Decizia nr. 3801/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3801/2012

Ședința publică de la 11 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Judecător M.-I. I.

Grefier A. B.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea M. I. împotriva sentinței civile nr. 5989 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., privind și pe intimat SC C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. R. I. S. S., intimat SC C. I. S. (F. SC T. S.) PRIN ADMINISTRATOR S. B. M., având ca obiect acțiune în anulare contract prestări servicii.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat

M. S. M. pentru recurentă, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este legal timbrat, la data de 8 mai 2012 s-au înregistrat la dosar note de ședință formulate de lichidatorul judiciar al intimatei- debitoare, iar la data de 10 și 11 mai 2012 s-au înregistrat la dosar cereri de intervenție accesorie în interesul intimatei.

C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159^{1alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.}

Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire avocațială

și dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului.

Se comunică un exemplar din scriptele depuse la dosar, respectiv, note de ședință și cererile de intervenție cu reprezentantul recurentei.

C.ea pune în discuție cererile de intervenție accesorie în interesul intimatei.

Reprezentantul recurentei nu se opune admiterii în principiu a acestora.

C.ea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 52 C., încuviințează în principiu cererile de intervenție accesorie.

Reprezentantul recurentei depune la dosar contractul de cesiune și sinteza contabilă care oglindește cesiunea și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru argumentele expuse în memoriul de recurs.

C.ea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }

C.EA

Prin sentința civilă nr. 5989 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr.

(...) s-a admis, în parte, acțiunea în anulare formulată de reclamantul lichidator judiciar R. I. S. S. în contradictoriu cu pârâții SC C. I. S. prin administrator special B. M. și M. I. și, în consecință:

S-a anulat contractul de prestări servicii nr. 79 încheiat între pârâți la data de (...).

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere prin care s-a solicitat descărcarea contabilității pârâtei SC C. I. S. de cheltuielile aferente contractului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Î. pârâți s-a încheiat, la data de 21 mai 2007 contractul de prestări servicii nr. 79, pârâtul de rd.II având calitatea de prestator (profesionist), iar în schimbul serviciilor prestate, acesta urma a beneficia de o remunerație, conform anexei 2 a contractului, după cum urmează: 53.000 euro cheltuieli fixe, 20% din creșterea valorii de piață a terenului, această creștere reprezentând diferența dintre valoarea finală a terenului evaluată după obținerea autorizațiilor de construire și valoarea inițială, evaluată la suma de

6.246.911 euro.

Față de contractul astfel încheiat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. a, b și c din L. nr. 85/2006.

Referitor la disp. art. 80 alin.1 lit. a din L. nr. 85/2006, instanța a reținut că incidența acestei norme legale nu a fost dovedită, în cauză nefiind depus contractul încheiat cu Universitatea de Ș. A. și M. V. C. N., invocat de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât, judecătorul sindic nu a avut în vedere aceste dispoziții.

Conform art. 80 alin.1 lit. b din L. nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art. 80 alin.1 lit. c din același act normativ, acțiunea poate fi formulată pentru acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Dispozițiile legale enunțate vizează, așadar, orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței, în timp ce lit. c) vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă, cu intenția părților de a frauda interesele creditorilor.

Așadar, analiza operațiunii încheiate se impune a fi efectuată din perspectiva ambelor texte de lege. A., dispozițiile legale mai sus expuse evocă, pe de o parte, ipoteza anulării actului, care se dovedește a fi dezechilibrat din perspectiva prestației debitorului și a prestației corelative a terțului dobânditor, pârâtul de rândul 2, în speță, iar pe de altă parte, din perspectiva celei de a doua dispoziții legale, care relevă situația actului încheiat de debitoare în frauda intereselor creditorilor.

Dispozițiile legale relevate, legitimează administratorul judiciar sau lichidatorul să exercite acțiunea în anulare a actului perfectat de debitoare,în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pe considerentul dezechilibrului vădit între prestația efectuată de debitor și cea primită.

Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură, pârghiile menite să dea eficiență principiul maximizării averii debitoarei, destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor declarate la masa credală.

Probatoriul administrat în cauză, în concret contractul de servicii nr.79 din data de (...), a relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că, atât la momentul încheierii contractului și, cu atât mai mult pe parcursul pretinsei sale derulări, a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și pretinsa prestație a terțul, respectiv a pârâtei de rândul 2, prin raportare la valoarea onorariului pretins în raport cu prestațiile acesteia, reținând că nici măcar nu au fost descrise atribuțiile pârâtei, obiectul contractului fiind unul absolut general, necuantificabil, fără obligații concrete care să justifice onorariul pretins. Mai mult decât atât, contracte asemănătoare, respectiv care aveau în cea mai mare același obiect, au fost încheiate și cu NEW LELAND D.E LLC și M. REALITY I., împotriva cărora s-au și formulat de altfel acțiuni în anulare.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a reținut faptul că, prin prisma dispozițiilor art.85 alin.3 din L. nr.85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 și 80, putând fi răsturnată de pârâtă, sarcina probei îi revenea acesteia.

Din această perspectivă, respectiv a lipsei prestațiilor pârâtei care să justifice onorariul pentru care s-a emis factura în cuantum de 2.793.163,50

USD (f.14), actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia, diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite între contraprestații.

Referitor la disp. art. 80 alin.1 lit. c din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că prin înregistrarea în contabilitatea debitoarei a facturii reprezentând onorariul datorat în temeiul contractului de către pârâta de rândul 2 și astfel încărcarea fictivă a cheltuielilor debitoarei, s-a urmărit lezarea drepturilor creditorilor, ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor legale arătate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind descărcarea contabilității pârâtei de cheltuielile aferente contractului, judecătorul sindic a reținut că aceasta nu este o chestiune litigioasă care să necesite intervenția unei instanțe de judecată, fiind suficientă pentru operarea în contabilitate, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să vizeze aspectele litigioase ale cauzei, respectiv cele privind anularea contractului în litigiu, în temeiul căreia să se procedeze la întocmirea corespunzătoare a documentelor financiar contabile ale debitoarei. Din această perspectivă, acest capăt de cerere apare ca fiind inadmisibil.

Pentru aceste considerente, acțiunea în anulare exercitată de lichidatorul judiciar a fost admisă, cu consecința anulării contractului de pretări servicii nr. 79 încheiat între pârâți la data de 21 mai 2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M. I. solicitând admiterea recursului și:

I. Modificarea În Î.gime a sentinței atacate În sensul respingerii acțiunii ca nefiind de competența instanțelor române, sau

II. C.rea în Î.gime a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj, sau

III. Modificarea În Î.gime a sentinței atacate În sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes și neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că:

I. Instanța de fond a soluționat complet greșit excepția necompetenței generale a instanțelor românești de a soluționa orice cerere în legătură cu contractul litigios.

A., în baza art.282 alin.2, coroborat cu ar1.299 alin.l teza finală C., prezentul recurs vizează și încheierea de ședință din data de 2 iunie 2011.

Reiterează în recurs că, potrivit paragrafului 6 din contractul semnat în 21 mai 2007, părțile au convenit ca toate disputele ("orice conflict") intervenite în legătură cu contractul - să fie deferite Curții de A. de pe lângă

C. de C. din C., statul Illinois.

În plus de toate acestea, conform aceluiași paragraf, legea aplicabilă contractului nu este legea română, ci legea Statelor Unite ale Americii.

Clauza contractuală este foarte clară și dispozițiile art.157 din L. nr.I

05/1992, coroborat cu art.343" 4 alin.l și 3 din Codul de procedură civilă, nu fac diferențiere Î. litigiile de drept comun și cele demarare în baza legii insolvenței (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus).

Instanța română nu putea deci soluționa litigiul, hotârârea dată fiind nulă absolut.

II. Sentința recurată este nulă și prin completa (și, din punctul creditoarei de vedere, incredibila) necitare a creditoarei la sediul social din

SUA.

Pur și simplu nu înțelege cum o companie americană poate fi parte într-un proces de anvergură în R. fără ca la sediul ei legal să primească absolut deloc o chemare la proces și comunicarea cererii de chemare în judecată și a actelor anexe.

Mai mult decât atât, nu crede că obligația de a urmări Buletinul Procedurilor de I. din R. se poate reține în sarcina unei companii din străinătate, mai ales că acesta se ține în limba română.

De altfel, conform dispozițiilor art.7 alin. 1 teza a II-a din L. nr.85/2006, "Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. "

În acord cu acest text de lege, solicită instanței a observa că, în acest dosar, creditoarea nu a primit nici o citație sau comunicare în SUA și, în baza art.85, art.305 pct.5 și art.312 alin.3 C., să se caseze sentința și să se dispună trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța fondului.

În acest context, înțelege să critice și greșita anulare a cererii formulate de avocatul nostru din SUA, prin care solicita instanței citarea la sediul său.

Această anulare s-a dispus în practicaua sentinței recurate.

Din lectura acesteia, rezultă că judecătorul sindic a fost cel care, din oficiu, a pus problema nulității acelei cereri pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, făcând trimitere expresă la art.161 C.

Potrivit acestui text: "Art. 161. - Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.

Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea. "

Rezultă fără putință de tăgadă că, pentru a anula o cerere pe motivul lipsei calității de reprezentant a semnatarului, instanța trebuie mai Întâi să acorde un termen pentru ca partea interesată să facă acea dovadă (ceea ce, evident, presupune și citarea părții cu mențiunea respectivă, în cazul în care ea nu a fost de față). Doar în situația în care, la termenul acordat în acest sens, "lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea".

În speță, cererea a fost anulată chiar la termenul la care s-a pus chestiunea respectivă, în prejudiciul evident al textului de lege la care însăși judecătorul sindic a făcut trimitere și în prejudiciul creditoarei - lipsiți de analiza pe fond a cererii și de admiterea ei necesară.

III. Nefiind în cunoștință de detaliile procesului, nu a putut, la fond, să își formuleze apărări în cauză.

P.r-o întâmplare a aflat, la un moment dat, că s-ar pune problema executării contractului creditoarei de către lichidatorul fostei firme T. A procedat atunci la mandatarea unui avocat strict pentru scopul de a transpune eventualul litigiu la C.ea de A. din C..

Față de dispozițiile clare ale contractului, nu poate înțelege cum această solicitare nu a fost primită de instanța din R..

(Conduita T. românesc i se pare extrem de periculoasă: aceasta înseamnă practic inutilitatea clauzelor de arbitrare în contractele pe care companiile americane le încheie cu cele române.)

Ceea ce poate preciza la acest moment, este că orice litigiu pornit de către compania C. I., fostă T., nu poate justifica un interes judiciar (implicit acea companie nu-și poate afirma calitatea procesuală activă) întrucât compania creditoare nu a formulat cerere de creanță la averea lui C. I.

Așadar, nu a fost înscrisă la masa credală a acestei societăți.

În al doilea rând, contractul creditoarei a fost cesionat împreună cu întreg proiectul "Park" către alte firme, deci nu înțelege cum poate C. I. să pună în discuție un contract în care nu mai este parte.

Iar pe fond, atât timp cât în baza contractului C. I. nu le-a plătit nimic și nici nu le datorează nimic la acest moment, atât timp cât nu au existat nici un fel de transferuri patrimoniale de la acea companie către a creditoarei, nefiindu-i în nici un fel lezați creditorii, nu vede cum acțiunea s- ar putea înscrie în condițiile de admisibilitate prevăzute de art.80 din L. nr.85/2006.

Pentru cele de mai sus solicită să se admită acest recurs.

Intimata R. I. S.IST S. în calitate de lichidator judiciar al SC C. I.

S. a formulat note de ședință - fila 10.

Numitele U.EAN SORANA și PĂTCAȘ IRINA I. au formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul debitoarei S. C. I. S. (fosta S. T. S.), solicitând instanței să respingă recursul formulat de către recurenta M. I., cu sediul În C., IL, 1148 G. A., 60622, SUA, Împotriva sentinței comerciale nr. 5989/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de (...) și publicată În Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 1359/(...).

În motivare s-a arătat că:

În fapt,

Intervenientele formulează prezenta cerere de intervenție În interesul debitorului reprezentat prin lichidator R. I. S. S. raportat la prevederile art. 49 al. 3 și 51 din codul de procedură civilă.

În doctrină s-a arătat că prin cerere de intervenție accesorie intervenientul nu are o pretenție proprie ci tinde, prin apărările ce le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit. Totuși, terțul nu devine un simplu apărător al părții În favoarea căreia aintervenit, el are un interes propriu În participarea la judecarea procesului care poartă Î. anumite persoane (M. Tăbârcă, D. Procesual Civil, VoI. 1, B., Editura Universul Juridic, 2005, p. 181-182).

Pentru a justifica interesul intervenientelor de a promova prezenta cerere de intervenție fac următoarele precizări: sunt creditoarele debitorului S. S. I. D. S., cu sediul În C.-N., str. R., nr. 103, județul C., identificat cu C.U.I. 24013172 și nr. de Î. la ORC C. J(...), În insolvență, reprezentată prin administrator judiciar C. de I. T. S., sens În care s-a depus anexat prezentei tabelul preliminar al creanțelor publicat În BPI nr. 13437/(...), având calitatea de promitent-cumpărătoare a două apartamente care urmau a fi construite de către aceasta.

Precizează că la data de (...) a fost Încheiat un contract de cesiune Î. S. T. S. (actuala S. C. I. S. În insolvență, reprezentată prin lichidator R. I. S. S.) În calitate de cedent și S. S. I. D. S. (având la data respectivă denumirea de S. T. D. S.) În calitate de .cesionar rezidențial" și către S. S. B. C. S. (având la data respectivă denumirea de S. T. B. C. S.) În calitate de .cesionar business".

Prin acest contract s-a cesionat către S. T. D. S. (actualmente denumită S. S. I. D. S.) cota de 65% din drepturile și obligațiile care decurg din Contractul de asociere din (...) Încheiat cu Universitatea de Ș. A. și M. V.

C.-N.

Cu privire la acest contract, lichidatorul judiciar al S. C. I. S. (fosta S. T. S.) și anume lichidatorul R. I. S. S., a formulat o acțiune În anulare În temeiul art. 79 și 80 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cerere care face obiectul dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. S. C. cu termen la data de (...) În vederea efectuării unei expertize contabile având ca obiective determinarea valorii activelor și pasivelor cesionate.

Având În vedere acțiunea formulată mai sus care are drept obiectiv reîntoarcerea În patrimoniul S. C. I. S. (fosta S. T. S.) a drepturilor și obligațiilor aferente proiectului T. Park, lichidatorul judiciar al S. C. I. S. (fosta S. T. S.), la data de (...) a mai formulat, de asemenea, o acțiune În anulare În temeiul art. 79 și 80 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței care face obiectul dosarului de față cu nr. (...) și prin care, a solicitat anularea contractului de prestări servicii nr. 79/2007 din (...) Încheiat Î. S. T. S. și M. I.

La data de (...) prin sentința comercială nr. 4904/CC/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj În dosarul nr. (...) s-a deschis procedura insolvenței față de S. S. I. D. S. (fosta S. T. D. S.), fiind numită C. de insolvență T. S. În calitate de administrator judiciar.

Atât intervenientele cât și societatea comercială M. I. s-au Înscris pe tabelul preliminar al creanțelor S. S. I. D. S.

Precizează Însă că creanță cu care societatea M. I. s-a Înscris pe tabelul creanțelor are la bază tocmai acest contract de prestări servicii nr.

79/2007 din (...) care face obiectul prezentului dosar. D. la data Î. pe tabel judecătorul sindic anulase deja acest contract, administratorul judiciar nu a trecut această creanță sub condiție, cum era firesc având În vedere că sentințele judecătorului sindic sunt executorii ci, datorită cuantumului extrem de ridicat al creanței - 64.199,521,29 lei - M. I. este creditorul majoritar al S. S. I. D. S. cu drept de vot în A. G. a C. D. atât intervenientele cât și ceilalți creditori promitenți-cumpărători precum și S. T. S. prin lichidator R. I. S. S. au formulat contestații împotriva creanței M. I., acestea nu au fost soluționate încă, având termen pe data de (...), judecătorul sindicamânând cauza tocmai în vederea soluționării irevocabile a prezentului dosar.

Prin urmare, apreciază că intervenientele au interes să intervină în prezentul proces în favoarea reclamantului intimat și să solicite respingerea recursului formulat de M. I. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 5989/2011 prin care s-a anulat contractul de prestări servicii nr.

79/2007 din (...).

În susținerea poziției intervenientele înțeleg să invoce următoarele:

- excepția nelegalei timbrări a recursului de către recurenta M. I.

Apreciază că pentru soluționarea recursului împotriva sentinței prin care s-a anulat contractul de prestări servicii care are o valoare de

64.199.521,29 lei recurenta datorează o taxă de timbru 323.053 lei.

A., subliniază că textul art. 77 al. 1 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede: "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichida tor În aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru."

Rezultă, deci, că doar administratorul judiciar sau lichidatorul sunt scutiți de plata taxei de timbru atunci când promovează acțiuni în anulare. Prin urmare, recursul formulat de societatea M. I. nu cade sub incidența scutirii prevăzute de textul sus-menționat. Având în vedere că textul art. 77 instituie o excepție de la regula generală conform căreia toate cererile formulate în fata instantei se timbrează, acesta este de strictă interpretare și scutirea prevăzută de acesta nu poate fi extinsă la recurenta din dosarul de față.

În ceea ce privește prezenta cererea de intervenție formulată de interveniente, consideră că aceasta urmează soarta cererii părții în favoarea căreia a intervenit.

A., având În vedere că, În cazul de față, intervenientele au intervenit În favoarea intimatului care nu trebuie să plătească nicio taxă de timbru - întâmpinarea nefiind supusă timbrării - nici cererea de intervenție accesorie a intervenientelor, care În fapt este doar o apărare, nu este supusă obligației de a achita taxa de timbru.

În ceea ce privește fondul cauzei

Apreciază că În mod legal și temeinic judecătorul sindic a admis cererea În anulare a acestui contract care este Încheiat În frauda creditorilor societății fiind În mod evident păgubitor pentru societatea debitoare. A., subliniază următoarele aspecte: a) reprezentantul legal al ambilor co-contractanți este administratorul statutar al debitorului, C. M. D.

Apreciază că acest fapt se circumscrie prevederilor art. 80 al. 2 lit. d) din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, În speță fiind vorba de un contract Încheiat de administratorul și asociatul unic al debitoarei cu o societate pe care tot el o controla, având calitatea de asociat și administrator și În societatea comercială M. I. b) există o vădită disproporție Î. serviciile prestate și modalitatea de remunerare a acestora

A., conform Anexei 1 la acest contract, creditoarea M. I. are printre obligații "valorificare și optimizarea terenului"; situat În C.-N., str. Calea

Florești, nr. 56, jud. C.. Este limpede că aceasta este o obligație abstractă, generală. Pentru a o concretiza, În paragraful următor părțile artă: "În momentul obținerii Autorizațiilor de construire se consideră că Profesionistul și-a Îndeplinit pe deplin contractul. P. integrală devine scadentă În conformitate cu termenele de plată."

Cu toate acestea, se mai adaugă un paragraf intitulat "capitole de servicii" prin care se arată ce printre obligațiile creditoarei M. I. ar mai fi și managementul proiectului care Însă includ o serie de servicii pentru care sunt plătiți alți furnizori - cum ar fi proiectantul: consultanța În proiectare, obținerea autorizațiilor de construire, indicarea soluțiilor tehnice de construire, consiliere În alegerea subantreprenorilor.

Un alt capitol de servicii este reprezentat prin cel intitulat

„maximizarea profitului clientului prin optimizarea proiectului" și aici sunt incluse servicii cu un grad ridicat de abstractizare: maximizarea urbanismului, găsirea celei mai bune utilizări a terenului și stabilirea tipului de clădiri ce se vor construi, creșterea regimului de înălțime, creșterea suprafeței construite, alegerea soluțiilor optime de proiectare și construire, creșterea valorii de piață a terenului.

Nu pot să nu observe că toate aceste obligații însă sunt asumate de prestator fără nicio sancțiune în cazul neîndeplinirii lor, însă pentru aceste servicii sunt stabilite obligații clare de plată. Mai mult decât atât, deși debitorul recunoaște că este în insolvență și este evident că unele din obligațiile prestatorului nu au fost îndeplinite, iar altele nici nu vor mai putea fi îndeplinite, debitorul apreciază că acestea sunt îndeplinite și că datorează sumele precizate în anexele contractului. c) Mai mult chiar, exact în ziua în care a depus la T. S. cererea prin care solicita deschiderea procedurii insolvenței, adică la (...), debitorul recunoaște debitul acestui creditor în cuantum de 14.594.577,16 lei semnând un extras de cont în acest sens.

Din cele de mai sus rezultă că debitorul a recunoscut o obligație de plată și a fost astfel de acord să plătească suma de mai bine de 3 milioane de E. contra singurei prestații clare de care am putea presupune că a beneficiat debitorul în temeiul contractului nr. 79/2007 din (...) - și anume, emiterea autorizațiilor de construire.

Cântărind cele două contraprestații care rezultă din temeiul contractului sus-menționat: obținerea autorizațiilor de construire și plata unei sume exorbitante, mai mari de 3 milioane de E. (14.594.577,16 lei) putem observa caracterul vădit disproporționat al acestora, cu atât mai mult cu cât, cu siguranță, pentru acest serviciu a fost plătit și proiectantul. d) dobânda excesivă care s-a acumulat având în vedere scadența sumelor Capitolul Termene de P. din cadrul Anexei 2 a contractului sus- menționat prevede o dobândă penalizatoare de 0,5% 1 zi de întârziere și o scadență absolut irealistă a plăților, și anume decembrie 2009, în condițiile în care proiectul nu avea asigurată nici măcar finanțarea la data respectivă. A., s-a ajuns la situația în care creditoarea a solicita - și obținut Înscrierea În tabelul preliminar - a sumei de 49.604,944,13 lei reprezentând penalități, sumă care este de cel puțin 3 ori mai mare decât debitul solicitat.

Toate aceste aspecte denotă un comportament total contrar dispozițiilor art. 144 ind. 1 din L. nr. 31/1990 privind societățile comerciale care obligă la „. și diligența unui bun administrator";, comportament care apare, de obicei, În cazurile În care administratorul contractează cu el Însuși, respectiv cu entități pe care le controlează direct sau indirect.

În concluzie, pentru toate motivele de mai sus solicită să se respingă recursul formulat de M. I. și să se mențină ca fiind temeinică și legală sentința atacată.

În drept s-au invocat prevederile: L. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 242 C.Proc.Civ.

Analizând recursul și cererea de intervenție prin prismamotivelor invocate, C.ea reține următoarele:

Î. pârâții SC T. S. actualmente SC C. I. S. prin administrator M. C. si M. I. prin administrator M. C. s-a încheiat, la data de 21 mai 2007 contractul de prestări servicii nr. 79, pârâtul de rd.II având calitatea de prestator (profesionist), iar în schimbul serviciilor prestate, acesta urma a beneficia de o remunerație, conform anexei 2 a contractului, după cum urmează: 53.000 euro cheltuieli fixe, 20% din creșterea valorii de piață a terenului, această creștere reprezentând diferența dintre valoarea finală a terenului evaluată după obținerea autorizațiilor de construire și valoarea inițială, evaluată la suma de 6.246.911 euro.

Față de contractul astfel încheiat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. a, b și c din L. nr. 85/2006 si a formulat actiune in anulare.

Potrivit textului de lege susinvocat administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar; b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;

Referitor la disp. art. 80 alin.1 lit. a din L. nr. 85/2006, judecatorul sindic a reținut in mod corect că incidența acestei norme legale nu a fost dovedită, în cauză nefiind depus contractul încheiat cu Universitatea de Ș. A. și M. V. C. N., invocat de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât, judecătorul sindic nu a avut în vedere aceste dispoziții.

Dispozițiile legale enunțate vizează, așadar, orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația deb itorului o depășește vădit pe cea primit ă, fiind a stfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței,în timp ce lit. c) vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă, cu intenția părților de a frauda interesele creditorilor .

Probatoriul administrat în cauză, în raport de contractul de servicii nr.79 din data de (...), a relevat că a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și pretinsa prestație a terțul, respectiv a pârâtei derândul 2, prin raportare la valoarea onorariului pretins în raport cu prestațiile acesteia, reținând că nu au fost descrise atribuțiile pârâtei, obiectul contractului fiind unul absolut general, necuantificabil, fără obligații concrete care să justifice onorariul pretins. Mai mult, contracte asemănătoare, au fost încheiate și cu NEW LELAND D.E LLC și M. REALITY I., împotriva cărora s-au formulat acțiuni în anulare.

Prin sentința civilă nr. 5989 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr.

S-a anulat contractul de prestări servicii nr. 79 încheiat între pârâți la data de (...). S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere prin care s-a solicitat descărcarea contabilității pârâtei SC C. I. S. de cheltuielile aferente contractului.

Corect a retinut judecătorul sindic faptul că, prin prisma dispozițiilor art.85 alin.3 din L. nr.85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 și 80, aceasta prezumtie avand un caracter relativ si putând fi răsturnată de pârâtă, astfel ca sarcina probei îi revenea acesteia.

Din această perspectivă, respectiv a lipsei prestațiilor pârâtei care să justifice onorariul pentru care s-a emis factura în cuantum de 2.793.163,50

USD (f.14 dosar fond), actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia, diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite între contraprestații.

Referitor la. art. 80 alin.1 lit. c din L. nr. 85/2006, prin înregistrarea în contabilitatea debitoarei a facturii reprezentând onorariul datorat în temeiul contractului de către pârâta de rândul 2 și astfel încărcarea cheltuielilor debitoarei, s-a urmărit lezarea drepturilor creditorilor, ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor legale arătate.

L. nr. 64/1995 reglementa acțiunea în anularea transferurilor făcute în frauda creditorilor în art. 44-46, preluate ulterior de art. 7. din L. nr.

85/2006 a insolvenței. Dacă în materie civilă frauda debitorului trebuie dovedită, în materie comercială, cel puțin pentru faptele de comerț enumerate la alin. 1 al art. 80 din L. insolvenței, operează prezumția relativă de fraudă, cu caracter singular în dreptul pozitiv român. Această tendință este insa generală în dreptul comparat, astfel că art. 1631 din Code civil du Q., dispensează pe lichidator de proba intenției de a frauda, în caz că s-a stabilit deja starea de încetare de plăți.

Acțiunea colectivă exercitată de administratorul sau lichidatorul judiciar are o natură juridică care a suscitat numeroase controverse în doctrină. Există două mari opinii, unii autori (Stanciu D. Cărpenaru, V.

Nemeș, M. A. Hotca, Noua lege a insolvenței - comentarii pe articole, B., E. H.,

2006, p. 2. R. P., D. C. Român, B., E. O. P., 1996, p. 2. Ion T., T. deinsolvență, B., E. C. B., 2006, p. 5. V. P., F. F. R. si sancțiuni, B., E. Lumina Lex, 2005, p. 22-25.) asimilând-o acțiunii în nulitate relativă plecand de la textul art. 80 alin. 1 din L. nr. 85/2006, iar alții consideră, dimpotrivă, că adevărata natură ar fi cea revocatorie, pauliană (I. Schiau, Regimul juridic al insolvenței comerciale, B., E. All B., 2001, p. 163; N. Țăndăreanu, Efectele patrimoniale și nepatrimoniale ale deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, în „. de D. C., nr. 9. p. 6. I. A., C. N. S., L. procedurii insolvenței, Comentarii si explicații, B., E. C. B., 2006, p. 492-494.).

Doctrina italiană numește, în mod tradițional, cele două acțiuni: revocatoria ordinaria (actiunea pauliana) si revocatoria fallimentare, pentru a sublinia atât asemănările și originea comună. Unii autori români interbelici au folosit, de asemenea, denumirea de acțiune revocatorie falimentară, probabil inspirați tot de doctrina italiană. Suntem, in opinia autorului motivarii, in prezenta unei actiuni in nulitate speciale, caracterul de specialitate fiind generat de insasi reglementarea distincta - art 80 din L. nr

85/2006, care desi aparent reglementeaza o forma a actiunii in anulare imprumută trasaturi ale actiunii revocatorii (pauliene). Acțiunea poate fi promovată nu numai de partile actului juridic defaimat ci si de terte persoane, straine de raportul juridic initial, dar care justifica un interes. A. in situația in care acțiunea este promovată de comitetul creditorilor (art 81 al 2,art 85 al 5), ar trebui să admitem că acțiunea în anulare poate fi exercitată de un terț. Chiar și în situația în care acțiunea este exercitată de administratorul sau lichidatorul judiciar, el nu urmareste interesele debitorului ci alei masei credale.

Cauzele de „. vizate prin acțiunea colectivă prevayuta de art 80 din

L.nr 85/2006 nu au o suprapunere perfectă cu viciile de consimțămînt: eroarea, dolul, violența, leziunea (din dreptul civil clasic), ci, din economia art. 79 - 81, rezultă că ar fi vorba de actele frauduloase încheiate în dauna creditorilor. În situația când debitorul încheie un act cu un terț de rea- credință în frauda intereselor creditorilor anteriori, suntem, potrivit art. 968

Cod civil, în prezența cauzei ilicite sau imorale. Ca urmare, sancțiunea ar fi nulitatea absolută, nicidecum cea relativă. În situația acțiunii colective ar trebui, ca efect al admiterii acțiunii, să renască creanța terțului dobânditor care să fie înscris la masa credală. Cu toate acestea, legiuitorul a consacrat de plano o excepție de la acest principiu, interzicînd terților de rea-credință să se înscrie la masa credală (art. 83 alin. 2 teza a II-a din L. nr. 85/2006). Spre deosebire de acțiunea revocatorie, acțiunea colectivă prevazuta de art

80 din L.nr 85/2006 profită tuturor creditorilor, iar frauda se prezumă relativ (art 85 al 3).

Dincolo de aceste asertiuni cu caracter teoretic, curtea observa ca sunt pe deplin intrunite conditiile art 80 al 1 lit b si c din L. nr 85/2006. recurenta nu a rasturnat prezumtia de frauda prevazuta de art 85 al 3 din L.nr 85/2006.

C.ea nu va retine nici sustinerile recurentei referitoare la respingerii acțiunii ca nefiind de competența instanțelor române, sau la necitarea creditoarei la sediul social din SUA.

Clauza compromisorie inserata in contractul anulat, isi limiteaza sfera de actiune exclusiv la actiunile generate de neexecutarea obligatiilro asumate de catre parti prin contract si nu pot avea incidenta in materia speciale a insolventei. Prin urmare exceptia necompetentei instantelor romane nu poate fi retinuta.

Nu poate fi retinuta nici incalcarea normelor imperative referitoare la legala citare a partilor litigante. Recurenta a fost legal citată potrivit normelor speciale ale art 7 din L. nr 85/2006.

Pentru motivele invocate curtea potrivit art 8 din L. nr 85/2006 raportat la art 312 cod pr civ si la art 55 cod pr civ va respinge recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr. 5989 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., pe care o va menține în întregime. Pe cale de consecinta va admite cererile de intervenție accesorie în interesul debitoarei formulate de catre intervenientii U.EAN SORANA și PĂTCAȘ IRINA I. si respectiv C. A., C. V., B. A., B. N. M., B. ANA C., B. A. M., B. G. F. (identicacu VIDICAN G.), BURIAN D. D., BURIAN A. I., CHIURBE V., CIO. L. GENU, CIO. M. T., CIORTAN A., FECHETE V., FECHETE ANA, FELECAN CALIN V., FENESAN OCTAVIAN, HARASZTOSI MARTON, HARASZTOSI DALIA S., JOSE IGNASIO ALOSO DECASTRO, M. I. VALER, MIHALCEAN COSMIN- R., MOJE V. ARITON, MUNTEANU V. OVIDIU H., MUNTEANU IVANA, ORZAC D., P.LAU FLORIN, P.ANDRON TITUS, P.ANDRON S., PRIGO. I. OLGA, R. L. CORNELIU, SANDULEAN TICSA FLORIN, SANDULEAN TICSA ANDRA LUANA, STAICU MARCEL, STAICU ANETA, S. FLORIN D., SALANTA B. D., SUM.DEA L., SUM.DEA IRINA, SZEKI EVA, TIRON B. C., TODEA A. PETRUTA, TODOR B. R., TUPITA I. A., SC ADSAN S., P. HORTENZIA E., SC CARA S., CIUNGRADI ROMUL, CIUNGRADI M. A., M. PETRU DORIN, M. M., AXINTE OLIMPIA, BABA I., BABA ANA V.

Intervenientii sunt inscrisi in tabelul de creanțe ale debitoarei SC S. I.

D. S., alaturi de recurenta M. I. - toti având calitatea de creditori. C. M. I. rezulta tocmia din contractul anulat in prezenta cauza, astfel ca intervenientii urmaresc indepartarea creantei M. I. din tabelul de creante al SC S. I. D. S.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr. 5989 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., pe care o menține în întregime.

Admite cererile de intervenție accesorie în interesul debitoarei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

S. Al H.

Judecător,

M.-I. I.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...) Jud.fond: N. Koșa

← Decizia nr. 1950/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 2682/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 3801/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 3801/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)