Decizia nr. 4989/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4989/2012
Ședința de la 05 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul P. M. împotriva sentinței civile nr.
6198 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. în contradictoriu cu intimata SC M. C. S. PRIN LICHIDATOR J. P. G. I., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză la a doua strigare se prezintă av. O. Mihăiță în reprezentarea intereselor recurentului cu împuternicire avocațială aflată la fila 9 din dosar. Procedura de citare este viciată pentru acest termen de judecată cu recurentul, față de care nu s-a întors dovada de citare.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, prezența la dezbateri a reprezentantului recurentului acoperă viciul de procedură existent cu această parte litigantă, prin lipsa dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul recurentului solicită în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținere se arată că în mod eronat instanța de fond a reținut pasivitatea pârâtului-recurent prin lipsa depunerii atât a întâmpinării cât și a documentelor contabile, atâta vreme cât la data de (...), personal au fost predate documentele contabile. Inițial acțiunea a fost promovată de către practicianul în insolvență pentru suma de 171.000 lei și ulterior acesta și-a precizat acțiunea, suma fiind redusă. Se mai arată că nu există întrunite condițiile prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, respectiv nu există un raport de cauzalitate între activitatea pârâtului și starea de insolvență a societății. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6.198 din 14 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar P. G. I. B. M., în contradictoriu cu pârâtul P. M. care a fost obligat să suporte cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare S. M. C. S., până la concurența sumei de 94.629,21 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2477/(...) pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul T. M. în dosarulnr.(...), s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitoarei S. M. C. S. În conformitate cu dispozițiile art. 35, 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006 debitoarea a fost notificată la data de (...),la sediul societății specificat în istoricul de la ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș, să depună la dosarul de insolvență actele și informațiile apreciate de lichidator ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în perioada suspectă. Notificare a fost expediată și la domiciliul pârâtului, în calitate de administrator statutar. Întreaga corespondență a fost returnată datorită expirării termenelor de avizare, reavizare și păstrare la oficiul poștal. Notificarea deschiderii procedurii a fost publicată în ziarul Graiul M.ului, ediția din data de (...) și în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 4283/(...). T. a învederat că toate cele reținute mai sus rezultă din înscrisurile depuse la filele3-10 din dosar. În tabelul definitiv înregistrat sub nr. 1051/(...) au fost înregistrați un număr de 4 creditori cu o creanță totală de 97.514,03 lei ( f. 11 dosar fond). Ulterior, s-a întocmit de către lichidatorul judiciar tabelul definitiv consolidat în care s-a înscris o nouă creditoare SC N. S., tabel care a fost afișat la sediul T. M. la data de (...), comunicat cu scrisoare recomandată debitoarei și creditorilor la aceeași dată și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3. (...)(filele 46-49). Conform acestui ultim tabel pasivul societății debitoare este în sumă de 134.037,98 lei. Pe parcursul judecății pârâtul a predat lichidatorului judiciar la data de (...), conform procesului-verbal depus la fila 54 din dosar, mijloacele de transport - un autoturism marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare (...) și un autoturism marca Dacia Pick-up , cu nr. de înmatriculare (...)- cu care debitoarea figura în evidențele contabile, cu o valoare de înregistrare de 39.408,77 lei. Pârâtul nu a contestat valoarea acestor vehicule, în ale cărei limite s-a redus cuantumul pasivului debitoarei de către reclamant iar în temeiul principiului disponibilității judecătorul sindic a apreciat că față de pasivitatea procesuală a pârâtului care a beneficiat de asistență juridică de specialitate, sub aspect probator este lămurită chestiunea evaluării mijloacelor de transport. Prin raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu privire la cauzele și împrejurările care au determinat apariția insolvenței debitoarei SC M. C. S., înregistrat de către lichidatorul judiciar la data de (...) în dosarul de faliment( fila 29), se menționează că datorită nedepunerii documentelor contabile nu pot fi identificate cauzele care au determinat insolvența și nici persoanele cărora le-ar fi imputabilă. Pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al S. M. C. S., calitate dublată de aceea de asociat cu o pondere de 70% (f.16-17 dosar fond). Se apreciază că deși pârâtul nu a invocat și nici dovedit o împrejurare obiectivă care să justifice nepredarea mijloacelor de transport un interval de timp de aproape doi ani de la deschiderea procedurii nu subzistă cu privire la aceste două bunuri fapta ilicită prevăzută de lit. a din art. 138 alin. 1. Această faptă este ulterioară deschiderii procedurii și nu poate fundamenta angajarea răspunderii prevăzute de art.138 care stabilește în mod expres că faptele pe care le sancționează au cauzat starea de insolvență și , prin ipoteză, sunt anterioare apariției acestei stări. Cu privire la celelalte bunuri - mobilier de birotică și materiale consumabile - în valoare totală de 41.931,92 lei, respectiv creanțe nerecuperate în valoare totală de 23.471,49 lei -, se reține că lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului de către lichidatorul judiciar și verificarea situației acestor bunuri consolidează prezumția că au fost folosite de către pârât în scop personal, cu consecința cauzării stării de insolvență. Această prezumție nu a fost înlăturată de către pârât care nu a prezentat situații contabile care să reflecte mișcările acestor bunuri, pentru a se verifica în ce condiții au ieșit din patrimoniul societății. Pe de altă parte, a apreciat tribunalul, pasivitatea pârâtului care nu a acționat pentru recuperarea creanțelor în cuantum de 23.471,49 lei și nici nu a depus documentele contabile care să permită identificarea lor exactă subaspectul cuantumului și al caracterului cert și exigibil, a profitat debitorilor proprii și a redus șansele de acoperire a pasivului existent anterior deschiderii procedurii. Această conduită a pârâtului a favorizat și folosirea lichidităților S. M. C. S. de către debitorii proprii. În consecință, judecătorul sindic a constatatat că sunt incidente cazurile de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 al administratorului statutar care a folosit bunurile sau creditele debitoarei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care au generat starea de insolvență. Judecătorul sindic a apreciat că nu subzistă cazul de atragere a răspunderii prevăzut art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 al deturnării sau ascunderii bunurilor din activul S. M. C. S. întrucât reclamantul nu a invocat și nici probat săvârșirea unei fapte concrete, de acest gen, anterior apariției stării de insolvență și pe care să o fi cauzat sau la care să fi concurat. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale ce decurg din art. 138 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea . Împotriva acestei hotărâri pârâtul P. M. a declarat recurs, solicitând instanței, în principal, admiterea acestuia, modificare hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nefondată. În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la faptul că s-au depus la lichidator toate actele și documentele contabile solicitate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 7 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâtul a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală în ceea ce-l privește, deoarece latura obiectivă a săvârșirii faptei reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii persoanelor aflate la conducerea societăților comerciale, iar față de pârât nu s-a făcut proba că fapta obiectivă reglementată de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, a fost săvârșită de acesta, iar descrierea generică a faptei prin reiterarea conținutului textului de lege care reglementează această răspundere, nu acoperă cerința procesuală. De asemenea, pentru a putea fi admisă o cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar al unei societăți comerciale, se impune ca fiecare faptă imputabilă administratorului să fie individualizată, prin aplicarea textului legal la cauza dedusă judecății. Pe de altă parte, pârâtul susține că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că nu a formulat întâmpinare, întrucât aceasta a fost înregistrată la data de (...) și a evidențiat că reclamanta nu a făcut dovada celor afirmate în ceea ce privește prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciu, starea de insolvabilitate a societății-debitoare nefiind consecința directă a faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de el. Apoi, instanța de fond în mod eronat a reținut pasivitatea pârâtului și pentru nedepunerea documentelor contabile, întrucât la data de (...) a fost încheiat procesul- verbal de predare-primire nr. 263 prin care s-au predat avocatului pârâtului bilanțurile și balanțele de verificare întocmite la (...), (...), (...) precum și balanța de verificare pentru perioada (...) - (...), situația mijloacelor fixe în luna martie 2009, situația clienților și furnizorilor la data de (...) precum și fișa contului la (...), respectiv extras de cont la B. T. la data de (...). Față de aceste considerente și raportat la prevederile legale incidente, pârâtul consideră nu au fost individualizate faptele imputabile în sarcina sa care ar fi putut avea ca și consecință intrarea în stare de vădită incapacitate de plată a societății, motiv pentru care nu poate fi angajată răspunderea sa personală. În final, pârâtul menționează că simpla invocare a disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, în ceea ce privește prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciu nu sunt pe deplin îndeplinite, starea de insolvabilitatea societății-debitoare nefiind consecința directă a faptelor presupus prejudiciabile săvârșite de el. Intimatul P. G. I., în calitate de lichidator judiciar al S. M. C. S. B. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, argumentat de faptul că motivele invocate de pârât nu au nicio bază reală, deoarece lichidatorul judiciar a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la intrarea în insolvență și a constatat fără nici un dubiu că sunt întrunite elemente suficiente pentru a antrenarea răspunderii în temeiul prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Analiza sentinței recurate relevă faptul că în mod corect judecătorul sindic a retinut savarsirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea 85/2006. Astfel deși debitoarea deținea conform ultimului bilanț contabil active in valoare de 94.629,21 Ron, nu a procedat la predarea acestora catre administratorul judiciar sau lichidator, desi a fost notificat in repetate randuri in acest sens. Au fost predate doar mijloacele de transport în valoare de 39.408, 77 lei, însă în ciuda demersurilor lichidatorului nu au fost predate și restul bunurilor, în concret: mobilier birotică - 8.091, 23 lei, materiale consumabile - 38.840, 69 lei. În consecință, in conditiile in care paratul recurent nu a facut dovada destinatiei legale a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile in acest sens, instanta de recurs în concordanță cu opinia judecătorului sindic prezumă faptul că aceste bunuri au fost fie ascunse de către pârât, fie folosite de către acesta în interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul că destinatia bunurilor înscrise in contabilitate poate fi probată și urmarită exclusiv prin acte specifice activitatii comerciale, iar in lipsa oricarei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea ca bunurile au fost deturnate sau ascunse de la destinatia societară si posibil utilizate de catre persoana responsabila cu administrarea lor in interes personal. În calitatea sa de administrator statutar, pârâțul era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că bunurile s- ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că sumele încasate din eventualele vânzări ale acestor bunuri ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Mai mult, pasivitatea pârâtului care nu a acționat pentru recuperarea creanțelor în cuantum de 23.471,49 lei (debitori diverși), respectiv 23.709,14 lei (clienți) și nici nu a depus documentele contabile care să permită identificarea lor exactă sub aspectul cuantumului și al caracterului cert și exigibil, a profitat debitorilor proprii și a redus șansele de acoperire a pasivului existent anterior deschiderii procedurii. Această conduită a pârâtului a favorizat și folosirea lichidităților SC M. C. S. de către debitorii proprii, atrăgând incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit a din Legea 85/2006, deoarece bunurile și creditele societății debitoare au fost folosite fie în interesul recurentului, fie în interesul unor terți. În consecință, în lipsa predării bunurilor înscrise în contabilitate, singura concluzie posibilă este aceea că pârâtul recurent a ascuns active ale societății, active a căror valorificare ar fi permis achitarea creanțelor debitoarei insolvente față de creditorii săi. Judecătorul sindic a mai reținut întemeiat faptul că, deși au luat cunoștință despre obligația de a preda lichidatorului judiciar actele contabile, pârâtul și-a îndeplinit această obligație legală doar parțial și cu nepermisă întârziere. Cu privire la mobilierul de birotică și materialele consumabile - în valoare totală de 41.931,92 lei, respectiv creanțe nerecuperate în valoare totală de 23.471,49 lei, lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului de către lichidatorul judiciar și verificarea situației acestor bunuri, precum și recuperarea creanțelor de la terți, fapt careconsolidează prezumția că acestea au fost folosite de către pârât în interes personal sau în folosul unor terți, cu consecința cauzării stării de insolvență. În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei S. M. C. S. Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța de recurs are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtului de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, pârâtul recurent este prezumat de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă fapte ilicite, contrare obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul va fi respins ca neîntemeiat și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. împotriva sentinței civile nr. 6.198 din 14 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. H.. G., M. N. ȚAR
| ← Decizia nr. 9867/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4767/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
