Decizia nr. 2873/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2873/2012
Ședința publică de la 06 A. 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M.-I. I.
Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC N. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. B. I. S. împotriva sentinȚei civile nr. 6185/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe intimat F. C. I., intimat F. C. I., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6.185 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., s-a respins acțiunea promovată de lichidatorul judiciar C. I. de I. B. I. S., în contradictoriu cu pârâta F. C. I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1320/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC N. C. S., a fost numit administrator judiciar. La masa credală s-au înscris creditorii: SC T. S., A. F. P. B. M., SC C. D. P. S. și P. municipiului B. M., totalul creanțelor fiind în sumă de 73.980,75 lei. Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolvență a debitorului prin faptele expre și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită. Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți. Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Raportul cauzal are în vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 și ajungerea debitorului persoană juridică în stare de insolvență. Așa cum s-a mai precizat, prejudiciul se produce direct în patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect în patrimoniul creditorilor acestuia și constă în aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple împrejurări care ar fi putut favoriza apariția insolvenței, cum ar fi în situația de față existența unor active în patrimoniul societății insolvente în anul 2008 care dacă ar fi fost valorificate s-ar fi ajuns la acoperirea obligațiilor societății. Astfel, s-a apreciat că aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului persoană juridică în interesul propriu sau al unei alte persoane, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. b era necesar a se face dovada faptului că pârâta a săvârșit fapte de comerț în interes personal însă prin intermediul persoanei juridice pe care a interpus-o în această activitate pentru a masca faptul că operațiunile comerciale în cauză au fost făcute în interes propriu, or în situația de față nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din faptele prevăzute de textele de lege menționate. Pentru considerentele sus menționate, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și b din Legea 85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei sentințe, administratorul judiciar ADMINISTRATOR J. B. I. S. a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei S. N. C. S. și obligarea pârâtei F. C. I., în calitatea sa de administrator social, la suportarea pasivului societății în cuantum de 98.575,85lei, din averea personală. În motivarea recursului, recurentul arată că prin cererea introductivă a solicitat atragerea răspunderii administratorului social, raportat la evidențierea în actele contabile pe anul 2008 a unor bunuri materiale. Deși a fost notificată în mod legal despre deschiderea procedurii de faliment, pârâta F. C. I. nu s-a prezentat cu documentele prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și nici nu a justificat în vreun mod, în prezentul dosar, scăderea din evidențele contabile sau lipsa fizică a bunurilor materiale evidențiate, pentru a răsturna prezumția de fraudare a creditorilor și pentru a dovedi lipsa de vinovăție cu privire la faptele prev. la art. 138 lit. a și b. În consecință, față de obiectul de activitate al societății, „comerț cu ridicata al mobilei, covoarelor și a articolelor de iluminat";, raportat la evidențierea în patrimoniu a bunurilor materiale, recurentul apreciază că administratorul debitoarei se face vinovat de ajungerea societății în stare de faliment urmare a folosirii bunurilor persoanei juridice în folosul propriu și a efectuării actelor de comerț în interes personal, sub acoperea persoanei juridice, fapte prev. de art. 138 lit. a și b din Legea nr. 85/2006, care au generat un prejudiciu în patrimoniul creditorilor. Astfel, legătura de cauzalitate între faptele administratorului și ajungerea societății în faliment, respectiv generarea unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor, rezultă în mod indubitabil în urma constatării lipsei bunurilor materiale evidențiate în contabilitate, respectiv lipsa mărfurilor achiziționate de la creditori și lipsa celorlalte bunuri materiale ale societății. Cum prin rapoartele de activitate privind cauzele și împrejurările care au determinat intrarea societății în încetare de plăți, lichidatorul judiciar a constatat că societatea debitoare a intrat în procedura insolvenței datorită managementului defectuos și a lipsei de preocupare a administratorului statutar, respectiv a pârâtei F. C. I., apreciază că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar B. I. S. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 138 (1) lit. a și b din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâtei F. C. I., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC N. C. S., la plata pasivului societății, în cuantum de 73.980,75 lei, susținându-se în esență că pârâta avea în patrimoniu active suficiente pentru acoperirea obligațiilor, însă acestea nu au fost achitate fără a se evidenția vreun motiv obiectiv. De asemenea s-a învederat că potrivit bilanțului de pe anul 2008, debitoarea figura cu active imobilizate în sumă de 5807 lei, active circulante în sumă de 133.367 lei, din care stocuri de marfă în valoare de 129.922 lei, creanțe de 1.458 lei și disponibilități bănești în valoare de1.987 lei, iar pârâta a refuzat să predea lichidatorului judiciar bunurile enumerate anterior, deși i s-a expediat o notificare în acest sens. Debitoarea SC N. C. S. a fost administrată de pârâta F. C. I. în perioada de timp anterioară deschiderii procedurii insolvenței. În tabelul definitiv al creditorilor debitoarei sunt cuprinse creanțe în sumă de 73.980,75 lei. Judecătorul sindic a respins cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei F. C. I. reținând în mod lapidar că nu s-a făcut dovada certă a faptului că pârâta a utilizat bunurile și creditele debitoarei în interesul propriu sau al altei persoane și că ar fi făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, iar aceste fapte ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei. Prin motivele de recurs se susține că legătura de cauzalitate între faptele administratorului statutar și ajungerea societății în faliment rezultă în urma constatării lipsei stocurilor de marfă și a celorlalte bunuri materiale evidențiate în contabilitatea debitoarei. Analiza înscrisurilor ce însoțesc cererea de antrenarea a răspunderii patrimoniale a pârâtei releva faptul ca in mod greșit judecătorul sindic nu a reținut in sarcina paratei intimate săvârșirea faptei reglementate de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006. Această prevedere legală permite ca membrii organelor de conducere a debitoarei să fie obligați la suportarea pasivului debitoarei dacă se dovedește că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane. Prin valorificarea datelor cuprinse în bilanțul aferent anului 2008, lichidatorul judiciar a probat că debitoarea deținea active imobilizate în sumă de 5807 lei, active circulante in valoare de 133.367 lei din care 129.922 lei stocuri de materiale, 1458 lei creanțe și 1987 lei disponibilități bănești. Pârâta intimată F. C. I. nu a procedat la predarea acestora către lichidatorul judiciar, deși a fost notificată in repetate rânduri in acest sens. In consecință, in condițiile in care pârâta nu a făcut dovada modului de utilizare a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile întocmite in condițiile legii contabilității, Curtea prezumă faptul ca aceste bunuri au fost folosite in interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinația efectivă a bunurilor înscrise in contabilitate poate fi probată si urmărită exclusiv prin prezentarea unor acte specifice activității comerciale, iar in lipsa oricărei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea ca bunurile au fost deturnate de la destinația societara si utilizate de către persoana responsabilă cu administrarea lor in interes personal. Mai mult, in evidentele contabile ale debitoarei supuse procedurii de insolvență au fost înscrise si creanțe de recuperat de la terți in cuantum de 1458 lei. Pârâta nu a făcut dovada faptului ca măcar a încercat recuperarea acestor creanțe, astfel că sumele datorate au rămas la dispoziția terților, in detrimentul debitoarei supuse procedurii de insolvență si propriilor creditori ai acesteia. In atare situație, se poate considera că de aceste sume de bani au beneficiat pe deplin debitorii, fiind întrunită ipoteza folosirii bunurilor societății în interesul altor persoane in accepțiunea art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006. Totodată și soldul casei reprezintă o sumă care trebuia predată lichidatorului judiciar, iar in caz contrar, Curtea prezumă ca au fost folosite in interes personal de către administratorul statutar, deoarece nu există vreo probă care sa justifice destinația acestor sume in condiții de deplină legalitate (transfer, chitanțe de plata, etc.). Contrar celor susținute de judecătorul sindic, Curtea apreciază că utilizarea bunurilor înscrise in evidentele contabile în defavoarea interesului societar are abilitatea de a genera starea de insolvență, deoarece contravaloarea acestor bunuri putea fi utilizată in vederea acoperirii debitelor și astfel s-ar fi preîntâmpinat starea de insolvență. În cazul de față această afirmație este cu atât mai veridică cu cât pasivul debitoarei este net inferior valorii activelor imobilizate și a activelor circulante aflate în patrimoniul debitoarei în cursul anului 2008. În schimb statuările judecătorului sindic referitoare la lipsa unor probe certe care să confirme că starea de insolvență a fost determinată de efectuarea unor acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, vor fi menținute, lichidatorul judiciar neindicând în concret care au fost actele de comerț efectuate de pârâta F. C. I. sub paravanul debitoarei. Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C.p.c. și art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite recursul declarat de administratorul judiciar ADMINISTRATOR J. B. I. S., împotriva sentinței civile nr. 6.185 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea administratorului judiciar B. I. S. și obligă pârâta F. C. I. la plata sumei de 73.980,75 lei, reprezentând pasivul debitoarei S. N. C. S. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de administratorul judiciar ADMINISTRATOR J. B. I. S., împotriva sentinței civile nr. 6.185 din 14 noiembrie 2011, pronunțată îndosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea administratorului judiciar B. I. S. și obligă pârâta F. C. I. la plata sumei de 73.980,75 lei, reprezentând pasivul debitoarei S. N. C. S. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-A. N. M. I. I. S. AL H. A. B. G., Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. P..
| ← Decizia nr. 9840/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 7012/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
