Decizia nr. 3151/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 3151/2012
Ședința din data de 24 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC N. I P. C. I. S. împotriva sentinței civile nr.5349 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. C., în contradictoriu cu intimata SC J. C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat N.-P. L. pentru recurentă și avocat A. S. R. în substituire avocat A.-M. L. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
C.ea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii insolvenței iar în situația în care instanța apreciază că se impune respingerea cererii de recurs cu privind casare sentinței, solicită instanței a verifica legalitatea hotărârii sub aspectul cheltuielilor de judecată. În susținere arată că sentința atacată este nelegală, că există mai multe facturi acceptate de debitoare și care se încadrează în cuantumul sumei prevăzute de L. nr.85/2006 pentru admiterea cererii de deschiderea a procedurii insolvenței, creanța este certă, lichidă și exigibilă, facturile au fost acceptate și că nu prezintă importanță faptul că au fost contestate pe cale incidentală în alte procese, nu s-a formulat o cerere reconvențională, nu au fost contestate în mod expres și nu există o soluție pronunțată iar la momentul formulării cererii aceste facturi erau semnate și ștampilate. Arată că instanța de fond nu a luat în considerare caracterul cert al creanței,că a reținut apărările formulate de intimată cu privire la faptul că în acel spațiu a avut loc un incendiu, aspect care este adevărat, însă la momentul izbucnirii incendiului bunul se afla în paza chiriașului. Cu privire la aspectul invocat în întâmpinare că s-a încheiat un proces verbal între părți, reprezentantul recurentei arată că după ce s-a promovat acțiunea în evacuare părțile s-au înțeles la predarea spațiului, că între părți s-a derulat un contract de închirierea iar culpa derulării contratului urmează a fi analizată de o altă instanță. Cu privire la cheltuielile de judecată se arată că acestea sunt inacceptabil de mari, că trebuiau raportate la munca depusă a reprezentanților convenționali ai debitoarei, că o sumă de 18.000 lei cu TVA este foarte mare pentru redactarea întâmpinării și înfățișare la 2 termene, respectiv 3 termene așa cum susține intimata prin întâmpinare, iar apărările formulate prin întâmpinare cu privire la cheltuielile de judecată sunt nefondate. Solicită cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial. În susținere se arată că prima instanța a analizat caracterul cert, lichid și exigibil a pretinsei creanțe nu doar prin prisma facturilor ci și prin prisma excepțiilor invocate (excepția de neexecutare a contractului, compensația legală, reducerea chiriei) și a apărărilor de fond și arată că sunt nefondate susținerea recurentei potrivit cărei prima instanță nu putea aprecia aceste aspecte. Sub aspectul stării de fapt arată că a dovedit prin extrasul de cont depus în fața primei instanțe și în recurs că societatea intimată nu este în insolvență, că motivul neplății nu l-a constituit lipsa disponibilităților bănești ci faptul că aceea creanță nu există. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că susținerile recurentei sunt nefondate, cauza a avut o complexitate deosebită, că o eventuală deschidere a procedurii insolvenței ar fi avut consecințe grave și de aceea intimata a înțeles să delege activitatea către o societate de avocatură. Mai mult, arată că acest onorariu a fost achitat efectiv, dovedit cu înscrisurile depuse la dosar la f.176-178, că în situația diminuării cheltuielilor de judecată intimata ar pierde nu societatea de avocatură și că o eventuală admitere a cererii ar încuraja un astfel de comportament. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5349 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. a fost admisă contestația formulată de debitoarea SC J. C. S., împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea SC N. I P. C. I. S., și în consecință: A fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoare. A fost respinsă cererea formulată de debitoare având ca obiect obligarea creditoarei la plata cauțiunii. A fost obligată creditoarea să-i achite debitoarei suma de 18.467,34 lei. În considerente se reține că între creditoare și debitoare s-a încheiat la data de 21 iulie 2009 un contract de închiriere înregistrat sub nr.188/2009, depus la dosar în copie xerox la filele 13-24, contract în baza căruia creditoarea în calitate de comodatar s-a obligat să-i pună la dispoziția debitoarei dreptul de folosință asupra spațiului situat în C.-N., str.V. Babeșnr.33 A, teren plus construcție, imobil care era identificat în anexa 1 la contract, ce face parte integrantă din convenția părților. În schimbul folosinței acestui spațiu, debitoarea se obliga să achite o chirie lunară în cuantum de 5.000 euro, spațiul închiriat fiind compus din construcție subsol, parter, etaj 1, 2, 3, 4 și terasă, în suprafață totală de cel puțin 1.000 mp și terenul aferent construcției. Creditoarea a susținut în cuprinsul cererii introductive că a emis în sarcina debitoarei pentru imobilul ce face obiectul contractului de închiriere menționat mai sus, în cursul lunilor iunie-octombrie, facturi fiscale acceptate la plată de către debitoare, a căror contravaloare însă nu a fost achitată, cu excepția unei plăți parțiale în cuantum de 10.000 lei aferentă facturii nr.531/3 mai 2010 în valoare totală de 20.600 lei. Debitoarea a contestat caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe pretinse de creditoare în sumă totală de 45.430 lei, invocând excepția de neexecutare a contractului, respectiv neîndeplinirea de către locator a obligației de asigurare a folosinței liniștite și utile a spațiului închiriat și respectiv a obligației de a pune la dispoziția autorităților competente, până la data limită de 1 septembrie 2009, a documentației complete pentru obținerea dovezii de luare în folosință a spațiului închiriat, obligație prevăzută contractual în cuprinsul art.4 pct.4.1.5. și 4.1.6. Judecătorul sindic a constatat că între părțile litigante a existat un litigiu înregistrat pe rolul J. H., în dosar nr.(...), în cadrul căruia creditoarea o soma în cadrul procedurii reglementate de OUG nr.119/2007 pe debitoare să-i achite suma de 52.750 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante aferent spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.188/2009, conform facturilor fiscale nr.531/3 mai 2010, 557/1 iulie 2010 și respectiv 5. august 2010. Cererea formulată de creditoare a fost respinsă de instanță, apreciindu- se că nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile și că în speță nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.119/2007, în cuprinsul acestui litigiu fiind invocată de către debitoare excepția de neexecutare a obligațiilor asumate de către locator. Deși hotărârea pronunțată nu se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fondul litigiului, judecătorul sindic a apreciat că se impune a fi menționată împrejurarea că debitoarea a invocat această excepție de neexecutare a contractului într-un alt litigiu, care s-a purtat între părți în anul 2010 cu privire la obligații ce rezultă din aceeași convenție, ce se impune a fi analizată și în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței. A. neexecutare pe care debitoarea a invocat-o în cuprinsul contestației nu poate fi considerată doar o modalitate de eschivare în ceea ce privește obligațiile de plată pretinse de către locator, fiind o cauză reală ce se impune a fi analizată în cele ce urmează. Judecătorul sindic a constatat, de asemenea, că în ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului invocată de debitoare, a fost analizată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr.(...), în urma unei cereri formulate de creditoare, având ca obiect evacuarea debitoarei din spațiul situat administrativ în C.-N., str. Babeș nr.33A. În motivarea cererii s-a invocat de către creditoare neîndeplinirea de către locatar a obligației de plată a chiriei și, implicit, existența unei chirii neachitate aferentă perioadei iulie-octombrie 2010. Analizând excepția de neexecutare a obligațiilor asumate contractual de către locator, respectiv obligația de asigurare a unei folosințe liniștite și utilea spațiului și aceea de obținere a dovezii de luare în folosință, tribunalul a reținut în cuprinsul sentinței comerciale nr.4079/23 iunie 2010, sentință executorie, faptul că locatorul nu și-a îndeplinit aceste obligații și că, drept urmare, neexecutarea obligației de plată a chiriei de către debitoare nu a fost rezultatul culpei acesteia, ci consecința neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de reclamantă. Drept urmare, s-a considerat că aceasta nu se poate prevala de pactul comisoriu inserat în contract, întrucât rezilierea este o sancțiune care afectează actul juridic pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de către cocontractant, condiție care nu a fost verificată în speță. Judecătorul sindic a considerat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr.(...) și respectiv dezlegarea în drept și statuarea asupra excepției neexecutării contractului de către creditoare, excepție invocată de debitoare pentru a paraliza cererea de evacuare silită, se bucură de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză și că, pe cale de consecință, se va avea în vedere faptul că neîndeplinirea obligațiilor de plată a chiriei de către debitoare nu se datorează unui refuz nejustificat al acesteia, ci tocmai culpei creditoarei. Procedura reglementată de L. nr.85/2006, astfel cum prevede în cuprinsul disp. art.3 pct.1, se aplică în acele situații în care debitorul este în stare de insolvență, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata unor datorii certe, lichide și exigibile. A. procedură nu poate fi utilizată pentru a constrânge debitorul care refuză să facă o plată, să achite suma de bani, întrucât scopul legii nu este acela de a constrânge debitorul sub amenințarea deschiderii procedurii. Judecătorul sindic a apreciat că neachitarea de către debitoare a contravalorii facturilor emise în perioada iulie-octombrie 2010 de către creditoare, ca și locator al spațiului situat în C.-N., str. V. Babes nr.33A, are o justificare legală și că în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este pus sub semnul întrebării, în condițiile în care la data de 28 martie 2010 la spațiul închiriat s-a produs un incendiu datorat unui caz fortuit, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr.89/28 martie 2010 încheiat de I. pentru Situații de U. C. - D. de P. C.-N. În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art.6 pct.7 din convenția părților, chiriașul având dreptul să opteze între rezilierea de drept a contractului în baza unui pact comisoriu de gradul IV sau reducerea chiriei în funcție de suprafața a cărei folosință este efectiv asigurată de locator. Totodată, în conformitate cu disp. art.6 pct.4, neexecutarea întocmai și la timp a oricăreia dintre obligațiile contractuale asumate de locator prevăzute la art.4, printre care și obligația de a asigura o folosință liniștită și utilă a spațiului și obligația de a preda locatarului dovada de luare în folosință a spațiului închiriat pentru ca acesta să fie în măsură să-și deschidă un punct de lucru în spațiul administrativ situat în C.-N., str.V. Babeș nr.33A, îl îndreptățește pe locatar să solicite obligarea locatorului la plata unor despăgubiri egale cu valoarea chiriei pentru perioada dintre momentul scadenței obligației neexecutate și momentul executării acesteia. Față de faptul că nu a fost îndeplinită de către creditoare obligația asumată la data de 1 septembrie 2009, până la data la care aceasta a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, 3 martie 2011, valoarea despăgubirilor se ridică la suma de 90.000 euro. Față de împrejurarea că prin sentința comercială nr.4079/23 iunie 2011 s-a statuat asupra faptului că locatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, debitoarea este îndreptățită să solicite cu titlu dedespăgubiri contravaloarea chiriei pe care părțile au stabilit-o pentru imobilul dat spre folosință, situație față de care, practic, obligația de plată a chiriei ce incumba debitoarei nu mai există. În plus, judecătorul sindic a considerat că se poate reține, în ceea ce privește cuantumul creanței invocată în cuprinsul cererii cu care a fost învestită instanța, compensarea parțială a sumei pretinse de către creditoare cu aceste despăgubiri datorate în baza clauzei penale de către creditoare, precum și cu sumele pe care instanțele le-au stabilit cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea debitoarei. Astfel, prin încheierea nr.903/17 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Huedin, creditoarea SC N. I P. C. I. S. a fost obligată să-i plătească debitoarei suma de 11.013,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar prin ordonanța președințială nr.8523/17 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) aceeași parte, în solidar cu P. I. și P. Jenica, au fost obligați să-i plătească debitoarei suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Concluzionând, judecătorul sindic a apreciat că în fapt creditoarea nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitoare, caracterul cert al creanței fiind combătut și înlăturat de susținerile debitoarei, de altfel necontestate și care certifică faptul că, în fapt, debitoarea este cea care are de recuperat de la creditoare diverse sume de bani. Inexistența creanței și, implicit, a pretențiilor formulate inițial de creditoare cu titlu de chirie rezultă și din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 10 august 2011 între debitoare și creditoare, proces-verbal în conformitate cu care părțile au înțeles să rezilieze de comun acord contractul de închiriere încheiat la data de 21 iulie 2009, în urma solicitării chiriașului, în baza disp. art.6.5 și art.6.7 din contract. Motivul rezilierii prevăzut în respectivul în scris depus la dosar la fila 190 îl reprezintă neexecutarea de către locator a obligațiilor de a-i asigura chiriașului folosința liniștită și utilă a spațiului închiriat și de a depune la autoritățile competente documentația completă și legal întocmită pentru obținerea dovezii de luare în folosință a spațiului, aspecte ce au fost reținute și prin sentința comercială nr.4079/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C. C.. Prin același proces-verbal, în urma rezilierii contractului a fost predat spațiul închiriat locatorului, acesta arătând că nu mai are nici un fel de pretenție legală și/sau contractuală din partea chiriașului. În plus, judecătorul sindic a reținut faptul că, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar de către debitoare, aceasta nu se află în stare de insolvență, extrasele de cont din perioada 24 august-19 octombrie 2011 relevând existența unor sume în contul debitoarei care depășesc cuantumul chiria pretinse prin cererea introductivă de către creditoare. Împotriva acestei sentințe declarat recurs SC N. I P. C. I. S. C.-N., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei comerciale nr. 5. pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C. C. și trimiterea cauzei la instanta de fond în vederea deschiderii procedurii de insolventă față de debitoare, respingerea ‚ contestatiei formulată în cauză; cu cheltuieli de judecată În motivarea recursului se arată că instanta a retinut în mod corect că prin contractul de închiriere încheiat la data de (...) reclamanta SC N. P. C. I. S., în calitate de locator, s-a obligat să-i remită pârâtei SC J. C. S., în calitate de locatar, folosința întregului imobil situat în C.-N., str. V. Babeș nr. 33A, jud. C., în suprafată de 1.000 mp, pe o durată de 10 ani, în schimbul unei chirii în suma de 5.000 EURO/lună, durata locatiunii fiind stabilită până la data de (...). Apoi, lecturând considerentele și motivele hotărârii recurate se poate observa că acestea dezvolta o analiza a culpei creditoarei, astfel judecătorul sindic apreciază că" neachitarea facturilor de catre debitoare are o justificare legală, caracterul cert al creantei fiind pus sub semnul întrebării, cu atat mai mult cu cat in spatiu s-a produs un incediu, apoi se face o analiză complexă a contractului de inchiriere, continuând cu compensatia partială, e.t.c., ceea ce în opinia sa constituie o incălcare a legii justificată prin prisma faptului că in procedura insolventei suntem in cadrul unei proceduri speciale, reglementate de o lege specială. Asadar, în cadrul acestei proceduri judecatorul sindic nu putea sa analizeze alte litigii dintre parti de natura patrimonială sau nepatrimonială, decat după deschiderea procedurii, cum spre exemplu a analizat actiunea in evacuare promovată în Dosarul nr. (...), unde inca solutia nu era irevocabilă, neputand analiza in aceasta procedură, faptul că in imobil a avut loc un incendiu, sau că recurenta nu a depus acea documentatie la primarie până la 01 septembrie 2009, instanta prin modul cum a apreciat cererea sa a judecat practic toate litigiile dintre părti. În sfârsit, instanta nu analizează caracterul cert si exigibil al creantei prin prisma actelor - facturi semnate si acceptate de debitoare, dar neplatite, depuse la dosarul cauzei, își argumentează solutia pe niste sustineri straine de natura cauzei, facând o analiza a altor litigii dintre părti. Asadar, debitoarea a achitat pentru luna iunie 2010, din factura emisă pentru chirie - luna iunie 2010, avand seria N., nr. 0531 emisă la data de (...), continând suma de 20.600 lei, doar suma de 10.000 lei, cu un rest de plată de 10.600 lei, iar de atunci pentru lunile ce au urmat: luna iulie 2010 pentru factura seria N. nr. 0557 continand suma de 20.950 lei: luna august - factura seria N. I nr. 0591 conținând suma de 21.200 lei, nu a mai achitat nimic, deși le-a acceptat. Prin întâmpinarea formulată, intimata SC J. C. S. H., a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 5. pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, justificate prin înscrisurile depuse la dosar. În motivare arată că recurenta-reclamantă susține în mod eronat că hotărârea primei instanțe ar fi nelegală și nefondată, fiind pronunțată, În opinia acesteia, în urma interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente în cauză și a probelor administrate. În primul rând, prima instanță trebuia să analizeze culpa recurentei- reclamante în contextul în care intimata a invocat excepția de neexecutare a contractului ca justificare pentru neplata chiriei, iar, pe de o parte, culpa cocontractantului este chiar una dintre condițiile esențiale ale excepției invocate și, pe de altă parte, operarea excepției de neexecutare a contractului duce la constatarea faptului că pretinsei creanțe îi lipsește caracterul cert. La fel, prima instanță trebuia să analizeze aspectele legate de compensația legală și de reducerea chiriei în contextul în care intimata a invocat aceste aspecte tot ca o justificare pentru neplata chiriei, iar operarea compensației legale și/sau a reducerii chiriei duce de asemenea la constatarea faptului că pretinsei creanțe îi lipsește caracterul cert. Una dintre condițiile esențiale ale deschiderii procedurii insolvenței este existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva sa, iar invocarea de către aceasta a excepțiilor de mai sus a avut menirea de a contesta însăși existența pretinsei creanțe, deci cu atât mai mult caracterul cert, lichid șiexigibil al acesteia. Faptul că toate aceste aspecte au fost analizate în cadrul procedurii insolvenței este perfect normal, orice susținere contrară fiind echivalentă cu negarea dreptului debitorului de a formula apărări de fond împotriva creditorului în cadrul soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței. În al doilea rând, faptul că prima instanță a făcut referire la aspectele sus-menționate nu înseamnă în niciun caz că a judecat toate litigiile dintre părți ci, din contră, arată că prima instanță a analizat doar în cadrul acestui litigiu, potrivit legii, existența sau nu a caracterului cert, lichid și exigibil al pretinsei creanțe. Totodată, excepția de neexecutare a contractului, compensația legală și reducerea chiriei nu sunt în niciun caz aspecte străine de natura cauzei, prima instanță procedând corect atunci când a analizat caracterul cert, lichid și exigibil al pretinsei creanțe și prin prisma acestor excepții, nu numai prin prisma facturilor depuse de recurenta-reclamantă la dosarul cauzei. Consideră că prima instanță a reținut în mod corect inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva sa, prin coroborarea argumentelor prezentate în acest sens în contestația formulată în fața primei instanțe cu probele administrate în cauză (înscrisuri). Recurenta-reclamantă mai sugerează că prima instanță nu ar fi trebuit să ia în considerare extrasele de cont pe care le-a depus în vederea probării faptului că nu a fost și nu este în stare de insolvență, pe motiv că, pe de o parte, aceste extrase de cont sunt ulterioare datei formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și că, pe de altă parte, o parte din sumele existente în contul intimatei ar fi avut la bază creditări. A. concepție a recurentei-reclamante despre modul în care o societate comercială poate răsturna prezumția relativă de insolvență este eronată, întrucât prima instanță era obligată potrivit legii să analizeze existența sau nu a stării de insolvență până la momentul pronunțării hotărârii, ceea ce a și făcut, iar faptul că o parte din sumele disponibile în contul acesteia au provenit din creditări nu are nicio relevanță, neexistând nicio normă legală care să interzică creditarea societăților comerciale. Neplata creanței pretinse de recurenta-reclamantă nu este cauzată de insuficiența fondurilor bănești disponibile, ci de faptul că această pretinsă creanță nu există, din motivele menționate mai sus. Cu alte cuvinte, a dispus și dispune de suficiente fonduri bănești pentru plata unei sume în cuantumul solicitat de recurenta-reclamantă, fapt care reiese neechivoc atât din extrasele de cont pe care le-a depus la dosarul cauzei în primă instanță, cât și din extrasele de cont mai recente pe care le anexează prezentei, starea de insolvență fiind în consecință exclusă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, acestea sunt compuse din onorariul avocațial în cuantum de 14.796 lei + TVA (18.347,04 lei cu TVA inclusă) și din taxa de timbru și timbrul judiciar în cuantum de 120,3 lei. Consideră că onorariul avocațial pentru această cauză nu este în niciun caz nejustificat de mare față de complexitatea pricinii și importanța deosebită a acesteia pentru societate. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și adispozițiilor art.304 C.proc.civ., curtea reține următoarele: Recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC J. C. S., invocând existența unei creanțe reprezentând chiria datorată în temeiul unui contract de închiriere încheiat în anul 2009. În soluționarea cererii, judecătorul sindic a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.3 pct.1 cu referire la art.3 pct.6 din L. 85/2006, printre care și condiția ca reclamanta să facă dovada ca deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei. A. din urmă a formulat contestație, urmărind ca, pe calea apărărilor formulate, să dovedească faptul că această creanță invocată nu este datorată, sau, cel puțin, nu este cert că este datorată. În acest sens, a invocat excepția de neexecutare a contractului, învederând, totodată, că situația juridică de față face obiectul mai multor dosare soluționate sau în curs de soluționare. Făcând o analiză succintă a tuturor chestiunilor aduse în fața sa, legal și temeinic a hotărât judecătorul sindic cu privire la inexistența unei creanțe certe, iar neachitarea facturilor prezentate are o justificare. Prin urmare, nu pot fi reținute criticile recurentei în sensul că instanța trebuia să aibă în vedere numai cele trei facturi din lunile iunie, iulie și august 2010, întrucât aceste facturi au fost emise în derularea unor raporturi contractuale litigioase, astfel că în mod corect au fost analizate în ansamblul materialului probator prezentat de părți. În mod similar, nici achitarea parțială a chiriei aferente lunii iunie nu poate fi apreciată în sine ca fiind o acceptare la plată a întregii creanțe, raportat la contextul litigios. De asemenea, nu subzistă nici argumentul conform căruia judecătorul sindic a soluționat practic toate litigiile existente între părți, deoarece, astfel cum s-a reținut deja, se impunea o analiză de ansamblu a întregii situații juridice întemeiate pe executarea contractului de închiriere pentru a se verifica îndeplinirea condiției referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, curtea apreciază că în mod legal și temeinic s-a reținut culpa procesuală a creditoarei, care a inițiat un demers procesual neîntemeiat, fără a deține o creanță care să corespundă cerințelor art.3 pct.6 din L. 85/2006. Raportat la complexitatea litigiului, la valoarea creanței pretinse, la munca efectiv depusă de avocatul care a încasat suma de 18.347,04 lei - redactarea contestației, prezența, prin avocat substituent, la toate cele trei termene de judecată, curtea apreciază că suma acordată este proporțională și rezonabil a fi pusă în sarcina debitoarei. În acest sens, curtea are în vedere inclusiv jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care acordă cheltuielile de judecată dovedite ca fiind reale, necesare și, în plus, având un cuantum rezonabil (Sunday Times c. Marii Britanii, Iatridis c. Greciei (2000), C. c. României, Nikolova c. Bulgariei ). De asemenea, referitor la teza abuzului afirmată de recurentă, curtea apreciază că argumentul intimatei în sensul că litigiul a necesitat asistență juridică de specialitate inclusiv prin prisma importanței deosebite este concludent. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că în speță nu este incident motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. și, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul, menținând sentința T.ui C. C.. La solicitarea intimatei, în temeiul art.274 C.proc.civ., raportat și la considerentele expuse cu privire la ultima parte a recursului, recurenta va fiobligat la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de recurenta SC N. I P. C. I. S. împotriva sentinței civile nr.5349 din 20 octombrie 2011, pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. sindic: C. C.
| ← Decizia nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1951/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
