Decizia nr. 512/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.512/2012
Ședința din data de 23 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. C. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2206 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimata SC L. I. S. - prin lichidator judiciar C. C. S., având ca obiect contestație la masurile lichidatorului judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat practician în insolvență
Mărginean S. A. pentru C. C. S., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru .
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 16 decembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei SC L. I. S. - C. C. S.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei SC L. I. S. - C. C. S. arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri solicitând cuvântul pe fond.
C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 6 și art.8 din L. nr. 85/2006 și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei SC L. I. S. - C. C. S. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.2206 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere a creanței suplimentare, în contradictoriu cu debitoarea SC L. I. S. prin lichidator judiciar C. I. DE I. „. S.,. S-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. (...) al T. C. C. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă la data de 17 iunie 2009, prin hotărârea pronunțată stabilindu-se și termenele pentru declararea creanțelor ((...)), întocmirea tabeluluipreliminar, depunerea contestațiilor împotriva acestora ((...)) precum și definitivarea tabelului ((...)). Tabelul creanțelor debitoarei a fost definitivat la data de 3 februarie 2010, în acesta fiind înscrisă și creanța pretinsă de creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. C. în cuantum total de 13.190 lei, creditoarea declarându-și creanța în interiorul termenului stabilit de judecătorul sindic. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei ulterior, creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. C., a pretins împotriva averii debitoarei o creanță în cuantum de 597.693 lei, pretins născută în perioada de observație. Probatoriul administrat în cauză face dovada, fără putință de tăgadă, că în cauză creditoarea a cunoscut existența acestei creanțe cu mult anterior datei la care a declarat pretinsa creanță și că aceasta s-a născut anterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel încât creditoarea ar fi fost obligată să o declare în condițiile reglementate de dispozițiile legale referitoare la tabelul preliminar. Astfel, judecătorul sindic a reținut că, la data de 22 septembrie 2009 comisarii Gărzii Financiare au întocmit o notă de constatare, verificând înregistrarea în evidența contabilă a societății debitoare, prin care au constatat faptul că debitoarea nu a evidențiat venituri în cuantum de 156.606 lei și TVA de colectat în cuantum de 29.755 lei (filele 24-25) Așadar, alegațiile contestatoarei că aceste creanțe, prin prisma dispozițiilor art. 44 C. pr. fiscală, s-au născut la data comunicării actului administrativ, nu pot fi reținute, acestea fiind rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale, întrucât, textul invocat se referă la data de la care actul administrativ fiscal își produce efectele față de contribuabili și nu are nici o legătură cu nașterea creanței pretinse, creanța fiind născută în perioada ianuarie 2007 - octombrie 2008, scadența acestora fiind cea stabilită prin decizia de impunere aflată la dosarul cauzei (f.21-22), fiind calculate și penalități de întârziere până la data de 17 iunie 2009, data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei. Așadar, poziția procesuală exprimată de către contestatoare nu este reală, în contextul în care însăși creditoarea a declarat majorări de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii. Or, în ipoteza în care creanțele s-au născut ulterior datei deschiderii procedurii, conform susținerilor contestatoarei, se ridică firesc întrebarea care este temeiul de drept al majorărilor de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii, atâta timp cât aceste creanțe s-au născut ulterior deschiderii procedurii insolvenței. Ca atare, creditoarea a avut cunoștință de deschiderea procedurii, precum și de toate termenele stabilite prin sentința de deschidere a acesteia, a avut cunoștință inclusiv de creanța declarată prin cererea depusă, creanțele fiind născute, așa cum s-a expus în cele ce preced, anterior deschiderii procedurii, iar creditoarea a avut cunoștință de prejudiciul prezumtiv, cel mai târziu la data de 22 septembrie 2009, dată la care comisarii Gărzii Financiare au întocmit nota de constatare nr. comunicată prin adresa 603597/Cj/(...), înregistrată în aceiași zi la contestatoarea creditoare. În fine, judecătorul sindic a observat și faptul că, chiar și în ipoteza în care creditoarea ar fi înțeles să declare o creanță născută anterior deschiderii procedurii, formulând concomitent cu declarația de creanță și o cerere de repunere în termen, nici aceasta nu ar fi fost întemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 103 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că, chiar și în situația în care ar fi fost avută în vedere data emiterii deciziei de impunere, respectiv (...), cea mai favorabilăcreditoarei, față de data depunerii cererii pentru admiterea creanței, termenul de 15 zile reglementat de dispozițiile anterior arătate, ar fi fost încălcat. Așadar, probatoriul administrat în cauză și analizat în precedent, a făcut dovada asupra faptului că, creditoarea avea cunoștință de desfășurarea controlului și, implicit, de posibila existență a unor diferențe datorate de debitoare bugetului statului, astfel încât declararea creanțelor fiscale în termenele stabilite era posibilă și obligatorie pentru creditorii fiscali, iar nedeclararea acestora, față de starea de fapt expusă în cele ce preced și data la care a fost stabilit prejudiciul prezumtiv, denotă pasivitatea creditoarei și lipsa de interes în recuperarea creanțelor fiscale pe parcursul perioadei analizate. Prin urmare, din cele mai sus expuse rezultă cu evidență că nedepunerea declarației de creanță în termenul stabilit nu se datorează nici unei împrejurări mai presus de voința creditorului și nici unei situații imputabile debitoarei, ci, dimpotrivă, este în totalitate imputabilă creditoarei, care vreme de mai multe luni de zile, a stat în pasivitate, deși avea la îndemână soluțiile necesare pentru recuperarea creanțelor datorate bugetului statului sau cel puțin pentru încercarea recuperării acestora. Mai mult decât atât, judecătorul sindic a reținut că creditoarea putea uza de dispozițiilor art.64 alin.4 din L. nr.85/2006, solicitând prin însăși declarația de creanță depusă înscrierea cu titlu provizoriu a celei de a doua creanțe. Susținerile creditoarei că nu a putut uza de aceste dispoziții dat fiind faptul că nu cunoștea cuantumul exact al creanței, nu pot fi primite, întrucât tocmai acesta a fost scopul reglementării creanțelor sub condiție și a modalității de înscriere provizorie la masa credală, prejudiciul prezumtiv fiind cunoscut cel puțin de la data de 22 septembrie 2009. În temeiul dispozițiilor art. 21 alin.3 și 4 din L. nr. 85/2006, față de considerentele reținute, contestația se impune, de asemenea, a fi respinsă. În temeiul art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. (...) al T. C. C. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea A. F. P. C.-N. prin D. G. a F. P. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii și înscrierii la masa credală a creanței de 597.693 lei a vând în vedere că aceasta se circumscrie prev. art.64 alin.6 din L. nr.85/2006. Recurenta învederează respingerea cererii de către lichidatorul judiciar, prin măsura contestată și menținută de judecătorul sindic este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale întrucât potrivit disp. art.86 C.pr.fiscală decizia de impunere se emite de organul fiscal ori de câte ori acesta modifică baza de date actul emis fiind unul administrativ cât și unul administrativ fiscal. Raportat la disp. art.44 C.pr.fiscală creanța fiscală se naște la data la care actul administrativ fiscal a fost comunicat iar creanțele solicitate au fost constatate ca datorate după data deschiderii procedurii fiind așadar vorba de creanțe ulterioare deschiderii procedurii. În ceea ce privește repunerea în termen se invocă o speță similară care a fost apreciată ca fiind în termen o creanță a autorității locale având în vedere că obligația de declarare a impozitului aparține proprietarului și nu creditorului iar cât timp nu a fost declarat imobilul autoritatea nu a avut posibilitatea să calculeze impozitul. Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs invocate C.ea rețineurmătoarele: Creditoarea A. F. P. A MUNICIPIULUI C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. prin contestația înregistrată la data de 28 martie 2011, a contestat măsura lichidatorului judiciar de a respinge cererea creditoarei și a refuza plata, în temeiul disp. art.64 alin.6 din L. nr.85/2006, a creanței în sumă de 597.693 lei, născută în timpul procedurii de insolvență a debitoarei SC L. I. S. În motivarea contestației creditoarea a arătat că prin cererea transmisă lichidatorului judiciar a solicitat, în baza art.64 alin.6 din L. nr.85/2006, plata creanței în sumă de 597.693 lei, născută în timpul procedurii, ca urmare a finalizării inspecției fiscale odată cu întocmirea raportului de inspecție fiscală nr.31356/(...) și a deciziei de impunere nr.541/(...). Prin adresa nr.709/(...) lichidatorul judiciar i-a comunicat refuzul de a da curs cererii creditoarei, motivând că nu sunt incidente prev. art.64 alin.6 din L. nr.85/2006. Creditoarea a arătat că în cuprinsul raportului lunar nr.1981/(...) însăși lichidatorul judiciar a reținut că în urma constatărilor organului de inspecție fiscală, debitoarea datorează bugetului de stat suma de 568.891 lei TVA suplimentar și suma de 28.802 lei majorări de întârziere. Î. procedura de insolvență a debitoarei s-a deschis prin sentința comercială nr.2475/(...) este indiscutabil faptul că este vorba despre creanțe ulterioare deschiderii procedurii, atâta timp cât au fost stabilite printr-un act emis după această dată, tocmai datorită refuzului debitoarei de a preda actele contabile. Potrivit art.76 din L. nr. 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că ulterior desemnării sale, administratorul judiciar al debitoarei a procedat la notificarea creditorilor acesteia, notificarea fiind publicată atât în Buletinul procedurilor de insolvență termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță fiind stabilit, creditoarea recurentă formulând de altfel cerere în termen. La data de 28 martie 2011 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere din partea Direcției Generale a F. P. prin care s-a solicitat , în temeiul art. 64 alin. 6 din L. nr. 85/2006, achitarea unei creanțe de 597.693 lei născută în timpul procedurii, ca urmare a finalizării inspecției fiscale odată cu întocmirea raportului de inspecție fiscală nr.31356/(...) și a deciziei de impunere nr.541/(...). Documentele prezentate în susținerea cererii au evidențiat că această obligație a debitoarei s-a născut anterior datei de 22 septembrie 2009 , deci înainte de data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei și trebuia cuprinsă în declarația de creanță formulată. Judecătorul sindic a reținut în mod corect că raportarea la prev. art.44 C.pr.fiscală pentru a determina momentul nașterii creanței este eronat întrucât textul invocat cuprinde dispoziții referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal și momentul de la care produce efecte. Argumentul reținut cu privire la momentul nașterii creanței în raport de momentul de la care au fost calculate și penalitățile de întârziere este unul corect și care nu a putut fi combătut de nicio manieră de către recurentă, care prin reprezentanții săi a procedat la calcularea majorărilor de întârziere începând cu (...) și până la data deschiderii procedurii relevând că în fapt nu a considerat creanța ca fiind născută după deschiderea procedurii. Aserțiunile recurentei referitoare la împrejurarea că aceste creanțe sunt ulterioare deschiderii procedurii întrucât au fost stabilite printr-un act emisă după această dată nu sunt reale , nașterea obligațiilor nefiind în relație de dependență cu momentul edictării actului care constată existența acestora. Referitor la repunerea în termen care ar fi fost eventual formulată în subsidiar în mod corect s-a reținut că nu s-au invocat motive ce pot fi circumscrise disp. art.103 C.pr.civ. și nici nu a fost respectat termenul în care putea fi formulată o altfel de cerere iar cu privire la aplicarea prin similitudine a altor hotărâri recurenta nu a fost suficient de diligentă în a justifica necesitatea unei astfel de construcții juridice sau împrejurările în raport de care ar fi posibilă o analogie. Considerentele evidențiate au relevat că judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente nefiind prezent motivul de recurs invocat prevăzut de art 304 pct 9 C rp civ astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr. civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006, C.ea va respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2206 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de recurenta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2206 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. P. A. M. C. M. S. Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...)/Jud.fond.C. G. L. F. GREFIER
| ← Decizia nr. 73/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1947/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
