Decizia nr. 52/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
D. nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 52/2012
Ședința publică de la 08 I. 2012
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorii C. L. H. și C. L. O. C. împotriva deciziei civile nr. 3925/(...) pronunțată în dosar nr. 69771285/2010 al Curții de A. C., privind și pe intimat SC C. SRL PRIN ADMINISTRATOR S. C. D. D., intimat SC C. S. PRIN A. J. RTZ
& P. S., având ca obiect contestație la tabelul preliminar de creanțe.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea C. Liubinschi C. personal, asistată de avocat A. M. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente contestației în anulare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 317 și urm., art. 320 C.pr.civ.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei și arată că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 3925 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) s-a admis recursul declarat de debitoarea S. C. SRL prin administrator special împotriva sentinței civile nr.346 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care a modificat-o în sensul că a admis, în parte, contestația formulată de debitoarea S. C. SRL prin administrator special împotriva tabelului preliminar în privința creanței declarate de creditorii C. L. H. F. și C. L. O.-C. în sensul înlăturării de la masa credală a creanței în sumă de 2.,11 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.346 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special C. D. D., în contradictoriu cu debitoarea SC
C. SRL prin administrator judiciar RTZ & P. S. și creditorii C.-L. H. F. și C.-L. O. C.
S-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. (...) al T. C. C.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că doctrina juridică a definit rezoluțiunea ca fiind o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic , constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
În ceea ce privește cuantumul creanței creditorului înscrisă în tabelul preliminar, instanța reține că aceasta reprezintă echivalentul în lei, la cursul de la data deschiderii procedurii, a avansului plătit de către creditor în contul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu debitoarea. F. că plata s-a făcut în lei la cursul valutar convenit de părți în contract, nu este de natură a duce la concluzia faptului că această creanță ar fi una în lei, voința reală a părților contractante fiind aceea ca acest preț să fie în euro, facturarea și plata acestuia urmând a fi efectuată în lei, astfel că la repunerea părților în situația anterioară, în cazul rezoluțiunii contractului, creditorul este îndreptățit la restituirea prețului raportat la moneda stabilită de către părți în contract, respectiv în euro, echivalent în lei, în acest caz, la cursul de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar procedând în mod corect la înscrierea creditorului în tabelul preliminar al creanțelor.
Pentru a opera angajarea răspunderii contractuale trebuie să existe un contract, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației, existența unui prejudiciu, a unei legături cauzale între executarea necorespunzătoare sau cu întârziere și prejudiciu și culpa debitorului obligației executate necorespunzător. De asemenea, s-a mai reținut faptul că în raporturile comerciale, debitorul nu trebuie pus în întârziere, deoarece prin nerespectarea obligației asumate el este de drept în întârziere, potrivit art. 43 Cod comercial.
Astfel, sub acest aspect, susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, creditorul neavând obligația de a-l pune în întârziere potrivit dispozițiilor art. 1079 Cod civil, obligația fiind una comercială și în consecință debitoarea se afla de drept în întârziere la împlinirea termenului potrivit art. 43 Cod comercial.
Potrivit antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între SC C. SRL și creditor, imobilul urma a fi predat în starea convenită, cu racordul la utilități, apă-canal, energie electrică, gaz, iar în termen de cel mult 20 de zile de la data semnării procesului verbal de recepție, debitoarea având obligația de a înscrie imobilul în cartea funciară și de a efectua demersurile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Mai mult, debitoarea s-a obligat să finalizeze lucrările de construcție și să semneze procesul verbal de predare primire a lucrărilor până cel târziu la data de 20 decembrie 2008, părțile stipulând în mod expres faptul că orice termen stabilit în contract este considerat esențial (art. 10).
Potrivit aceluiași antecontract, pentru predarea cu întârziere sau în neconformitate cu cele convenite, debitoarea va datora creditorului penalități de întârziere în cuantum de 0,11% calculate pe zi de întârziere ce depășește data de
1 martie 2009 asupra sumei achitate de către creditor.
De asemenea, mai subliniază instanța faptul că simpla convocare a creditorului la recepția finală nu echivalează cu o acceptare a recepției, cu atât mai mult în ceea ce privește prezenta cauză, căci potrivit proceselor verbale depuse de către creditor, acesta a formulat obiecțiuni în ceea ce privește starea imobilului, creditorul fiind îndreptățit la îndeplinirea obligației întocmai cum aceasta a fost stipulată. Astfel, nu se poate vorbi în cauză de o acceptare tacită de către creditor a recepției, așa cum susține contestatorul, în cauză fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a debitoarei, respectiv în cauzăexistă un contract comercial, există o întârziere în executarea obligației debitoarei și o executare necorespunzătoare a obligației, fapt care este imputabil acesteia, și care a dus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, prejudiciu a cărui cuantum a fost stabilit convențional de către părți la data încheierii antecontractului, administratorul judiciar procedând în mod corect la înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar.
Astfel, potrivit clauzei inserate, debitoarea s-a obligat să semneze procesul verbal de predare primire a lucrărilor, cel mai târziu la data de 20 decembrie
2008 (art. 3), însă obligația sa a fost îndeplinită mult după acest termen, astfel că de la această dată și până la data predării imobilului către creditor, aceasta datorează penalitățile contractuale stabilite. De asemenea, mai reține instanța că deși contestatorul a contestat cuantumul penalităților, nu a făcut dovada calculului eronat și nici a valorii corecte în opinia sa, deși potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil avea această obligație.
Raportat la cele de mai sus, susținerile contestatorului cu privire la înscrierea creditorului în tabelul preliminar cu suma de 241.657,11 lei reprezentând penalități de întârziere, sunt neîntemeiate, contestația formulată a fost respinsă.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special C. D. D. în contradictoriu cu debitoarea SC C. SRL prin administrator judiciar RTZ & P. S. și creditorii C.-L. H. F. și C.-L. O. C.
În temeiul art. 164 Cod procedură civilă, instanța a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. (...) al T. C. C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC C. SRL solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței recurate ca nelegală și netemeinică cu consecința admiterii contestației formulate și implicit a micșorării cuantumului creanței sub condiție suspensivă reprezentând avans șiîndepărtarea creanței reprezentând penalități de întârziere solicitate de către creditoari.
În motivarea recursului se arată că sumele solicitate de creditori au la baza un calcul neconform cu prevederile legale si pe cale de consecința a solicitat diminuarea creanței înscrisa sub condiție suspensiva până la congruenta acesteia cu suma în lei efectiv achitată de către creditoare.
Arată că prin semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, părțile au stabilit de comun acord prețul imobilului ce constituia obiectul respectivului antecontract. Conform înțelegerii părților, precum și a legislației în vigoare, orice plată urma să fie efectuată în lei la cursul de schimb B. din ziua plății, stabilirea sumei în moneda euro având rolul doar de a determina cuantumul sumelor în lei ce armau să fie plătite promitentului vânzător.
În consecință, așa cum rezultă din documentele contabile, recurenta, în calitate de promitent vânzător nu a încasat niciodată suma de 40.000 euro, ci o suma în lei reprezentând echivalentul a 40.000 euro la cursul stabilit împreună cu promitentul cumpărător, sumă consolidată la momentul plătii prin transferul efectiv în contul promitentului vânzător si înregistrarea sa în evidentele contabile ale acestuia.
In baza principiului repunerii părților în situația anterioara restitutio in integrum" care guvernează efectele rezoluțiunii contractelor sinalagmatice fiecare parte da înapoi ceea ce a primit. In consecință, rezolutiunea antecontractului de vânzare cumpărare amintit da naștere obligației promitentului cumpărător de a înapoia bunul primit, în cazul nostru apartamentul, si respectiva obligației corelative a promitentului vânzător de a restitui suma achitata în contul sau de către promitentul cumpărător, mai exact suma în lei care a intrat efectiv în contulpromitentului vânzător la data de plății, suma care a fost înregistrata în evidentele contabile si pentru care promitentul vânzător a emis factura fiscala.
În caz contrar, patrimoniul creditoarei s-ar mari pe seama diminuării patrimoniului subscrisei, conform principiului îmbogățirii fără just temei, drepturile subscrisei fiind grav vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus solicită instanței admiterea recursului si a se dispune admiterea contestației si diminuarea creanței înscrisă sub condiție suspensivă cu titlu de avans achitat în contul prețului contractual până la concurenta acesteia cu suma în lei efectiv achitată de către creditoare.
În al doilea rând, arată că sentința ce face obiectul prezentului recurs este nelegala, fiind data cu nerespectarea prevederilor art.1079 Cod civil, prima instanța aplicând în mod eronat dispozițiile art.43 Cod comercial. Astfel, creanța solicitată cu titlu de penalități a fost înscrisa în tabelul preliminar cu nerespectarea prevederilor legale și contractuale. Edificator în speță este aspectul naturii juridice a faptului generator al penalităților de întârziere pretinse, respectiv o obligație de a face (predarea imobilului) si nu o obligație de a da (achitarea unei sume de bani).
Așadar apreciază că devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1079 Cod civil.
In acest context apreciază că se impune sublinierea caracterului subsidiar al obligației de a da (daunele moratorii) fata de obligația de a face (obiectul contractului dintre părți). Importanța acestei prevederi legale rezidă în principal în marcarea momentului de la care se naște dreptul creditoarei de a pretinde penalități de întârziere. A. la scadență nu este suficientă pentru ca debitorul să fie pus în întârziere. O asemenea punere în întârziere trebuie să se manifeste si în mod formal.
Mai mult, pasivitatea creditorului este interpretata în sensul ca întârzierea în executarea obligației nu-i provoacă nici un prejudiciu si că acordul tacit al debitorului e o prorogare a termenului de executare.
Ca o excepție de la dispoziția menționata mai sus, instanța a apreciat în mod greșit aplicabilitatea prevederilor art. 43 Cod comercial, conform cărora debitorul ar fi de drept pus în întârziere ori de câte ori e vorba de o obligație comercială. Această susținere nu poate fi primită prin raportare la prevederile exprese ale textului legal: "datoriile comerciale lichide si plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile."
Derogarea dreptului comercial de la regulile dreptului civil se datorează specificului activității comerciale: banii în materie comerciala sunt fructiferi, instituindu-se prezumția conform căreia lipsa de folosința a sumei de bani produce creditorului un prejudiciu. Altfel spus, legiuitorul se referă strict la lipsa unei sume de bani, nu si la lipsa unui oricare alt bun, pe considerația ca debitorul comercial care nu plătește datoria la scadenta se folosește între timp de sumele cuvenite creditorului. Cu siguranța societatea nu s-a folosit de vreo suma cuvenita creditoarei, ci mai mult, i-a acordat amânări si înlesniri la plata prețului.
Condițiile de fond pe care trebuie sa le îndeplinească o obligație spre a i se aplica regimul instituit de art. 43 Cod comercial român sunt următoarele: obligația sa aibă o natura comerciala, sa constea într-o suma de bani, la a cărei valoare se va socoti dobânda; sa fie lichida, adică determinata cu exactitate în valoarea ei; sa fie exigibila, adică sa fi ajuns la scadenta.
Mai mult, textul de lege invocat reglementează expres numai curgerea dobânzilor, nu si a celorlalte tipuri de daune. E. așadar o dublă limitare: obligații plătibile în bani si numai cu privire la dobândă.
Fiind o excepție, ea este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă, prin analogie sau pe cale de interpretare, la obligațiile nepecuniare.
În acest sens s-a pronunțat în mod judicios și Î. Curte de C. si J. S. civilă si de proprietate intelectuală prin decizia nr. 892 din 3 februarie 2009: "în cazul în care prin convenție părțile au prevăzut și un termen cert pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor, este de menționat că împlinirea termenului marchează doar momentul în care obligația trebuie executată, adică momentul în care aceasta devine scadentă.
Punerea în întârziere, spre deosebire de termen, marchează momentul de la care debitorul refuză să execute iar creditorul este în drept să pretindă daune interese compensatorii pentru neexecutarea obligației.
Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației de către debitor și ea se poate face fie printr-o notificare adresată debitorului prin executorul judecătoresc, fie prin cererea de chemare în judecată a debitorului prin care se pretinde executarea obligației, cu excepția cazurilor în care debitorul este de drept în întârziere (de art. 1079 Cod civil).
Referitor la legătura dintre termenul suspensiv și punerea în întârziere, atunci când e vorba de o obligație de a da sau de a face, regula este aceea că simpla ajungere la termen, adică la scadență, nu îl pune în întârziere pe cel împotriva căruia curge (dies non interpellat pro homine), fiind nevoie de punerea în întârziere în formele mai sus arătate, cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere prin simpla ajungere la termen (dies interpellat pro homine)."
Pe cale de consecință, câtă vreme pârâta debitoare nu a fost pusă în întârziere printr-o notificare formala (prin intermediul executorilor judecătorești) prin care să i se fi pretins executarea și aceasta să fi refuzat, dreptul creditoarei de a i se acorda penalități pentru executarea cu întârziere a obligației de predare a imobilului (obligație de a face) nu există și nici nu a existat nici anterior consemnării îndeplinirii obligației de predare prin procesul verbal din data de (...) si cu atât mai mult pana la data deschiderii procedurii insolventei.
Susține, de asemenea, că sentința atacata este nelegala, fiind pronunțată cu nerespectarea prevederilor legale pentru angajarea răspunderii contractuale a debitorului. A., ca pentru a putea opera angajarea răspunderii contractuale a debitorului, condițiile legale trebuie îndeplinite în mod cumulativ, respectiv existenta unui contract, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației, existenta unui prejudiciu, a unei legături cauzale între executarea necorespunzătoare sau cu întârziere si prejudiciu, si culpa debitorului obligației executate necorespunzător.
Astfel, dat fiind faptul că procesul-verbal de predare-primire a apartamentului, respectiv a spațiului de parcare s-a făcut fără nici o obiecțiune, consideră că în această situație creditoarea nu mai este îndreptățită la plata penalităților de Î., deoarece debitoarea și-a îndeplinit obligația contractuală.
Sintetizând, creanța cu care creditoarea a fost înscrisă la masa credală cuprinde două erori. Prima constă în aceea că penalitățile de întârziere au fost calculate fără un temei legal sau contractual, iar cealaltă în aceea că aceste penalități de întârziere au fost calculate asupra unui debit mai mare decât cel real.
Analizând recursul declarat de către administratorul special al debitoareiprin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea areținut următoarele:
Prin contractul încheiat la data de (...), debitoarea SC C. SRL a convenit cu creditorii C. L. H. și C. L. O. înstrăinarea imobilul ap.7, et.2, corp clădire C1,situat în imobilul de apartamente cu destinație de locuințe ce urma a fi construit pe terenul proprietatea debitoarei ; prețul vânzării a fost stabilit la suma de
145.000 lei, TVA inclus care urma a se achita integral în tranșe cel mai târziu până la data semnării de către părți, fără obiecțiuni, a procesului verbal de predare - primire respectiv a contractului în forma autentică; termenul de finalizare a construcției a fost stabilit pentru data de (...). Părțile au stabilit, de asemenea, că acest contract se rezoluționează de plin drept, fără vreo altă formalitate, în cazul neachitării întregului preț la termenele stabilite, iar pentru predarea imobilului cu o întârziere mai mare de 60 de zile, vânzătoarea se obliga să achite penalități de 0,01% pe zi de întârziere, calculate asupra sumei achitate. Mai mult, s-a stipulat că penalitățile curg și în situația în care vânzătoarea nu remediază deficiențele semnalate de către cumpărător într-un termen de 20 de zile stabilit pentru remedierea deficiențelor, părțile evidențiind împrejurarea că orice termen stabilit prin prezentul contract este considerat esențial iar orice prelungire a unui termen trebuie convenită în scris de către părțile semnatare.
Probele administrate în cauză atestă faptul că creditoarea a achitat sumele convenite, la termenele stabilite contractual, dovadă fiind facturile emise în acest sens precum și ordinele de plată aferente.
Prin declarația de creanță formulată, creditoarea a solicitat înscrierea acesteia la masa credală a debitoarei cu suma de 241.657,11 reprezentând suma achitată cu titlu de preț și 174.092 lei penalități contractuale de întârziere.
Procedând la analizarea cererii formulate, administratorul judiciar a înscris creanța creditoarei cu suma solicitată.
1. Curtea a constatat că antecontractul de vânzare cumpărare încheiat cu creditoarea a menționat drept preț al contractului sume în euro astfel încât obligațiile de plată asumate au constat în sume de bani stabilite în această monedă; plata s-a făcut în moneda națională, nefiind posibilă plata în altă monedă, prin raportare la cursul valutar din ziua plății astfel că înscrierea creanței în tabelul preliminar nu se poate face decât în concordanță cu dispozițiile art.69 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale, creanțele constând în obligații care nu au fost calculate în valoare monetara sau a căror valoare este supusa modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/. si înscrise în tabelul de creanțe cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii (…); creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul B. N. a R. existent la data deschiderii procedurii.
Întrucât în speță administratorul judiciar a procedat la înscrierea creanței creditoarei cu echivalentul în lei a sumei în valută stabilită contractual, prin raportare la cursul B. N. a R. existent la data deschiderii procedurii, Curtea a achiesat statuărilor judecătorului sindic, reținând că este nefondată contestația formulată și, ca atare, se impune a fi respinsă.
2. Alta este, însă, soarta penalităților de întârziere solicitate de către creditoare și înscrise de către administratorul judiciar în tabelul de creanțe al debitoarei.
Curtea a observat că, deși declarativ părțile contractante au stabilit că termenele sunt esențiale, derularea raporturilor contractuale a evidențiat contrariul. Astfel, se poate observa că deși se stabilește un termen pentru finalizarea imobilului, părțile au fost de acord ca acest termen așa zis esențial să poată fi prelungit pentru a putea asigura fie remedierea deficiențelor constatate cu prilejul predării primirii imobilului, fie pentru a asigura îndeplinirea formalităților în vederea realizării publicității imobiliare.
Analizând conținutul convenției încheiate, Curtea a observat că părțile, prin clauzele inserate, nu au dorit eliminarea oricăror formalități pentru aasigura executarea întocmai a obligațiilor asumate astfel încât să se poată susține cu temei și fără echivoc că simpla împlinire a unor termene contractuale sunt în măsură să ducă la desființarea contractului sau să oblige la plata de penalități, fără intervenția instanței sau a altei autorități și fără îndeplinirea formalităților prealabile precum punerea în întârziere.
Și este așa întrucât pe de-o parte, după cum am menționat anterior, deși părțile au prevăzut expres că toate termenele sunt esențiale, au convenit ulterior derogări ale acestora, dovadă fiind corespondența derulată între părți și notificările reciproce expediate iar, pe de altă parte, cu privire la renunțarea acestora la formalismul executării convenției respectiv la îndeplinirea formalităților specifice de executare și intervenția instanței sau a altor autorități, se poate constata că părțile au apelat de fiecare dată la întocmirea înscrisurilor cu dată certă, atestată de către reprezentanți convenționali și la comunicarea diverselor notificări, documente, convocări, etc. respectând formalismul specific înscrisurilor întocmite.
Prin urmare, Curtea a conchis că deși părțile au stipulat că termenele convenției sunt esențiale, în realitate au existat derogări de la acestea astfel că pentru a putea pune în discuție obligația debitoarei de a plăti penalități contractuale pentru executarea cu întârziere a obligației asumate este necesară punerea în întârziere a debitorului obligației.
În speță, însă, Curtea a constatat că o astfel de punere în întârziere a debitorului obligației executate cu întârziere nu a existat. Așadar, până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, creditoarea nu a solicitat debitorului obligației neexecutate executarea acesteia sau eventual desființarea convenției încheiate și, prin urmare, debitoarea nu datorează penalități de întârziere, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările potrivit cărora în speță dispozițiile art.43 din vechiul C. comercial sunt incidente.
Potrivit dispozițiilor legale amintite anterior, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
În speță, însă, nu ne aflăm în prezența unor datorii comerciale lichide și plătibile în bani ci a unei obligații de a face asumată prin convenția încheiată între părți , astfel că se poate susține cu temei că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile amintite nu este întrunită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că în parte contestația formulată de către administratorul special al debitoarei este fondată astfel că în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 a admis-o în aceste limite.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, Curtea a admis în parte recursul declarat, a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că a admis în parte contestația formulată și a înlăturat din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei creanța creditoarei reprezentând penalitățile de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare C. L. H. și C. L. O. C. solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 3925/(...) pronuntata de Curtea de A. C. in D. (...) si, procedand la rejudecarea cauzei sa se respingă recursul formulat de intimata si sa se mentină dispozitiile Sentintei comerciale nr. 3.11 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj.
În motivare s-a arătat că:
In mod gresit instanta de recurs a admis recursul declarat de debitoarea
SC C. SRL prin administrator special impotriva Sentintei civile nr. 3. Il pronuntata in dosar (...) al T. C. C. pe care a modificat-o in sensul ca a admis in parte contestatia formulata de debitoarea SC C. SRL prin administrator special impotriva tabelului preliminar in privinta creantei declarate de contestatori insensul inlaturarii de la masa credala a creantei in suma de 2.,11 lei reprezentand penalitati de intarziere.
In mod corect a stabilit instanta de recurs faptul ca partile au stabilit contractual (art. 9 si 10 din contract) ca termenele sunt esentiale si ca simpla neindeplinire a unor termene contractuale este in masura sa duca la desfiintarea contractului sau sa oblige la plata de penalitati, fara interventia instantei sau a altei autoritati si fara indeplinirea formalitatilor prealabile precum punerea in intarziere.
Peste prevederile contractuale insa, instanta de recurs a stabilit imprejurarea ca era necesara punere in intarziere a debitoarei si ca aceasta obligatie ar rezulta din comportarea partilor pe parcursul derularii raporturilor contractuale. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a avut in vedere doua imprejurari:
- faptul ca partile au fost de acord cu prelungirea unor termene "pentru a asigura fie remedierea deficientelor constatate cu prilejul predarii-primirii imobilului, fie pentru a asigura indeplinirea formalitatilor in vederea realizarii publicitatii imobiliare." In cauza nu se poate vorbi insa de un acord la prelungirea unor termene ci, contestatorii aveau dreptul la indeplinirea obligatiilor debitoarei intocmai cum acestea au fost stipulate si la termenele stipulate, in caz contrar debitoarea fiind obligata la plata de penalitati de intarziere potrivit art. 11 (raportat la predarea-primirea imobilului) si 13 (raportat la indeplinirea formalitatilor in vederea realizarii publicitatii imobiliare) din contract. Prin urmare, contestatorii nu au convenit prelungirea unor termene contractuale ci am uzat de prevederile art. 11 si 13 din contract potrivit carora prejudiciul produs contestatorilor prin intarzieri urma sa fie reparat prin plata de penalitati de intarziere. C. purtata intre parti nu s-a referit la prelungirea vreunui termen contractual ci la indeplinirea de catre debitoare a obligatiilor contractuale intocmai cum si le-a asumat.
Din aceasta corespondenta nu rezulta ca partile au convenit prelungirea termenelor contractuale ci rezulta faptul ca contestatorii au solicitat debitoarei indeplinirea obligatiilor contractuale, pentru intarzieri urmand sa fie obligata la repararea prejudiciului cauzat contestatorilor prin plata de penalitati de intarziere.
- faptul ca partile au apelat la intocmirea inscrisurilor in forma inscrisurilor sub semnatura privata. Acesta lipsa de formalism a fost convenita de catre parti contractual, prin art. 15 din contract partile stabilind ca "orice corespondenta sau/si notificare este acceptata ca opozabila partilor daca se transmite la adresele indicate in prezentul contract." Prin urmare, lipsa de formalism a fost convenita de parti contractual si din aceasta lipsa de formalism nu se poate deduce imprejurarea ca termenele stabilite contractual nu au avut caracterul unor termene esentiale. Dimpotriva, art. 10 din contract prevede foarte clar: "orice termen stabilit prin prezentul contract este considerat esential, orice prelunguire a unui termen trebuie convenita in scris de catre partile semnatare ale prezentului act." Lipsa de formalism convenita contractual pentru corespondenta dintre parti nu impieteaza asupra termenelor esentiale stabilite in contract.
Astfel, in mod gresit instanta de recurs a stabilit ca era necesara punerea in intarziere a debitorului obligatiei desi potrivit prevederilor contractuale aceasta nu era necesara iar comportarea partilor pe parcursul derularii raporturilor contractuale nu poate modifica prevederile exprese ale contractului. Mai mult, din comportarea partilor pe parcursul derularii contractului nu rezulta imprejurarea ca ar fi convenit prelungirea vreunui termen contractual sau ca ar fi renuntat la caracterul esential al termenelor stabilite.
Chiar si asa, contestatorii s-au comportat diligent si au pus-o in intarziere de debitoare, desi, potrivit prevederilor contractuale, nu aveau aceasta obligatie.
In mod gresit, dintr-o eroare materiala grava, instanta de recurs a constatat
"ca o astfel de punere in intarziere a debitorului obligatiei executate cu intarziere nu a existat." Contestatorii au pus in intarziere debitoarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire atat raportat la obligatia de predare a apartamentului (fila 27 din dosarul de fond) cat si raportat la obligatia de a se prezenta la notar in vederea incheierii in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare (fila 30 din dosarul de fond), astfel cum recunoaste chiar aceasta si cum rezulta din textul notificarilor aflate la dosarul cauzei. Astfel prin notificarea primita de debitoare la data de (...), contestatorii au solicitat textual acesteia ca, dupa remedierea tuturor deficientelor semnalate, sa îi convoace in vederea receptionarii imobilului obiect al antecontractului nr. 23/(...). De asemenea, prin notificarea receptionata de aceasta la data de (...), contestatorii au solicitat textual paratei sa fixeze data prezentarii la notarul public pentru incheierea contractului autentic de vanzare-cumparare, punandu-i in vedere totodata faptul ca a depasit data stabilita contractual pentru indeplinirea obligatiei asumata prin art. 6.9. din antecontract.
Punerea in intarziere s-a facut prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire intrucat:
- prin art. 15 din antecontract partile am stabilit ca "orice corespondenta sau/si notificare este acceptata ca opozabila partilor daca se transmite la adresele indicate in prezentul contract." Prin urmare, lipsa de formalism a fost convenita contractual.
- notificarea facuta in aceasta modalitate este recunoscuta de jurisprudenta ca fiind pe deplin valabila si producandu-si toate efectele prevazute de lege, intrucat, mai ales in materie comerciala, ea este valabila daca este facuta prin act sub semnatura privata cu conditia sa poata fi dovedit continutul sau si faptul ca a ajuns la cunostinta debitorului. A. conditii sunt recunoscute de debitoare care admite ca i s-au comunicat ambele notificari de punere in intarziere, pe care chiar ea le anexeaza la dosarul cauzei.
In concluzie, fata de inscrisurile aflate la dosarul cauzei si fata de prevederile art. 15 din contract, nu se poate sustine ca contestatorii nu ar fi pus in intarziere debitoarea raportat la indeplinirea cu intarziere a obligatiilor contractuale.
Prin urmare, Decizia pronuntata de Curtea de A. C. este rezultatul a doua grave si evidente erori materiale: prima referitoare Ia imprejurarea ca era necesara punere in intarziere a debitoarei desi potrivit prevederilor contractuale aceasta nu era necesara si a doua referitoare la imprejurarea ca contestatorii nu ar fi pus-o in intarziere pe debitoare, desi punerea in intarziere s-a facut prin cele doua notificari aflate la filele 27 si 30 din dosarul de fond.
Pentru toate aceste motive solicită anularea Deciziei nr. 3925/(...) pronuntata de Curtea de A. C. in D. (...) si, procedand la rejudecarea cauzei, respingerea recursului formulat de intimata si mentinerea dispozitiilor Sentintei comerciale nr. 3.11 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in sensul de a nu fi inlaturata de la masa credala creanta in suma de 2.,11 lei reprezentand penalitati de intarziere.
În drept s-au invocat prev. art. 318 teza 1 C.pr.civ.
În probațiune: Inteleg sa se folosească de inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art 318 teza I cod pr civ hotararea instantei de recurs poate fi atacata cu contestatie in anulare atunci cand dezlegarea recursului este rezultatul unei greseli materiale. Ori in cauza desi prin recurs s-a retinut ca nu ar exista o punere in intarziere a debitoarei, de vreme ce partile contractante au renuntat la caracterul esential al termenelor contractuale anterior stabilite. Ori curtea observa ca exista o asemenea notificare - realizata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. D. este discutabila insasi necesitatea unei notificari, curtea cu ocazia solutionarii prezentei contestatii, nu va interveni in rationamentul initial al instantei de recurs, ci doar va asana concluzia la care instanta de recurs a ajuns dintr-o eroare (materiala) - prin neobservarea notificarilor formulate - filele 27 si 30 dosar fond. Prevederile antecontractului de vanzare cumparare din (...) - art 11 si art 13 nu pot fi ignorate, in raport de conduita culpabila a debitoarei si de punerea acesteia in intarziere.
Fata de punerea in intarziere a debitoarei, si in raport de dispozitiile art 11 din antecontractul de vanzare cumparare din (...), curtea va admite contestația în anulare formulată de contestatorii C. L. H. și C. L. O. C. împotriva deciziei civile nr. 3925/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C. și în consecință va respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 346 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii C. L. H. și C. L. O. C. împotriva deciziei civile nr. 3925/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al curții de A. C. și în consecință:
Respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 346 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, S. Al H. | Judecător, M.-I. I. | Judecător, G.-A. N. |
Grefier, A. B. |
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.recurs: M.S., C.P., A.C. Jud.fond: Claudiu Gligan
| ← Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8539/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
