Decizia nr. 6248/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.6248/2012
Ședința ta de 03 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. F. împotriva sentinței civile nr. 506 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S., în contradictoriu cu intimata S. A. & I.A S. Z. PRIN L. J. L. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. După pronunțarea hotărârii, s-a înregistrat la dosar o cerere de amânare a cauzei, trimisă prin fax, de către avocat N. V. în calitate de apărător ales al recurenților. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 506 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. a fost admisă cererea lichidatorului judiciar L. I. și au fost obligați pârâții C. I. și C. M. F., în solidar, să suporte pasivul social al debitoarei SC Aly & I. SRL Z., în sumă totală de 90.907 lei, plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Administratorul statutar are, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societății comerciale, obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza stareade insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe. Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Apoi, deși a fost somat în mod repetat, administratorul nu a predat documentele contabile, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138, lit. d, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe. Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prevăd obligația debitoarei de a preda lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art. 73, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6, alin. 2, din Legea nr. 82/1991 ˝documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea. Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27, alin. 1, art. 30, alin. 1, din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 73, lit. e) din Legea nr. 31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare. În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei. Având în vedere faptul că potrivit art. 71, din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art. 2009 și 20170 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă. Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății. Răspunderea reglementată de prevederile art. 138, din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statutari pentru că, datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență. Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor. Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138, alin. 1, lit. d, din Legea insolvenței, a fost admisă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. I. si C. M. F., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței in sensul anularii acesteia referitor la partea din dispozitiv privind obligarea recurenților C. I. SI C. M. F. de suportare din averea proprie a pasivului debitoarei falite S.C AL Y & I.A SRL, ca fiind ilegala si netemeinica. În motivarea recursului, recurenții arată că lichidatorul judiciar in invocarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu face dovada existentei elementelor remergatoare ale acestei incadrari juridice. Mai mult recurenții au predat catre lichidatorul judiciar toate documentele debitoarei, insa acesta nu a dorit intocmirea unui proces verbal de predare primire, iar recurenții nu aveau calitate sa il intocmească deoarece nu mai aveau drept de administrare. Recurentul C. I. arată că l-a avut angajat in acea perioada si ca avocat pe domnul lichidator L. I. intr-o cauza in dreptul comun, ceea ce pune in discutie insasi compatibilitatea dansului ca si lichidator. L. de prezumtia de vinovatie a recurenților, arată că nu se poate pezuma o vinovatie in acest sens deoarece originea acestei creante este foarte clara, detaliata in cererea de creanta de D. S., aceasta constand in impozit pe profit; impozit salarii; amenzi CAS si nu este urmarea unor actiuni sau inactiuni care sa duca vadit la persoana acestora, neexistand astfel legatura de cauzalitate in prezenta cauza. Pentru a putea fi operabile prevederile art 138 alin.1 din legea nr.8512006, este necesar ca pasivul debitoarei sa isi aibă originea in actiuni ale unei persoane care sa cauzeze insolventa, coroborate insa cu elementele raspunerii delictuale, care, in speta, lipsesc cu desavarsire. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Potrivit art.138 alin.1 lit. și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății, dacă se dovedește că acesta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. În speță, curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut judicios întrunirea elementelor răspunderii administratorilor pe terenul art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 și a dispus obligarea acestora la acoperirea pasivului debitoarei. Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolvenței, aceștia neputând verifica dacă operațiunile efectuate au fost legale, și dacă și-ar putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Prin neținerea unei contabilități în conformitate cu legea (concluzie ce rezultă din nepredarea actelor contabile, deși s-au efectuat notificări în acest sens), obligația de care răspund, potrivit art.10 din Legea 82/1991, administratorii societății, s-au creat premisele intrării în starea de insolvență, întrucât aceștia ar fi putut, în caz contrar, să sesizeze dificultățile cu care se confrunta debitoarea și să ia măsurile necesare pentru redresare. Mai departe, se prezumă, relativ, și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe. P. putea fi răsturnată de către recurenții - pârâți cu orice mijloc de probă, însă aceștia nu au făcut dovada contrară nici în fața judecătorului sindic și nici în recurs. Recurenții au susținut faptul că au predat documentele către lichidatorul judiciar, însă acesta nu a dorit întocmirea unui proces - verbal de predare - primire, precum și că lichidatorul judiciar ar fi fost și avocatul unuia dintre pârâți într-o cauză de drept comun - curtea nu poate da eficiență unei asemenea susțineri necoroborate cu vreo probă în acest sens. De asemenea, critica din recurs referitoare la originea creanței care, în opinia recurenților, constă în impozit pe profit, impozit salarii, amenzi, CAS și nu acțiunile/inacțiunile recurenților nu este fondată, întrucât are la bază confuzia recurenților cu privire la noțiunile de izvor al creanței bugetare și cauze care au dus la insolvență și la imposibilitatea de acoperire a pasivului debitoarei constând în creanța creditoarei D. S. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.8 din Legea 85/2006, curtea va respinge recursul ca neîntemeiat, și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâții C. I. și C. M. F. împotriva sentinței civile nr.506 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. GREFIER V. D. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: D. P.
| ← Decizia nr. 2453/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
