Decizia nr. 6162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6162/2012
Ședința de la 29 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent L. L. împotriva Sentinței civile nr. 4630/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...)/a2 , privind și pe SC T. T. S. LA S. P. A., parte civilă O. R. C. C., parte civilă JUDECĂTORIA GHERLA, parte civilă JUDECĂTORIA DEJ, parte civilă JUDECĂTORIA HUEDIN, parte civilă JUDECĂTORIA TURDA, parte civilă JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, parte civilă TRIBUNALUL CLUJ, parte civilă CURTEA DE APEL CLUJ, pârât L. L., intimat SC C. I. S., , lichidator P. R. C. C. I. DE P. ÎN I., intimat SC C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. SP G. I., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că la data de 29 iunie 2012 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de recurentă.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 22 iunie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de
ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.4630 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-a admis cererea lichidatorului judiciar SP G. I. C.-N., desemnat să administreze procedura debitoarei SC C. I. S. C.-N. și a fost obligată pârâta L. L. la plata sumei de 69.235,40 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atragerăspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din
Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Existența în evidențele contabile predate lichidatorului judiciar a unor bunuri ce nu au putut fi găsite, antrenează răspunderea materială a pârâtei, conform art. 138, al. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. Astfel, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară (filele 136-151), de către expertul tehnic judiciar V. Ion care, în urma analizării documentelor contabile ce i-au fost puse la dispoziție de către pârâtă a concluzionat că societatea debitoare ar fi trebuit să dețină: marfă aflată la terți, în valoare de 25.039,32 lei, marfă neridicată de către pârâtă de la SC H. P. S., în valoare de 13.866,54, marfă confiscată de către Garda Financiară, în valoare de 12.556,6 lei, marfă neridicată de către pârâtă de la SC P. S. L., în valoare de 11.967,66 lei și marfă ce s-ar fi aflat în depozitul pârâtei din Gârbou, județul C., în valoare de 17.753,4 lei despre care susține că ar fi fost furată și ambalaje în valoare de 4,79 lei. Toate aceste bunuri au o valoare totală de 81.188,31 lei.
Având în vedere că singura sumă de bani justificată este cea de 12.556,6 lei, confiscată de către Garda Financiară, acțiunea precizată a fost admisă. Pentru celelalte bunuri, pârâta nu a prezentat niciun document care să justifice lipsa lor din gestiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta L. L. solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingeriiacțiunii introductive, întrucât în speță nu erau întrunite cerințele instituite de art.138 lit.a din Legea 85/2006 instanța încălcând principiul disponibilității atunci când a pronunțat o condamnarea pârâtei la suportarea pasivului de 69.235,40 lei deși lichidatorul judiciar a solicitat - antrenarea raspunderii personale a pârâtei in vederea suportarii unui pasiv de 44.214,08 .
Deliberând asupra cererii de recurs C. reține următoarele:
În cadrul procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a solicitat condamnarea pârâtei la suportarea pasivului societății debitoare în sumă de 44.214,08 lei . Greșeala de gestiune imputată pârâtei a fost cea reglementată de art .138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
În esență lichidatorul a susținut ca pârâta a detunat o serie de bunuriaparținând patrimoniului societar .
Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor. Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea mijloacelor fixe aparținând societății de către administrator , transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar evidențiate o serie de elemente de activ care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei .
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară dispus în cauză societatea debitoare ar fi trebuit să dețină: marfă aflată la terți, în valoare de 25.039,32 lei, marfă neridicată de către pârâtă de la SC H. P. S., în valoare de 13.866,54, marfă confiscată de către Garda Financiară, în valoare de 12.556,6 lei, marfă neridicată de către pârâtă de la SC P. S. L., în valoare de 11.967,66 lei și marfă ce s-ar fi aflat în depozitul pârâtei din Gârbou, județul C., în valoare de 17.753,4 lei precum și ambalaje în sumă de 4,79 lei.
Aceste elemente de activ nu au fost predate lichidatorului.
Abuzul de bunurile sau creditul societății se poate realiza numai prin acte pozitive ce îmbracă forma unor acte de dispoziție materială sau juridică.
În legislația românească actuală, obligația de suportare a pasivului poate fi activată numai pentru anumite greșeli de gestiune săvârșite cu intenție.
Norma care incriminează această faptă nu sancționează și omisiunea de a îndeplini un act conform interesului societar.
Această limitare a domeniului de aplicare a normei care sancționează abuzul de bunuri este binevenită, fapta ilicită constând în utilizarea bunurilor societății putând fi săvârșită numai prin acțiuni comisive, în timp ce omisiunea de a îndeplini un act, care ar fi fost necesar realizării obiectului social, nu este în mod expres incriminată.
Probațiunea administrată în cauză relevă stocurile de marfă în valoare de
12.556,6 lei au fost confiscate de către Garda Financiară, operațiunea nefiind reflectată în bilanțul contabil al debitoarei din neglijența pârâtei.
Totodată pârâta a înregistrat în contabilitatea debitoarei în categoria mărfurilor conform facturii nr. 0732351/2003 un turn de spălare în valoare de
13.866,54 , înregistrare care s-a realizat fără recepția efectivă a bunului care a fost achitat anticipat, deși urma să fie livrat ulterior. Livrarea nu a mai fost efectuată de societatea vânzătoare SC H. P. S., iar creanța debitoarei nu a fost valorificată pe cale judiciară în termenul general de prescripție .
O situație similară există și în cazul mărfurilor în sumă de 25,039,32 lei pe care debitoarea le-a livrat unor beneficiari deși contravaloarea acestora nu fusese achitată. Și în acest caz creanța debitoarei nu a fost valorificată pe cale judiciară în termenul general de prescripție.
Stocurile în valoare de 11.967,66 Ron au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei , fără recepția efectivă a bunului. Livrarea nu a mai fost realizată de societatea vânzătoare SC P. S. , iar creanța debitoarei nu a fost recuperată pe cale judiciară în termenul general de prescripție.
Operațiunile în discuție nu pot fi calificate drept deturnări de bunuri atât timp cât lichidatorul nu a probat împrejurarea că debitoarea ar fi emis facturi fictive nefundamentate pe existența unei contraprestații reale. În consecință, pârâtei nu i se poate imputa faptul că a săvârșit acte de dispoziție materială asupra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar , cât timp bunurile nu intraseră efectiv în gestiunea debitoarei , nefiind efectiv livrate. Or, omisiunea neintențională de a cere executarea unei creanțe nu poate fi asimilată noțiunii de abuz.
Alta este concluzia în cazul stocurilor în valoare de 17.753,4 lei despre care recurenta pretinde că i-ar fi fost furate din depozit.
În lipsa unor probe care să confirme această stare de fapt, apărarea nu poate fi primită. Nepredarea stocurilor în valoare de 17.753,4 lei și a ambalajelor în sumă de 4,79 lei constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtaa săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia. Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtului la complinirea activului societar.
Prima instanță a încălcat și principiul disponibilității atunci când a pronunțat o condamnarea pârâtei la suportarea pasivului de 69.235,40 lei, deși lichidatorul judiciar a solicitat prin precizarea de acțiune formulată ulterior antrenarea răspunderii personale a pârâtei in vederea suportării unui pasiv de
44.214,08 .
În raport de aceste considerente și întemeiat pe dispozițiile art. 312. C.proc.civ C. va admite recursul declarat de L. L. împotriva sentinței civile nr.4630 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea în acoperirea pasivului și va obliga pârâta L. L. doar la suportarea pasivului debitoarei SC C. I. S. C.-N. în sumă de 17.759,19 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de L. L. împotriva sentinței civile nr.4630 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea în acoperirea pasivului și obligă pârâta L. L. la suportarea pasivului debitoarei SC C. I. S. C.-N. în sumă de 17.759,19 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G. A. N. S. AL H. M. I. I. A. B.red.S.Al H./A.C.
3 ex. - (...)jud.fond.P. I.
| ← Decizia nr. 3566/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9091/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
