunere nr. 637/(...), emisă de creditoare pe baza raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 1394/10 iulie 2006 și a procesului verbal de control fiscal nr. 3100/5 iulie 2006. Această decizie a fost atacată de către debitoare cu o contestație în cuprinsul căreia a fost explicat cu lux de amănunte cursul evenimentelor, în special cu privire la factura fiscală seria CJ nr. 6541514/15 iulie 2004. La data de 29 septembrie 2006 creditoarea a emis decizia 127/2006, pe care a comunicat- o debitoarei și prin care a decis „suspendarea soluționării cauzei și transmiterea dosarului cauzei organului care a efectuat inspecția fiscală până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, urmând ca acesta să fie restituit la încetarea motivului care a determinat suspendarea, organului de soluționare competent, procedura administrativă urmând a fi reluată...";. În cuprinsul deciziei nr. 127/2006, creditoarea a precizat că actele atacate de către debitoare în baza contestației formulate, acte cu caracter administrativ fiscal, au fost înaintate organelor de cercetare penală prin adresa nr. 3. august 2006, fapt pentru care soluționarea contestației nu este posibilă decât după finalizarea laturii penale. Prin raportare la aceste aspecte, creditoarea (în cuprinsul aceleiași decizii nr. 127/2006, pp. 4, primul alineat), indică expres: procedând la analizarea contestației prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, organul de soluționare constată că rezolvarea acesteia depinde întru totul de rezultatele urmăririi penale aflate pe rol";. A invocat faptul că P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca a emis ordonanța din data de 6 decembrie 2007 prin care a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din L. nr. 241/2005, art. 43 din L. nr. 82/1991 raportat la 289 Cod P. , cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

În condițiile în care rezultatul soluționării contestației depindea întrutotul de soluția dosarului penal și în condițiile în care soluția penala a fost de scoatere de sub urmărire penală (achitare) în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen., s-a întrebat de ce creditoarea a soluționat contestația în maniera prezentată în decizia nr. 1. (inițial 2007)? De ce nu a fost admisa contestația sa pentru aceleași considerente evidente care au stat la baza ordonanței parchetului ? A învederat că, dacă este să ne raportam la situația de fapt, este evident ca în baza facturii fiscale seria CJ nr. 6541514/15 iulie 2004 debitoarea nu are obligații de plată față de bugetul de stat, întrucat în speță este vorba despre o factura prin care s-ar fi vândut un bun care nu a aparținut niciodată debitoarei (dată fiind anularea facturii prin care aceasta ar fi dobândit acel bun de la SC C. SA), factură care nu are o tranzacție corespondentă, în baza căreia debitoarea nu a obținut nici un avantaj financiar, neavând posibilitatea de a își deduce TVA necuvenită.

A mai apreciat că creditoarea omite în mod voit prevederile art. 214 din OG nr. 92/2003 și că nu a probat, prin titluri executorii, pretinsa sa creanță certă, lichidă și exigibilă.

Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, în limitele rejudecării fixate de instanța de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 C.proc.civ. și cu cele ale deciziei ÎCCJ-completul competent să judece recursul în interesul legii- nr. 5/2011, judecătorul sindic a reținut faptul că atât caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care s-a prevalat creditoarea D. a jud. C., respectiv valoarea sa superioară valorii prag și exigibilitatea sa de mai mult de termenului prevăzut de lege, cât și starea de insolvență a debitoarei au fost stabilite fără echivoc de către instanța de recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare doar pentru a se pronunța o soluție de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de debitoare de către judecătorul sindic.

Considerentele instanței de recurs care fundamentează această soluție reprezintă dispoziții obligatorii pentru judecătorul sindic, în conformitate cu dispozițiile deciziei ÎCCJ-completul competent să judece recursul în interesul legii- nr. 5/2011.

Mai mult, debitoarea nu a administrat în faza de fond a celui de al treilea ciclu procesual vreo probă care să combată prezumția de insolvență reținută de instanța de recurs sau creanța de care s-a prevalat creditoarea. T. argumentele avansate de debitoare prin notele de ședință depuse la 25 octombrie 2011 sunt, în realitate, reiterări ale poziției sale procesuale, poziție analizată pe larg de instanța de recurs.

În consecință, în temeiul art. 129 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 33 alin. 2 din L. nr. 8., judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea SC R. S. împotriva cererii de deschidere a procedurii formulate de creditoarea D. a jud. C..

În temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 6, coroborat cu art. 3, pct. 1, lit. a, pct. 6 și pct. 12 din L. nr. 8., judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea D. G. A F. P. A J. C. în calitate de reprezentantă a A. F. P. a municipiului C.-N. având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC R. S., J(...), CUI 15652592 și în consecință, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC R. S.

În temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 11 alin. 1 lit. c din L. nr. 8., a numit administrator judiciar B. R. I., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din L. nr. 8., reținând faptul că singura ofertă de preluare a poziției de administrator / lichidator judiciar de la dosar aparține acestui practician în insolvență.

Totodată, judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 35 din L. nr. 8., ca debitoarea să depună la dosarul cauzei, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 8..

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin.1 din L. nr. 8., judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din L. nr. 8. judecătorul sindic a dispus desemnarea administratorului special.

Totodată a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din L. nr. 8..

În temeiul dispozițiilor art. 61 din L. nr. 8., a dispus notificarea de către administratorul judiciar a deschiderii procedurii insolvenței debitorului, creditorilor și O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea efectuării mențiunii conform dispozițiilor art. 61 din L. nr. 8., precum și comunicarea tuturor instanțelor în a căror jurisdicție se află sediul debitorului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, potrivitdispozițiilor art. 37 din L. nr. 8., aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.

Potrivit art. 44 din L. nr. 8., judecătorul sindic a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

În temeiul art. 48 alin.1 din L. nr. 8., s-a dispus tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din L. nr. 8., obligația de notificare revenind administratorului judiciar.

În temeiul art. 62 alin.1 lit. b, c, d și e din L. nr. 8., s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 25 ianuarie 2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 15 februarie 2012, data limită pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de 5 zile de la publicarea în B. P. de I. a tabelului preliminar și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 29 februarie 2012.

În temeiul art. 21 alin. 1 din L. nr.8., a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.

A dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din L. nr. 8. în termen de maximum 20 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a notifica creditoarea și debitoarea în cazul formulării unei propuneri de trecere a debitoarei în faliment în procedură simplificată și a fixat termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 18 ianuarie 2012, sala 249, ora 8.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC R. S. solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispună respingerea cererii de deschiderea a procedurii de insolventa formulata de catre creditoarea A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. a F. P. a J. C., in principal, pe cale de E. ca fiind prematur introdusa si in subsidiar, pe F., ca fiind neintemeiata,

În motivare s-a arătat că:

1. Prin prezenta intelege sa ridice din nou EXCEPTIA PREMATUR.TII cererii de deschidere a procedurii insolventei, cerere formulata de catre creditoare impotriva debitoarei SC R. S., intrucat nu au fost respectate prevederile imperative ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin raportare la aceste dispozitii debitoarea avea la dispozitie un termen de 6 luni de zile, de la asa zisa comunicare a D.

1.,daca aceasta ar fi fost legal comunicata, sa o conteste la instanta de judecata competenta.

Dupa cum rezulta in mod neechivoc din probele existente la dosar si, de altfel, asa cum a indicat si prima instanta de casare, debitoarea SC R. S. se afla ,Ia data deschiderii procedurii insolventei,respectiv in data de (...) in termenul legal de contestatie a actului administrativ (D. nr. 1.) din doua motive: a. D. nr. 1. a fost emisa la data de (...), fapt pentru care daca am presupune ca aceasta ar fi fost comunicata in aceeasi zi, termenul de 6 luniprevazut de art. 11 alin. 1 lit a din L. nr. 554/2004 s-a fi implinit abia in (...); deci la 4 luni dupa ce creditoarea a introdus cererea de deschidere a procedurii insolventei. b. D. nr. 1. nu a fost comunicata in nici un moment debitoarei SC R. S. creditoarea a urmarit sa induca in eroare instanta de judecata prin depunerea la dosar a unei copii complet ilizibile dupa o asa-zisa confirmare de primire cu care s-ar fi comunicat decizia debitoarei ,dar care nu este semnata de primire de nimeni. Din aceste considerent, in lumina prevederilor aminitite, termenul de contestare a deciziei nu a inceput sa curga. c. D. nr. 1. a fost comunicata doar prin publicitate in conformitate cu art. 44 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedura fiscala si doar la data de (...); cu alte cuvinte creditoarea a inaintat cererea de deschidere a procedurii insolventei la nici 2 saptamani de la parcurgerea procedurii comunicarii prin publicitate.

Apreciază ca aspectele semnalate anterior sunt indestulatoare pentru a putea concluziona ca creditoarea A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. a F. P. a J. C. nu a respectat termenul de 6 luni prevazut de art. 11 alin. 1 lit a din L. nr. 554/2004 si a rapit debitoarei SC R. S. posibilitatea legala de a exercita o cale de atac judiciara impotriva deciziei prin care i s-a respins contestatia depusa impotriva deciziei de impunere din 2006. Cu acest prilej semnalează instantei de judecata conduita creditoarei, reaua-credinta a acesteia, care din dorinta vadita de a inregistra o cerere de deschidere a procedurii insolventei in ceea ce priveste debitoarea SC R. S. si mai ales in a obtine o sentinta de admitere a acesteia, a apelat,la,diverse,siretlicuri. A., pentru a crea o aparenta in ceea ce priveste implinirea termenului de 6 luni in care debitoarea putea sa faca contestatie, a emis decizia 175 cu data de (...), desi data reala de emitere era (...). Aceasta eroare a fost observata de debitoare ca si creditoare si supusa spre stiinta instantei la primul termen de judecata,si a fost indreptata,de asa zisa creditoare, in mod convenabil abia la 2 luni dupa deschiderea prezentei pricini, moment la care in loc sa isi recunoasca greseala si sa-si retraga cererea asa cum ar fi fost firesc, a continuat sa solicite deschiderea insolventei. Practic ceea ce au facut cei de la F. in acest caz,si din cunostintele debitoarei, nu numai cu debitoarea, este o ilegalitate crasa, o infractiune de duzina ,pentru care va trebui sa ne adresam organelor de cercetare penala.

Pentru aceste considerente solicită Onoratei Instantei sa pronunte o sentinta civila prin care sa admita exceptia prematuritatii cererii de deschidere a procedurii insolventei inaintata de A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. a F. P. a ludetului C. si in consecinta respingerea tuturor pretentiilor acesteia.

2. In subsidiar, consideră ca prin sentinta pe care instanta de judecata o va pronunta in cauza, aceasta sa respinga cererea de deschidere a procedurii insolventei inaintata de creditoarea A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. a F. P. a J. C. impotriva debitoarei, prin prisma intregului probator administrat in cauza.

In fapt, toata problematica dedusa judecatii in cauza pendinte a fost generata de D. de impunere nr. 637/(...) emisa de creditoare pe baza R. de inspectie fiscala inregistrat sub nr. 1394/(...) si a Procesului verbal de control fiscal nr. 3100/(...). A. cum a aratat si anterior, aceasta decizie a fost atacata de catre debitoare cu o contestatie in cuprinsul careia a fost explicat cu lux de amanunte cursul evenimentelor, in special cu privire la factura fiscala seria O nr. 6541514/(...).

La data de (...) creditoarea a emis decizia 127/2006 pe care a comunicat-o debitoarei si prin care a decis "suspendarea solutionarii cauzei si transmiterea dosarului cauzei organului care a efectuat inspectia fiscala pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala, urmand ca acesta sa fie restituit la incetarea motivului care a determinat suspendarea, organului de solutionare competent, procedura administrativa urmand a fi reluata ... ".

In cuprinsul deciziei 127/2006 creditoarea a precizat ca actele atacate de catre debitoarea in baza contestatiei formulate, acte cu caracter administrativ fiscal, au fost inaintate organelor de cercetare penala prin adresa nr. 39331/V11/(...), fapt pentru care solutionarea contestatiei nu este posibila decat dupa finalizarea laturii penale. Prin raportare la aceste aspecte, creditoarea (in cuprinsul aceleiasi decizii 127/2006, pag. 4 primul alineat), indica expres: "procedand la analizarea contestatiei (debitoarei impotriva deciziei de impunere 6.) prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, ORGANUL DE SOLUTIONARE CONSTATA CA REZOLVAREA ACESTEIA DEPINDE INTRU TOTUL DE REZULTATELE URMARIRII P.E AFLA TE PE ROL".

Este firesc sa invedereze instantei de judecata insasi pozitia creditoarei exprimate cu privire la importanta solutiei care se pronunta intr-un dosar penal, intr-o astfel de situatie, intrucat in privinta dosarului penal intocmit in baza actelor furnizate prin adresa nr. 3., P. de pe langa J. C.-N. a emis Ordonanta din data de (...) prin care a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b din L. nr. 241/2005, art. 43 din L. nr. 82/1991 raportat la 289

Cod P., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P..

In conditiile in care rezultatul solutionarii contestatiei debitoarei SC R. S. depinde intrutotul de solutia dosarului penal si in conditiile in care solutia penala este una de scoatere de sub urmarire penala (achitare) in baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod de procedura penala, se intreabă de ce creditoarea a solutionat contestatia in maniera prezentata in decizia 1. (initial 2007)? De ce nu a fost admisa contestatia debitoarei pentru aceleasi considerente evidente care au stat la baza ordonantei parchetului?

Daca este sa ne raportam la situatia de fapt, cea probata de reprezentantul debitoarei si evitentiata de parchet prin ordonanta, este evident ca in baza facturii fiscale seria O nr. 6541514/(...) debitoarea nu are obligatii de plata la bugetul de stat. intrucat in speta este vorba de o factura prin care s-ar fi vandut un bun care nu a apartinut niciodata debitoarei (data fiind anularea facturii prin care aceasta ar fi dobandit acel bun de la SC C. SA), este o factura care nu are o tranzactie corespondenta. este o factura fiscala in baza careia debitoarea SC R. S. nu a obtinut si nu a beneficiat de nici un avantaj financiar, neavand posibilitatea de a-si deduce TVA-ul necuvenit.

Concluzionand, constată ca creditoarea omite in mod voit insasi sustinerile sale facute cu prilejul deciziei 127/2006 si prevederile articolelor de lege pe care le evoca art. 214 (fostul 184) din Ordonanta Guvernului nr.

92/2003 privind C. de procedura fiscala: ""Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa: (1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, soluționarea cauzei atunci cand: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa; .... (4) Hotararea definitiva a instanteipenale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.

In alta ordine de idei, insasi instanta de apel prin D. C. nr. 2. pronuntata in aceasta cauza a semnalat un aspect invederat si de debitoare in repetate randuri .

Mai precis, creditoarea se prevaleaza in sustinerea pozitiei sale procesuale de existenta unei creante atestate prin titlurile executorii depuse la dosar, dar in realitate singurul titlu executoriu este chiar decizia de impunere 6., care a fost contestata si privitor la care nu i s-a dat posibilitatea debitoarei sa-si execrcite toate caile legale de atac prevazute de C. de procedura fiscala prin dispozitiile art. 218.

In mod practic pentru nici unul din asazisele titluri executorii,emise ca pe banda rulanta din evidentele asazisei creditoare,fara numere de secretariat ,nesemnate si nestampilate,purtind aceiasi data de emitere,nu exista confirmarari de comunicare, deci aceste titluri, indiferent cum ar fi interpretata legea nu sint si nu au fost niciodata ,TITLURI EXECUTORII CERTE,L1CHIDE SI EXIGIBILE, asa cum imperativ sint prevederile legale in materie,respectiv L. nr.8..

Practic toate aceste acte i-au fost comunicate ,prin depunerea lor de catre reclamanta la primul termen de judecata ,fiindu-i remise cu ocazia audierii de catre onorata instanta de judecata.

Neexistenta acestor titluri executorii certe, lichide si exigibile.duce in mod automat la respingerea actiunii redamantei.cauza nemaindeplinind cerintele legale cumulative prevazute de legea nr. 8. si celelalte reglementari in materie.

Totodata consideră ca respingerea pana in prezent de 2 (DOUA)ori a actiunilor reclamentei in acest dosar, ca netemeinice, atat de catre instanta de fond cit si de catre C.ea de A. C.,prin D. C. nr. 2.,care constata in mod clar, fara echivoc, ca C. F. DE C. NU I. C. P. DE A. P. LIT A, P. 6 SI P(...) L.

8., A. CA PE C. DE C.,R. D. L. MAI SUS E.,J. S. VA A. C. D. SI VA R. C. F. DE C. CA N.

In plus onorata instanta a mai retinut ca in baza dispozitiilor art.ll lit. A din L. 554/2004, la data introducerii cererii de chemare in judecata, debitoarea se afla in interiorul termenului de 6 luni pentru contestarea D. nr. 1., astfel incit reclamanta a considerat in mod nelegal ca detine un titlu executoriu pentru sumele constind in TVA si impozit pe veniturile microintreprinderiilor, stabilite prin decizia de impunere contestata,si in privinta careia nu i s-a dat posibilitatea debitoarei de a urma toate caile legale prevazute de art.218 din O.G. nr. 92/2003.

De asemenea consideră ca nivelul asa ziselor datorii cerute de reclamanta este marit in mod artificial si fara suport legal real,cuprinzind si suma de 52,689 lei,calculata eronat ca suma datorata reclamantei, suma la care s-au adaugat penalitati,impozite si majorari de intirziere, nejustificate legal in acest caz.

D. recurentă S. R. S.R.L a depus la dosar precizări la R. depus la data de (...) Impotriva, Sentintei pronuntata la data de (...),de catre Tribunalul Comercial Cluj ,in dosarul cu nr. de mai sus,pe care o consideră netemeinica si nelegala. l.INEXISTENTA UNUI TITLU executor LEGAL

Prin D. civila nr.2.,pronuntata de C.ea de A. C.,indosarul cu nr. (...), in favoarea debitoarei, la pag.4 la al. 9,10.11 si la pag. 5 al. 1 si 2,onorata instanta precizeaza in mod clar si neechivoc ca reclamanta nu a avutniciodata impotriva paratei vreun titlu executoriu, cert, lichid si exigibil,neputind prezenta niciodata din 2009 pina in prezent vreo dovada in sensul detinerii unui titlu executoriu legal,conform prevederilor legale in materie ( art.3 pct.l lit.a,pct.6 si pct.12 din L. 8. , L. 554/2004 ,C. de procedura fiscala, Constitutia Romaniei, C. de procedura civila-art.379 aI.3).

Aceleasi argumente juridice legale au fost consemnate si in Sentinta

C.a nr.4909/2010 T. C. C., pronuntata in acelasi dosar,ca urmare a recursului reclamantei la D. 2., la pag.3- 4

2. PREMATUR.TEA CERERII DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENTEI

Conform inscrisurilor de la filele 120-121 din dosarul de fond, decizia

1. si nu cea initiala in baza caruia s-a cerut deschiderea insolventei,respectiv D. 1., ar fi fost comunicata prin publicitate, conf.prev. art. 44 al.3 din O.G.92/2003, la data de (...).

Ori luand in considerare aceasta data((...)) si data depuneri cererii de insolventa - (...),rezulta in mod clar ca la data introducerii cererii de insolventa, S. R. S. C.-N. se afla in interiorul termenului de 6 luni pentru constatarea deciziei 1., iar reclamanta a considerat in mod eronat,nelegal,ca detine un titlu executoriu, pentru sumele reclamate.

Cu acest prilej semnalează instantei de judecata conduita creditoarei, reaua-credinta a acesteia, care din dorinta vadita de a inregistra o cerere de deschidere a procedurii insolventei in ceea ce priveste debitoarea SC R. S. si mai ales in a obtine o sentinta de admitere a acesteia, a apelat,la,diverse,siretlicuri.

A., pentru a crea o aparenta de legalitate in ceea ce priveste implinirea termenului de 6 luni in care debitoarea putea sa faca contestatie, a emis decizia 175 cu data de (...), desi data reala de emitere era (...). Aceasta eroare a fost observata de debitoare in calitate de creditoare si supusa spre stiinta instantei la primul termen de judecata, a fost indreptata,de asa zisa creditoare, in mod convenabil abia la 2 luni dupa deschiderea prezentei pricini, moment la care in loc sa isi recunoasca greseala si sa-si retraga cererea asa cum ar fi fost firesc, a continuat sa solicite deschiderea insolventei.

3. ABUZUL DE DREPT SAVIRSIT DE REPREZENTANTII RECLAM.TEI Desi dupa primul termen de judecata reprezentantii reclamantei ar fi putut sa-si retraga reclamatia depusa, avind in vedere incalcarile flagrante ale prevederilor legale mentionate la pct. 1 si 2 ,acestia au continuat in pofida tuturor evidentelor, sa solicite insolventa debitoarei, fara insa a putea demonstra niciodata instantelor de judecata temeinicia sustinerilor sale,creindu-ne astfel multe prejudicii morale si financiare.

Consideră ca prevederile constitutionale privind egalitatea in fata legii, obliga atat persoanele fizice cit si statul roman prin reprezentantii sai, in speta A. F. P. C., sa demonstreze in instanta afirmatiile facute, nu numai sa faca recursuri indiferent daca au dreptate sau nu, si apoi ce o da Dumnezeu,eu nu au nici o raspundere.

Au trecut vremurile comuniste cind doar statul sau reprezentantii sai aveau dreptate, indiferent de cauza sau imprejurarile cauzei

Practic ceea ce au facut cei de la F. in acest caz,si din cunostintele debitoarei, nu numai cu debitoarea, este o ilegalitate crasa, o infractiune de abuz de drept,conform prevederilor C.ui Civil ,pentru care va trebui sa ne adresam organelor de cercetare penala, in conformitate cu prederile Conventiei europene a drepturilor omului si a Constitutiei Romaniei.

In alta ordine de idei, insasi instanta de apel prin D. C. nr. 2. pronuntata in aceasta cauza a semnalat un aspect invederat si de debitoare in repetate randuri .

Mai precis, creditoarea se prevaleaza in sustinerea pozitiei sale procesuale de existenta unei creante atestate prin titlurile executorii depuse la dosar, dar in realitate singurul titlu executoriu este chiar decizia de impunere 6., care a fost contestata legal si privitor la care nu i s-a dat posibilitatea debitoarei sa-si execrcite toate caile legale de atac prevazute de C. de procedura fiscala prin dispozitiile art. 218.

Totodata consideră ca respingerea pana in prezent de 2 ori a actiunilor reclamentei in acest dosar, ca netemeinice, atat de catre instanta de fond cit si de catre C.ea de A. C.,prin D. C. nr. 2.,care constata in mod clar, fara echivoc, ca " C. F. DE C. NU I. C. P. DE A. P. 1IT A, P. 6 SI P. DIN L. 8., A. CA PE C. DE C.,R. D. L. MAI SUS E.,J. S. VA A. C. D. SI VA R. C. F. DE C. CA N."

In plus onorata instanta a mai retinut ca in baza dispozitiilor art.ll lit.

A din L. 554/2004, la data introducerii cererii de chemare in judecata, debitoarea se afla in interiorul termenului de 6 luni pentru contestarea D. nr. 1., astfel incit reclamanta a considerat in mod nelegal ca detine un titlu executoriu pentru sumele constind in TVA si impozit pe veniturile microintreprinderiilor, stabilite prin decizia de impunere contestata,si in privinta careia nu i s-a dat posibilitatea debitoarei de a urma toate caile legale prevazute de art.218 din O.G. nr. 92/2003.

Pentru toate considerentele evocate și prezentate de debitoare in prezentele precizari,si care se completeaza cu cele invederate anterior instantelor de judecata , care au judecat pricina ,prin scriptele depuse in probatiune de debitoarea S. R. S. solicită sa se pronunțe o sentinta civila prin care sa se respingă cererea de deschidere a procedurii insolventei si a cererilor financiare ,solicitate de reclamanta A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. a F. P. a J. C., in principal pe cale de exceptie a prematuritatii deschiderii,actiunii iar in subsidiar pe fond ca neintemeiata

Totodata solicită obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecata rezultate pina in prezent.

D. recurentă SC R. S. a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență în principal pe cale de excepție ca fiind prematur introdusă iar în subsidiar pe fond a fiind neîntemeiată, nelegală și fără obiect - fila 19.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C.ea reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2009 sub nr. (...), creditoarea

Împotriva acestei cereri a formulat debitoarea SC R. S. contestație la data de 27 februarie 2009.

Prin sentința comercială nr. 1589/27 aprilie 2009, Tribunalul

Comercial Cluj a respins contestația debitoarei, ca neîntemeiată, a admiscererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, a numit în calitate de administrator judiciar C. B. R., a ridicat dreptul debitoarei de a își conduce afacerile, a indisponibilizat părțile sociale ale debitoarei, a obligat-o pe debitoare să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 8., în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii și a dispus efectuarea de către administratorul judiciar a notificărilor prevăzute de L. nr. 8..

Prin decizia civilă nr. 2. noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. (...), C.ea de A. C. a admis recursul formulat de debitoarea SC R. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1589/27 aprilie 2009, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare T. C. C., reținând faptul că judecătorul sindic nu a cercetat fondul cauzei.

Prin sentința comercială nr. 4909/1 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) în rejudecare, Tribunalul Comercial Cluj a respins excepția tardivității formulării contestației împotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei, excepție invocata de către creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. A F. P. a jud. C., a admis contestația formulată de către debitoarea SC R. S. împotriva cererii formulate de creditoarea AFP C.-N. prin D. C., privind deschiderea procedurii insolventei debitoarei și, în consecință, a respins cererea formulată de creditoarea AFP a mun. C.-N. prin D. a jud. C. privind deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC R. S. A diminuat onorariul lichidatorului judiciar C. B. R. de la suma de 2000 lei la suma de 1.000 lei și a obligat debitoarea SC R. S. la plata către acest practician în insolvență a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu și a sumei de 174,70 lei reprezentând cheltuieli de procedură. A diminuat onorariul avocatului debitoarei de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei. În final, a admis în parte cererea debitoarei SC R. S., în sensul obligării creditoarea AFP a mun. C.-N. prin D. a jud. C. la plata către debitoare a sumei de 1.039,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru și a respins cererea privind obligarea creditoarei la plata sumei de

2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Prin decizia civilă nr. 2. mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 , C.ea de A. C. a admis recursul declarat de creditoarea D. a jud. C. împotriva sentinței comerciale nr. 4909/1 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare. I. de recurs a concluzionat că, în conformitate cu titlurile executorii depuse în probațiune la dosarul instanței de fond, creditoarea recurentă a făcut dovada faptului că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei în cuantum de 163.835 lei. T. aceste titluri executorii au fost contestate în forme mai mult sau mai puțin procedurale, dovadă a faptului că debitoarea le-a cunoscut și că îi sunt opozabile în condițiile art. 45 din C.proc.fiscală. Scadența acestei creanțe a depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 8. în forma în vigoare în anul 2009, situație în care față de debitoare operează prezumția stării de insolvență, in conformitate cu textul anterior enunțat, conform căruia „insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori";. Nici în fața primei instanțe și nici în dosarul de recurs, debitoarea intimată nu a administrat vreo proba utilă, pertinentă și concludentă prin care sa dovedească faptul că deține resursele financiare necesare achitării creanței certe, lichide și exigibile invocate de cătrecreditoarea recurentă. Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs a apreciat faptul că, contrar celor reținute de către prima instanță, debitoarea se află în stare de insolvență.

I. de recurs a facut aplicarea în cazul concret analizat a deciziei

5/2011 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 1 și art. 12 din L. nr. 8., coroborate cu dispozițiile art. 312 alin.

2-4 din C. de procedură civilă, curtea de apel, învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, admițând recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței";.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T. C. (reorganizat S. de la data de 1 octombrie 2011) C. la data de 28 iunie 2011.

În cel de al treilea ciclu procesual nu s-au administrat alte probe. D. nu a administrat în faza de fond a celui de al treilea ciclu procesual vreo probă care să combată prezumția de insolvență reținută de instanța de recurs sau creanța de care s-a prevalat creditoarea. T. argumentele avansate de debitoare sunt, în realitate, reiterări ale poziției sale procesuale reiterari fata de care exista autoritate de lucru judecat.

Prin urmare fata de autoritatea de lucru judecat de care se bucura decizia civilă nr. 2. mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 , C.ea de A. C. si in lipsa rasturnarii prezumtiei de insolventa de catre debitoarea recurenta, constatand ca alegatiile din recurs reiau argumente deduse judecatii in ciclurile procesuale anterioare, potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 8 din L. nr 8. curtea va respinge recursul declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 6557 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

R. recursul declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 6557 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Judecător,

M.-I. I.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: F. I. Moțu

← Decizia nr. 8311/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 9724/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 3797/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 3797/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)