Decizia nr. 9088/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 9088/2012
Ședința 06 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC T. A. DE A. S. prin lichidator judiciar CII B. R. împotriva sentinței civile nr.1257 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de către Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu intimații SC T. A. DE A. S., intimat C. I., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1257 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de către
Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de lichidatoruljudiciar B. R., pentru angajarea răspunderii personale a pârâtului C. I., în vederea acoperirii pasivului debitoarei SC T. A. DE A. S.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul C. I. a îndeplinitfuncția de administrator al debitoarei de la înființarea acesteia (...) și până la data de (...), conform informațiilor furnizate de ORC (f.13).
Prin sentința civila 3011 /C din (...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC T. A. DE A. fiind numit lichidator B. R.
În procedură a depus declarație de creanță D. S. pentru suma de 2216 lei,
și SC A. R. A. SA pentru 2955192,47 lei. sume cu care aceste creditoare au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei (f. 50).
Concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență au fost următoarele : din verificarea site-ului M.F. s-a constatat că debitoarea nu a depus niciodată bilanț la D. S.
Nu au fost puse la dispoziție datele necesare întocmirii unui raport amănunțit privind cauzele și împrejurările insolvenței, dar prin nedepunerea bilanțurilor rezultă că debitoarea nu a condus evidența contabilă în conformitate cu L. 82/1991 și a normelor de aplicare. De asemenea, se prezumă utilizarea bunurilor în interes personal, ca urmare acestea au cauzat starea de insolvență.
Instanța a reținut că la data de (...) a fost încheiat, între SC A. R. A. - în calitate de asigurător - și T. A. de A. S. -în calitate de agent de A., contractul de agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare nr. 224 (f.59-65) având ca obiect negocierea și încheierea contractelor de asigurare, precum și încasarea primelor de asigurare pentru SC A. R. A..
În baza acestui contract agentul a de asigurare avea obligația de a negocia și încheia contracte de asigurare în numele și contul Asigurătorului și de adepune în contul asigurătorului primele de asigurare pentru contractele de asigurare încheiate în termenele și condițiile prevăzute la art. 89 din contract, în schimbul comisionului stabilit.
Demersul judiciar al lichidatorului desemnat în procedură are ca temei juridic dispozițiile art. „a";, „d"; și „e"; din L. privind procedura insolvenței.
P. art. 138, alin. 1 din L. nr. 85/2006 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Numai săvârșirea vreuneia din faptele limitativ prevăzute de acest text, cu condiția ca acestea să determine starea de insolvență a debitoarei poate antrena răspunderea materială reglementată de dispozițiile art. 138.
Ori în speță lichidatorul nu a dovedit că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Chiar în condițiile în care s-ar fi dovedit că pârâtul și-a însușit primele de asigurare încasate pentru contractele de asigurare încheiate în contul societății de asigurare - sumele însușite nu aparțineau societății debitoare, care era practic doar un intermediar între asigurați și asigurător - și astfel fapta pârâtului de a-și însuși sumele reprezentând primele de asigurare nu se circumscrie prevederilor art. 138 lit. „a"; ale textului suscitat.
În ceea ce privește invocarea de către lichidator a prevederilor art. 138, lit.
„d"; instanța reține că sub acest aspect lichidatorul a formulat doar afirmații generice, nedovedind în concret că nedepunerea declarațiilor la organele fiscale sau nepredarea actelor prevăzute de art. 28 lichidatorului reflectă în fapt o altă realitate, respectiv că societatea debitoare a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, împrejurări care să fi contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Nu s-a dovedit în cauză nici faptul că pârâtul ar fi deturnat sau ar fi ascuns o parte din activul persoanei juridice ori că a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior instanța a respins ca nefondată acțiunea lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC T. A. DE A. S. prin lichidatorjudiciar CII B. R. solicitând modificarea sentinței recurate și obligarea pârâților C. I. și SC S. A. S., în solidar, la plata pasivului neacoperit al SC T. A. de A.
S. în sumă de 2957408,47 lei .
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin S. C. nr. 3011/(...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment, împotriva debitoarei SC T.
A. de A. S. conform prevederilor din L. 85/2006 privind procedura insolvenței și recurentul B. R. a fost desemnat lichidator judiciar.
În conformitate cu prevederile art. 25 lit. b, lit. g și lit. k coroborate cu prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, b, c, d și e din L. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea pentru starea de insolvență și producerea prejudiciului suferit de creditori revine fostului administrator al societății SC T. A. DE A. S., numitului C. I. - domiciliat în C., nr. 116, jud. S., care are și calitatea de administrator al SC S. A. S., care de asemenea a avut calitatea de administrator al SC T. A. de A. S.
În calitate de lichidator judiciar a procedat la notificarea debitoarei cu privire la obligațiile care-i revin de a preda lichidatorului judiciar toate documentele prevăzute de ari. 28 din L. 85/2006 privind procedura insolvenței: a efectuat notificarea administratorului societății prin notificare scrisă (scrisoare recomandată cu confirmare de primire).
Cu toate diligențele depuse de către lichidatorul judiciar administratorul statutar nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele bunurile societății așa cum prevede L. 85/2006.
Învederează că între SC A. - R. A. SA (Asigurator) și SC T. A. de A. (A. de A.) a fost încheiat contractul de agent nr. 224 din data de (...) pentru intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare având ca obiect negocierea și încheierea contractelor de asigurare precum și încasarea primelor de asigurare pentru Asigurator respectiv de către SC T. A. de A. S. pentru SC A. - R. A. SA în calitate de asigurator, din sumele încasate drept prime de asigurare societății SC T. A. de A. S. i se cuvenea un comision care a fost negociat.
A.ul de asigurare nu a respectat clauzele contractuale și a cauzat prejudiciile din
T. D. al Creanțelor prin intrarea SC T. A. de A. S. în insolvență.
Cauza insolvenței o reprezintă neconducerea contabilității de către debitoare în conformitate cu L. contabilității nr. 82/1991 republicată și a normelor de aplicare, respectiv neconducerea contabilității fmanciare și de gestiune ca instrument managerial, ceea ce ar fi prevenit starea de insolvență precum și utilizarea comisioanelor cuvenite societății debitoare în interes personal.
Prin nedepunerea sumelor încasate pentru polițele încheiate s-a cauzat un prejudiciu material constând în sume de bani, precizate detaliat de creditoarea
SC A. R. A. SA în anexele depuse la dosarul de insolvență (...) în 4 volume, prejudiciul total creat asiguratorului fiind 2955192,47 lei conform T.ui D. al Creanțelor.
De altfel există la P. T. S. plângere penală care face obiectul dosarului
328/P/2011, plângerea penală fiind pentru înșelăciune.
Răspunderea pentru neconducerea contabilității în conformitate cu normele legale și utilizarea sumelor firmei în interes personal revine foștilor administratori C. I. și SC S. A. S. reprezentată de aceeași persoană C. I. care aveau obligația legală de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea, să predea gestiunea lichidatorului care să verifice modul de conducere a contabilității și modul de gestionare a sumelor de bani încasate, dar nu a predat nimic lichidatorului cu toate demersurile făcute.
Conform evidenței A., au fost încasate prime de asigurare în valoare de
1268366,96 lei pentru care debitoarei i se cuvenea comisionul negociat, dar nu s
- a predat lichidatorului nici un document pentru a constata modul de calcul, facturare și încasare a comisionului cuvenit conform art. 9 din contractul
224/(...).
Rezultă că a fost utilizat în interes personal comisionul cuvenit debitoarei de către fostul administrator C. I., comision care trebuia înregistrat în contabilitatea debitoarei SC T. A. de A. S.
Rezultă că nu a condus nici contabilitatea sumelor cuvenite și încasate drept comision odată cu încasarea primelor de asigurare de la asigurați.
Dacă s-ar fi condus această contabilitate s-ar putea determina sumele cuvenite drept venituri ale debitoarei prin comisioane, cât s-a încasat și modul de gestionare a acestora.
Nerealizarea acestor obligații au cauzat starea de insolvență a firmei.
Este evident că obligațiile administratorului, nu sunt respectate, respectiv modul cum s-au condus registrele contabile, predarea lichidatorului a registrelor contabile și gestiunea sumelor încasate și cuvenite se T. A. de A. S. adică urmărirea veniturilor și evidențierea acestora în contabilitatea firmei.
Aceste fapte se înscriu în prevederile Legii 85/2006, art. 138, alin. 1, lit. a
și d respectiv au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, cauzând starea de insolvență a firmei.
În calitatea lor de foști administratori, pârâții nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 35 din L. 85/2006 în sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listei creditorilor și creanțelor, a contului de profit și pierderi, a registrului de casă și a relațiilor cu orice persoane fizice și juridice.
Pârâților le revine obligația, în calitate de administrator statutar, de a duce la îndeplinire contractul de mandat încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care au ținut evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu celeritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 și alin. 2 precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. 3..
La art. 11 din L. 82/1991 privind conducerea contabilității, se prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității, în mod direct, nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insensizabilă starea de insolvență care a apărut, aspecte care pot fi înlăturate prin conducerea contabilității în mod corect care ar permite administratorului să ia măsuri preventive.
Urmărirea veniturilor prin depunerea sumelor din comisioane și conducerea contabilității nu ar fi cauzat starea de insolvență, toată răspunderea pentru nerealizarea acestor obligații revenind administratorilor.
De altfel este evident că fostul administrator al se T. A. de A. S. și administrator al se S. A. S. a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice în condițiile în care se T. A. de A. S. în numele A. a încasat prime de asigurare din care i se cuvenea comisioane ce nu au fost niciodată evidențiate în contabilitatea se T. A. de A. S., operațiunile fiind efectuate în interes personal.
Deși cunoștea că aceste operațiuni duceau în mod vădit la încetare de plăți au continuat activitatea în interes personal.
Aceste fapte se înscriu în art. 138, alin. 1, lit. b, c.
Toate aceste fapte au cauzat starea de insolvență a SC T. A. de A. S.
Consideră că fapta administratorului acestei debitoare falite se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1, în sensul că în acest mod a ascuns o parte din activul debitoarei - lit. e) respectiv sumele cuvenite comisioane.
Recurentul mai consideră că faptele administratorului debitoarei arătate mai sus îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale ale acestora, respectiv: există fapte ilegale săvârșite de către administrator și pe care le-amdezvoltat anterior în cerere; există paguba determinată de faptele ilicite ale administratorului acestei debitoare falite, pagubă care se ridică la suma de
2957408,47 lei reprezentând datoriile societății debitoare față de creditori dovedită prin T. D. al C. faptele ilicite enumerate mai sus au fost săvârșite de către administratorii acesteia cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau față de creditorii săi și desigur la însușirea în mod ilegal a bunurilor și lichidităților care au existat în patrimoniul debitoarei falite, de a face aceste operațiuni în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, de a le continua deși duceau în mod vădit la insolvența debitoarei; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită ale administratorului debitoarei falite și paguba de 2957408,47 lei constând în creanțe datorate creditorilor acesteia; această pagubă a fost determinată de către administratorii debitoarei falite prin săvârșirea faptelor ilicite la care ne-am referit.
În consecință, având în vedere argumentele expuse, precum și art. l38, lit. a, b, c, d, e din L. 85/2006, coroborat cu art. 73 din L. 3. precum și celelalte articole menționate solicită modificarea sentinței civile nr. 1257/(...), obligarea la plată, în solidar a SC S. A. S. și C. I. pentru pasivul neacoperit în sumă de
2957408,47 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâților C. I. și SC S. A. S., în solidar la plata pasivului neacoperit al debitoarei SC T. A. DE A. S. în sumă de
2957408,47 lei.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, uneledin faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Contrar susținerilor judecătorului sindic Curtea reține că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta prevăzută de art.138 lit. d din L. nr. 85/2006.
Astfel lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d prev. de art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. E. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din L. nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din L. nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Totodată din probele administrate, Curtea reține că fostul administrator al debitoarei și administratorul SC S. A. S., a făcut acte de comerț în interese personal sub acoperirea persoanei juridice în condițiile în care SC T. A. DE A. S. în numele A. a încasat prime de asigurare din care i se cuvenea comisioane ce nu au fost niciodată evidențiate în contabilitatea debitoarei, putându-se astfel concluziona că operațiunile au fost efectuate în interes personal faptă prev. la lit.a din art.138. Astfel între SC A.-R. A. SA în calitate de asigurator și debitoarea SC T. A. DE A. în calitate de agent de asigurare a fost încheiat contractul de agent nr.224 din data de 23 iunie 2009 având ca obiect intermedierea asigurărilor prin agenți de asigurare, negocierea și încheierea contractelor de asigurare precum și încasarea primelor de asigurare. P. acestui contract asigurătorului îi reveneau sumele încasate drept primă de asigurare în timp ce debitoarei îi revenea un comision negociat de părți.
Întrucât agentul de asigurare nu a respectat clauzele contractuale au fost cauzate prejudicii care au determinat în cele din urmă intrarea în insolvență a debitoarei P. raportului întocmit de administratorul judiciar cauza insolvenței o reprezintă neconducerea contabilității de către debitoare în conformitate cu L. contabilității precum și utilizarea comisioanelor cuvenite societății debitoare, în interes personal. În concret prin nedepunerea sumelor încasate pentru polițele încheiate a fost cauzat un prejudiciu asigurătorului în cuantum total de
2955192,47 lei conform tabelului definitiv de creanțe. În același timp din evidențele asiguratorului rezultă că au fost încasate prime de asigurare în valoarede 1268366,96 lei pentru care debitoarei i se cuvenea comisionul negociat, dar nu s-a predat lichidatorului judiciar nici un document pentru a constata modul de calcul, facturare și încasare a comisionului cuvenit.
Concluzia care se desprinde este aceea că foștii administratori au utilizat în interes personal comisionul cuvenit debitoarei care trebuia înregistrat în contabilitate.
Toate aceste fapte au cauzat starea de insolvență a debitoarei și pot fi încadrate în prev. art.138 lit. a și d din L. nr. 85/2006 ceea ce impune angajarea răspunderii solidare a foștilor administratorilor statutari C. I. și SC S. A. S. pentru pasivul neacoperit în sumă de 2.957.408,47 lei.
Față de considerentele mai sus expuse în temeiul dis part.312 alin.1 C. pr. civ. raportat la art.8 și art.138 alin.1 lit. a și d din legea nr. 85/2006, recursul declarat de lichidatorul judiciar este întemeiat urmând a fi admis cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar al SC T. A. DE A. S. împotriva sentinței civile nr. 1257 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de lichidator judiciar și obligă pârâții C. I. și SC S. A. S., în solidar la plata pasivului debitoare SC T. A. DE A. S. cu suma de 2.957.408,47 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.IC./red.R.V
2 ex./(...) Jud.fond.L. M.
| ← Decizia nr. 8590/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5470/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
