Decizia nr. 3792/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3792/2012
Ședința publică de la 11 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC T. L. I. SA împotriva sentinței civile nr. 6573 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC N. L. S., având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. D. din cadrul SCA D., Petre și Asociații, în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat, precum și faptul că la data de 9 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei, care depune la dosar împuternicire avocațială. Totodată, acesta depune la dosar un proces verbal emis de executorul judecătoresc Bolos M., prin care se face proba stării de insolvabilitate a debitoarei. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentantul recurentei precizează că prin recursul formulat se atacă atât sentința civilă nr. 6573 din (...), cât și încheierea din (...) prin care s-a stabilit cauțiunea. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii insolvenței. C.ea reține cauza în pronunțare. { F. | } C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6.573 din 7 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. s-a respins ca rămasă fără de obiect contestația la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoarea SC N. L. S. S-a respins cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea SC T. L. I. SA B., în contradictoriu cu debitoarea SC N. L. S. C.-N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2011 judecătorul sindic a dispus în sarcina creditoarei SC T. L. I. SA consemnarea unei cauțiuni în cuantum de 19.598,88 lei în termen de 5 zile (f.136 dosar fond), însă creditoarea nu și-a îndeplinit această obligație. Potrivit art. 33 alin. 3 teza finală din L. nr. 8., cu modificările ulterioare, în cazul în care creditoarea nu consemnează în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă. Având în vedere dispozițiile art. 33 alin. 3 din L. nr. 8., raportat la faptul că deși s-a pus în vedere creditoare să consemneze o cauțiune, aceasta însă nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, astfel că judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea SC T. L. I. SA în contradictoriu cu debitoarea SC N. L. S. și de asemenea, a respins ca rămasă fără obiect contestația împotriva deschiderii procedurii generale a insolvenței formulate de debitoarea SC N. L. S. Împotriva acestei sentințe, creditoarea S. T. L. I. S. B. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. rap. la art. 149 din L. nr. 8., creditoarea a învederat faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a achitat facturile emise reprezentând ratele de leasing aferente contractelor de leasing încheiate cu creditoarea, rezilierea contractelor intervenind la data de (...), iar prin notificarea de reziliere i s-a adus la cunoștință utilizatorului S. N. Logistic S. obligația de a preda autoturismele. Ca efect al rezilierii contractelor de leasing din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează o creanță în cuantum total de 195.989,88 lei, suma de 20.321,11 lei reprezentând valoarea facturilor emise și neachitate, iar suma de 175.668,77 lei sunt daune interese datorate de debitoare potrivit clauzei penale prev. de art. 15.7 din contractele de leasing. Pe de altă parte, creditoarea arată că deși a făcut dovada prin înscrisurile anexate cererii de deschidere a procedurii insolventei că deține o creanța, certa, lichida si exigibila in cuantum de 195.989,88 lei, rezultata din doua titluri executorii reprezentate de contracte de leasing financiar, potrivit art. 8 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societatile de leasing, instanța de fond a dispus in mod arbitrar în sarcina sa la termenul de judecata din data de (...), fără o justificare, obligația de a consemna o cauțiune în cuantum de 10% din valoarea creantei solicitate, respectiv suma de 19.598,88 lei. Într- adevăr, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din L. nr. 8. privind procedura insolvenței, judecătorul sindic îl poate obliga pe creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii insolventei, doar la solicitarea expresa a debitorului, sa consemneze, în termen de 5 zile, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor, dar din acest text de lege rezultă că judecătorul are facultatea si nu obligația de a stabili in sarcina creditorului obligația de a achita cauțiunea, doar dacă această garanție este necesara în vederea exercitării abuzive de către creditori a unei cereri de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitorului. Dar, deși prin contestația formulata de debitoarea SC N. L. S. s-a solicitat instanței obligarea creditorului SC T. L. I. SA la consemnarea unei cauțiuni de 10% din creanța deținută, acesta nu a indicat care sunt motivele temeinice care susțin admiterea unei astfel de cereri, iar judecătorul sindic trebuie sa facă o atenta analiză a motivelor privind pagubele pe care debitorul le- ar suferi ca urmare a introducerii acțiunii creditorului. C. dacă debitoarea nu a făcut dovada niciunui motiv temeinic, judecătorul sindic a dispus în mod arbitrar în sarcina SC T. L. I. SA obligația de a achita o cauțiune in cuantum maxim de 19.598,88 lei, fără a avea în vedere prevederile art. 268 alin. 4 C.proc.civ. care dispun ca în sarcina instanței obligația de a motiva încheierea prin care a fost admisă cererea debitorului si a fost stabilit cuantumul cauțiunii, in urmaanalizării motivelor invocate de debitoare prin contestația formulata, referitoare la caracterul abuziv al acțiunii sau la prejudiciul suferit prin introducerea acesteia. Un alt motiv în admiterea prezentului recurs, în opinia creditoarei, îl constituie faptul ca prin încheierea din data de (...) judecătorul sindic nu a ținut cont de faptul ca cererea sa se întemeiază pe o creanță peste valoarea-prag stabilita prin legea insolventei, suma de 195.989,88 lei rezultând din doua titluri executorii potrivit OG nr. 51/1997, aceasta având un caracter cert, lichid si exigibil, astfel cum s-ar putea constata în urma analizei cererii de deschidere a procedurii insolventei si a înscrisurilor prezentate instanței, cu atât mai mult cu cât starea de insolvență a debitoarei este prezumată in conformitate cu prevederile art. 3 pct.l lit. a) din L. nr. 8., debitorul încetând plata debitului cu mult timp anterior celor 90 de zile de la scadenta. Astfel, prin încheierea prin care s-a dispus obligația de consemnare a cautiunii in sarcina SC T. L. I. SA, in cuantumul maximal posibil, judecătorul sindic nu a ținut seama de starea de insolvență prezumată a debitoarei si de caracterul cert a creanței pretinse. Pe de altă parte, prin art. 15.7 părțile au inserat în contractele de leasing o clauza penală prin care debitoarea utilizator se obliga ca, in cazul rezilierii contractelor de leasing datorita culpei personale, să achite cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ramase de achitat până la finalizarea contractelor. Valoarea daunelor-interese a fost determinata de parți încă din momentul semnării celor doua contracte de leasing, astfel încât existenta si întinderea prejudiciului suferit nu trebuie dovedita de creditor. Ca o concluzie, recurenta arată că măsura obligării sale la achitarea unei cauțiuni în cuantum de 10 % din valoarea creanței pretinse, in suma totala de 195.989,88 lei, nu se impunea a fi luată, conform prevederilor legale, având in vedere ca cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu are un caracter abuziv, iar debitoarea nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-ar suferi prin investirea instanței cu soluționarea acestei cereri. Obligația de a consemna o astfel de cauțiune are un caracter nejustificat, prin aceasta obligație procesuala impusă creditoarei, pe lângă prejudiciul care rezulta din neachitarea creanței este obligată să suporte si paguba care ar rezulta din blocarea fondurilor devenite neproductive din momentul consemnării cauțiunii. În final, creditoarea a precizat că împotriva debitoarei SC N. L. S. a fost începută executarea silita, pentru recuperarea debitului datorat în baza celor doua contracte de leasing reziliate, aceasta făcând obiectul dosarelor de executare silita nr. (...), iar pe această cale s-a putut constata ca debitoarea nu deține disponibil bănesc în conturi bancare, fiind înființate asupra acestora mai multe popriri de către alți creditori și nu au putut fi identificate bunuri în proprietatea debitoarei care să poată fi valorificate în vederea acoperii datoriilor înregistrate. Față de aspectele învederate, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Debitoarea S. N. L. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat, înprincipal, a se constata nulitatea acestuia, iar în subsidiar netemeinicia recursului formulat de creditoare. În argumentarea poziției sale, intimata a susținut că recursul este nul întrucât nu conține motive vizând nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate, așa cum pretind dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civ. Referitor la netemeinicia recursului, se arată că în mod legal judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 33 alin. 3 teza finală din L. nr. 8., deoarece creditoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii în termenul legal de 5 zile. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei S. N. L. S. constatând că recurenta creditoare nu a consemnat cauțiunea în cuantumul stabilit în sarcina acesteia prin încheierea de ședință din 26 octombrie 2011, fără a face o analiză a fondului cererii sale. Prin motivele de recurs se reproșează primei instanțe, pe de o parte, faptul că nu a motivat dispoziția de stabilire a unei cauțiuni în sarcina creditoarei, iar pe de altă parte, faptul că luarea unei astfel de măsuri contrastează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei care probează certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței în sumă de 195.989,88 lei care depășește pragul impus de L. nr. 8. pentru deschiderea procedurii insolvenței. Recurenta critică decizia judecătorului sindic de a fixa în sarcina sa o cauțiune de 19.598,88 lei considerând-o arbitrară și contrară scopului pentru care dispozițiile art. 33 alin. 3 din L. nr. 8. au fost edictate. Cât privește critica nemotivării încheierii prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-creditoare obligația de a achita o cauțiune în cuantum de 19.598,88 lei, C.ea reține că în mod corect a evidențiat recurenta faptul că arătarea motivelor de fapt și de drept incumbă instanței și în privința măsurilor luate prin încheierile premergătoare soluționării fondului cauzei, dispozițiile art. 268 alin. 4 din codul de procedură civilă statuând în acest sens. Din cuprinsul încheierii de ședință din 26 octombrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic se constată că dispoziția de stabilire a obligației în sarcina creditoarei de a consemna o cauțiune nu este precedată de arătarea considerentelor care ar impune luarea acestei măsuri și nici de indicarea vreunui temei de drept care să autorizeze măsura dispusă. Procedând în această modalitate, judecătorul sindic a încălcat o obligație legală, respectiv aceea de a proceda la motivarea dispozițiilor luate prin încheierea de ședință îngreunând controlul asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse, astfel că primul motiv de recurs apare întemeiat. Apreciind însă că suplinirea acestui viciu procedural se poate realiza și de către instanța de recurs, C.ea urmează să analizeze prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei dacă fixarea unei cauțiuni în sarcina creditoarei era legală și oportună. În primul rând trebuie subliniat faptul că dispozițiile art. 33 alin. 3 din L. nr. 8. permit judecătorului sindic să îl oblige pe creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenței la depunerea unei cauțiuni în scopul prevenirii unor abuzuri și al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate privind deschiderea procedurii. Cauțiunea va fi fixată la o valoare de cel mult 10% din cuantumul total al creanțelor și va fi consemnată la o bancă, în termen de cel mult 5 zile sub sancțiunea respingerii cererii introductive. Stabilirea cauțiunii este doar o facultate pentru judecătorul sindic și nu o obligație, în ipoteza în care debitorul face o asemenea cerere, iar în ceea ce privește cuantumul acesteia, legiuitorul a stabilit doar plafonul maxim de 10% din cuantumul total al creanțelor, recunoscând judecătorului sindic o libertate deplină în interiorul acestei marje. Raportat la dispozițiile legale anterior evocate și la împrejurarea că suma de 19.598,88 lei se circumscrie plafonului de 10% din creanța invocată în susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, C.ea conchide că măsura de fixare a unei cauțiunii în sarcina recurentei-creditoare este una legală, rămânând de stabilit dacă aceasta era și una oportună. Oportunitatea fixării unei cauțiuni este o chestiune destul de delicată și nu poate fi cenzurată în modalitatea imaginată de către recurentă, respectiv prin evaluarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate deoarece ar echivala cu o antepronunțare a judecătorului sindic asupra cererii de deschiderea procedurii insolvenței, rezultat care în niciun caz nu a fost urmărit de legiuitor prin introducerea dispozițiilor art. 33 alin. 3 din L. nr. 8.. În cauza de față creditoarea S. T. L. I. S. B. se prevalează de existența unei creanțe în cuantum de 195.989,88 lei asupra averii debitoarei care a luat naștere din derularea a trei contracte de leasing financiar. În probarea întinderii creanței au fost depuse câteva facturi fiscale și cele trei contracte de leasing fără a se prezenta modalitatea de calcul a creanței de 195.989,88 lei. Din simpla lecturare a înscrisurilor depuse în probațiune nu rezulta întinderea exactă a creanței invocată de recurentă. Prin întâmpinarea formulată, debitoarea a recunoscut doar existența debitului de 20.321,11 lei, contestând diferența până la 195.989,88 lei. Pârâta a mai afirmat că încetarea raporturilor contractuale s-a realizat prin acord așa încât nu se justifică pretențiile creditoare de plată a unor daune interese. Având în vedere că apărările formulate de debitoare în fața judecătorului sindic ridicau dubii asupra întinderii creanței de care se prevala recurenta, că nu a fost prezentată modalitatea de calcul a creanței și că nu existau probe certe care să confirme starea de insolvență a debitoarei, C.ea apreciază că existau indicii suficiente că demersul creditoarei de a solicita deschiderea procedurii insolvenței se încadrează între cele întreprinse în scopul constrângerii intimatei la plata unor sume de bani, pe care aceasta a refuzat să le achite în mod benevol așa încât dispoziția instanței de stabilire a unei cauțiuni în sarcina creditoarei este una justificată. În ceea ce privește cauțiunea fixată de către judecătorul sindic, aceasta trebuia consemnată de către creditoare în termenul legal stabilit de art. 33 alin. 3 din L. insolvenței și cum această obligație stabilită în sarcina creditoarei nu a fost îndeplinită, sancțiunea prevăzută de lege este aceea a respingerii cererii. Cu alte cuvinte odată stabilită o cauțiune în sarcina creditoarei devine o obligație a cărei nerespectare atrage sancțiunea inadmisibilității cererii de deschidere a procedurii, sancțiune care a fost în mod corect aplicată recurentei de față de către judecătorul sindic. Față de aceste considerente, în raport de prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului declarat de creditoarea S. T. L. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 6.573 din 7 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., care va fi menținută în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de creditoarea S. T. L. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 6.573 din 7 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2012. { F. | PREȘEDINTE, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. G..
| ← Decizia nr. 8172/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2190/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
