Decizia nr. 9896/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9896/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din:
P. D. M.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR: M. H.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de creditoarea C. C. SC Ț. C. S. și pârâții Ț. A., Ț. C. împotriva sentinței comerciale nr. 1362 din data de (...), pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimata SC Ț. C. S. PRIN LICHIDATOR J. I., având ca obiect - acțiune în anulare (...) acțiune în anulare depusa de C. C. SC Ț. C. S. in dos.(...).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și ulterior la data de (...).
C.EA
Prin sentința comercială nr. 1362 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. s-a admis in parte actiunea precizata formulatata de catre C. C. debitoarei SC T. C. S., prin presedinte C. T. in contradictoriu cu parata SC T. C. S. prin lichidator judiciar J. I. si cu paratii T. A. SI T. C. si in consecinta :
S-a anulat transferul patrimonial in sensul anularii contractului de vanzare cumparare si conventie de dare in plata imobiliara , autentificat sub nr. 1..mai 2009 de catre BNP T. V. din Brasov, contract incheiat intre debitoarea parata SC T. C. S. in calitate de debitoare-cumparatoare si paratii T. A. casatorit cu T. C. in calitate de parte creditor-cumparator, cu privire la imobilul constructie si teren pasune , situat in comuna B. sat D. B. jud. C. , respectiv :
- imobilul inscris in CF nr. 845 Rachitele sub A+1 nr. top.
2164/1/1/S- cabana formata din trei corpuri de cladire , compusa din parter si doua etaje, avand la parter : trei camere de zi, trei bucatarii, trei camari pt. alimente, trei antreuri, trei WC de serviciu, trei terase, la etajul 1 : noua dormitoare , trei bai, trei holuri, trei logii si la etajul 2 : noua dormitoare, trei bai, trei holuri, constructie edificata pe parcela nr. top. 2164/1/1
- imobilul inscris in CF 844 Rachitele , la A+1 , sub nr. top. 2164/1/1
- pasune in suprafata de 900 mp si la A+2 , sub nr. top. 2164/1/2 - pasune in suprafata de 3.200 mp
Au fost obligați paratii T. A. si T. C. sa restituie debitoarei Sc T.
C. S. imobilul constructie si teren pasune , respectiv imobilul inscris in CF nr. 845 Rachitele sub A+1 nr. top. 2164/1/1/S , precum siimobilul imobilul inscris in CF 844 Rachitele , la A+1 , sub nr. top.
2164/1/1 si la A+2 , sub nr. top. 2164/1/2.
S-au respins celelalte cereri ale actiunii precizate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Judecatorul sindic a respins exceptia de netimbrare si a apreciat ca inadmisibilitatea este o aparare de fond .
In prealabil analizarii fondului, judecatorul syndic a constatat ca prezenta actiune este una specifica de anulare , reglementata de norma si legea speciala, sens in care este justificata si calitatea procesuala activa. In acest context, judecatorul sindic a statuat ca actiunea nu este una de drept comun in constatarea nulitatii absolute, deoarece norma speciala trebuie aplicata cu prioritate, iar actiunea nu poate avea un caracter mixt. Faptul ca partea reclamanta invoca si norme de drept material comun, nu schimba cu nimic situatia, deoarece astfel calificata actiunea, ca fiind una specifica de procedura insolventei, devin aplicabile doar normele speciale prev. de art. 80 alin. 1 lit.c) si alin.2 din legea 85/2006 si doar sub aspectul incidentei acestora judecatorul sindic poate analiza actiunea, restul cererilor de drept comun fiind inadmisibile pe fond, asa dupa cum in mod intemeiat au sustinut paratii T..
Pe fond s-a retinut in primul rand este dovedita incheierea contractului de vanzare cumparare si conventie de dare in plata imobiliara (f.
3336 vol.1), autentificat sub nr. 1..mai 2009 de catre BNP T. V. din Brasov, contract incheiat intre debitoarea parata SC T. C. S. in calitate de debitoare- cumparatoare si paratii T. A. casatorit cu T. C. in calitate de parte creditor- cumparator, cu privire la imobilul constructie si teren pasune , situat in comuna B. sat D. B. jud. C. , respectiv : - imobilul inscris in CF nr. 845
Rachitele sub A+1 nr. top. 2164/1/1/S- cabana formata din trei corpuri de cladire , compusa din parter si doua etaje, avand la parter : trei camere de zi, trei bucatarii, trei camari pt. alimente, trei antreuri, trei WC de serviciu, trei terase, la etajul 1 : noua dormitoare , trei bai, trei holuri, trei logii si la etajul
2 : noua dormitoare, trei bai, trei holuri, constructie edificata pe parcela nr. top. 2164/1/1- imobilul inscris in CF 844 Rachitele , la A+1 , sub nr. top.
2164/1/1 - pasune in suprafata de 900 mp si la A+2 , sub nr. top.
2164/1/2 - pasune in suprafata de 3.200 mp
Pretul de comun acord a fost stabilit de catre parti la suma de
858.000 lei , iar in cuprinsul conventiei s-a precizat textual ca paratul T. ,, este de acord cu deducerea sumei de 858.000 lei din dreptul sau de creanta constatat de contul 455,, urmand ca ,,diferenta dreptului sau de creanta,, in contra debitoarei sa fie valorificata ulterior(f. 34).
Un prim aspect este acela ca T. A. a incheiat aceasta conventie in dubla calitate, ca administrator reprezentant al debitoarei SC T. C. S. si ca si cumparator (casatorit), iar in opinia judecatorului sindic nu o poate opune in mod valabil celuilalt asociat si nici creditorilor, in lipsa unei hotarari AGA care sa dovedeasca formarea vointei societare (LSC), fiind vorba despre un act de dispozitie al societatii comerciale.
In lipsa unei hotarari AGA care sa permita actul de dispozitie in discutie, nu este dovedit consimtamantul debitoarei,ceea ce prin prisma cerintelor art. 80 inseamna o prezumtie legala de frauda, prezumtie care nu poate fi rasturnata(decat prin prezentarea hot. AGA).
Art. 80 alin. 1 lit. c) din legea 85/2006 limiteaza sfera obiectului actiunilor in anulare la constituiri sau transferuri de drepturi patrimonialecatre terti si restituirea bunurilor transmise si a valorii prestatiilor executate prin actele expres si limitativ inserate la lit. a) -g). Astfel , la art. 80 alin. 1 lit. c) se prevad actele incheiate in cei trei ani anteriori deschideriiprocedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea creditorilor sau de a leza in orice alt fel drepturile acestora, dar este evident ca ipoteza se refera la acte privind constituiri sau transferuri de drepturi petrimoniale catre terti, fiindca acesta este cadrul general prevazut de aliniatul 1 al art. 80 din lege, iar art. 80 alin. 2 lit. d) declara anulabile, daca sunt in dauna creditorilor, operatiunile incheiate cu un administrator.
Judecatorul sindic a avut in vedere ca in speta paratul T. era la data raportului juridic administrator al debitoarei, acest contract fiind unul de vanzare cumparare, intentia comuna a partiilor( art. 977) fiind sa transfere dreptul de proprietate, pentru pretul aratat.
Conventia intitulata ,,dare in Plata";,ca un mod de stingere a obligatiei paratilor T. de plata a pretului , care conduce la realizarea creantei creditorului SC T. C. S. pentru plata pretului, nu este din punct de vedere juridic si nu poate fi o dare in plata. Intentia comuna a partilor a fost aceea ca intre parti sa opereze o compensare a unor creante reciproce, a paratilor T. pentru ,,o creditare totala la data conventiei, cuprinsa in contul 455 , mai mare decat pretul, iar a SC T. C. S. pentru pretul de 858.000 lei , ca o creanta nascuta din vanzarea imobilelor, compensare care sa opereze pana la valoarea creantei mai mici, cu o diferenta de creanta totala a paratului T.
, care nu este stinsa , fiindca se mentioneaza ca urmeaza sa fie valorificata ulterior. Deci creanta paratului T., neprecizata la data conventiei (insa avuta in vedere asa cum rezulta din conventie), nu este stinsa prin transferul proprietatii imobilelor. Fata de continutul concret al intelegerii partilor, nu exista o dare in plata in sensul legii, deoarece atunci ar fi trebuit date imobilele in contul stingerii totale a unei creante precizate.
D. in plata este operatiunea juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decat aceea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational,, este un mod de stingere a obligatiei. In speta insa exista un transfer de proprietate pentru un pret, creante reciproce care se sting conventional pana la limita celei mai mici, precum si o diferenta de creanta a paratului T. ,care fiinteaza neprecizata. Doar aceasta poate fi intentia comuna a partilor, raportat la normele de drept care reglementeaza dinamica obligatiilor, iar judecatorul sindic va inlatura ca nefondate toate alegatiile paratilor T..
In ceea ce priveste conditiile de admisibilitate ale actiunii , prin prisma cerintelor prev. de art. 80 alin. 1 lit. c) si art. art. 80 alin. 2 lit. d) din lege , judecatorul sindic a apreciat ca acestea sunt indeplinite si ca se impune o anulare a raportului juridic dintre parti cu privire la imobilele mentionate, precum si restituirea acestora , de catre paratii T., catre debitoare, pentru considerentele care urmeaza sa fie expuse.
Astfel, cu putin timp inainte de formularea cererii debitoarei , pentru intrare in faliment simplificat si de deschiderea procedurii de insolventa , debitoarea reprezentata de T. A. asociat-administrator, transmite dreptul sau de proprietate pentru pretul de 858.000 lei catre paratii T., insa aceasta creanta este stinsa prin compensare cu o creanta a cumparatorului T. in contra debitoarei societate, mai mare dar neprecizata si din care mai ramane nestinsa o suma neprecizata.
Judecatorul sindic a reținut relevant faptul ca nu s-a facut dovada realitatii creantei ( in conditiile art. 379 c.pr.civ.)paratului T. la data conventiei partilor. Nu exista documente primare cu data certa care sa faca dovada realitatii creantei invocate cu titlu de creditari de societate si nu exista contractele de creditare a lui T. catre debitoare.. probei apartineparatilor T. , dar acestia nu au facut dovada in aceasta privinta referitor la cuantumul creantei lui T. A. la data C. partilor( cont 455 ), in conditiile in care nici lichidatorul judiciar nu a reusit sa constate o astfel de creanta din documentele contabile existente. Sarcina probei apartine paratilor T. cu privire la realitatea creditarii debitoarei si acestia nu au facut o astfel de dovada.
Mai mult , la (...) a fost admisa plangerea formulate de C. T. impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si in ceea ce il priveste pe paratul T. A.(f. 182 vol 2), ceea ce va fi retinut in sensul ca exista indicii infractionale in ceea priveste modul in care acest parat si-a indeplinit mandatul de administrator al debitoarei.
In concluzie , s-a reținut atat relevanta faptului ca nu s-a dovedit existenta vointei societare si nici realitatea creantei lui T. A., cat si a faptului ca nu a fost o dare in plata , precum si a calitatatii acestui parat , aceea de administrator al debitoarei, pentru a concluziona, ca este dovedita intentia tuturor partilor de a frauda interesele creditorilor prin sustragere de la urmarirea acestora a bunurilor imobile in cauza.
In ceea ce priveste cererea de anulare a incheierilor de carte funciara, judecatorul sindic a apreciat ca aceasta este nefondata si o va respinge, deoarece la data la care s-au facut mentiunile in CF privind intabularea dreptului de proprietate al paratilor T. s-a avut in vedere conventia partilor, deci acest petit nu are caracter de rectificare de carte funciara, iar o cerere de actualizare a datelor de carte funciara cu privire la aceste imobile si restabilirea situatiei de carte funciara in baza unei hotarari irevocabile, este supusa unor taxe de carte funciara si este de competenta de solutionare a S. de C. F.
Pentru toate considerentele care preced, judecatorul sindic a admis doar in parte actiunea precizata si a anulat transferul patrimonial, in sensul anularii contractului de vanzare cumparare si conventie de dare in plata imobiliara , autentificat sub nr. 1..mai 2009 de catre BNP T. V. din Brasov, contract incheiat intre debitoarea parata SC T. C. S. in calitate de debitoare- cumparatoare si paratii T. A. casatorit cu T. C. in calitate de parte creditor- cumparator, cu privire la imobilul constructie si teren pasune , situat in comuna B. sat D. B. jud. C.,iar in ceea ce ii priveste pe paratii T., acestia au fost obligați sa restituie debitoarei Sc T. C. S. imobilul constructie si teren pasune , respectiv imobilul inscris in CF nr. 845 Rachitele sub A+1 nr. top.
2164/1/1/S , precum si imobilul imobilul inscris in CF 844 Rachitele , la
A+1 , sub nr. top. 2164/1/1 si la A+2 , sub nr. top. 2164/1/2.
Pentru motivele deja aratate au fost respinse celelalte cereri ale actiunii precizate , ca inadmisibile pe fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ț. C. și Ț. A.,precum și pârâtul C. C. SC Ț. C. S.
1.Prin recursul declarat de pârâții Ț. C. și Ț. A. s-a solicitat instantei de recurs admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei in sensul respingerii in intregime a actiunii formulate.
In fapt, prin sentinta mentionata judecatorul sindic a admis actiunea formulata si precizata de catre C. C. debitoarei SC T. C. S. dispunand anularea transferului patrimonial constand in contract de vanzare cumparare si conventie de dare in plata cu privire la imobilul constructie si teren pasune situat in comuna belis sat D. B. jud. C..
Hotararea este nelegala si reprezinta o aplicare gresita a legii pentru mai multe considerente, dupa cum urmeaza:
1. In primul rand instanta a acordat altceva decat s-a cerut.
Potrivit art. 129 alin.6 C.pr.civ. judecatorul este obligat sa hotarasca numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. Principiul disponibilitatii in procesul civil lasa la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si a limitelor cererii, instanta fiind datoare sa hotarasca in limitele sesizarii.
In cauza instanta a dispus anularea contractului de dare in plata incheiat intre debitoare si paratii T. autentificat sub nr. 1301/2009 la BNP T. V. desi nu a fost sesizata cu o astfel de cerere.
Dispunand in acest sens instanta a pronuntat o hotatare nelegala, dat fiind ca astfel cum a aratat anularea unui contract nu se poate confunda cu constatarea nulitatii acestuia, cele doua nulitati avand cu totul alt regim juridic.
Pe de alta parte, desi reclamantul si-a intemeiat actiunea pe prevederile art.80 alin.l lit.c, art. 80 alin.2 lit.d si art. 81 alin.2 din L. 85/2006, acesta a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului mentionat.
Textele de lege mentionate reglementeaza cauze de anulare, art.81 facand referire expresa la actiunea pentru anularea actelor. Natura nulitatii rezulta atat din terminologia folosita cat si din faptul ca sanctiunea ocroteste un interes privat, al debitorului sau al creditorilor dupa caz.
Pe de alta parte, chiar daca sunt invocate si alte temeiuri de drept respectiv art. 966, art.968, art.1295 Cod civil, reclamantul nu poate exercita oice fel de actiune, acesta avand legitimare procesuala legala de a formula exclusiv actiunile prevazute de legea speciala respectiv art. 81 din L. 85/2006.
In concluzie, C. creditorilor are legitimare procesuala activa de a formula doar actiunile la care face referire art.81 din L. nr. 85/2006 iar aceste actiuni nu pot avea ca obiect decat anularea actelor frauduloase.
Prezenta cerere nu poate fi primita intrucat se solicita constatarea nulitatii absolute a contractului iar legea determina in mod expres categoria actiunilor ce pot fi exercitate de reclamant iar actiunea de fata nu se incadreaza in aceasta categorie.
II. In al doilea rand, instanta in mod gresit, fara nici un argument juridic pertinent a apreciat ca actul juridic a carui anulare se cere nu este unul de dare in plata ci un act de compensare a doua creante reciproce.
Argumentul principal al instantei este acela ca nu a operat stingerea totala a creantei pe care pârâtul o are fata de debitoarea SC T. C. S. D. in plata este operatia juridica prin care debitorul executa catre creditorul sau o alta prestatie decat cea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational.
In speta toate aceste elemente ale operatiunii de dare in plata sunt intrunite, partile convenind ca in locul presta iei de a da un drept de creanta, debitoarea sa dea un bun individual determinat.
Nici o dispozitie legala sau opinie doctrinara nu conditioneaza existenta operatiunii de dare in plata de stingerea totala a creantei partii care primeste bunul individual dat in plata. Ceea ce intereseaza este ca in schimbul unui bun individual determinat se stinge o creanta, in cazul nostru o creanta in cuantum de 858.000 lei. Faptul ca in continuare creditorul mai are si alte creante impotriva debitoarei nu poate afecta sub nici o forma natura operatiei juridice care este fara echivoc una de dare in plata.
Rationamentul instantei de fond este unul gresit si practic neaga existenta institutiei juridice a darii in plata intrucat in orice dare in plata in care prestatia initiala a debitorului este inlocuita cu una de a da un bun individual determinat se poate considera ca opereaza o compensatie a pretului bunului cu creanta intiala ori este evident ca aceasta interpretare este eronata si fara sustinere juridica.
Pornind de la natura juridica reala a operatiunii intervenite intre parti, respectiv aceea de dare in plata, urmeaza a se constata ca nu exista nici o norma legala incalcata prin respectivul act.
Instanta de fond a retinut ca o conditie de valabilitate a actului mentionat este existenta unei hotarari AGA in acest sens. Nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada o astfel de conditie pentru incheierea valabila a unui act de dare in plata. De altfel, nici instanta nu a mentionat in concret textul legal incident.
In cele ce urmeaza, vor arata ca actul a carui nulitate se solicita a se constata a fost valabil incheiat.
Actul juridic contestat este unul de dare in plata, prin care s-a stins o creanta certa lichida si exigibila pe care pârâtul o avea fata de societate, rezultand dintr-un contract de imprumut legal asumat.
Acest act juridic nu numai ca nu a creat un prejudiciu societatii proprietare a imobilului, ba mai mult, a stins o datorie existenta in patrimoniul acesteia.
Actul incheiat nu a fost un act cu titlu gratuit ci un act oneros, iar din punct de vedere al patrimoniului societatii (activ-pasiv, drepturi si obligatii), gajul general al creditorilor nu a suferit o modificare.
Prin urmare actul de dare in plata poate fi calificat ca fiind un act de administrare, de gestiune curenta, act juridic prin care se incearca o mai buna punere in valoare a patrimoniului si se incearca evitarea unui prejudiciu.
Desi efectul de dare in plata este iesirea bunului din patrimoniul debitorului, caracterul de act de administrare rezulta din cauza ce determina incheierea acestui tip de act si anume stingerea unei obligatii.
Aceasta fiind natura juridica a actului contestat, urmeaza a se constata ca nu exista nici o prevedere legala care sa fi fost incalcata la incheierea actului.
Mai mult, chiar daca actul incheiat ar fi calificat ca fiind un act de dispozitie nu exista nici o prevedere legala care sa fi fost incalcata la incheierea sa intrucat potrivit dispozitiilor Legii 3. la incheierea unui astfel de act juridic nu este necesar acordul AGA, acesta intrand in atributiile directe ale administratorului, potrivit mandatului ce izvoraste din actul constitutiv.
Dupa cum rezulta din prevederile actului constitutiv al se. T. C. S., Adunarea Generala a societatii nu si-a asumat prerogative de decizie suplimentare fata de cele prevazute in mod expres de L. nr. 3.. Deoarece, actul constitutiv nu prevede obligatia unei hotarari a Adunarii Generale a Asociatilor in astfel de cazuri, invocarea lipsei consimtamantului valabil al societatii fata de lipsa acestei formalitati nu este pertinenta.
La momentul incheierii actului Se.T. C. S. era reprezentata si administrata de asociatul T. A., acesta avand puteri nelimitate de administrare si reprezentare.
Fata de cele anterior expuse este evident ca prevederile art. 70 ind.1 din L.
31/1990 invocate de reclamant nu au fost incalcate. Administratorul avand puteri depline de administrare si reprezentare conferite prin actul constitutiv al societatii, nu avea nevoie pentru incheierea actului de o procura speciala in forma autentica dupa cum nu era nevoie nici de o hotarare a Adunarii Generale in acest sens.
Din această perspectivă, art 194 din L. nr 31/1990 nu cuprinde prevederi referitoare la necesitatea aprobării actelor de dispoziție de către adunarea generală a asociaților.
Prin urmare, mecanismul formării voinței societății comerciale a fost pe deplin respectat la Î. actului juridic contestat.
Instanta de fond a mai retinut ca nu s-a facut dovada realitatii creantei mentionand ca sarcina probei apartine paratilor.
Potrivit art.1169 cod civil cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Acest text de lege instituie sarcina probei in sarcinareclamanților si nu a paratilor cum gresit a retinut instanta de fond. R. ar fi trebuit sa dovedeasca faptul ca aceasta creanta nu este reala, proba imposibil de administrat in conditiile in care creanta detinuta de pârât la data incheierii Actului de dare in plata avea un caracter cert, lichid si exigibil.
Existenta si valoarea creantei pe care pârâtul o avea fata de societate este evidentiata si in balanta contabila a societatii.
De altfel lichidatorul a confirmat existenta acestei creante și a precizat că există și documente contabile primare, sens În care a depus la dosarul cauzei Înscrisuri de natură a face dovada creanței pârâtului Ț. A. la data Î. actului atacat.
Lichidatorul judiciar a precizat În mod expres că nu au fost depuse toate înscrisurlle primare doveditoare ale creanței doarece aceasta a rezultat În urma unei multitudini de operațiuni de creditare derulate pe parcursulul mai multor ani și astfel volumul documentelor primare era extrem de mare.
Pentru clarificarea acestui aspect este posibilă și măsura casării cu trimitere În vederea efectuării unui raport de expertiză contabilă judiciară. De altfel, această probă putea fi solicitată de reclamant În fața primei instanțe.
Pe de alta parte, reclamantul nu pretinde si nici nu face dovada existentei unei disproportii de valoare intre creanta pârâtului si bunul dat in plata astfel incat si din acest punct de vedere prejudiciul adus societatii este inexistent.
III. In al treilea rand, retinerile instantei privind reaua credinta a pârâtului sunt total nefondate iar in ceea ce o priveste pe T. C. cu privire la aceasta nu se face nici o referire.
Pentru a argumenta reaua credinta a pârâtului instana de fond a facut referire la faptul ca la data de (...) a fost admisa o plangere impotriva unei solutii de neurmarire penala imotriva pârâtului si a mai multor persoane. In primul rand o astfel de solutie nu poate avea nici un efect intr-un proces civil întrucat nu statueaza sub nici o forma asupra vinovatiei pârâtului. Pe de alta parte, instanta a omis sa observe ca si dupa trimiterea cauzei la parchet, impotriva pârâtului nu s-a inceput urmarirea penala in respectivul dosar.
Astfel, instanta a retinut in mod eronat reaua credinta a pârâtului iar in ceea ce o priveste pe T. C. care este tert dobanditor nu se face nici o referire desi potrivit art.83 alin.2 din L. nr. 85/2006 reaua credinta a tertului dobanditor trebuie dovedita.
Prin trimiterile pe care le face la dosarul penal instanța desființează pur și simplu prezumția de nevinovăție instituită de C. de procedură penală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
IN DREPT s-au invocat prevederile art.304 ind.1 Cod proc.civ.
2.Prin recursul declarat de pârâtul C. C. SC Ț. C. S. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a dispozițiilor sentinței civile nr. 1. martie 2012 pronunțată de către T. S. C., în sensul admiterii cererii de anulare a încheierilor de carte funciară prin care Ț. A. și Ț. C. au fost înscriși în cartea funciară nr. 50121 Margău (CF vechi 844 și 845), cu nr. top 2164/1/1 și
2164/1/2. Ca urmare, solicită a se dispune și repunerea părților în situația anterioară și reînscrierea în cartea funciară nr. 50121 Margău (CF vechi 844 și
845), cu nr. top 2164/1/1 și 2164/1/2 a dreptului de proprietate al SC Ț. C. S.
Restul prevederilor sentinței primei instanțe, privitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1. mai 2009 autentificat de notar public T. V. având ca obiect înstrăinarea imobilului teren și construcție situat în comuna B., sat D. B., județul C., înscris în cartea funciară nr. 50121
Margău (CF vechi 844 și 845), cu nr. top 2164/1/1 și 2164/1/2 nu fac obiectul prezentului recurs și urmează a fi păstrate ca fiind temeinice și legale.
Este nelegală respingerea de către prima instanță a cererii de anulare a încheierilor de întabulare în cartea funciară și de repunere a părților în situația anterioară, prin reînscrierea SC Ț. C. S. ca proprietar al imobilului (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ.)
Prima instanță a admis acțiunea în anularea contractului de vânzare- cumpărare a imobilului, a anulat actul de înstrăinare a bunului din patrimoniul
Ț. C., dar a respins cererea de anulare a încheierilor de carte funciară prin care a fost înscrisă tranzacția în cartea funciară.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că la data la care s-au făcut mențiunile în CF pentru întabularea dreptului de proprietate, s-a avut în vedere convenția părților. A., susține instanța, acest petit nu ar avea caracter de rectificare de carte funciară, ci de actualizare a datelor care ar fi supusă unor taxe de carte funciară și este de competența de soluționare a S. de C. F..
Prima instanță a reținut eronat că ne aflăm în situația unei cereri de actualizare a datelor.
Cererea este de rectificare a înscrierilor din cartea funciară potrivit efectelor acestei hotărâri, adică de repunere a părților în situația anterioară adoptării actului.
Funcția sancționatorie a nulității actelor juridice în cazul anulării actelor frauduloase și principiul repunerii în situația anterioară sunt esențiale în procedura falimentului. Pentru aceea, hotărârile judecătoresti de anulare a actelor de înstrăinare frauduloasă a unor imobile, în conditiile art. 80 și urm. din L. nr. 85/2006 privind insolventa, urmează a se înscrie din oficiu în registrele oficiului de cadastru si publicitate imobiliară.
Deși prima instanță a admis acțiune a în anulare, și pe cale de consecință ar fi trebuit să admită și cererea accesorie, de repunere a părților în starea anterioară, a considerat în mod eronat că trebuie parcursă o etapă ulterioară, administrativă.
Or, prin aceasta se lasă practic fără efect hotărârea de anulare a transferului patrimonial, întrucât reintrarea bunului în patrimoniul societății în faliment depinde practic de o nouă procedură, ceea ce nu este în litera legii. Hotărârea de admitere a actiunii în anularea transferului patrimonial are ca efect repunerea de drept a părtii în situatia anterioară, atât din punctul de vedere al posesiei, ci și din punctul de vedere al publicitătii fată de terti.
Prin respingerea acestei cereri, prima instanță a ignorat unul dintre efectele nulității, reglementat de principiul repunerii părților în situația anterioară. Acesta este un efect esențial al nulității actului juridic civil, menit să ocrotească interesele încălcate ca urmare a nerespectării legii prin actul anulat. În cazul de fată, prin actul anulat, un bun imobil a părăsit cu titlu gratuit patrimoniul T. C., societate în faliment, iar pentru reînscrierea dreptului său de proprietate, care ar trebui să opereze gratuit si de drept, prima instanță arată că ar trebui urmată o procedură separată, administrativă, în fata Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.
Deși prin hotărâre judecătorească s-a constatat frauda la lege, cumpărătorii imobilului beneficiază în continuare de unul dintre efectele actului juridic, acela al înscrierii dreptului pentru opozabilitate, desi înscrisul a fost anulat iar hotărârea din această materie este executorie.
În consecință, solicită să se admită recursul și să se modifice hotărârea primei instanțe în sensul admiterii cererii de anulare a încheierilor CF și de repunere a părților în situația anterioară.
În drept, s-au invocat prevederile art. 299-316 C.pr.civ.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, C.eaconstată următoarele:
În condițiile Legii nr. 85/2006, judecătorul sindic fiind investit cu soluționarea procedurii insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC Ț. C. S. a fost sesizat cu o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare și convenție de dare în plată imobiliară autentificat sub nr. 1301/(...) de BNP T. V., contract încheiat între debitoare în calitate de vânzător și pârâții Ț. A. și Ț. C. în calitate de cumpărător cu privire la imobilul înscris în CF 50121 Mârgău cu nr. topo. 2164/1/1 și 2164/1/2, în subsidiar solicitându-se constatarea simulației, anularea încheierii de întabulare a dreptului de proprietate înscris în favoarea cumpărătorilor și repunerea părților în situația anterioară.
În argumentarea cererii de constatare a nulității absolute a contractului C. creditorilor debitoarei a invocat lipsa consimțământului valabil, lipsa contraprestației din partea cumpărătorului, lipsa prețului și vicierea cauzei actului juridic, fiind menționate ca și temeiuri de drept dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c, art. 80 alin. 2 lit. d și art. 81 alin. 2 din L. nr. 85/2006, precum și reglementările cuprinse în art. 5, (...) și urm. și 975 Cod civil.
În încheierea de ședință din (...) - fila 73 se menționează faptul că judecătorul sindic a pus în vedere reprezentantului reclamantului să-și precizeze temeiurile acțiunii, partea arătând că înțelege să formuleze o acțiune în anularea actelor frauduloase întemeiate din punct de vedere legal pe dispozițiile art. 79 raportat la art. 80 alin. 1 lit. c, art. 80 alin. 2 lit. d și art. 81 alin. 2 din L. nr.
85/2006 renunțând la argumentele referitoare la simulație.
Față de aceste precizări, C.ea apreciază că primul motiv de recurs invocat de către pârâți circumscris art. 304 pct. 6 C.pr.civ. nu se susține, instanța de fond pronunțându-se raportat la principiul disponibilității în limitele investirii sale, judecătorul sindic nereținând alte motive decât cele expuse prin acțiunea formulată. Aceste motive de nulitate a actelor juridice și de repunere a părților în situația anterioară au fost dezbătute în contradictoriu cu toate părțile, iar pârâții au avut pe parcursul procesului o apărare calificată.
Referitor la motivul de recurs ce constă în încadrarea greșită a motivului de nulitate în art.80 lit.c din L. 85/2006, C.ea va constata că în aceste prevederi se încadrează toate actele încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii dacă se apreciază că intenția tuturor părților implicate a fost aceea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori. A. formulată de către C. C. a fost întemeiată pe art.80 lit.c din L. 85/2006 text care acoperă și contractul de vânzare-cumpărare fiind îndeplinite condițiile în acest sens.
Aspectele de ordin terminologic privitoare la sancțiunile ce intervin în cazul încălcării unor dispoziții legale cu prilejul încheierii unor acte juridice - anulare - nulitate, sunt utile din punct de vedere teoretic, dar în fapt nu sunt de natură a atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate, efectul fiind în ambele cazuri desființarea actului cu efect retroactiv.
De asemenea, invocarea unor temeiuri de drept specifice dreptului comun nu este incompatibilă cu procedura insolvenței, în primul caz raportându-ne la dreptul material aplicabil, iar în cel de al doilea caz la prevederile-cadru care reglementează procedura insolvenței în ansamblul său, prevederi în mare măsură de ordin procedural.
O altă critică formulată de către recurenții persoane fizice vizează presupusa calificare a dării în plată ca un act de compensare, critică de asemenea nefondată raportat la considerentele reținute de judecătorul sindic în motivarea hotărârii. Astfel, se arată în hotărâre că: judecătorul sindic are în vedere că în speță pârâtul Ț. era la data raportului juridic administrator al debitoarei, acest contract fiind unul de vânzare-cumpărare, intenția comună a părților fiind să transfere dreptul de proprietate pentru prețul arătat. Este evidentastfel că actul dedus judecății este reprezentat de actul de vânzare-cumpărare
(dare în plată) ca modalitate de transfer a dreptului de proprietate.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii prin prisma cerințelor prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c și art. 80 alin. 2 lit. d din L. nr. 85/2006 s-a realizat în mod judicios de către judecătorul sindic ajungându-se în mod neechivoc la concluzia potrivit căreia se impune anularea raportului juridic dintre părți cu privire la imobilele menționate și restituirea acestora către debitoare.
Astfel, C.ea achiesează la concluziile instanței de fond potrivit cărora nu s-a făcut dovada realității creanței pârâtului Ț. la data convenției părților și nu există documente primare cu dată certă în dovedirea realității acesteia.
Aspectele referitoare la admiterea unei plângeri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale au fost reținute de către instanța de fond doar ca un element de circumstanțiere fără să aibă o pondere hotărâtoare la soluția pronunțată.
C.ea reține sub acest aspect doar faptul că dispozițiile art. 70 ind. 1 din L. nr. 31/1990 instituie posibilitatea încheierii actelor de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale de către reprezentanții legali - administratori în temeiul puterilor conferite acestora prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare - Adunarea Generală a A.lor. Cum nici legea și nici actul constitutiv al societății debitoare nu conferă administratorului prorogativa de a încheia acte de dispoziție cu privire la imobilele societății, se impunea în mod evident convocarea AGA în vederea adoptării unei hotărâri în sensul arătat.
Raportat la obiectul de activitate al societății debitoare, la faptul că imobilul obiect al actului de vânzare reprezenta unul din activele principale ale societății deservind scopului acesteia, C.ea apreciază că se impunea cu atât mai mult obținerea unui acord din partea celuilalt asociat, C. T. deținător a 50% din capitalul social, persoană neconsultată cu prilejul încheierii actului contestat. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât la (...) între asociatul T. C. și SC Ț. C. S. prin administrator Ț. A. s-a încheiat un act prin care părțile au convenit să nu încheie nici un act juridic cu o valoare de peste 30.000 euro care ar atrage diminuarea patrimoniului societății fără acordul tuturor asociațiilor.
Sub aspectul relei credințe, C.ea apreciază că, date fiind circumstanțele cauzei, faptul că unul dintre asociați a înțeles să stingă, cu puțin timp înainte de formularea cererii debitoarei pentru intrarea în faliment în procedură simplificată, cerere semnată tocmai de către asociatul administrator, o presupusă creanță față de societate conduc la concluzia că pârâții nu au acționat în mod onest, iar operațiunea juridică astfel încheiată a condus în mod implicit la prejudicierea creditorilor unii dintre ei având creanțe privilegiate.
În ceea ce privește recursul declarat de către C. C., C.ea apreciază că și acesta este neîntemeiat, L. nr. 7/1996 instituind o procedură specială necontencioasă în ceea ce privește înscrierea în CF a dreptului de proprietate al titularului în baza unui titlu executoriu - hotărâre judecătorească.
Nu se poate vorbi despre o lăsare fără efecte a hotărârii de anulare a transferului patrimonial, repunerea în situația anterioară din punct de vedere al publicității față de terți realizându-se în fața Oficiului de C. în baza procedurii administrative anterior arătate.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. C.ea va respinge recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței comerciale nr. 1362 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâți împotriva sentinței comerciale nr.
1362 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. M. D.
| ← Decizia nr. 552/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2992/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
