Decizia nr. 4056/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4056/2012
Ședința de la 18 Mai 2012
C.pletul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către pârâtul M. C. F. împotriva Sentinței civile nr. 5591/(...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui M., privind și pe intimat SC G. S. PRIN LICHIDATOR J. C. T. I., intimat
SC G. S., intimat M. L., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
Se constată că la data de 16 mai 2012 reprezentantul recurentului a depus al dosar, prin registratură, împuternicirea avocațială aferentă susținerii intereselor recurentului în prezentul dosar.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 mai
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de
ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5591 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de către C. T. I., lichidator al debitoarei SC G. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. F., și în consecință :
A fost obligat pârâtul M. C. F., în calitate de administrator statutar al debitoarei falite SC G. S., să suporte parte din pasivul societății până la concurența sumei de 52.137,20 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2905/(...) pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei SC G. S., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C. T. I.
Administratorul statutar al societății a fost notificat în repetate rânduri pentru a preda documentele contabile ale societății, potrivit art. 20, alin. 1 din L. nr. 85/2006, acesta îndeplinind parțial această obligație după formularea prezentei cereri de angajare a răspunderii.
Potrivit documentelor contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului, urmare analizării acestora, a rezultat că situația contabilă a debitoarei conform balanței din (...), se prezintă astfel : sume ridicate asociat
37.686 lei; debitori diverși 7.875 lei, sold casă 779 lei și creditori diverși 34.800 lei.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu șine contabilitate în conformitate cui legea în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute de art.28 alin.1 din L. nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile aert.73 alin1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și dispozițiile art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată conform prevederilor art.10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de cultă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006.
Faptul că administratorul statutar nu a depus actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de
ținere a contabilității conform legii..
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.e și d din L. nr.85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea sa de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nu se contestă.
Potrivit tabelului definitiv consolidat cuprinzând creanțele declarate împotriva averii debitoarei SC G. S., obligațiile de plată ale acesteia sunt în sumă de 52.137,20 lei.
Reținând că pârâtul a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile în totalitate și nu a putut justifica situația fondurilor bănești utilizate, judecătorul sindic a apreciat că acesta a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, în sensul dispozițiilor art. 138, lit. 2 din L. nr. 85/2006, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. C. F. solicitând admiterea recursul impotriva sent.civ. 5591/(...) si pe cale de consecinta în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei iar în subsidiar modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin acțiunea introductivă, lichidatorul solicită antrenarea răspunderii administratorului M. C. F., respectiv a pârâtului, pentru un pasiv de
52.137,20 lei.
Cererea a fost formulată și împotriva soției sale, care a avut calitatea de asociat, cea asupra căreia, ulterior, lichidatorul a revenit. În susținerea cererii, lichidatorul își motivează pretențiile pornind de la disp.art.35, art.28 din L.
85/2006, reținând că pârâtul nu ar fi depus documentele contabile ale debitoarei cu toate că au fost trimise mai multe scrisori recomandate.
F.a de cererea introductiva judecatorul sindic admite cererea respingand probele cu inscrisuri si aceea cu expertiza contabila pornind de la dispozitiile art
138 lit d din L 85/2006, respectiv:
"Faptul ca administratorul statutar nu a depus actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumtia ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile de tinere a contabilitatii conform legii .. "
In ceea ce privesc celelalte considerente vizeaza raspunderea in lege ale administratorilor privitoare la tinerea contabilitatii "conform legii"
Hotararea este criticabila pe de o parte si nelegala pentru urmatoarele considerente:
In fapt este adevărat că la început, neavând cunoștință de dosar și pentru că documentele contabile se găseau încă, în parte, la contabila societății, i-a solicitat lichidatorului să le depun ulterior, lucru care, de altfel, s-a și realizat.
Din păcate, în condițiile în care doamna contabil care gestiona contabilitatea societății a decedat, cu foarte mare greutate a reușit, după mai multe luni, să obțină de la aparținătorii doamnei contabil documentele societății. Toate documentele obținute au fost predate lichidatorului așa cum rezultă și din declarația reprezentantului acestuia, declarație făcută cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, fapt pentru care s-a revenit și asupra administrării altor probe.
Revenind la cererea de atragere a răspunderii, se reține de către lichidator că nedepunând actele contabile și întrucât la ultimul bilanț depus la (...) societatea avea creanțe în patrimoniu de 45.562 lei și datorii de 43.267 lei, întrucât datoriile erau mai mici decât creanțele de încasat, nu se poate trage concluzia că intrarea în insolventă s-ar fi făcut datorită dificultătilor financiare.
În parte, susținerea lichidatorului, am putea spune că este advărată, dar, în realitate, având în vedere creanțele care nu au mai putut fi încasate, lipsa unui disponibil financiar și în special, pentru că nu avea încredere în sistemul bancar, a fost în imposibilitate de a desfășura în continuare activități generatoare de profit care să satisfacă cel puțin cheltuielile curente ale societății și pentru aceste apărări ar să fac o scurtă trecere în revistă a istoricului societății.
În fapt, societatea a fost înființată în anul 2003 și a avut ca activitate întreținerea, repararea și, ulterior, comercializarea autovehiculelor. Având în vedere că pregătirea profesională a pârâtului este aceea de mecanic și având o pasiune pentru autovehicule, a încercat în anul 2003 deschiderea unei societăți care să desfășoare activitatea conformă cu specializarea sa tehnică.
În anul 2005, având acele creanțe neîncasate și văzând că societatea nu generează un profit care să-i susțină familia, a acceptat propunerea echipei de R. T. D. R. de a se ocupa de conducerea tehnică a echipei, moment din care a solicitat contabilei societătii să încerce să înceteze activitatea societății, pârâtul, de altfel, plecând în B. și în diferite țări unde se desfășoară antrenamente și concursuri.
Încă de la început, subliniază, că întreaga sa pregătire este limitată la aspecte tehnice, mecanice, neavând cunoștințe în domeniul economic și financiar, toate aceste aspecte fiind delegate, așa cum considera necesar, unei persoane de specialitate, respectiv contabilei societății.
Revenind la ceea ce se reproșează administatorului socității, în raport de cele arătate mai sus, consideră că cererea nu este fondată, întrarea în insolvență nu este rezultatul unora dintre aspectele incriminate de disp.art.138 lit. a și i din L. 85/2006, astfel lichdatorul asociază ne depunerea actelor contabile cu un refuz la momentul demarării prezentei acțiuni, refuz care ar fi determinat prezumția că pârâtul:
- a folosit bunurile societății în folos propriu;
- a ținut o contabilitate fictivă;
- a făcut să dispară anumite documente;
- nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În realitate, așa cum a arătat și cum se poate confirma de către lichidator, după ce a reușit să ia legătura cu contabilul societății, a depus actele contabile pe care acesta le-a întocmit, întrucât, așa cum a mai arătat, neavând cunoștințe de contabilitate, a angajat o contabilă având încredere și neștiind să o verific, că ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Mai mult decât atât, nu a făcut să dispară niciun document al societății și consideră că dacă sunt greșeli în ceea ce privește contabilitatea, aceste greșeli sunt eventual erori de contabilitate ale contabilului pentru că în toată perioada în care a desfășurat o activitate a dus bani de acasă în societate, cu bani proprii a încercat să susțină activitatea societății care a fost una relativ mică după valorile financiare folosite, fapt pentru care, nu consideră și nu crede că se poate dovedi că a ținut sau că este vinovat că a ținut o contabilitate fictivă, că ar fi ascuns acte sau documente contabile sau că ar fi folosit bunurile societății în folos propriu.
Mai departe, lichidatorul îi reproșează că nu a depus diligența necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv, încălcând legile fiscale, neachitând obligațiile către bugetul de stat.
Așa cum a arătat, în condițiile în care, toți banii din casă i-a investit în societatea iar pârâtul nu a reușit să recupereze sumele ce i se datorau, a fost, într-adevăr, în imposibilitate de a plăti la timp obligațiile către bugetul de stat.
Neîncasând chiar deloc, aceste obligații fiscale au crescut exponențial datorită dobânzilor și penalităților, fapt ce în raport de pregătirea pârâtului și nivelul său de cunoștințe, a considerat că nu poate să ducă la final întregul mandat și, mai mult, a încercat ca în calitate de angajat și limitându-se la pregătirea sa profesională, aceea de mecanic, să-și salveze familia, și, pe cât se poate, și societatea, plecând la B. ca și coordonator tehnic al echipei României, T. D. R..
De asemenea, se susține de lichidator că "societatea comercială încredințează administratorului organizarea și gestionarea activității sale pe bazaunor obiective și criterii de performanță profesionale". La momentul înființării societății, când, ca și orice alt întreprinzător, a început activitatea cu speranță și gânduri bune, nu i-a fost condiționat de către societate deținere a calității de administrator. Cu bune intenții a considerat că, având deprinderi tehnice, poate să pună pe picioare o societate care să asigure bunăstarea familiei, având cele mai bune intenții și interese. Din păcate, apariția taxelor în domeniul importurilor auto second-hand, neîncasarea unor sume și faptul că a fost înșelat de unii clienți, au determinat ca puținul capital financiar pe care îl avea să se risipească, determinând blocajul efectiv și obiectiv al activității, fapt pentru care a considerat necesar, așa cum a mai arătat, având în vedere și obligațiile morale și legale de întreținere a familiei, să își reorienteze activitatea în domeniul în care are pregătire și în care are reflexia că se pricepe.
Așa cum a stabilit și practica judiciară în materie, un management, să- spunem, poate, defectuos, precum și nerecuperarea unor creanțe nu determină atragerea răspunderii administratorului, astfel :
"Împrejurarea că debitoarea avea de recuperat, conform bilanțului contabil, o creanță de la diverși debitori pe care nu a recuperat-o, nu poate fi asimilată cu folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al pârâtei sau în interesul altei persoane, întrucât între cele două fapte nu există similitudine. Legiuitorul, prin art.138, lit:a din lege, se referă la bunurile sau creditele persoanei juridice, or, în cazul în speță, lichidatorul judiciar susținea starea de pasivitate a pârâtei În recuperarea unor debite. " (Tribunalul Comercial Cluj, Încheierea comercială nr.1788/(...) în Procedura insolvenței. Culegerea de practică judiciară 2006-2009. VoI. III. Ed. C.H. Beck, B. 2011, pag.1).
"Dacă judecătorul sindic constată că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat managementului defectuos, fără a se putea reține în sarcina administratorului debitoarei vreuna din faptele limitativ și expres prevăzute de L. nr.85/2006, antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia nu este posibilă. " (Tribunalul București, Sentința comercială nr.2846/(...) în Procedura insolvenței. Culegerea de practică judiciară 2006-2009. VoI. III. Ed. C.H. Beck, B. 2011, pag.165).
Pe de alta parte s-a recunoscut de catre lichidator in mod neechivoc ca actele contabile au fost depuse de catre recurent contrar sustinerilor judecatorului sindic. Depunerea lor cu intarziere nu echivaleaza cu nedepunerea lor asa cum gresit a retinut instanta.
In conditiile in care judecatorul s-a pronuntat pe alte chestiuni decat cele dezbatute de catre parti cu respectarea principiului oralitatii si contradictorialitatii pentru a nu se incalca principiul dreptului la aparare se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei. In aceeasi ordine de idei in conditiile in care se impun administrarea unor probe inadmisibile in recurs si respinse de catre judecatorul fondului se impune aceeasi sanctiune.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2905/(...) pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei SC G. S., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C. T. I.
Potrivit documentelor contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului, urmare analizării acestora, a rezultat că situația contabilă a debitoarei conform balanței din (...), se prezintă astfel : sume ridicate asociat
37.686 lei; debitori diverși 7.875 lei, sold casă 779 lei și creditori diverși 34.800 lei.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu tine contabilitate în conformitate cu legea în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute de art.28 alin.1 din L. nr.85/2006. Faptul că administratorul statutar nu a depus actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d si e din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Prin aceasta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului.
Potrivit tabelului definitiv consolidat cuprinzând creanțele declarate împotriva averii debitoarei SC G. S., obligațiile de plată ale acesteia sunt în sumă de 52.137,20 lei.
Prin sentința civilă nr. 5591 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de către C. T. I., lichidator al debitoarei SC G. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C. F., și în consecință :
A fost obligat pârâtul M. C. F., în calitate de administrator statutar al debitoarei falite SC G. S., să suporte parte din pasivul societății până la concurența sumei de 52.137,20 lei.
Curtea retine ca desi starea de insolventa naste o prezumtie simpla de culpa in ce priveste raportul de cauzalitate dintre intrarea in insolventa si activitatea organelor de conducere, aceasta prezumtie simpla trebuie coroborata cu alte probe. Altfel spus trebuie individualizate, acțiunile sau inactiunile fostului administrator statutar, care au determinat în concret starea de insolventa și care se circumscriu art 138 lit a-i din L. nr 85/2006.
Simpla nepredare a documentelor contabile prin ea insasi nu este suficienta pentru a dovadi existența raportului de cauzalitate ca si conditie a răspunderii prevazuta de art 138 din L. nr 85/2006. De altfel în cursul judecații în primă instanță documentele au fost predate, iar recurentul s-a apărat în mod constant că împrejurări obiective (legate de decesul persoanei care realiza contabilitatea) au determinat întârzierea în predare.
Curtea observă că la deși lichidatorul potrivit art 25 al 1 lit a din L. nr
85/2006 avea ca principala atributie examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138,un asemenea raport nu există.
Mai mult nu s-a clarificat în cursul judecății în primă instanță în concret care sunt consecințele depunerii cu întârziere a actelor contabile. E. necesar a se stabili care din ipotezele art 138 lit d si e sunt intrunite in cauza, respectiv - fictivitatea ținerii contabilității în modalitatea consemnării unor date nereale sau a neținerii contabilității. Neîndeplinirea obligației de ținere a contabilității presupune identificarea intervalului temporal precum și cercetarea modului în care această obligație a fost încălcată. Nu se poate prezuma că îndeplinirea cu întârziere a obligației de predare a contabilității a fost făcută pentru a ascunde neținerea contabilității sau ascunderea unei părți din activul societar. E. nevoie de a se administra probe pentru a se putea ajunge la concluzia intrunirii conditiilor angajarii raspunderii. Refuzul predării evidenței contabile (inclusiv in modalitatea predarii incomplete sau cu intarziere) constituie un indiciu semnificativ dar nu poate genera o dublă prezumție - pe de o parte că evidențacontabila nu a fost ținută conform legii și pe de altă parte că între prezumata neținere a contabilității și ajungerea în stare de insolvență există un raport de cauzalitate. E. nevoie de administrarea de probe pentru identificarea acțiunilor sau inacțiunilor generatoare de prejudicii.
F.a de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ curtea va admite recursul declarat de M. C. F., împotriva sentinței civile nr. 5591/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o casează și va trimite cauza spre rejudecare la
Tribunalul Maramureș.
In rejudecare se va administra orice proba este utila dezlegarii cauzei atât sub aspectul intrunirii conditiilor prevazute de art 138 al1 lit d cât si sub aspectul intrunirii conditiilor prevazute de art 138 al 1 lit e din L. nr 85/2006. Se va verifica daca administratorul statutar a deturnat sau a ascuns o parte a activului societar - prin identificarea unor acțiuni sau inacțiuni concrete.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. C. F., împotriva sentinței civile nr.
5591/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: S. O.
| ← Decizia nr. 8413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9285/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
