Decizia nr. 6341/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6341/2012
Ședința de la 04 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul K. A. M. împotriva sentinței civile nr.770/(...) pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)/a1 în contradictoriu cu intimata SC M. S. PRIN LICHIDATOR J. P. G. I., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de
0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) practicianul în insolvență depune întâmpinare
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citat recurentul cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente recursului declarat. M. pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 770 din (...) a Tribunalul Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. G. I. împotriva pârâtului K. A. M. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC M. S., aflată în procedură și, în consecință: Pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum de 337.330,03 lei. În considerentele acestei sentințe se reține că lichidatorul P. G. I. B. M., desemnat în dosarul de faliment al debitoarei SC M. S. B. M., a chematîn judecată pe pârâtul K. A. M. solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, în cuantum de 337.330,03 lei. Prin sentința civilă nr. 3583 din (...) pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea SC P. P. S. Dej și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență iar P. G. I. B. M. a fost desemnat administrator judiciar. Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că în ciuda demersurilor întreprinse, pârâtul, în calitate de asociat unic și administrator statutar, nu i-a pus la dispoziție actele și documentele contabile ale societății, respectiv situația bunurilor acesteia în vederea valorificării lor în procedură și acoperirii creanțelor declarate în dosarul de faliment. Din ultimul bilanț depus pentru anul 2007 și publicat pe site-ul M. F. P. reiese că societatea deținea active circulante, reprezentând casa și conturi la bănci în sumă de 9.869 lei. care n-au fost predate lichidatorului. Din procesul verbal de constatare încheiat la 13.XI.2009 de Garda Financiară M. rezultă că societatea debitoare nu a declarat operațiunile comerciale consemnate în facturi și nu a achitat obligațiile fiscale, motiv pentru care a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din L. nr. 241/2005. În contextul celor de mai sus, instanța a constatat că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a făcut să dispară unele documente contabile sau a ținut o contabilitate fictivă, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură, lichidatorul fiind în imposibilitate să-l lichideze conform atribuțiilor sale reglementate de L. insolvenței. Din perspectiva celor de mai sus, tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. d și e din L. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau au făcut să dispară unele documente contabile, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs K. A. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu a putut să-și facă apărările necesare în dosarul de insolvență nr. (...) al T. M.. În dosarul de atragere a răspunderii personale patrimoniale se invocă faptul că nu ar fi predat actele societății către lichidatorul numit în dosarul de faliment. A. că nu a predat aceste acte pentru că nu a fost citat în acest scop. În dosarul de faliment, instanța a dispus în mod greșit citarea sa pe adresa societății S.C. M. S.R.L., din str. Horea, nr. 46, B. M., jud. M., și nu de la domiciliul din sat V., nr. 249, comuna J., jud. C.. Cu toate acestea, în dosarul de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fost citat la adresa sa de domiciliu. Apreciază astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil fiind lipsit de posibilitate a de a formula apărări și de a propune probe în fața instanței de fond. M.ul pentru care firma nu a mai făcut față plăților și a înregistrat de bitul de 337.330,03 lei se datorează unor împrejurări care nu sunt legate de modul cum a administrat societatea. În concluzie, pentru motivele și în temeiul celor de mai sus, solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând să pună la dispoziția lichidatorului actele societății pentru a se putea constata că nu din vina acestuia s-a ajuns la falimentul firmei și nu se face vinovat de sumele care i se impută personal. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurentul, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de platăpână la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE M.E ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de K. A. M. împotriva sentinței civile nr. 770 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță V. I
| ← Decizia nr. 9238/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
