Decizia nr. 225/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. 2798.(...)

Decizia civilă nr. 225/2012

Ședința a 17 I. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A.-I. A.

Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de B. C. I. S. R. SA împotriva sentinței 228 din (...) pronunțată în dosarul nr. 2798.(...) al T.ui B. N. în contradictoriu cu intimații L. E. S. LICHIDATOR J. AL SC P. & CO S., SC N. B. S., SC P. & CO S., recurent, având ca obiect acțiune în anulare anulare transfer patrimonial.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, L. E. S. LICHIDATOR J. AL SC P. & CO S. -. prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.159^{1alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.}

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 228 din 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr.

2798.(...) al T.ui B. N. s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar L. E. S.

S-a respins cererea de intervenție formulată de B. C. I. SAN P. R. SA, s-a dispus anularea transferului patrimonial materializat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4163 din (...) de către B. V. M. încheiat între debitoarea S. P.&CO S. B. și pârâta SC N. B. S. B., iar aceasta din urmă a fost obligată să restituie debitoarei SC P.&CO S. imobilele obiect al contractului sus menționat respectiv casă de locuit, sediu firmă și teren în suprafață de 276 mp, identificate în CF 55193 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 17923), nr. cadastral 11884 și 11884 C1.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că față de debitoarea S. P. & CO S. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, prin sentința comercială nr. 167/2009 pronunțată de T. B.-N. la data de (...) în dosar nr.

2798.(...), dispunându-se numirea, în calitate de administrator judiciar al debitoarei, a practicianului în insolvență L. E. S.. Totodată, prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă contestația formulată de debitoare, dispunându-se și celelalte măsuri prevăzute de L. nr. 8..

Anterior acestui moment, respectiv la data de (...) (cu doar 10 zile anterior datei înregistrării la T. B.-N. a cererii de deschidere a procedurii insolvenței ce a format obiectul dosarului sus menționat), între debitoarea S. P. & Co S. reprezentată prinadministrator C. N. P., în calitate de vânzătoare, pe de o parte, și pârâta SC N. B. S., reprezentată prin administrator B. S., în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4163 din (...) de BNP V. M. Prin sus-menționatul contract, s-a transmis către pârâtă dreptul de proprietate asupra imobilelor casă de locuit și sediu firmă în regim de înălțime P+M și teren în suprafața de 276 mp, înscrise în CF. nr. 17923 a localității B. - cart. U., număr cadastral

11884, împreună cu dreptul de servitute de trecere asupra imobilului cu nr. top.

657/2/2/1/1 din CF nr.1472 adusă din CF 12224, prețul vânzării cuantificând 60.000 euro, cu T.V.A. inclus, cu precizarea acestuia în lei în sensul sumei de 198.706 lei plus

37.754,14 lei T.V.A.

Prețul astfel convenit a fost achitat, conform mențiunilor din contractul supus analizei, prin avansarea sumei de 15.000 euro anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, iar diferența de 45.000 euro urma a fi virată în contul cumpărătoarei, aceasta provenind dintr-un credit obținut de cumpărătoare de la intervenienta BC I. S. B. R. S. -. B.

Totodată, în cuprinsul aceluiași contract se consemnează renunțarea expresă a vânzătoarei la luarea unei inscripții ipotecare asupra imobilelor transmise, pentru garantarea achitării diferenței de preț, de 45.000 euro. Ulterior, la data de (...) s-a încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr. 244 , în cuprinsul căruia, la art. VII G., lit. a, s-a convenit instituirea ipotecii de rang 1 pentru suma de

45.000 Euro în favoarea BC I. S., asupra imobilelor mai sus identificate, dobândite prin cumpărare de către S. N. B. S. ca urmare a încheierii contractului cu vânzătoarea S. P.

& Co S. În vederea acordării creditului și a instituirii garanțiilor aferente, a fost întocmit la data de (...) (cu doar o lună înainte de momentul înstrăinării lor către pârâtă) un raport de evaluare care a relevat ca fiind 318.300 lei sau 88.530 euro valoarea totală a imobilelor construcții și teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare suspus prezentei analize, determinată prin metoda costului înlocuire net, valori ce excludeau T.V.A.

Deși atât vânzătoarea, cât și cumpărătoarea, prin reprezentanții lor legali, au cunoscut această valoare, raportul de evaluare reprezentând un demers prealabil perfectării contractului de vânzare-cumpărare și obținerii creditului pentru plata prețului imobilelor, în mod cu totul nejustificat de vreo împrejurare obiectivă, în contractul de vânzare-cumpărare perfectat în luna următoare, părțile convin asupra unui preț diminuat cu 28.400 euro (echivalentul a 102.171 lei conform cursului B.N.R. de la data întocmirii menționatului raport de evaluare). Mai mult decât atât, prețul vânzării (60.000 euro) conținea, potrivit mențiunilor din contract, și T.V.A., astfel încât valoarea cu care s-a diminuat prețul față de valoarea evaluată este și mai mare.

Este real că, în Anexa A la cap. III din contractul de credit, expertul evaluator al centralei băncii I. S. avizează evaluarea imobilelor supuse garanției pentru suma de

70.000 euro (echivalent 252.000 lei), însă stabilirea așa-zisei „valori juste"; nu s-a justificat în vreun fel de către evaluatorul băncii în sensul în care o atare concluzie, ce contrazice concluziile expertului evaluator atestat A. V. F., trebuie fundamentată pe argumente de ordin tehnic.

Mai mult, a precizat tribunalul, din cuprinsul anexei sus amintite, rezultă că această valoare justă se referă doar la imobilele construcții, nefiind menționat în mod expres la rubrica „. proprietate evaluată"; și terenul în suprafață de 276 mp, astfel încât, nu există certitudinea că invocata valoare justă incluse și evaluarea imobilului teren.

Așadar, datele mai sus prezentate relevă faptul că bunurile debitoarei au fost înstrăinate la un preț diminuat cu mai mult de 30% față de cel de evaluare, în ciuda faptului că raportul expertului evaluator a fost cunoscut și valorificat ulterior de însăși părțile contractante.

T. a considerat că acest argument de fapt se impune a fi coroborat cu cel al momentului înstrăinării, respectiv acela în care iminența deschiderii procedurii nu putea fi decât o certitudine, nu doar pentru vânzătoare, prin reprezentant legal, dar și pentrureprezentantul legal al cumpărătoarei care, în temeiul procurii speciale amintite în cele expuse mai sus, deținea puteri depline în activitatea de administrare a însăși vânzătoarei, față de care, la scurt timp s-a și pronunțat instanța în sensul deschiderii procedurii insolvenței (anterior pronunțării acordând mai multe termene de judecată ca urmare a motivelor de amânare invocate în cauză).

Or, administratorul judiciar a invocat în drept, drept temei legal al acțiunii în anulare transfer patrimonial ce face obiectul prezentului dosar, prevederile art. 80 alin.

1 lit. b din L. nr. 8. iar ulterior, în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar pentru termenul din (...), comunicate părților, față de împrejurarea că reprezentantul legal al cumpărătoarei, d-nul B. N., deținea la momentul vânzării și calitatea de împuternicit cu puteri depline de a administra societatea comercială vânzătoare (debitoarea insolventă) conform procurii autentice nr. 3595 din (...), acesta a apreciat că sunt întrunite și condițiile art. 80 alin. 1 lit. c din aceeași lege.

Supunând analizei îndeplinirea condițiilor prescrise de aceste texte de lege, judecătorul sindic a constatat următoarele:

Prevederile art. 80 alin. 1 lit. b impun drept condiție pentru dovedirea caracterului fraudulos al actului, existența unei diferențe vădite de valoare între prestația debitoarei și cea a pârâtei cumpărătoare.

În cauză, această diferență este confirmată de coroborarea elementelor de fapt ale speței mai sus evidențiate, probate cu înscrisurile depuse la dosar, aceleași considerente de fapt impunând și concluzia întrunirii ipotezei legale prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din L. nr. 8., intenția părților contractante fiind aceea de a sustrage bunul de la urmărirea creditorilor, intrarea în patrimoniul debitoarei a unei sume ce este departe de a reprezenta un echivalent rezonabil al bunului transmis materializând un fapt generator de prejudicii asupra drepturilor creditorilor, lezându-le în mod cert interesele legitime de a valorifica bunurile la un preț corect, în vederea stingerii, într-o cât mai mare măsură, a creanțelor pe care le au împotriva debitoarei vânzătoare.

Prin urmare, față de cele ce preced și în lumina prevederilor legale mai sus menționate, judecătorul-sindic a admis acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar L. E. S., în sensul că a dispus anularea transferului patrimonial materializat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4163 din (...) de BNP V. M. încheiat între debitoarea SC P.&CO S. și pârâta SC N. B. S. și, repunând părțile în situația anterioară, a obligat pârâta să restituie debitoarei SC P.&CO S. imobilele obiect al contractului sus menționat respectiv casă de locuit, sediu firmă și teren în suprafață de 276 mp, identificate în CF 55193 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.

17923), nr. cadastral 11884 și 11884 C1.

Împotriva acestei sentințe B. C. I. S. R. S. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și, în principal, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de interventie în interes propriu și respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5 și 9 C.pr.civ., recurenta a susținut că sentinta recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură și cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În fapt, a arătat recurenta, prin cererea înregistrată la data de (...), lichidatorul judiciar L. E. S. a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4163/(...) de BNP V. M., încheiat între debitoarea SC P.&CO S. N. B. S., în calitate de cumpărătoare, având ca obiect imobilele casa de locuit, sediu firmă si teren în suprafață de 276 mp, identificate in CF 55193 B., nr. cadastral 11884 si 11884 Cl. Cererea fost argumentata prin faptul că față de debitoarea SC P.&CO S., la data de (...), prin sentinta comerciala nr. 167/2009 s-a deschis procedura generală a insolventei, iar prețul de vânzare al imobilelor în cuantum de 198.706 lei (60.000 euro) este mult inferior valorii la care acestea sunt înregistrate în contabilitatea debitoarei, respectiv 395.110 lei. Contravaloarea imobilelor cumpărate a fost achitată în cea maimare parte de către pârâta-cumpărătoare SC N. B. S. prin intermediul unui credit contractat în acest sens de la recurentă, asupra imobilelor fiind înscrise ipoteci la valoarea finanțărilor acordate. In această situație, recurenta consideră că lichidatorul judiciar era obligat să o cheme în judecata având în vedere faptul că are calitatea de creditor ipotecar, aceasta rezultând în mod clar din extrasele de carte funciară.

Drept urmare, pentru termenul de judecată din data de (...) recurenta a formulat cerere de interventie atât în interes propriu cât si în interesul debitoarei, cerere calificată de către instanță ca fiind exclusiv în interesul debitoarei și trecând peste poziția exprimată de recurentă, a fost admisă în principiu și respinsă prin sentintă fără însă a fi motivată în vreun fel această dispoziție a primei instanțe.

În opinia recurentei, instanța de fond a greșit cu privire la cererea de interventie pe care a formulat-o, în primul rând, atunci când a admis-o în principiu, dar a recalificat-o drept cerere de interventie în interesul pârâtei fără a pune aceasta în discutia părților, încălcând astfel principiul disponibilității procesuale a părților în cadrul procesului civil, iar în al doilea rând prin faptul că nu a motivat respingerea cererii de interventie a recurentei. Din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile instanței de fond deoarece a justific un interes legitim, născut si actual pentru a participa la judecarea cererii de anulare având în vedere calitatea de creditor ipotecar, titular al unui drept real cu privire la bunul care face obiectul litigiului, iar instanța este obligată să motiveze orice măsură dispusă prin dispozitiv, ceea ce nu a făcut.

Mai mult, interesul său rezidă chiar si în situația prezentă în care nu s-a solicitat anularea contractelor de ipotecă având în vedere că imobilele aflate în litigiu constituie garanții ale unor contracte de credit aflate în derulare, iar ieșirea bunurilor din patrimoniul împrumutatei constituie un motiv pentru declararea restantă a întregii sume creditate si, în cazul previzibil a imposibilității restituirii în termen scurt de către împrumutată a sumei, începerea executării silite față de aceasta.

Tot sub aspect procedural este criticabilă reținerea de către instanță ca temei al anularii contractului si a prevederilor art. 80 alin. l lit. c) din L. nr. 8., desi acest motiv de anulare nu a fost invocat de către lichidatorul judiciar decât prin concluziile scrise. Astfel, motivul respectiv nu a putut fi pus în discuția părtilor, iar recurenta nu a avut posibilitatea să facă apărări cu privire la acesta, instanta de fond încălcând în acest fel principiul contradictorialității si dreptul la apărare al pârâtei si al său.

Un alt motiv de recurs este dat de faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 80 din L. nr. 8., deoarece prin acțiunea introductivă, administratorul judiciar a motivat cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare doar prin faptul că în evidenta contabilă a S. P.&KO S.R.L, valoarea imobilelor este de 395.110 lei, deci vânzarea s-a făcut mult sub valoare, iar lipsa oricărei alte motivări a fost complinită de către instanța de fond care a argumentat solutia pronunțata printr-o interpretare a probelor administrate în cauza exclusiv în sensul anulării contractului, deși afirmațiile bazate pe înregistrările din contabilitate a unei societății, fie ele reale sau fictive, nu pot fi opuse unui dobânditor de bună-credință, sau unei terțe persoane, titulară a unor drepturi reale asupra unui bun. Astfel, imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare au fost evaluate anterior încheierii acestuia la suma de 318.300 lei (88.530 euro) prin raportul de expertiza întocmit de către expertul A. V. F. la data de (...), iar la cca. o luna imobilele au fost înstrăinate pentru suma de 198.706 lei (60.000 euro), ceea ce conduce la ipoteza că pretul de vânzare-cumpărare este unul neserios caracterizat printr-o disproporție vădita fată de valoarea imobilelor ori valoarea stabilită prin raportul de expertiza este una mult prea mare față de nivelul real al prețului de piața. I. de fond nu a analizat cea din urmă ipoteză desi au fost depuse acte în acest sens. Astfel, imobilul în discuție a fost dobândit de către debitoarea S. P.&CO S. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1065 din data de (...) de BNP V. M., pentru suma de 63.380 lei. La cca un an de la data dobândirii, prin actul de parcelare teren cu construcții autentificat sub nr. 888/(...), societatea a parcelat imobilul dobândit inițial, rezultat 2 parcele noi evaluate prin actul de parcelare la suma totală de

289.550 lei. Aceasta valoare era stabilita la data de (...), pentru ca după sase luni prin raportul de evaluare al expertei V. F., valoarea doar a unei dintre parcele să fie apreciată la 318.300 lei, creștere total nejustificată, în condițiile în care aceasta venea pe fondul accentuării crizei imobiliare. Disproporția este si mai evidentă prin raportare la actul initial prin care a fost dobândită proprietatea si transformările suferite de aceasta de natură ai influenta valoarea. Astfel, a susținut recurenta, dacă în anul 2007 debitoarea cumpăra imobilul teren în suprafața totală de 794 mp. si construcția edificată pe acesta la pretul de 63.380 lei, iar mai apoi a dezmembrat o parcelă de 518 mp. și imobilul clădire a suferit modificări în sensul schimbării destinației din anexă a exploatației agricole în casa de locuit si sediu firma, valoarea lucrărilor confirmată prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor fiind de 30.000 lei, practic valoarea imobilului nu putea ajunge la suma de 318.300 lei cum a stabilit expertul A. si aceasta în condițiile începerii crizei imobiliare.

Intimata L. E. S. B. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, apreciind că recursul formulat de recurentă este neavenit, întrucât partea pentru care s-a intervenit S. N. B. S. nu a înaintate ea însăși recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de casare invocat de către recurentă, aspectele invocate sunt apreciate ca fiind neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește cererea de intervenție înregistrată la data de (...), deși este formal intitulată cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, rezultă din analiza acesteia faptul că are toate caracteristicile exclusive ale unei cereri de intervenție cu caracter accesoriu în favoarea unei părți, fără a avea caracterul unei cereri de intervenție în interes personal deoarece nu pretinde câștigarea vreunui drept litigios de către intervenientă ci doar pronunțarea unei hotărâri favorabile unei părți și conservarea astfel a unei stări de fapt și de drept care urmărește desigur și satisfacerea unui interes al intervenientei.

Altfel spus, intervenienta pledează pentru respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea valabilității contractului de vanzare cumpărare al cărui preț l-a finanțat printr-un credit, poziție identică cu cea a pârâtei care la rândul său se opune în mod firesc admiterii cererii de chemare în judecată

Contrar celor sustinute de catre recurenta, in sedinta publica din data de (...) instanta a pus in discutia contradictorie a partilor recalificarea cererii de interventie din principala in accesorie. La acelasi termen a dispus si admiterea in principiu a cererii de interventie. F. ca recurenta nu și-a desemnat un reprezentant în ședința publică respectivă care să pună concluzii nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare sau a vreunui alt drept procesual care să atragă casarea.

Mai mult, in urma recalificării cererii ca fiind intervenție accesorie, soarta acesteia depindea pe deplin de solutia pronuntata cu privire la cererea principală, iar considerentele care impun aceeasi solutie pentru ambele cereri sunt identice, nefiind necesară o motivare distinctă a soluției pronunțate cu privire la cererea de intervenție accesorie.

Desigur că recalificarea cererii ca fiind una de intervenție accesorie pune în discuție chiar admisibilitatea prezentului recurs, în condițiile art. 56 C.p.c., deoarece partea în favoarea căreia s-a intervenit nu a declarat la rândul ei o cale de atac. D. prin prezentul recurs se pune în discuție chiar maniera în care cererea a fost recalificată și legalitatea acestei recalificări pe care partea o contestă, în opinia instanței de recurs calea de atac trebuie declarată admisibilă și soluționată din perspectiva temeiniciei, pentru a garanta astfel părții atât un proces echitabil cât și posibilitatea de a promova o cale de atac pentru protejarea unui drept garantat de C., conform art. 13 din Convenție.

Cu privire la temeinicia soluției pronunțate, instanța de recurs apreciază că starea de fapt reținută și incidența dispozițiilor art. 80 din L. 8. au fost corect apreciate de către judecătorul sindic. Astfel, la data de (...) (cu doar 10 zile anterior dateiînregistrării la T. B.-N. a cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de vânzătoare), între debitoarea S. P. & Co S. reprezentată prin administrator C. N. P. și pârâta S. N. B. S., în calitate de cumpărătoare s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 4163 din (...) de B. V. M. Prin sus-menționatul contract, s-a transmis către pârâta intimată dreptul de proprietate asupra imobilelor casă de locuit și sediu firmă în regim de înălțime P+M și teren în suprafața de 276 mp, înscrise în CF. nr. 17923 a localității B. - cart. U., număr cadastral 11884, împreună cu dreptul de servitute de trecere asupra imobilului cu nr. top. 657/2/2/1/1 din CF nr.1472 adusă din CF 12224, prețul vânzării fiind de 60.000 euro, cu T.V.A. inclus, cu precizarea acestuia în lei în sensul sumei de 198.706 lei plus 37.754,14 lei T.V.A.

În vederea acordării creditului din partea recurentei și a instituirii garanțiilor aferente, a fost întocmit la data de (...) (cu doar o lună înainte de momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare) un raport de evaluare utilizat la acordarea creditului care a relevat ca fiind 318.300 lei sau 88.530 euro valoarea totală a imobilelor construcții și teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare suspus prezentei analize, determinată prin metoda costului înlocuire net, valori ce excludeau T.V.A. Recurenta susține că este posibilă o exagerare a valorii imobilelor de către expert cu prilejul evaluării, însă face abstracție de faptul că este vorba despre o expertiză comandată chiar de către recurentă și acceptată în mod explicit de către aceasta în momentul acordării creditului. Or o supraevaluare a imobilului era în detrimentul unității bancare care și-ar fi redus posibilitatea reală de valorificare a garanțiilor în caz de neplată a ratelor, o lipsă de diligență pe care instanța de recurs o exclude ca fiind neverosimilă.

Intervalul de timp foarte scurt dintre momentul evaluării imobilului de către bancă și momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare (aproximativ o lună) exclude posibilitatea de intervenire a unor modificări semnificative în valoarea imobilelor determinată de criza economică așa cum sugerează recurenta.

28.400 euro (echivalentul a 102.171 lei conform cursului B.N.R. de la data întocmirii menționatului raport de evaluare). Mai mult decât atât, prețul vânzării (60.000 euro) conținea, potrivit mențiunilor din contract, și T.V.A., astfel încât valoarea cu care s-a diminuat prețul față de valoarea evaluată este și mai mare.

În mod corect apreciază judecătorul sindic și faptul că, în Anexa A la cap. III din contractul de credit, expertul evaluator al centralei băncii I. S. avizează evaluarea imobilelor supuse garanției pentru suma de 70.000 euro (echivalent 252.000 lei), însă stabilirea așa-zisei „valori juste"; nu s-a justificat în vreun fel de către evaluatorul băncii, în condițiile în care o contrazicere a concluziilor expertului evaluator atestat A. V. F., trebuie fundamentată pe argumente de ordin tehnic. Mai mult, din cuprinsul anexei sus amintite, rezultă că această valoare justă se referă doar la imobilele construcții, nefiind menționat în mod expres la rubrica „. proprietate evaluată"; și terenul în suprafață de

276 mp, astfel încât nu există certitudinea că invocata valoare justă incluse și evaluarea imobilului teren.

Rezultă în mod lipsit de echivoc din datele mai sus prezentate faptul că bunurile debitoarei au fost înstrăinate la un preț diminuat cu mai mult de 30% față de cel deevaluare, în ciuda faptului că raportul expertului evaluator a fost cunoscut și valorificat ulterior de însăși părțile contractante.

Prevederile art. 80 alin. 1 lit. b din L. 8. impun drept condiție pentru dovedirea caracterului fraudulos al actului, existența unei diferențe vădite de valoare între prestația debitoarei și cea a cumpărătoarei, condiție pe deplin dovedită în cazul concret analizat conform considerentelor anterior enunțate.

Incidența acestui text legal este deopotrivă necesară și suficientă pentru anularea contractului de vânzare cumpărare. F. că judecătorul sindic reține și incidența unui al doilea motiv de nulitate a contractului pentru intenția dovedită de sustragere a bunului de la urmărirea creditorilor, temei pentru care există deasemenea argumente suficiente în probatoriul administrat nu schimbă desigur soarta contractului sau soluția instanței. Chiar dacă formal acest temei nu a fost pus în discuția părților, așa cum invocă recurenta, în concret nici o vătămare nu a fost produsă intervenientei recurente deoarece soarta contractului era aceeași datorită incidenței primului motiv de nulitate reglementat de art. 80 alin. 1 lit b din legea 8.. În consecință, în lipsa unei vătămări concrete, incidența dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.p.c. este exclusă.

Ca ultim motiv de recurs, recurenta face o evidentă confuzie între dispozițiile art. 1303 cod civil care se referă la prețul serios și determinat și dispozițiile art. 80 alin. 1 lit b din L. insolvenței. În realitate este vorba despre două instituții total diferite care protejează realități sociale diferite. Astfel, un contract de vânzare cumpărare poate fi nul din perspectiva art. 80 lit b din L. 8. (normă cu caracter special și derogatoriu) pentru o diferență vădită de prestații și cu toate acestea prețul să fie serios din perspectiva art. 1303 Cod Civil (normă cu caracter general). Altfel spus, diferența de valoare a prestațiilor nu trebuie să meargă până la nivelul unui preț neserios. În cazul concret analizat o diferență de 30% între valoarea bunului și prețul de vânzare reprezintă o diferență nepermisă între prestațiile părților, cu consecința incidenței art. 80 alin. 1 lit. b din L. 8., chiar dacă prețul este unul serios și determinat din perspectiva art. 1303 Cod Civil, putând reprezenta o cauză pentru transferul proprietății asupra bunului. Exigența sporită a normei speciale din L. insolvenței este de înțeles deoarece reglementează raporturi juridice având ca obiect bunuri din fondul de comerț, iar scopul este maximizarea averii debitoarei prin cenzurarea oricărui contract defavorabil acesteia, iar art. 1303 Cod Civil protejează caracterul sinalagmatic al contractului și existența cauzei necesare transferului de proprietate.

Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de B. C. I. S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 228 din 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2798.(...) al T.ui B. N. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de B. C. I. S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 228 din 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2798.(...) al T.ui B. N. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

D. P. A. A. I. C. I.

GREFIER,

M. N. ȚAR

Red.A.A.I./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. A. P..

← Decizia nr. 3352/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 6804/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 225/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 225/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)