Decizia nr. 3552/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3552/2012
Ședința publică de la 04 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul G. M. C. împotriva sentinței civile nr.872/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., privind și pe intimat SC T. S. PRIN LICHIDATOR J. I & O I. S., intimat O. R. C. S., intimat SC T. S., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
N. M. L. în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului declarat.
Reprezentantul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Totodată, acesta depune la dosar două declarații olografe ale unor angajați ai societății debitoare pentru dovedirea stării de fapt la care s-a făcut referire în motivele de recurs.
La întrebarea instanței cu privire la data când au avut loc pretinsele inundații, reprezentantul recurentului arată că ultima inundație a avut loc în primăvara anului 2009.
Reprezentantul reclamantului mai depune la dosar o situație financiară aferente lunii martie 2010, cunoscută de lichidatorul judiciar, pentru a dovedi erorile din contabilitatea societății.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 872 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de lichidatorul judiciar I & O I. S. și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei SC T. S., în valoare de 265.160 lei să fie suportată de pârâtul G. M. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1907/(...), s-a dispus deschiderea procedurii de faliment asupra debitoarei SC T. S.
Conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, datoriile debitoarei sunt în sumă totală de 439.287,6 lei, distribuite pe 8 creditori, creanța bugetară fiind de 25.375, 61 lei și creanța chirografară de 415.912 lei (f.3).
Potrivit indicatorilor din bilanțul de la data de (...) comunicat lichidatorului de către D. S., rezultă că societatea administrată de pârât până la data deschiderii procedurii insolvenței, figurează cu active imobilizate de 1087 lei, stocuri de 262.912 lei și disponibilități de 2117 lei
(f.28).
Nici activele și nici stocurile evidențiate în bilanțul aferent anului 2010 nu a fost predat lichidatorului judiciar.
Din faptul că la sfârșitul anului 2010, cu trei luni anterior deschiderii procedurii insolvenței, societatea figurează cu aceste active și stocuri, coroborat cu faptul nepredării acestora către lichidatorul judiciar, instanța a concluzionat că acestea au fost folosite de pârât în interesul propriu sau al unei alte persoane.
Apărarea pârâtului potrivit căruia în luna martie 2010 stocul de mărfuri era de 121.171,49 lei, nu poate fi reținută în condițiile în care eliminarea din gestiune a mărfurilor s-a efectuat în baza unor simple procese verbale, fără a se dovedi în mod real că diferența de mărfuri s-a deteriorat.
În aceste condiții instanța a apreciat că fapta pârâtului de a folosi bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în cel al altei persoane, a determinat ajungerea societății în încetare de plăți, de natură să atragă răspunderea administratorului conform art. 138, lit.";a"; din Legea nr.
85/2006, apreciind că acesta trebuie obligat la suportarea unei părți a pasivului, respectiv a sumei de 265.160 lei, reprezentând valoarea stocului de marfă în sumă de 262.983 lei și a disponibilului de 2.177 lei.
În privința creanțelor neîncasate în sumă de 272.924 lei, instanța a constatat că pârâtul al dovedit că a efectuat demersuri pentru recuperarea sumelor datorate societății, astfel că acțiunea lichidatorului a fost admisă doar în parte, pentru suma de 265.160 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G. M.-C. solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună:
1. În principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spere rejudecare T.ui S., în temeiul art. 312, alin. 3, fraza întâi, ultima teză: " ... fiind necesară administrarea de probe noi";
2. În situația în care Onorata Curte va considera că sunt elemente suficiente pentru a soluționa cererea noastră și pe fond, solicită modificarea sentinței civile contestate în întregul ei, aceasta fiind netemeinică și nelegală, din prisma prevederilor art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și, rejudecând cauza solicităm respingerea cererii de antrenare a răspunderii administratorului S.c. T. S.R.L. ca fiind netemeinică.
În motivare s-a arătat că:
Prin sentința civilă nr. 872 din data de (...), instanța de fond a admis în parte cererea de angajare a răspunderii administratorului S.C. TITABLU S.R.L., până la concurența sumei de 265.160 lei.
Pentru a ajunge la această decizie instanța de fond a reținut că pârâtul a folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu, sau în cel al altei persoane și că acest fapt a determinat ajungerea societății în încetarede plăți. D. opinia Instanței de fond sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a din Legea 85/2006.
Apărările pârâtului, cele referitoare la valoarea stocului de marfă au fost înlăturate reținându-se că "eliminarea din gestiune a mărfurilor s-a efectuat în baza unor procese verbale, fără a se dovedi în mod real că diferența de mărfuri s-a deteriorat".
Raționamentul instanței de fond se Î. atât pe o apreciere greșită a stării de fapt, cauzată și de lipsa de probe, cât și pe o interpretare greșită a textului de lege, motiv pentru care a înțeles să motiveze în drept acest recurs pe art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
Referitor la starea de fapt: aceasta este relatată în mod diferit de către societatea de lichidare, pe de o parte și de către pârât, pe de altă parte. Astfel din relatarea lichidatorului rezultă că valoarea stocului de marfă era, la data de (...) de peste 262.000 lei. Din declarațiile pârâtului rezultă că valoarea reală a stocului de marfă, existentă la data de 31 martie 2010 stocul de marfă este de 121.171,49 lei.
Aparent, ambele informații sunt corecte, doar că starea reală, de fapt este cea descrisă de către pârât și a și încercat sa explice acest lucru prin, întampinarea pe care a depus-o.
Pârâtul a arătat că în primăvara anului 2010, din cauza inundațiilor care au avut loc în orașul Z. (acest fapt fiind cunoscut de toată-lumea) a fost inundat și depozitul în care erau depozitate materialele de construcție ale societății pârâtului. Din păcate, în acel an au fost mai multe inundații, din cauza ploilor abundente dublate de incapacitatea sistemului de canalizare de a prelua apa de pe străzi.
De fiecare dată când au existat astfel de evenimente au fost întocmite procese verbale de constatare a deteriorării mărfii. Unde apare neînțelegerea? Din faptul că aceste procese verbale nu au fost operate în contabilitatea societății. Abia după deschiderea procedurii, ca urmare a discuțiilor avute și cu doamna lichidator, pârâtul a înregistrat aceste procese verbale în contabilitate, operând rectificările contabile necesare în luna în care au avut loc inundațiile. Acest fapt este posibil și admis de legislația în vigoare, putând fi înregistrate în contabilitate societății astfel de operații și ulterior întocmirii situațiilor financiare lunare sau semestriale / anuale, prin întocmirea de situații rectificative care, însoțite de note explicative ale administratorului, pot fi înregistrate în contabilitatea societății și la D.
Având în vedere că nimeni nu a contestat temeinica și corectitudinea proceselor verbale de constare a degradării și distrugerii unei părți din marfă, instanța de fond în mod greșit a înlăturat apărările pârâtului motivând că "eliminarea din gestiune a mărfurilor s-a efectuat în baza unor simple procese verbale, fără a se dovedi în mod real că diferența de mărfuri s-a deteriorat".
Onorată Curte de A., această afirmație a instanței de fond este în contradicție chiar cu starea de fapt descrisă de către lichidatorul judiciar. A. afirmă "referitor la stocul de marfă arătăm că lichidatorul a găsit un stoc degradat care (se afla completarea noastră) în mijlocul de transport D. și în curtea Cover, care a fost constatat și preluat de către administratorul statutar pentru distrugere" .
Deci nu se poate reține că nu a existat un stoc de marfă degradat. D. nu cunoaște conținutul raportului de cauze întocmit de lichidatorul judiciar bănuiește că acesta a făcut mențiune despre inundații, despre stoicul de marfă degradat; aceasta pe lângă celelalte cauze reale ale ajungerii societății în faliment: imposibilitatea recuperării unei părți semnificative din creanțelesocietății, scădere dramatică a consumului de materiale de construcții în anul 2010, etc.
Singura problemă care se punea aici, în opinia pârâtului, era aceea de a determina cât mai precis posibil, cantitatea de marfă deteriorată și găsită în mijlocul de transport și în curtea societății unde avea depozitate materialele de construcții, astfel încât instanța să se asigure că acele cantități precizate în procesele verbale amintite mai sus sunt corecte sau nu.
Acest lucru se poate determina printr-o expertiză efectuată de un expert în construcții care să poată să ne spună cantitatea de marfă ce a fost distrusă prin inundații, în funcție, în primul rând de condițiile de depozitare a mărfii, de nivelul apei în depozit și în curtea societății proprietare a depozitului precum și în funcție de cantitatea de reziduuri existente la fața locului în momentul constatării acestora.
De ce este nevoie de o astfel de expertiză? D. nu se contestă existența unei anumite cantități de marfă deteriorate, aceasta fiind constatată chiar de către lichidator, se contestă în schimb de către acesta valoarea bunurilor astfel găsite. În răspunsul la întâmpinare arată că aceste bunuri au fost estimate la maxim 2.000 lei. Cum anume s-a făcut aceasta nu știm pentru că este foarte greu de apreciat (doar un specialist poate face aste) cam care ar fi cantitatea de marfă depreciată în funcție de cantitate a de reziduu existent, de exemplu, în situația deteriorării unei anumite cantități de ciment, sau var, etc.
Lipsind o astfel de expertiză singura concluzie ar fi fost aceea că datele cuprinse în procesele verbale încheiate de către pârât ar fi cele corecte; instanța de fond neluându-le în considerare tocmai pe motivul că nu sunt întărite cu alte probe / elemente, din care să rezulte că aceste bunuri au fost deteriorate "în mod real".
Din acest motiv consideră că efectuarea unei expertize în acest sens este absolut necesară, motiv pentru care solicită casarea sentinței recurate
și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond face următoarea afirmație "În aceste condiții (se referă la analiza stării de fapt referitoare la lipsa materialelor din gestiune, așa cum a fost descrisă mai sus, s.n.) instanța apreciază că fapta pârâtului de a folosi bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în cel al altei persoane a determinat ajungerea societății în încetare de plăți".
E. o reținere total greșită a instanței de fond. În primul rând pentru că, cel puțin o parte din marfă a fost deteriorată; acest fapt rezultă fără echivoc chiar din cuprinsul întâmpinării lichidatorului. C. este valoarea acestei mărfi degradate, în măsura în care se conte stă realitatea celor menționate în procesele verbale încheiate de către noi după inundații, este o problemă la care nu va putea să răspundă decât un expert. Dar să reții că bunurile au fost însușite de către administratorul firmei sau de către alte persoane interesate fără a și dovedi acest lucru sau fără ca măcar să existe elemente serioase care să dea naștere prezumției că aceste bunuri au fost folosite în interesul unor astfel de persoane este un gest care este sancționat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, fiind dovada clară că instanțe de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt reală, recunoscută chiar și de către lichidator.
În ceea ce privește condițiile speciale de admisibilitate ale unei astfel de acțiuni, arată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare eronată a textelor de lege incidente în acest caz.
Temeiul juridic al soluției date de instanța de fond este art. 138 lit. a din Codul de procedură civilă.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de administrare a debitorului, persoană juridică, sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor; fapta ilicită a administratorului societății, faptă care să se încadreze în cel puți unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile; culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din legea 85/2006 presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorii societății au cauzat starea de insolvență, astfel că societatea debitoare nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Un aspect important: persoanele responsabile vor fi obligate să suporte o parte din pasivul societății nu pentru că acesta ar fi produs prejudiciu creditorilor ci pentru că, datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
E. un aspect important atât atunci când vorbim de determinarea prejudiciului cât și atunci când ne raportăm la elementul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
D.gur, în cazul în care debitorul intră în faliment, de regulă, insolvența debitorului persoană juridică se identifică cu insolvabilitatea acestuia, astfel că pasivul depășește activul, iar prejudiciul constă în diferența dintre activul și pasivul debitorului persoană juridică.
Referitor la fapta ilicită, spre deosebire de dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, unde aceasta poate consta în orice acțiune sau inacțiune prin care se cauzează un prejudiciu unei anumite persoane, în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementată de dispozițiile art. 139 din Legea 85/2006 fapta ilicită trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de acest articol.
Instanța de fond a reținut ca faptă săvârșită de către pârât cea reglementată în cuprinsul art. 139 lit. a din Legea 85/2006: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. D.gur, această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale, sau a creditelor acordate persoanei juridice de către administratori, sau alte persoane.
Solicită instanței să constate că în cazul nostru nu este vorba nici de acordarea de avansuri de către societate administratorului sau altei persoane; nu este vorba nici de garantarea cu averea societății a unor credite luate personal de către administrator sau de alte persoane; nu este vorba nici de încasarea pentru administrator a unor efecte de comerț în care ar apărea ca beneficiar societatea; nu este vorba nici de o folosire în interes personal al unui credit luat de către societate; nu este vorba nici de încasarea în numerar de către administratorul societății debitoare a sumelor reprezentând costul serviciilor prestate sau bunurilor vândute; nu este vorba nici de neevidențierea în contabilitate a acestor sume; nu este vorba de nici o faptă care să genereze o prezumție de utilizare a bunurilor în interes propriu și care să fie de natură să atragă răspunderea administratorului.
În aplicarea textului de lege menționat este important să se facă dovada certă că administratorul societății a utilizat bunurile sau creditul societății în interes propriu sau al altei persoane.
Reamintește că, prin răspunsul la întâmpinare lichidatorul recunoaște existența unei anumite cantități de marfă degradată însă o apreciază la o valoare foarte mică, motiv pentru care nici nu este luată în considerare de către acesta la stabilirea prejudiciului. Sunt două greșeli pe care le face lichidatorul: o primă greșeală prin care se încalcă ale principiu fundamental al răspunderii civile conform căruia prejudiciul trebuie să fie determinat sau determinabil. Estimarea pe care o face este a doua greșeală pentru că, pe lângă faptul că întreaga cantitate a fost apreciată ochiometric, valoarea acesteia a fost stabilită pe baza unei aprecieri pur subiective, fapt recunoscut chiar de către lichidator. Ca principiu, apreciază că chiar și atunci când este vorba de un leu, pretinderea acestuia în mod nejustificat este nelegală.
Din aceste motive reamintește instanței despre necesitatea efectuării acelei expertize. Se va putea vorbi de un eventual prejudiciu în momentul în care se va dovedi că acele cantități trecute de pârât în procesele verbal de constatare a deteriorării și distrugerii mărfii nu sunt reale (dacă se va putea dovedi acest fapt, având în vedere că în realitate cantitatea totală de marfă distrusă prin inundație este mult mai mare decât cea trecută în procesele verbale).
Cea mai grea apreciere a instanței de fond este aceea conform căreia această "însușire" a bunurilor societății este fapta care a determinat intrarea societății în faliment.
A arătat mai sus că prin prejudiciu se înțelege diferența dintre pasivul societății și activul acesteia rezultat în urma săvârșirii faptei.
Solicită instanței să observe că valoarea totală a datoriilor societății este de 439.287,6 lei.
Valoarea totală a bunurilor așa - zis însușite este de 262.983 lei conform afirmațiilor lichidatorului, și de 121.171,49 lei conform datelor din contabilitatea societății.
Oricât de îngăduitori am fi în aprecierea cauzelor care au determinat apariția stării de insolvabilitate a societății nu putem accepta că această faptă presupusă (deloc prezumată, pentru a o prezuma trebuie să ai anumite date certe din care să-ți permiți să tragi o concluzie care cel puți aparent trebuie să fie certă) însușire a bunurilor societății este cauza intrării societății în faliment.
Onorată Instanță, "secretul" oricărui comerț este rularea banilor, învârtirea lor în sensul reinvestirii acestora în timp cât mai scurt, în cicluri mici de rulare și cu un adaos / profit cât mai mare.
Dacă o pierdere de lichidități în cuantum de 272.924 lei, suportată într-un interval de timp extrem de scurt (în câteva luni s-a produs cea mai mare parte a pierderilor din creanțe neîncasate) dublată de o scădere a vânzărilor atât de drastică încât s-a ajuns să se rămână pe stoc cu marfă cumpărată de către societatea pârâtului cu sume plătite direct la casieria societăților vânzătoare, nu pot fi considerate ca și cauze ale apariției stării de insolvență atunci degeaba mai căutăm sau mai analizăm raporturi de cauze. E. adevărat că picătura care a umplut paharul a fost acea pierdere fizică a mărfii prin inundațiile din 2010 dar nicidecum aceasta nu poate fi considerată ca și just temei a atragerii răspunderii administratorului și obligarea acestuia la a suporta o parte din pasivul societății.
Sunt elemente care țin de raportul de cauzalitate dintre așa-zisa faptă reținută de instanța de fond și prejudiciu care constă în diferența de valoare dintre pasivul și activul societății.
Tot legat de raportul de cauzalitate art. 138 prevede în mod expres că pot fi obligate la a suporta o parte din pasivul societății acele persoane care au cauzat apariția stării de insolvență. Astfel se are în vedere exclusiv raportul de cauzalitate dintre faptele enumerate de art. 138 din Legea
85/2006 și producerea stării de insolvență, nu și acele condiții favorabile care au dus la realizarea insolvenței.
Ca atare, este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea 85/2006 și prejudiciu care constă în aducerea în insolvență a patrimoniului debitorului. E. necesar să se facă dovada certă a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariție insolvenței.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală specială reglementată de prevederile art. 138 din Legea 85/2006 este necesar să se facă și dovada vinovăției administratorului sau a persoanelor care au cauzat apariția stării de insolvență a societății.
Nu poate fi reținută ca faptă săvârșită cu vinovăție faptul că marfa s-a degradat sau s-a distrus în urma inundațiilor din anul 2010. Acest fapt poate fi reținut ca un caz de forță majoră, fiind o cauză de exonerare de răspundere.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata I & O I. S. în calitate de lichidator judiciar al SC T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 19.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea rețineurmătoarele:
Prin sentința civilă nr. 1907/(...), s-a dispus deschiderea procedurii de faliment asupra debitoarei SC T. S.
Conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, datoriile debitoarei sunt în sumă totală de 439.287,6 lei, distribuite pe 8 creditori, creanța bugetară fiind de 25.375, 61 lei și creanța chirografară de 415.912 lei (f.3).
Prin sentința civilă nr. 872 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de lichidatorul judiciar I & O I. S. și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei SC T. S., în valoare de 265.160 lei să fie suportată de pârâtul G. M. C.
Judecatorul sindic a apreciat ca sunt indeplinite conditiile cerute de art 138 lit a din Legea nr 85/2006. Potrivit indicatorilor din bilanțul de la data de (...) comunicat lichidatorului de către D. S., rezultă că societatea administrată de pârât până la data deschiderii procedurii insolvenței, figurează cu active imobilizate de 1087 lei, stocuri de 262.912 lei și disponibilități de 2117 lei (f.28). Nici activele și nici stocurile evidențiate în bilanțul aferent anului 2010 nu a fost predat lichidatorului judiciar.
Din faptul că la sfârșitul anului 2010, cu trei luni anterior deschiderii procedurii insolvenței, societatea figurează cu aceste active și stocuri, coroborat cu faptul nepredării acestora către lichidatorul judiciar, judecatorul sindic a concluzionat in mod corect că acestea au fost folosite de pârât în interesul propriu sau al unei alte persoane.
A fost in mod corect inlaturata apararea paratului recurent potrivit căreia în luna martie 2010 stocul de mărfuri era de 121.171,49 lei, nu poate fi reținută în condițiile în care eliminarea din gestiune a mărfurilor s-a efectuat în baza unor simple procese verbale, fără a se dovedi în mod real că diferența de mărfuri s-a deteriorat.
În aceste condiții instanța a apreciat că fapta pârâtului de a folosi bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în cel al altei persoane, a determinat ajungerea societății în încetare de plăți, de natură să atragă răspunderea administratorului conform art. 138, lit.";a"; din Legea nr.
85/2006, apreciind că acesta trebuie obligat la suportarea unei părți a pasivului, respectiv a sumei de 265.160 lei, reprezentând valoarea stocului de marfă în sumă de 262.983 lei și a disponibilului de 2.177 lei.
În privința creanțelor neîncasate în sumă de 272.924 lei, instanța a constatat că pârâtul al dovedit că a efectuat demersuri pentru recuperarea sumelor datorate societății, astfel că acțiunea lichidatorului a fost admisă doar în parte, pentru suma de 265.160 lei.
Recurentul a arătat că în primăvara anului 2010, din cauza inundațiilor care au avut loc în orașul Z. a fost inundat și depozitul în care erau depozitate materialele de construcție ale societății pârâtului. A. imprejurari sunt probate cu procese verbale emanand de la recurentul administrator, procese verbale care vor fi inlaturate de catre curte. Conduita administratorului este una lipsita de diligenta, de vreme ce mult dupa inundatiile invocate ar fi stabilit intinderea acestor pierderi, prin operarea in contabilitate. In materie probatorie, regula este caregistrele sau inscrisurile emanand de la comercianti fac dovada impotriva celui de la care emana, exceptand cazurile in care registrele obligatorii sunt regulat tinute, cand se poate face proba si in favoarea celui ce le invoca. Ori nu aceasta este ipoteza din prezenta cauza. Ori in lipsa unor alte repere obiective straine conduitei celui care le invoca se poate trage si concluzia ca acestea au fost intocmite pro causa, ulterior pretinselor inundatii si fara nicio coroorare cu stocurile existente la momentul inundatiei.
Folosirea bunurilor persoanei juridice poate constitui temei al angajarii raspunderii administratorului. Abuzul de bunurile societare poate fi realizat de regula printr-o actiune, dar si lipsa unor diligente, adica inactiunea, pot atrage raspunderea. D.gur nu orice greseala de gestiune antreneaza raspunderea potrivit art 138 (ipotezele legale fiind exprese si limitative) insa curtea prezuma ca de vreme ce activele și stocurile evidențiate în bilanțul aferent anului 2010 nu a fost predat lichidatorului judiciar - au fost folosite de fostul administrator statutar.
Insasi ideea exprimata prin recurs ca sunt de notorietate inundatiile din municipiul Z. (inclusiv pentru recurent) trebuiau sa conduca la o conduita diligenta a acestuia in sensul luarii masurilor necesare protejarii bunurilor societatii de posibile asemenea evenimente.
Fata de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 8 din
Legea nr 85/2006 curtea va respinge recursul declarat de G. M. C. împotriva sentinței civile nr. 872/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de G. M. C. împotriva sentinței civile nr.872/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, M.-I. I. | Judecător, G.-A. N. | Judecător, S. Al H. |
Grefier, A. B. |
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: M. L.
| ← Decizia nr. 8718/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4984/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
